10 MARTIE2020Pagina copiilorBucuria lecturiide Letiţia CozaMărțișorulUniCAT În urmă cu-o săptămânăAu pus mână de la mânăȘi au cumpărat mătase –Fire multe și lucioase,Roșii, albe, luminoase.În cutii sunt așezateCartonașe colorate;Cheițe și forfecuțeStau cuminți pe trei măsuțe.Pisicuțe hărnicuțeS-au strâns ca la șezătoare;Blanca, o pisică mare,Artizană pricepută,Foarte, foarte zâmbitoare,Cu blândețe le salută.Invitație lacunoaștereMărțișorul – acest micsimbol al primăverii – a intratde curând în patrimoniulcultural imaterial UNESCO.Originea lui se pierde în neguratimpului. Cele două fireîmpletite – albul, însemnândpuritate și roșul, dragoste șivitalitate, la care se adăugauneori și un bănuț de argint,au ajuns până în zilele noastre,fiind considerate un talismancu rol purificator. În ultimultimp, există tendința de atransforma mărțișorul în podoabă,atașând firului împletitdiverse obiecte lucrate cumigală de artizani pricepuți.Oferit unei persoane în primazi de primăvară, 1 Martie,mărțișorul devine mesagerulurărilor noastre de bine și desănătate. În familie, cu mulțiani în urmă, mama era ceacare lega la mâna copiluluimărțișorul, pentru a-l feri deboli. Astăzi, copiii sunt ceicare, cu mânuțele lor, împletescșnurul alb – roșu și-l oferăîn dar mamei, ca semn aldragostei și al recunoștinței.După ce s-au salutat,Ea instrucțiuni le-a dat.Pe lăbuțe s-au spălat,La măsuțe s-au grupatCâte două și apoiCu lăbuțele lor moiAu tăiat, înnodat și răsucitFirele, meșteșugit.Li-Lou este cea mai mică,Dar lucrează fără frică.Totuși, nu se dumirește:„Oare cum de se-nvârtește?!”Se întreabă ea mirată:„E cheița fermecată?!”„Fermecată! Dar de tine,C-ai răsucit firul bine,”Îi răspunde Luminița.„Când se va opri cheițaȘnurul va fi gata răsucit;De cheiță despărțit,Îi vom face negreșitDouă bucle rotunjoareȘi doi motocei...” „Dar oareUn bănuț de-argint nu-i pui?”Grig, cu coada cam stufoasă,După ce-a umblat hai-hui,Acum iese de sub masă:„Mi-am făcut (vai!) un cucuiCăutând prin lăzi cu cuie... ”Li-Lou, sora lui cea dragă,Imediat l-a întrebat:„Astăzi iar ești pus pe șagă?Unde-i banul?” „Uite-l! Nu e!”Pân’ la urmă, i l-a datȘi așa s-au împăcat.Blanca i-a felicitatFiindcă au realizatMărțișorul UniCAT!Astăzi iar ești pus pe șagă?
Dan Caragea - Critic literarPortugalia, Redactor-șef ORPUNCTUL1. Ca semn de punctuație,punctul indică sfârșitulunei propoziții saufraze enunțiative. Estesemnul care impune o tăceremai lungă în comparațiacu pauza cerută de celelaltesemne de pauză. Folosireapunctului nu esteînsă dictată de lungimeapropoziției sau a frazei,nici de utilizarea în acelașienunț a altor semne depunctuație. Este suficientcă propoziția sau frază sănu aibă o legătură gramaticalăcu cea care urmeazăpentru a se putea folosipunctul. În scris și în tipografie,punctul este urmatde un blanc, iar propozițiasau fraza următoare începecu inițială majusculă laprimul cuvânt, oricare arfi natura morfosintactică aacestuia.„În dosul portiței Anapândea cu inima cât unpurice. Auzise larma dela Avrum și se strecuraseafară, bănuind că Ion, desupărare, trebuie să fi stârnitvreo poznă. Îi tremurasufletul să nu i se întâmpleceva. (L. Rebreanu, Ion)Folosirea punctului, felulcu punctează scriitoriiține mai mult de stilisticădecât de gramatică. Lungimeafrazei depinde de stil.Vom lua, spre exemplu, ofrază amplă, dintru-un scriitorclasic, și vom încercao „decupare” mai „alertă”:Junele, a cărui atențiuneera ațintită la cea mai micămișcare ce se petrecea, auziși el acest zgomot și cu unaer în care se vedea foartecurat neliniștea, ridicăde la pământ două cutii cupăstrăvi și câteva găini;apoi vârî măchinăliceștemâna în sân și scoase unplic sigilat; iar după ce îșistrânse fermeneaua la pieptși-și luă caucul din cap, lăsândsă se vadă o căpățânărasă peste tot și numai încreștet cu vreo câteva firede păr, luă o poziție umilitoareși așteptă sosireaboierului. (N. Filimon,Ciocoii vechi și noi)Iată și varianta modificată,cu cinci [.] în plus:Junele, a cărui atențiuneera ațintită la cea mai micămișcare ce se petrecea, auziși el acest zgomot. Cu unEducaţie şi cultură MARTIE2020 11CHESTIUNI DE GRAMATICĂ ALIMBII ROMÂNE:PUNCTUL ȘI BARA OBLICĂaer în care se vedea foartecurat neliniștea, ridicăde la pământ două cutii cupăstrăvi și câteva găini.Apoi vârî măchinăliceștemâna în sân. Scoase un plicsigilat. După ce își strânsefermeneaua la piept și-șiluă caucul din cap, lăsândsă se vadă o căpățână rasăpeste tot și numai în creștetcu vreo câteva fire de păr,luă o poziție umilitoare.Așteptă sosirea boierului.Oare cum este perceputtextul modificat? Fiecare,desigur, va trage propriileconcluzii.Scriitorii moderni evită,de obicei, frazele lungidatorită schimbărilor petrecutemai ales în sistemullecturii (centrarea penarațiune și dialog; nevoiade citire dintr-o privire afrazei pe diverse suporturi;mimarea oralității, arealismului; dorința de aputea controla receptarea,răbdarea cititorului, gradulacestuia de rezistențăla fraze mai elaborate etc.)Putem afirma că punctulmarchează trei tipuri de pauză:pauza dintre propozițiisau fraze care formeazătotuși un bloc discursiv. Săne imaginăm cadrul unuifilm și insistența camereiasupra unui peisaj, personajetc. A doilea tip este pauzade paragraf sau alineat, cândse schimbă cadrul sau relatareaîși schimbă direcția. Esteacel: „punct și de la capăt”.În sfârșit, punctul care marcheazăfinalul textului (dacăultimul enunț nu cere un altsemn) prin care scriitorul îșiîncheie opera.Dintre acestea, ne vomopri acum la analiza paragrafului.Ce este paragraful?Ce lungime trebuiesă aibă un paragraf? Cândtrecem de la un paragraf laaltul? Ce tendințe se potobserva în textele recente?Vizual ne reprezentămcu ușurință paragrafele,chiar dacă azi nu este întotdeaunaposibilă reproducereaunui spațiu mai mare,alb, care le precedă. Paragrafulpoate fi mai amplusau mai scut, după nevoileinterne ale textului. Săexemplificăm cu un paragraflung și altul mai scurt:Într-o dimineață dinluna lui octombrie, anul1814, un june de 22 de ani,scurt la statură, cu fațaoacheșă, ochi negri plinide viclenie, un nas dreptși cu vârful cam ridicat însus, ce indică ambițiuneași mândria grosolană, îmbrăcatcu un anteriu deșamalagea rupt în spate; cucaravani de pânză de casăvopsiți cafeniu; încins cuo bucată de pânză cu marginilecusute în gherghef;cu picioarele goale băgateîn niște iminei de saftian,care fuseseră odată roșii,dar își pierduseră culoareadin cauza vechimii; laîncingătoare cu niște călimăricolosale de alamă;în cap cu cauc de șal, acărui culoare nu se poatedistinge din cauza peticelorde diferite materii cucare era cârpit, și purtândca veșmânt de căpetenieo fermenă de pambriu capaiul grâului, căptușită cubogasiu roșu; un astfel dejune sta în scara caselormarelui postelnic AndronacheTuzluc, rezemat destâlpii intrării și absorbitîn niște meditațiuni care,reflectându-se în trăsurilefeței sale, lăsau să se vadăpână la evidență că gândireace-l preocupa nu eradecât planuri ambițioasece închipuirea lui cea vieîi punea înainte și obstacolelece întâmpina în realizarealor. (N. Filimon,Ciocoii vechi și noi)Noul ciocoi așteptă pânăse depărtă vătaful, iar dupăaceea se coborî în curte și,luând o pereche de desagiîn care era o colecțiune detrențe ce compuneau avereace aducea el din casapărintească, sui scara curepeziciunea vântului șiintrând iarăși în camerasa își așeză toate lucrurilepe la locul lor. (N. Filimon,Ciocoii vechi și noi)Descrierile permit, în general,paragrafe mai lungi,atunci când prețuim detaliile,în timp ce narațiuneafolosește, de regulă, paragrafemai scurte.Constat însă cu îngrijorare,mai ales în publicistică,că autorii contemporaniconfundă fraza cu paragraful,altfel spus, toate frazeleaduc, cred ei, idei noi. Oareașa să fie sau, mai degrabă,nu mai știm să construimun paragraf? Scriitori clasicisunt modele din acestpunct de vedere. Observațicum se succed paragrafele:Se legăna ciocârlia în răcoareadimineței, însoțindde-a lungul Ialomiței trăsurilece mergeau la gară.Copiii, grămădiți câtetrei pe capră, se bucurau,tăcuți, de priveliștea cailor.Mihai mâna poștalionul dela trăsura lor, curată, lustruită,în care trebuia săse întoarcă Matei. Pe chipuriletuturor se zugrăveasănătatea si fericirea.Întinderea câmpului sedesfășura într-o nespusăliniște de vară. De o parte,un lan de porumb își mișcavârful foilor nervoase,dând văzduhului un reflexde culoare verde, ce păreacă îngrașe aerul; de parteacealaltă, Ialomița curgeadomoală între două malurijoase, lăsând să se vadă omargine de Bărăgan, cupârloagele sale nestrăbătute,cu suhaturi roasede vite, cu o turmă de oice se zărea în fund ca opată albă, și, mai presusde toate, cu orizontul săuînșelător, a cărui dungăînchipuită juca în arșițasoarelui ca oglinda uneiape. Din prundul gârlei,cireada se urca pe un vadși se îndruma cu greu lapășune. Câte un bou singuratecsta înfipt în margineaapei, cu capul întins înainte,neclintit, întrupând înnemișcarea lui pustietatealocului.Când trăsurile ajunserăla capătul porumbului,trebuiră să se oprească.Jitarul sări din colibă, cucăciula în mână, și deschisepoarta de nuiele ce tăiadrumul. Un câine slăbănogse repezi la picioarelecailor, lătrând din toateputerile și gata parcă să-iînghită.Toți trecură dincolo, iarjitarul închise poarta și rămasesingur ca mai-nainte,în mijlocul câmpului.După un sfert de ceasajungeau la gară. Tot norodulacesta se revărsă înunica săliță de așteptarece se găsea, râzând și sărind,spre marea mirare ațăranilor cărăuși. Mihaicu surorile lui mai mici șicu Tincuța; Elena cu patrucopii împrejur; coanaSofița, conu Dinu și subprefectul;Berlă, jidanulde la han; Tănase Scatiu,care venise călare. NumaiSașa lipsea: ea rămăsesela Ciulniței, să ție de urâtcoanei Diamandule. Toatălumea se uita la ceasorniccu neastâmpăr: mai suntzece minute, mai sunt șapteminute. Copiii, neavândvoie să iasă pe peron, pânăla sosirea trenului, țipau însala de așteptare ca întromenajerie. Mai sunt treiminute. Clopotul sună. Înfundul zării se vede locomotivadevenind din ce înce mai mare, până se aratăîntreagă. „Dați-vă la oparte, domnilor!” strigălampistul gării.Trenul sosește cu repeziciuneși se oprește deodatălocului, ca un cal dresat.Toate inimile bat cu putere.Copiii, cu mâna dusă lagură, se retrag cu un pas,speriați de zgomot. Toți întreabă:„Unde-i, unde-i?”(Duiliu Zamfirescu, Viațala țară)2. Tot de punct se leagăși linia punctată care estefolosită ca semn pentru amarca o lacună în text sauo suprimare voită. În exemplulde mai jos, am tăiatintenționat un paragrafpentru a ilustra acest semn:Cum ridici priporulCiulniței, în pragul dealului,dai de casele boieruluiDinu Murguleț, casebătrânești și sănătoase,cum nu se mai întâlnesc astăzipe la moșiile boierești.De sus, de pe culme, ele vădroată împrejur până cineștie unde, la dreapta, sprevalea Ialomiței, la stânga,pe desișul pădurii de Aramă,iar în față pe cotiturileulițelor strâmbe ale satului....Într-o zi de vară, pela vremea odihnei, conuDinu fu sculat din somnde sunetul clopotelor unorpoștalioni ce intrau în curtecu strigăte și saltanat.Atât el cât și nevastă-saSofița săriră din paturilelor de cit, și se uitară pefereastră.3. Nu se pune punct dupătitlul unei lucrări (literare,muzicale, științifice), alunui capitol etc.Remarcă. Dacă titlul areși subtitlu, atunci se punepunct după titlu în referințebibliografice: CostacheNegruzzi, Negru pe alb.Scrisori la un prieten…BARA OBLICĂEste un semn apărut însecolul trecut, folosit înurmătoarele situații:1. Înlocuiește conjuncția„sau” când se dorește exprimareaunei alternative:Organizatorul își rezervădreptul de a modifica/completa și/sau schimbaRegulamentul … (Libertatea,27.02.2020)2. Înlocuiește prepoziția„pe” când ne referim la oanumită lege dintr-un anumitan:Legea serviciului de salubrizarea localităților nr.101/2006 …3. Înlocuiește liniade fracție (care substituieprepoziția „pe” sau„supra”) în numeralefracționare sau distributive:½, jumătate, o doime;1/4 un sfert, o pătrime; 120km/h etc.4. Se folosește pentru asepara părți ale unui codnumeric sau alfanumeric:Campania ... este organizatăde RINGIERROMÂNIA, cu sediul înBucurești ... înmatriculatăla Registrul Comerțului cunr. J40/10882/1996 ...5. În abrevierile c/val șim/n pentru contravaloareși motonavă.6. Se folosește în cităripentru a indica sfârșitulversului.Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi şi nouă toate;/Ce e rău şi ce e bine/Tu te-ntreabă şi socoate;/Nu spera şi nu ai teamă,/Ce e val ca valul trece;/ Dete-ndeamnă, de te cheamă,/Tu rămâi la toate rece. (M.Eminescu, Glossă)Remarcă. În cazurile1-5, bara oblică nu precedatăsau urmată de blanc.Autor: Dan Caragea(Portugalia)Critic literar, publicist,eseist, critic de artă, critic deteatru și traducător român.Este lusitanist, specialistîn psihologie și lingvisticăcomputațională. Din 2011,Senior Editor, iar din 2019,redactor-șef în cadrul redacțieiOccidentul Românesc.
Change language