Nr. 10, 2008, XI - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Anul XI, nr. 10 — octombrie 2008 BIBLIOTECA BUCUREªTILOR
Primul proiect românesc al ediţiei de opere complete
Dimitrie şi Antioh Cantemir
Asociat tendenţios cu imaginea unui conservator, păcat de
neiertat în optica burgheză de la sfârşitul secolului al
XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, Constantin
Negruzzi ocupă în literatura română penumbra locului secundar.
Stigmatizarea aparţine criticului şi istoricului literar Eugen Lovinescu,
contrariat de echidistanţa scriitorului faţă de Regulamentul
Organic, de revoluţia paşoptistă şi de actul Unirii. În realitate,
opera demonstrează contrariul. Constantin Negruzzi nu a fost un
demagog şi nu s-a manifestat în cadrul unor mişcări ideologice
sau de stradă. Expectativa era atitudinea sa preferată. O condiţionare
regăsim în originea familială modestă, ţărănească sau
mic boierească, precum şi în educaţia rafinată primită din partea
dascălilor de greacă şi franceză. Însuşi tatăl său, Dinu Negruţ,
aflat în slujba boierului Constantin Balş, era un sincer iubitor de
carte şi un moderat. În timpul Eteriei, în 1821, s-a retras cu
întreaga familie în Basarabia. Aici, în primăvara anului 1822,
Constantin în vârstă de numai 14 ani, cunoaşte un om tânăr de o
statură mijlocie purtând un fes pe cap, care se plimba zilnic
însoţit de o tânără fată în parcul oraşului. Era marele poet rus
Puşkin. Conversaţia se purta în limba franceză, prilej cu care erau
corectate greşelile gramaticale ale interlocutorului român. Concomitent,
Negruzzi primea primele lecţii de limba rusă. Avea să
înveţe bine. Peste ani aceste cunoştinţe îi vor permite să traducă
opera lui Antioh Cantemir din limba rusă.
Prima intenţie a publicării operelor complete ale tatălui şi
fiului, Dimitrie şi Antioh Cantemir, a fost anunţată în 15 decembrie
1838. Autorii anunţului, Constantin Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu,
prezintă în antiteză situaţia tragică din Moldova şi
aprecierea din Europa Occidentală a operelor lui Dimitrie şi
Antioh Cantemir: „Dimitrie Cantemir, vestitul Domn al Moldovei,
sfetnicul şi prietenul lui Petru cel Mare, este cunoscut prin
scrierile sale de toată lumea civilizată. Istoria împărăţiei
otomane s-a tradus aproape în toate limbile şi s-a tipărit în mai
multe ediţii. Fiul său, Antioh Cantemir, silit de împrejurări să-şi
aleagă o altă patrie, este întîiul poet satiric al Rusiei. Prin satirile
sale, cele scrise cu mult duh, el s-a făcut cunoscut tot atît de mult
ca şi strălucitul său părinte, cîştigîndu-şi numele de «Boileau al
ruşilor» [...] Cînd, însă, toată Europa se miră de aceşti doi
oameni însemnaţi, numai noi românii, compatrioţii lor, am rămas
necunoscători ai slavei lor, deşi se revarsă şi asupra noastră [...]
Iar noi nu avem în limba română scrierile întregi ale acestor doi
români care cu condeiul lor au făcut patriei lor tot atâta bine, cît
Ştefan cel Mare prin sabia sa. O asemenea indolenţă este pentru
noi o ruşine ce trebuie să ne grăbim a o spăla într-un mod vrednic
de Cantemireşti şi de români“.
Analiza aceasta a fost influenţată şi de aprecierile satirelor
lui Antioh Cantemir făcute de doi scriitori ruşi din epocă: Vasilii
Andreevici lukovskii (1783 – 1852) şi Constantin Nicolaevici
Batinşcov (1787 – 1855).
Ediţia ar fi fost publicată prin subscripţii, în următoarele
condiţii:
1. Tot lucrul tipografic va fi întrebuinţat pentru această
ediţie ce se va tipări în 9 volume, în format 8°, pe hîrtie albă şi cu
literele de la Cantorul de avis din Bucureşti, turnate special. La
această ediţie se vor alătura şi portretele ambilor autori,
Dimitrie şi Antioh Cantemir.
2. Preţul celor nouă volume va fi de şapte galbeni, din
23
Dr. Florin ROTARU
care trei se vor plăti anticipat, iar patru după publicarea
volumului patru;
3. Cîteva exemplare se vor tipări pe cea mai frumoasă
hîrtie, numită grande papier velin satiné. Preţul unui asemenea
exemplar va fi de nouă galbeni din care patru se vor plăti
anticipat, iar cinci la primirea volumului al patrulea.
4. Imediat ce se vor înscrie două sute de subscriptori
(plătitori anticipaţi), va începe tipărirea şi se va termina într-un
an şi jumătate;
5. Plata anticipată se face în Iaşi la redacţia Albina
Românească şi la Librăria domnului Vell şi Comp. În Bucureşti,
la redacţia Curierul Românesc, iar în judeţe la domnii prefecţi şi
profesori publici;
6. Această ediţie va cuprinde toate operele originale ale
lui Dimitrie şi Antioh Cantemir, după cum urmează:
Volumele I, II şi III.
– Viaţa Domnului Dimitrie Cantemir, alcătuită de Mihail
Kogălniceanu;
– Istoria împărăţiei otomane, tradusă din limba franceză
de Mihail Kogălniceanu;
Volumul al IV-lea
– Istoria religiei otomane, tradusă din limba rusă de
Constantin Negruzzi;
Volumul al V-lea
– Lumea şi sufletul, după ediţia publicată în limba română,
în Iaşi, de însuşi Dimitrie Cantemir;
– Istoria caselor Brîncoveanu şi Cantacuzino, tradusă din
limba greacă de Mihail Kogălniceanu;
Volumul al VI-lea
– Descrierea Moldovei, tradusă din limba germană de
Mihail Kogălniceanu;
– Deosebite opere mai mici ale Domnului Dimitrie
Cantemir;
Volumul al VII-lea şi al VIII-lea
– Hronicul Româno-Moldo-Vlahilor, după ediţia tipărită,
în 1835, la Iaşi;
Volumul al IX-lea
– Viaţa şi operele originale ale prinţului Antioh Cantemir,
tradusă din ruseşte de Constantin Negruzzi.
Proiectul ediţiei de opere complete nu s-a realizat. Despre
cauzele exacte nu avem mărturii documentare. Totuşi, desfăşurarea
ulterioară a evenimentelor ne permite formularea unor
ipoteze. Desigur, lipsa resurselor financiare a fost un impediment
serios, dar nu hotărâtor. Cauza cea mai importantă credem că a
constat în nepregătirea temeinică a ediţiei de opere, îndeosebi de
tânărul de numai 21 de ani, Mihail Kogălniceanu. Întors în ţară de
la studii din Berlin, în februarie – martie 1838, Kogălniceanu este
cuprins frenetic de acest proiect. Dar foarte repede este deturnat
de alte preocupări literare şi niciodată nu a revenit la această
ediţie. Numai Constantin Negruzzi continuă lucrul şi în 1844
publică împreună cu Alexandru Donici traducerea din limba rusă
a satirelor lui Antioh Cantemir. Cealaltă intenţie privitoare la
traducerea din limba rusă a Sistemei religiei mahomedane, deşi
avea posibilitatea consultării versiunii franceze, a fost abandonată
pentru totdeauna. Proiectul editării operelor complete ale
scriitorilor Dimitrie şi Antioh Cantemir a rămas în responsabilitatea
românilor până în prezent.