Nr. 10, 2008, XI - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Anul XI, nr. 10 — octombrie 2008 BIBLIOTECA BUCUREªTILOR
îngropate în acestea şi împrejurările morţii lor.
Conform ordinului personal dat de Hitler, întreaga
afacere trebuia să aibă un răsunet cât mai mare pe plan
internaţional. La locul exhumărilor din pădurea Katyń au fost
trimişi ziarişti din Suedia, Elveţia, Spania şi statele satelite ale
celui de-Al Treilea Reich. Pe 11 aprilie 1943 a ajuns acolo
prima delegaţie poloneză compusă din câteva zeci de persoane
din Guvernământul General, reprezentând diverse medii şi
instituţii din Varşovia şi Cracovia. La faţa locului, în pădurea
Katyń, delegaţia a luat cunoştinţă de rezultatele operaţiunii de
exhumare şi i s-au arătat mostre din obiectele găsite în gropile
comune, precum şi rămăşiţele generalilor Mieczysław Smorawiński
şi Bronisław Bohatyrewicz. Relatări despre investigaţiile
făcute şi discuţiile realizate de membri ai delegaţiei,
inclusiv cu martori din rândul populaţiei locale, au fost
transmise la posturile de radio în limba polonă din
Guvernământul General.
Pe 13 aprilie 1943, Radio Berlin anunţa: „Din
Smoleńsk ni s-a comunicat că populaţia locală a semnalat
autorităţilor germane un loc în care bolşevicii ar fi desfăşurat
pe ascuns execuţii în masă şi unde G.P.U. a ucis 10.000 ofiţeri
polonezi. Autorităţile germane s-au deplasat la faţa locului –o
reşedinţă de vară sovietică, numită Kosogorî – făcând o
descoperire macabră. A fost găsită o groapă de 28 m lungime
şi 16 m lăţime, în care se găseau aranjate în 12 straturi
cadavrele ofiţerilor polonezi în număr de peste 3.000. Acestea
erau îmbrăcate complet în uniforme militare, multe victime
având mâinile legate, toate având răni provocate prin
împuşcare în ceafă. Identificarea cadavrelor nu se va face cu
greutate, întrucât ele se află în stare mumificată datorită
particularităţilor solului, iar bolşevicii au lăsat asupra
victimelor toate documentele de identitate. S-a stabilit deja că
printre cei ucişi se află generalul Smorawiński din Lublin.
Ofiţerii s-au aflat iniţial la Koziolsk, lângă Oriol, de acolo, în
februarie şi martie 1940, au fost aduşi în vagoane pentru
transportul vitelor la Smoleńsk, iar de acolo, cu autocamioanele,
transportaţi în Kosogorî, unde au fost împuşcaţi
de către bolşevici. Continuă căutarea şi deschiderea altor
gropi. Sub straturile deschise se descoperă straturi noi.
Numărul total al ofiţerilor polonezi se estimează la 10.000,
ceea ce corespunde aproximativ corpului ofiţeresc polonez,
luat în prizonierat de bolşevici. Corespondenţii publicaţiilor
norvegiene, care au fost prezenţi la faţa locului şi au putut să
se convingă personal de adevărul privind această crimă, au
anunţat publicaţiile lor din Oslo“. Difuzarea ştirii fusese
dispusă de ministrul Propagandei din guvernul nazist, dr.
Joseph Goebbels, care a sesizat imediat potenţialul uriaş al
acestui fapt în lupta pentru ruperea alianţei dintre polonezi,
aliaţii occidentali şi sovietici. După catastrofa de la Stalingrad,
petrecută cu două luni înainte de exhumări, Goebbels avea
neapărat nevoie de un asemenea subiect care să vină în
sprijinul propagandei antisovietice. El miza nu numai pe
crearea de disensiuni între guvernul polonez anticomunist din
exil şi Stalin, dar şi pe provocarea indignării britanicilor şi
americanilor. În jurnalul său, Goebbels scria: „Însuşi Führerul
ne-a dat permisiunea să dăm o declaraţie dramatică presei
germane. Voi ordona ca acest material să fie exploatat la
maximum. Vom putea aşadar trăi săptămâni de pe urma lui…
Problema Katyń-ului devine o colosală bombă politică,
urmând ca în anumite împrejurări ea să producă nu doar o
undă de şoc. O folosim în conformitate cu toate principiile
27
Monument pentru comemorarea celor ucişi la Katyń,
ridicat în Varşovia
artei. Aceşti 10 – 12 mii de ofiţeri polonezi, care deja au plătit
o dată cu viaţa… ar putea să ne servească nouă pentru a
deschide ochii popoarelor Europei asupra bolşevismului“.
Numărul morţilor găsiţi a fost exagerat în mod premeditat în
ştirea germană radiodifuzată, pentru a i se conferi acesteia un
efect propagandistic cât mai puternic. Mai mult, Goebbels
nota în jurnalul său, la 8 mai 1943, cu stânjeneală: „Din
păcate, în gropile de la Katyń s-a găsit muniţie germană.
Trebuie văzut cum a ajuns aceasta acolo. Fie este vorba de
muniţie vândută Uniunii Sovietice pe vremea acordului, fie
sovieticii au aruncat cu mâna lor această muniţie în gropi“.
Cercetările ulterioare au dovedit că simpla utilizare a muniţiei
de origine germană nu era suficientă pentru a concluziona că
masacrul a fost săvârşit de către germani. Cu atât mai puţin
s-au putut justifica şi unele afirmaţii, conform cărora Gestapoul
şi-ar fi dat acordul pentru săvârşirea acestui genocid.
În zilele următoare au fost difuzate informaţii mai
detaliate, prin intermediul postului de radio german
„Transozean“, pe unde scurte, având audienţă în întreaga
lume. La 15 aprilie 1943, oficiosul NSDAP, „Völkischer
Beobachter“ titra pe prima pagină: Genocidul de la Katyń:
opera măcelarilor evrei (Der Massenmord von Katyń: Das
Werk jüdischer Schlächter). Astfel, în mod caracteristic
propagandei naţional-socialiste, antibolşevismul era strâns
relaţionat cu antisemitismul, bolşevismul fiind considerat
produsul direct al conspiraţiei mondiale evreieşti. Desigur, nu
s-au putut aduce dovezi în favoarea faptului că acoliţii G.P.U.
(în realitate N.K.V.D.-ul fusese implicat) erau cu toţii evrei şi,
în plus, în această versiune se omitea faptul că aproximativ