Occidentul romanesc 92 octombrie 2018

More documents

Recommendations

Info

20 OCTOMBRIE <strong>2018</strong> Opinii „Regele a murit. Trăiască Regele!” Regalişti vs monarhişti Nunta princiară de la Sinaia a Prinţului Nicolae cu aleasa inimii, Alina, a readus în discuţie lupta dintre două tabere care în aparenţă slujesc acelaşi ideal: MONARHIA. Ambele tabere sunt în conflict. Rădăcina comună e adânc ancorată în istoria României. Carol I a desă vârşit România modernă. Aici toţi sunt de acord. Societatea românească e scindată mai mult ca oricând în istorie. Aşa de ceva vreme şi cea monarhică. Dacă în bătălia #rezist vs conservatori se cunosc sursele exogene, în lupta internă dintre fostele divizii ale Regelui au mai rămas câteva bastioane, care greu ar mai putea răsturna Republica, deloc măreaţă vatră. Poate că nu aş fi reluat subiectul regalişti vs monarhişti dacă nu s-ar fi publicat pe surse informaţia potrivit căreia preşedintele statului, Klaus Iohannis, ar fi cerut amânarea prezentării Rezoluţiei Parlamentului European împotriva României până după a doua săptămână a lunii curente, când va susţine un discurs în plenul Parlamentului European, reunit la S trasbourg, despre viitorul Uniunii Europene, ţara noastră urmând să asigure de la 1 ianuarie preşedinţia UE. Pentru a înţelege poate ar trebui să recitim încă o dată. Preşedintele nu luptă pentru patria sa, amână doar lovitura pentru noiembrie. În ce ţară europeană un şef de stat este de acord ca statul său să fie disecat şi chiuretat de obstetricienii globalismului marxist, cu agendele sectoriale ale subculturilor create de Şcoala de la Frankfurt? Niciunde. Poate de aceea mulţi români zdraveni la cap se gândesc la Regele „apărător de ţară“ ca la o soluţie de recalibrare a statului. Poate mai sunt cititori care îşi aduc aminte momentul în care ambasadorul Marii Britanii a întârziat şase minute la audienţa solicitată lui Carol l. S-a aşezat, iar în secunda următoare Regele românilor s-a ridicat şi i-a spus franc: „Audienţa s-a încheiat. România n-are timp să aştepte“. Şi n-a aşteptat. I-a dat o lecţie trimisului celui mai puternic monarh al Europei. Astăzi, când ambasadoarele lovesc cu tocurile şi impun legi precum în sovieticele vremuri ucazurile, e practic de neimaginat o astfel de atitudine. Toţi şefii de stat stau preş faţă de liderii europeni. Atunci se rediscută despre revenirea la Monarhie. Atunci când românilor le e greu cu măreaţa republică există unii care se gândesc că o întoarcere în timp ar fi de fapt o repoziţionare a viitorului. Dar când şi monarhiştii sunt divizaţi, ce mai e de făcut? Regaliştii sunt cei care ţin cu o anumită persoană care e la un timp, la un moment dat, sus pe o poziţie. Monarhiştilor nu le pasă de persoana care conduce Casa Regală, ei sunt dedicaţi proiectului şi consideră că forma de guvernământ e mai importantă decât fondul disputei între cine e mai tânăr şi cine e mai bătrân, e bine să încerci cu un Rege sau cu o Regină, dacă tot s-au schimbat vremurile. Promotorii cauzei monarhice s-au divizat în cel puţin două grupări: una a monarhiştilor şi alta a regaliştilor. Prima grupare luptă pentru reinstaurarea Monarhiei constituţionale, indiferent de Casa Regală – fie cea actuală, românească, fie britanică sau de Hohenzollern-Sigmaringen sau chiar spaniolă –, iar cea de-a doua, pitită sub sintagma „nu comentăm deciziile R egelui“, e maliţioasă la adresa celeilalte, mult mai vocală. Un regalist susține un monarh anume, ca șef al statului pentru un anumit regat, sau drepturile unei anume dinastii. În abstract, face parte din curentul regalist. Regalismul este diferit de monarhism. Cel din urmă pledează pentru un sistem monarhic de guvernare, dar nu neapărat pentru un anumit monarh, conform literaturii de specialitate. Cel mai adesea, regalismul este termenul aplicat unui susținător al unui regim răsturnat de curând, care luptă într-o republică pentru revenirea la vechea formă de stat. În Marea Britanie, astăzi, termenul „regalist“ este aproape imposibil de distins de „monarhist“, pentru că Regina Elisabeta nu are niciun rival semnificativ care să aibă pretenţie la tron. Pe de altă parte, în Franţa secolului al XIX-lea regalistul era considerat legitimistul, bonapartistul sau orleanistul, în fond ei fiind monarhişti. În România de azi, monarhiştii sunt mai vocali, iar regaliştii – mai tăcuţi. Dacă cei din prima categorie îşi exprimă public ideile şi luptă pentru convingerea majorităţii de supremaţia Monarhiei constituţionale ca formă de stat, regaliştii nu ies din cuvântul Casei Regale, chiar dacă mesajele apar prin diferiţi reprezentanţi mai legitimi sau mai puţin recunoscuţi ca voci dezinteresate. „Regele a murit. Trăiască Regele!” e deviza monarhiştilor. O nuntă de poveste Dacă ar exista o competiţie internaţională a ratărilor, România ar fi campioană mondială. Nunta Prinţului Nicolae al României cu Alina Binder putea fi una regală, dacă membrii familiei sale n-ar fi avut impoliteţea de a refuza invitaţia de a le fi alături mirilor. Televiziunile româneşti au prezentat magia unei sărbători. A unei comuniuni a României profunde, a acelei părţi frumoase care ştie să se bucure de un eveniment unic al vremurilor de astăzi. Speriată că Nicolae poate să dea prea tare muzica la petrecerea de la Casino, Mătuşa Margareta a preferat liniştea Cimitirului Eroilor Români din Soultzmatt, aflat în Alsacia. Eschiva ca formă de atitudine e mai mult decât dispreţ. De-a dreptul mitocănie. Cu o săptămână înainte de Referendumul pentru familia tradiţională, Custodele Coroanei şi soţul său, principe consort, cărora li s-a adăugat şi Elena, mama tânărului cununat, au ales să transmită românilor că ei preferă familia netradiţională. Oricărui creştin îi e greu să priceapă de ce mama nu a participat la nunta fiului său. La ortodocşi, şi nu numai, nunta, la fel ca botezul sau înmormântarea, e prilej de iertare, bucurie și împăcare. Obiceiul ăsta nu se practică, din păcate, şi în Casa Custodelui Coroanei. Întrebat dacă mirii pot face fotografiile de nuntă în interiorul Castelului Peleş, ASR Radu, într-o maliţiozitate dusă spre morbiditate, i-a spus funcţionarului din palat că Principele Nicolae a murit acum 70 de ani şi nu mai poate face poze. Există Dumnezeu! Aşa cum există onoare, politeţe şi suveranitate. Mai are oare Margareta ceva maiestuos? Se mai poate vorbi despre o familie model pentru România? Plecarea Regelui a întristat multă lume şi pentru că nu are urmaşi tineri. Unul era iubit de oameni şi l-au înlăturat. L-au târât prin tribunale. Nu l-au lăsat să-şi vadă bunicul pe patul de moarte. Cât cinism şi câtă les majestate? Nunta de la Sinaia putea pune România din nou pe micile ecrane ale lumii. Guvernul nu s-a implicat, aşa cum solicitasem în repetatele mele apariţii TV, familia regală a avut sictir. Capotul mamei ieşită din baie rămâne figura iconică a deranjului stârnit de un copil pe care i l-a dat Dumnezeu să-l crească, să-l iubească şi să-l preţuiască. A preferat să-şi etaleze, prin lipsă, răutatea. A rămas impasibilă, probabil dependentă de solda surorii celei mari, cea care se îngrijeşte de tonusul financiar al celorlalte surori. Irina, „penala“, a revenit în ţară la înmormântarea tatălui. Privitorii au remarcat tandreţea Margaretei cu ea, dar şi sacoul gata să explodeze al lui Bull-Cop, soţul acesteia. Recent, Regatul Unit al Marii Britanii a mai capitalizat 1,5 miliarde de lire sterline în PIB din nunta prinţului nărăvaş Harry cu starul hollywoodian Megan Markle. Patru miliarde de telespectatori nu şi-au mai adus aminte de obscenităţile micului prinţ rebel, nici de uniforma SS pe care a îmbrăcat-o la o petrecere. Englezii, familia regală britanică au trecut cu vederea, considerându-le ale tinereţii valuri. N-a fost pedepsit, ci din contră, cinstit cu onoruri de stat, cu cununi regale şi cu biserica iluştrilor regi ai Angliei. Pentru ce a fost pedepsit de familie Prinţul atât de iubit de români? Poate nu vom afla niciodată. Amintirea zilei de ieri, cu prinţese, prinţi, conţi, viconţi, o lume de poveste, va dăinui în memoria colectivă aşa cum au dăinuit şi vrednicele nunţi de altădată. Poporul şi-a iubit mereu reprezentanţii Dinastiei. Prinţul Nicolae, cu figura sa blândă, Alina, cu frumoasa rochie cu motive tradiţionale şi zâmbetul ca o binecuvântare, au luminat viaţa unei Românii căzute în depresie, din factorii exogeni, care o macină zi de zi. Cel puţin o zi. O zi cu har, o dumnezeiască evlavie, prin grija lui Calinic şi frumuseţea tinerilor miri, a strălucit în toamna care a început. Putea fi o nuntă regală de rezonanţă. N-a fost să fie. Însă bucuria de pe feţele celor prezenţi, unii veniţi special pentru acest eveniment de peste Ocean, impresionează încă. Din psihologia socială se ştie că oamenii simpli empatizează cu victimele. L-au făcut o victimă, din prea multă cucută şi venin, pentru a-i deschide profilul asemănător bunicului şi stră-străbunicului. Mulţi îl aseamănă cu Ferdinand. Cel loial. Nicolae are sânge domnesc. Niciun ucaz nu-i poate lua moştenirea genetică. Asta nu pricep cei care se cred nemuritori. Sau atât de puternică e Pădurea şi în Casa Regelui? Prinţul şi Alina au dat, prin eleganţă, o replică de viaţă butaforiei regale care preferă cimitirul jocului şi horei româneşti. Aşa cum am mai spus, prin voia lui Calinic, nunta i-a încoronat pe miri, prin grija lui Dumnezeu. Cel puţin pe durata cununiei, tinerii însurăţei au fost cinstiți așa cum erau cinstiți împărații, în sensul strict canonic al încoronării. Chiar dacă Mătuşa n-a deferecat cheile Coroanei, preoţii Bisericii Sfântul Ilie din Sinaia au adus nu una, ci două cununi de mărire. Întru Dumnezeu. Cinstire. Pentru mulţi a fost o nuntă de poveste. Au adormit visând prinţi, prinţese, regi, regine. Ce mai contează că unii s-au ofticat? Material publicat în libertatea.ro Autor: Marius Ghilezan Foto: getty images
Terapia verde OCTOMBRIE <strong>2018</strong> 21 Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/ Anglia Mărul este astăzi cel mai apreciat fruct, un aliment deosebit de valoros pentru toate vârstele şi un medicament eficace într-o gamă largă de afecţiuni. Merele se consumă cu coajă, în care se găsesc principalele vitamine şi săruri minerale, substanţe care dau un surplus de energie vitalizantă. Fructele au un conţinut foarte complex prin cantităţi ridicate de zaharuri (7-16%), acizi organici, substanţe pectice (reduc colesterolul), polivitamine (C, A, B1, B2, PP, acid pantotenic) şi foarte multe săruri minerale (calciu, fier, potasiu, fosfor, siliciu, magneziu, zinc, cupru). Cantitatea de vitamine este dublă în coaja fructului decât în pulpa fructului. Valoarea energetică este de 128 cal/100 g fruct. Fibrele din fruct sunt bine tolerate şi au efect calmant asupra tranzitului intestinal, iar aciditatea fructelor mai acre stimulează funcţiile creierului, ficatului, rinichilor şi intestinelor. Proprietăţile terapeutice: - stimulente şi descongestive hepatic, digestive, stomahice, laxative, protectoare gastrice şi intestinale; - tonice asupra sistemului nervos şi muscular; - depurative sanguin; - hipocolesterolemiante, diuretice, urolitice; - antireumatismale, vitaminizante, răcoritoare. Mărul este considerat un medicament natural de excepţie. Un consum constant de mere, prin cure de scurtă sau lungă durată, diminuează drastic riscurile multor maladii, cu diferite grade de gravitate, inclusiv riscurile de cancere. Mâncând un măr dimineaţa se purifică respiraţia, se fortifică gingiile şi se curăţă dinţii prin îndepărtarea tartrului dentar. Un măr consumat după mesele principale are efecte digestive şi laxative şi absoarbe toxinele şi microorganismele de la nivelul intestinelor. Un măr mâncat seara are efect relaxant asupra sistemului nervos, fiind un bun somnifer. Două mere pe zi ajută la întărirea muşchilor cardiaci, evită infarctul miocardic şi elimină excesul de apă din ţesuturi prin diureză. O sistematizare a multiplelor acţiuni terapeutice relevă marea diversitate a efectelor, directe şi indirecte, în prevenirea şi combaterea diverselor afecţiuni maladive. În uz intern: - combate gastrita, ulcerul gastric, bolile hepatice (steatoza hepatică, hepatita, calculoza biliară), indigestii, inflamaţii şi infecţii intestinale (colibaciloză), colite de fermentaţie, rectocolită, constipaţie. diaree acută şi cronică, dizenterie; - previne şi combate asteniile fizice şi intelectuale, stările de stres, migrenele, surmenajul, oboseala, nervozitatea, insomniile, durerile de cap, convalescenţa, zona zoster; - intervine în bolile cardiovasculare, ateroscleroză, hipertensiune arterială, infarct miocardic, congestie cerebrală, întărirea muşchilor cardiaci, reducerea edemelor cardio-renale, dereglări în circulaţia periferică, artrite, tromboze, varice; - combate bronşitele, tusea convulsivă, gripele îndelungate, stările febrile, împrospătează respiraţia; - scade colesterolul, glicemia şi neutralizează substanţele toxice din sânge; - are efecte benefice în anemie şi în demineralizarea organismului; - acţionează benefic în reumatism, artrite, gută, oligurie; - contribuie la dizolvarea calculilor renali; - are rol benefic în tulburări de vedere, laringite şi dureri de urechi; - prezintă un rol central în toate dietele de slăbire prin stimularea arderilor din organism; - întârzie procesul de îmbătrânire a organismului şi ajută la prevenirea cancerului, prin conţinutul ridicat în antioxidanţi (flavonoide, polifenoli). În uz extern: - combate herpesul, plăgile, bubele dulci, scabia, varicele şi mătreaţa; - curăţă şi catifelează pielea; - reduce cearcănele şi pungile de sub ochi. Formele de utilizare în terapia medicală - fructe proaspete cu consum de 500-1.000 g pe zi, repartizate în 5 porţii, prin cure de durată, cu rol în gripe prelungite, catar pulmonar, răceli, Merele Beneficii uimitoare pentru sănătate tuse, amigdalite, reumatism, gută, litiază urică, insomnii, diaree la copii, astenie şi anemie; - fructe rase, consumate câte două-trei pe zi sau amestecate cu nuci, brânză de vaci şi miere de albine, au efecte în litiaze (biliară şi renală) şi astenie; după o cură de 48 ore se mănâncă pesmeţi, pâine prăjită şi brânză de vaci; - mere coapte (câte douătrei pe zi) pentru stimularea activităţii creierului prin creşterea conţinutului de fosfor; - decoct din fructe proaspete (două-trei mere necurăţate şi tăiate felii) sau din fructe uscate, bine mărunţite (cinci linguri fierte 10 minute într-un litru apă), din care se beau trei-patru căni pe zi, cu efecte în afecţiuni intestinale, reglarea digestiei, bronşite, reumatism, fluidizarea sângelui şi stimularea funcţiei creierului; - infuzie sau macerat din coji uscate de mere (10 linguri coji la 1,5 litri apă rece) se lasă acoperit timp de 12 ore şi se beau trei căni pe zi, cu efecte în reumatism, gută, oligurie, catar bronşic, tuse, răceli, amigdalite; - suc de mere, consumat în doze de 50 ml de două-trei ori pe zi, în cure de primăvară şi toamnă, sau timp de două săptămâni consecutiv, cu acţiuni benefice în gastrite, ulcere gastrice, enterocolite, dizenterie, diaree infantilă, astenie, anemie şi insuficienţă renală; - sirop din suc de mere amestecat, în părţi egale, cu zahăr; se fierbe la foc domol până se ajunge la consistenţa siropoasă şi se consumă câte 2 linguri îna inte de fiecare masă pentru a combate afecţiunile respiratorii şi litiazele (biliare şi renale); - merele proaspete consumate zilnic albesc dinţii. - cataplasmele calde cu decoct concentrat de mere cu tărâţe de grâu sunt aplicate pe locul splinei dureroase şi în tratarea durerilor de zona zoster (se pun de 3 ori ziua şi de două ori noaptea). - cataplasme cu mere rase şi fierte în ulei de măsline pentru tratarea plăgilor atone şi a urechilor dureroase (otalgii). - masaje locale cu oţet de mere contra migrenelor, a reumatismului, tromboze şi varice la picioare. - masaje la picioare cu suc de mere pentru tonifierea şi catifelarea ţesuturilor şi tamponarea pielii (ten, gât, sâni, cap) şi a cearcănelor de sub ochi. - tamponări cu oţet de mere pe pielea capului cu chelbe sau scabie (de trei ori dimineaţa şi de trei ori după-amiază). - șamponare cu suc de mere pentru înlăturarea mătreţii. - băi de picioare reci cu apă rece în care s-a adăugat oţet de mere. Utilizarea merelor în alimentaţie Datorită conţinutului ridicat în zaharuri uşor asimilabile (fructoză, glucoză, dextroză, zaharoză), polivitamine naturale, săruri minerale şi alte substanţe nutritive, merele trebuie să fie mult utilizate în alimentaţia populaţiei, atât în stare proaspătă, cât şi în stare prelucrată şi conservată. Prin capacitatea de păstrare timp îndelungat în stare proaspătă este posibil consumul merelor pe o perioadă de circa 10 luni pe an, constituind astfel un component de bază în alimentaţia modernă. Acest aliment poate fi consumat fără alte adaosuri. De aceea se recomandă ca în fiecare zi să se consume mere proaspete, până la 500 g zilnic, ţinând seamă de valoarea lor nutritivă şi terapeutică. Este unanim recunoscut de nutriţionişti că mărul este fructul cu cele mai consistente beneficii pentru sănătatea omului, fără a avea limite cantitative. De aceea includerea merelor proaspete în dietele alimentare este o măsură benefică, unii adoptând chiar un regim nutritiv cu consum exclusiv de mere (un kg zilnic).
Page 1 and 2: occidentul romanesc www.occidentul-
Page 3 and 4: Cuvânt înainte OCTOMBRIE 2018 03
Page 6 and 7: 06 OCTOMBRIE 2018 Eveniment Festiva
Page 8 and 9: 08 OCTOMBRIE 2018 Cu ocazia Centena
Page 10 and 11: 10 OCTOMBRIE 2018 Educaţie şi cul
Page 12 and 13: 12 OCTOMBRIE 2018 Interviu Privit p
Page 14 and 15: 14 OCTOMBRIE 2018 Internaţional Ha
Page 16 and 17: 16 OCTOMBRIE 2018 Opinii Cel mai ur
Page 18 and 19: 18 OCTOMBRIE 2018 Español Iasi es
Page 22 and 23: 22 OCTOMBRIE 2018 Reţetele Annei C

Occidentul romanesc 92 octombrie 2018

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?