allen-carr-in-sfarsit-nefumator

Allen Carr
În sfârşit nefumãtor
2. Mâncarea are într-adevăr gust bun, iar să mănânci este într-adevăr o experienŃă
plăcută, în timp ce fumatul înseamnă să inspiri fum urât mirositor şi otrăvitor în
plămâni.
3. Mâncatul nu produce foame, ci o potoleşte, în timp ce prima Ńigară induce dorinŃa de
nicotină şi fiecare din Ńigările următoare, în loc s-o potolească, o perpetuează pentru
tot restul vieŃii.
Este momentul propice să spulberăm alt mit răspândit despre fumat – acela că ar fi vorba
de un obicei. Este mâncatul un obicei? Dacă aşa crezi, încearcă să scapi definitiv de acest
obicei! Nu, a spune că mâncatul este un obicei e ca şi cum ai spune că respiratul e un obicei.
Ambele sunt esenŃiale pentru supravieŃuire. E adevărat că oamenii se deosebesc prin obiceiul de
a-şi satisface foamea în momente diferite şi cu tipuri diferite de mâncare. Dar mâncatul propriuzis
nu este un obicei. Şi nici fumatul nu este. Orice fumător îşi aprinde o Ńigară dintr-un singur
motiv: ca să încerce să pună capăt senzaŃiei de gol şi de nesiguranŃă pe care a produs-o Ńigara
precedentă. Da, fumătorii se deosebesc prin obiceiul de a încerca să-şi potolească suferinŃa
lipsei de Ńigară în momente diferite, însă fumatul propriu-zis nu e un obicei.
Societatea se referă adesea la « obiceiul de a fuma » şi, din comoditate, numesc şi eu în
această carte fumatul un « obicei ». Totuşi, fii conştient în permanenŃă că fumatul nu e un
obicei: dimpotrivă, e ADICłIE LA DROG în cel mai strict sens al cuvântului!
La început trebuie să ne forŃăm să deprindem fumatul. Înainte să ne dăm seama, nu
numai că ne cumpărăm regulat Ńigări, dar trebuie să le avem. În caz contrar, se instalează panica,
şi pe măsură ce trece timpul, avem tendinŃa să fumăm din ce în ce mai mult.
De ce se întâmplă asta? La fel ca în cazul oricărui drog, organismul are tendinŃa să se
« imunizeze » la efectele nicotinei, iar cantitatea de drog necesară are tendinŃa să crească. După
un timp relativ scurt de când am devenit fumători, Ńigara nu mai potoleşte complet chinul lipsei
pe care ea însăşi o creează. Când aprinzi o Ńigară, te simŃi mai bine ca înainte, dar eşti de fapt
mai nervos şi mai puŃin relaxat decât un nefumător, chiar şi în timp ce fumezi. Ceea ce se
întâmplă e încă şi mai ridicol decât să porŃi pantofi strâmŃi, pentru că, o dată cu trecerea
timpului, disconfortul creşte chiar dacă îŃi scoŃi pantofii.
SituaŃia e chiar mai neplăcută: căci de indată ce stingi Ńigara, nicotina începe să
părăsească rapid corpul, ceea ce explică faptul că în împrejurări stresante fumătorul are tendinŃa
să fumeze Ńigară de la Ńigară.
Aşa cum spuneam, nu este vorba de un « obicei ». Adevăratul motiv pentru care orice
fumător continuă să fumeze este acel mic monstru dinăuntrul său. Din când în când trebuie să-l
hrănească. Fumătorul hotărăşte momentul şi se pare că o face în patru tipuri de ocazii (sau o
combinaŃie a lor):
PLICTISEALĂ/CONCENTRARE – două stări absolut opuse!
30