allen-carr-in-sfarsit-nefumator

Allen Carr
În sfârşit nefumãtor
regulat, credem fie că ne plac Ńigările, fie că « ne-am obişnuit ». Adevărul este că am devenit
dependenŃi, nu ne dăm seama, dar micul monstru – nicotina – a intrat în noi şi din când în când
trebuie să-l hrănim.
ToŃi fumătorii încep să fumeze din motive prosteşti. Nimeni n-are nevoie să fumeze.
Singurul motiv pentru care cineva continuă să fumeze, fie că este fumător ocazional sau mare
fumător, este acel mic monstru care trebuie hrănit.
Povestea asta cu fumatul e un şir de enigme. ToŃi fumătorii ştiu perfect că sunt nişte
proşti şi au fost prinşi în capcană de ceva malefic. Totuşi, eu cred că aspectul cel mai trist al
fumatului este faptul că plăcerea pe care fumătorulo primeşte de la Ńigară e totuna cu plăcerea
reîntoarcerii la starea de pace, linişte şi încredere pe care o avea corpul său înainte de a deveni
dependent.
Ştii senzaŃia aceea: alarma anti-hoŃi din casa vecină Ńi-a vuit în urechi toată ziua, şi dintro
dată zgomotul se opreşte, iar asupra ta coboară pacea şi liniştea. Dar nu e vorba de fapt de
pace, ci de sfârşitul unei neplăceri!
Înainte de a intra în ciclul nicotinei, corpul nostru era desăvârşit. După care am băgat cu
de-a sila nicotină în el, iar când stingem Ńigara şi nicotina începe să dispară suferim chinul lipsei
– nu o durere fizică, doar o senzaŃie de gol. Nici măcar nu suntem conştienŃi de existenŃa lui, dar
parcă avem în corp un robinet care picură. Mintea noastră raŃională nu înŃelege. Şi nici n-are
nevoie să înŃeleagă. Tot ce ştim este că vrem o Ńigară, iar cănd o aprindem dorinŃa dispare şi pe
moment suntem din nou mulŃumiŃi şi încrezători, exact cum eram înainte să devenim
dependenŃi. Totuşi, satisfacŃia e doar temporară pentru că, dacă vrem să potolim dorinŃa, trebuie
să introducem iar nicotină în corp. De îndată ce stingi Ńigara, dorinŃa apare din nou – şi astfel
ciclul este reluat. Ciclul e veşnic dacă nu-l întrerupi.
Povestea asta cu fumatul e ca şi cum ai purta pantofi strâmŃi doar ca să simŃi plăcerea de
a-i scoate apoi din picioare. Există trei motive principale pentru care fumătorii nu pot privi
lucrurile astfel:
1. De când am apărut pe lume, am fost supuşi unei spălări a creierului, spunându-ni-se că
fumătorii au o imensă plăcere şi/sau un sprijin de la Ńigară. De ce nu i-am crede pe
fumători? De ce ar arunca pe fereastră atâŃia bani şi şi-ar risca în asemenea măsură
sănătatea?
2. Cum privarea fizică de nicotină nu presupune vreo durere, ci este doar o senzaŃie de gol
şi de nesiguranŃă, similară foamei sau stresului obişnuit, şi pentru că exact acestea sunt
momentele când avem impulsul să aprindem o Ńigară, considerăm senzaŃia normală.
3. Însă motivul principal pentru care fumătorii nu reuşesc să vadă lucrurile în adevărata lor
lumină este că fumatul funcŃionează de la finiş spre start. Când nu fumezi ai senzaŃia
aceea de gol, dar cum dependenŃa se produce pe nesimŃite şi treptat în perioada când
28