Nr. 10, 2008, XI - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Anul XI, nr. 10 — octombrie 2008 BIBLIOTECA BUCUREªTILOR
De la biblioteca personală la biblioteca socială
Noţiunea de bibliotecă personală există în limbajul comun,
deşi este puţin luată în seamă, teoretic şi practic. Cea de
bibliotecă socială nu există, deşi realităţile o impun, iar
relaţia dintre aceste două categorii de biblioteci ne dezvăluie o
evoluţie istorică şi o perspectivă a prezentului şi viitorului
demnă de luat în seamă.
A fost o vreme când biblioteca personală era o emblemă
a oricărui intelectual. Preoţii noştri au adus-o din vechime. Pe
lângă bibliotecile mănăstirilor şi bisericilor, ei aveau în posesie
personală principalele cărţi de cult, precum şi cărţi apocrife, de
mai mare sau mai mică răspândire. Ştafeta aceasta au preluat-o
în epoca modernă învăţătorii şi profesorii, medicii şi inginerii,
îmbinând specialităţile lor cu cartea de cultură generală.
Cultul bibliotecilor personale s-a transmis din generaţie
în generaţie, încât în familiile intelectuale tradiţia a jucat un rol
în formativitatea marilor personalităţi culturale. Cât a moştenit,
de pildă, în această privinţă, Titu Maiorescu, de la părintele său,
rigurosul profesor Ioan Maiorescu? Dar Eminescu de la severul
Eminovici? Biblioteca personală din Cernăuţi a profesorului
Aron Pumnul l-a ajutat pe marele poet să înţeleagă şi să
promoveze în propria sa operă sensul progresiv al culturii
române anterioare.
Din biblioteca personală a lui Timotei Cipariu şi a altor
intelectuali ardeleni s-a format marea „Bibliotecă Centrală“ a
Blajului, aruncată în mod criminal în Târnave în 1948!.
Din tradiţia marii biblioteci personale a Stolnicului
Constantin Cantacuzino s-a format biblioteca aşezămintelor
culturale de la Sf. Sava din Bucureşti, drumul putând fi urmărit
cu zbateri dramatice în timp până la Biblioteca Naţională de azi.
Din păcate, nu s-a practicat la noi, ca în alte părţi ale
lumii, şi nici nu s-a încurajat legislativ, trecerea şi păstrarea
intactă a bibliotecilor personale în patrimoniul colectiv al
comunităţilor locale din care personalităţile respective s-au
ridicat. Probabil că am fi avut un alt cult şi o altă cultură a
bibliotecilor!
Astăzi este prea târziu pentru a se mai putea face ceva în
această privinţă. Generaţia mea este poate printre ultimele care
au mai fost mişcate de febra bibliotecilor personale. Miamintesc
că în plină epocă proletcultistă (anii ’50), noi, studenţii
bucureşteni, alergam prin librării şi anticariate să ne facem
biblioteci personale din colecţia clasicilor universali care apărea
pe atunci la iniţiativa lui Tudor Vianu, Ion Frunzetti, Zoe
Dumitrescu-Buşulenga şi a altor oameni de cultură care
continuau marea întreprindere heliadescă din secolul al XIX-lea.
Puţinii bani care îi mai aveam din bursă, după ce ni se reţineau
cheltuielile pentru cămin şi cantină, îi dădeam pe cărţi.
Şi asta a continuat ca o deprindere câştigată din tinereţe,
pentru anii care au urmat ai fiecărei profesii.
Sursele ilustraţiilor: p. 4: Publius Ovidius Naso, Tristele. Ponticele, ed. ilustrată de Mircea Dumitrescu, trad. şi pref. de Teodor Naum,
Ed. Univers, Buc., 1972; p. 7: Academia Română, Dicţionarul General al Literaturii Române, A/B, Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 2004;
p. 17: Pierre Courthion, Curente şi tendinţe în arta secolului XX, pref. de Mircea Deac, trad. de Maria Carpov, Ed. Meridiane, Buc., 1973;
p. 22: arhiva Conferinţei; pp. 27, 30: arhiva autorului; coperta II: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul Scriitorilor
Români, D – L, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Buc., 1998; coperta III: Călătoriile căpitanului Cook, în româneşte de Şerban Andronescu,
Ed. Ştiinţifică, Buc., 1959; coperta IV: www.jurnalul.ro.
Sursele citatelor: coperta II: Victor Kernbach, Biserica în involuţie, Ed. Politică, Buc., 1984; coperta III: Călătoriile căpitanului
Cook; coperta IV: Revista „Teatrul“, nr. 11, noiembrie 1982.
35
Dumitru BĂLĂEŢ
Astăzi această deprindere a dispărut. Întrebaţi-i pe tinerii
studenţi ce cumpără din librării pentru biblioteca lor personală?
Nimic. Poate cursurile universitare, pe care le iau mai mult
direct de la profesori, când sunt obligai să le cumpere. Aşa se
întâmplă şi în şcoli cu manualele. Restul bibliografiei prevăzută
în programe se procură pe Internet, prin xeroxări sau
reproduceri pe calculator. E mai comod, mai economicos ca
timp şi bani. Mai ales motivul din urmă constituie o problemă.
Te uiţi prin librării, cărţile sunt scumpe, foarte scumpe
pentru buzunarul unui intelectual român de azi, şi mai ales
pentru al unui tânăr intelectual în formare. Pentru acesta s-a
creat şi o mentalitate extrem de simplificată a noţiunii de
bibliotecă. Dacă informaţia o pot culege de pe calculator şi
Internet, de ce mai este nevoie de bibliotecă? Ori este evident că
biblioteca nu înseamnă numai informaţie, ci loc de muncă
intelectuală, de studiu, de gândire, de meditaţie.
Informaţia este chemată să sprijine aceste procese, să le
dea rigoarea necesară, dar ea nu le poate înlocui. În aceste
condiţii, calculatorul şi Internetul trebuie să se integreze
bibliotecii, iar biblioteca nu se situează în opoziţie cu Internetul.
Un minimum de bibliotecă personală trebuie să existe şi
în viitor pentru orice profesie, împreună cu conectarea la
calculator şi Internet, care pot funcţiona bine în interesul
profesionalismului necesar în orice domeniu, numai în condiţiile
conectării la o mare bibliotecă sau la o reţea de biblioteci.În
aceste condiţii apare în evidenţă funcţia socială a bibliotecii.
Vrei să ai ştiinţă? Pentru aceasta trebuie să ai bine pusă la punct
o reţea de biblioteci ştiinţifice. Vrei să ai economie performantă?
Pentru aceasta trebuie să ai o bună reţea a bibliotecilor societăţilor
comerciale, specializate pe profesii. Vrei să ai învăţământ
de calitate? Trebuie să ai o reţea a bibliotecilor de învăţământ
bine organizată, capabilă să preia pregătirea tineretului pentru
sarcina autoeducaţiei permanente. Vrei să ai public civilizat în
cadrul comunităţilor locale? Trebuie să organizezi eficient o
reţea de biblioteci publice de cultură generală şi comunitară.
În sensul tuturor celor de mai sus, apare în evidenţă
biblioteca socială. Ea trebuie să cuprindă nu numai ceea ce
numim noi biblioteci publice, ci şi bibliotecile de învăţământ,
cele ştiinţifice şi cele profesionale. Mai bine organizate în reţele
specifice, toate aceste categorii de biblioteci trebuie să răspundă
nevoilor de dezvoltare socială generală. Între biblioteca
personală şi biblioteca socială trebuie să se manifeste nu o
stagnare, cum se întâmplă din păcate la noi în prezent, ci o
dezvoltare specifică, în condiţiile pe care le impun noile
proceduri electronice de acumulare şi promovare a informaţiei.
Pentru ca acest lucru să se poată realiza este necesară, printre
altele, şi o publicitate adecvată, prin televiziune şi alte medii
culturale, a cărţilor din toate categoriile.