allen-carr-in-sfarsit-nefumator

Allen Carr
În sfârşit nefumãtor
Unii caută motive psihologice adânci, de genul « sindrom freudian », « copilul care suge
la ŃâŃa mamei ». Dar lucrurile stau exact pe dos. În mod obişnuit, ne apucăm de fumat ca să
demonstrăm că am crescut şi am devenit adulŃi. Dacă ar trebui să sugem din biberon în public,
am muri de ruşine.
Unii cred că e vorba, dimpotrivă, de efectul macho al fumului (şi plăcărilor) azvârlite pe
nări. Nici acest argument n-are substanŃă deloc. Cu o Ńigară aprinsă în ureche am fi ridicoli. Dar
cu atât mai ridicol este să inspiri gudroane cancerigene în plămâni.
Unii spun: « Aşa, am ce să fac cu mâinile! » Bine, dar de ce aprinzi Ńigara?
« E o formă de satisfacŃie orală. » Bine, dar de ce aprinzi Ńigara?
« E vorba de senzaŃia fumului inhalat în plămâni. » Groaznică senzaŃie – se numeşte
sufocare.
MulŃi cred că fumatul te scapă de plictiseală. Altă aberaŃie. Plictiseala e o stare de spirit.
O Ńigară n-are nimic interesant.
Vreme de 33 de ani, motivul meu a fost că Ńigara mă relaxează, îmi dă încredere în mine
însumi şi curaj. Dar ştiam totodată că mă ucide şi că mă costă o avere. De ce n-am fost la doctor
ca să-mi dea încredere şi curaj? N-am fost pentru că ştiam că o să-mi recomande ceva – altceva.
Nu era un motiv, era o scuză.
Unii spun că fumează pentru că şi prietenii lor fumează. Eşti chiar atât de prost? Atunci,
roagă-te ca prietenii tăi să nu înceapă să-şi vindece migrenele tăindu-şi capul!
MulŃi fumători care meditează asupra fumatului ajung până la urmă la concluzia că e
doar un obicei. Nu e la drept vorbind o explicaŃie, dar, după ce-au fost eliminate toate
explicaŃiile raŃionale obişnuite, nu mai rămâne decât această scuză. Din păcate, şi explicaŃia asta
e ilogică. Ne schimbăm zi de zi, de-a lungul vieŃii, deprinderile, şi unele sunt cât se poate de
plăcute. Am fost supuşi unei spălări a creierului, inoculându-ni-se credinŃa că fumatul e un
obicei şi că de obiceiuri scapi greu. Scapi greu de un obicei? În Marea Britanie, avem obiceiul
să conducem maşina pe partea stângă a străzii. Şi totuşi, când mergem pe continent sau în SUA,
scăpăm iute de acest obicei, aproape fără nici o dificultate. Ideea că scapi greu de obiceiuri e o
aberaŃie. Adevărul este că ne formăm obiceiuri şi scăpăm de ele în fiecare zi a vieŃii.
Şi atunci, de ce ni se pare greu să scăpăm de un obicei care are un gust oribil, care ne
ucide, care ne costă o avere, care e mizerabil şi scârbos şi de care am fi oricum încântaŃi să
scăpăm – când singurul lucru pe care-l avem de făcut este să nu-l mai practicăm? Răspunsul e
simplu: fumatul nu e un obicei. ESTE ADICłIE LA NICOTINĂ. Iată de ce pare a greu « să
renunŃi ». Ai cumva impresia că asta explică de ce e cu adevărat greu « să renunŃi » la fumat?
Explică doar de ce majoritatea fumătorilor găsesc că e greu « să renunŃe ». Pentru că nu înŃeleg
fenomenul adicŃiei la un drog. Şi nu-l înŃeleg pentru că îşi închipuie că fumatul le oferă o
plăcere veritabilă şi/sau un sprijin şi că ar face un veritabil sacrificiu dacă se lasă.
22