revista Pasi spre viitor nr.2 - pentru publicare

PASI SPRE VIITOR Nr. 2
Vizite de documentare si informare culturala realizate
Desprinderea de şcoala – o problemă actuală
Desprinderea de şcolă reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului
educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studii început.
Succesul şi insuccesul şcolar (reuşită şi nereuşită) sunt laturi complementare, polare (pozitiv – negativ) ale unuia şi aceluiaşi fenomen
– “rezultatul” activităţii. Succesul şcolar (reuşita la învăţătură) indică concordanţa stabilită între solicitări şi nivelul dezvoltării psihofizice
a elevului, iar insuccesul (eşecul, nereuşita, rămânerea în urmă la învăţătură, abandonul şcolar) este un indice al discordanţei între
cei doi poli. Este necesar un proces de ajustare reciprocă între cei doi factori în aprecierea insuccesului şcolar: elevul să fie ajutat să cunoască
în termeni cât mai clari ce înseamnă în fond a rămâne în urmă la învăţătură, să i se prezinte, cu alte cuvinte, acele incompetente intelectuale
şi deprinderi greşite care nu asigură o înţelegere şi o folosire adecvată (eficientă) a informaţiilor; iar profesorul să facă efortul de
a cunoaşte lumea subiectivă a elevului, îndeosebi: sensul pe care acesta îl dă cunoaşterii şi reuşitei şcolare; nivelul de aspiraţii şi de expectanţe
în raport cu sine; interesul privind formarea sa profesională viitoare; criteriile pe care le foloseşte în aprecierea rezultatelor sale
şcolare, în absenţa acestui feed-back informaţional, responsabilitatea producerii şi amplificării eşecului şcolar va fi mereu pasată între cei
doi actori ai procesului de educaţie: profesor - elev.
Alături de şcoală, familia reprezintă un instrument esenţial de reglare a legăturilor copilului cu mediul. Familia este unul din
factorii hotărâtori care contribuie la formarea personalităţii acestuia, pregătindu-l astfel pentru viaţă. De felul în care se achită de sarcinile
care-i revin, de modul în care-şi asumă propriile-i roluri depinde dezvoltarea ulterioară a copilului.
Familia trebuie să asigure copilului propriu un mediu favorabil dezvoltării şi învăţării. Scopul principal al educaţiei părinteşti este acela de
a pregăti copilul pentru existenţa independentă ca adult. Un copil îşi începe viaţa printr-o stare de totală dependenţă. Dacă educaţia lui este
reuşită, tânărul sau tânăra se va desprinde din acea dependenţă, devenind o fiinţă umană cu respect de sine, responsabili faţă de sine şi capabilă
să răspundă cu entuziasm şi competenţă la provocările vieţii.
Activitatea de prevenire este complexă, deoarece presupune intervenţii concrete care să ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului
de abandon şcolar, prin acţiuni menite să limiteze sau să înlăture unde este posibil cauzele abandonului şcolar. De aceea este
nevoie ca să existe preocupări reale pentru prevenirea abandonului şcolar, atât din sfera politică, cât şi din partea societăţii civile.
Astfel, prevenirea abandonului şcolar s-ar îmbunătăţii prin: existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului
şcolar. În România, există preocupări în acest sens, dar este nevoie ca aceste programe să fie mereu îmbunătăţite, să se ţină cont de toţi
factorii care pot determina abandonul şcolar şi în consecinţă programele să conţină măsuri concrete de limitarea acţiunii factorilor de risc.
existenţa unor programe iniţiate de ONG, care să urmărească reducerea fenomenului de abandon şcolar;
acţiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea şi combaterea abandonului şcolar, precum şi cu ajutarea copilului aflat
în situaţia de abandon şcolar;
Prevenirea fenomenului de abandon şcolar comportă anumite limite. Oricât de bine gândită şi de fundamentată ştiinţific ar fi,
limitele ei apar datorită multitudinii de fenomene care condiţionează prin interacţiunea lor abandonul şcolar. Făcând analogia între abandonul
şcolar şi predelincvenţă, eficacitatea acţiunii preventive este subminată de limite interne şi/sau limite externe.
Abandonul şcolar al multor elevi este din nefericire o certitudine. El este unul din problemele mari cu care se confruntă instituţia
educativă şi este deci nevoie ca şcoala să întindă o mână celorlalte instituţii implicate în monitorizarea acestui fenomen. În acest sens, participarea
Liceului Teoretic “Ion Ghica” Răcari la proiectul Comenius “Când desprinderea de şcoală ne afectează!” a urmărit dezvoltarea
motivaţiei elevilor de a frecventa şcoala, creşterea respectului de sine şi colaborarea cu adolescenţi din europa prin intermediul limbii
franceze.
Rezultatele foarte bune obţinute în urma participării liceului nostru la acest proiect şi interesul manifestat de elevii noştri ne determină
să avem o atitudine optimistă în ceea ce priveşte combaterea desprinderii de şcoală.
prof. Alexandru Mitru
directorul Liceului Teoretic”Ion Ghica” Răcari
7