manual-religie-v-akademos

Cuvânt de început
„Dumnezeule
Preasfinte, întărește-ne
să avem înțelepciune,
purtări blânde și fapte
frumoase și bune, ca
prin ele să se sfințească
numele Tău în veci, al
Tatălui și al Fiului și al
Sfântului Duh. Amin.”
(din „Carte de
rugăciuni pentru copii”)
Respectul, în lumina credinței
Lan de grâu
Dicționar
ideal = scop suprem, țel;
integritate = cinste, onestitate,
corectitudine;
moabit = locuitor în țara
Moabului, aflată la
sud-est de Țara Sfântă;
stimă = cinste, respect.
Relația omului cu Dumnezeu contribuie la creșterea respectului
față de propria persoană și de aproapele nostru.
Stima de sine se referă la grija față de trup și la preocuparea
pentru formarea unui caracter integru și armonios. Respectul față
de părinți este o dovadă a credinței în Dumnezeu, ca Părinte al
întregii omeniri. În viața elevilor, respectul față de colegi și față
de profesori ocupă un loc special, asigurând un climat favorabil
comunicării și învățării.
Indiferent de mediul în care ne aflăm, respectul, ca atitudine
sau sentiment de prețuire deosebită, stă la baza tuturor relațiilor
dintre oameni. Ne putem manifesta respectul față de semeni în
diverse moduri: prin politețe, prin onestitate, prin devotament,
prin aprecierea calităților altora, prin recunoașterea libertății lor,
prin răbdare etc.
În istoria poporului evreu, întâlnim multe exemple de respect
față de semeni. De pildă, o familie de evrei, Elimelec și Noemi, s-a
mutat din Betleem în țara Moab împreună cu cei doi fii, care și-au
întemeiat acolo familii. După un timp, Noemi și nurorile ei, Ruth
și Orfa, au rămas văduve.
Noemi s-a hotărât să se întoarcă în Betleem, trimițându-și
nurorile la casele lor. Din iubire și devotament, moabita Ruth a
refuzat să-și lase soacra singură, fără avere și ajutor: „Nu mă sili să
te părăsesc și să mă duc de la tine; căci unde te vei duce tu, acolo
56