manual-religie-v-akademos

Cuvânt de început
„Dumnezeule Preasfinte,
fii milostiv mie,
celui care cu smerenie îți
aduc mulțumire în această
zi (de naștere / de sărbătorire
a numelui) pentru
toate binefacerile pe care
le-ai revărsat asu pra mea:
pentru viață și sănătate,
pentru sporul cel bun și
pentru toate cele de folos
sufletului meu. Amin!”
(din Carte de Rugăciuni)
Pogorârea
DUHULUI
SFÂNT
Sărbătoarea – timp sfințitor
și de bucurie
Sfântul Ioan Botezătorul
Dicționar
hram = serbarea patronului
unei biserici;
a prăznui = a celebra, a
sărbători;
a venera = a cinsti, a respecta
în mod deosebit;
zi aniversară = ziua nașterii;
zi onomastică = ziua numelui.
Zilele de sărbătoare sunt un prilej de reuniune familială sau
a membrilor comunității în scopul de a celebra evenimente
ce aduc bucurie și recunoștință. Orice sărbătoare este așteptată
cu nerăbdare și necesită, de obicei, o pregătire aparte.
Această pregătire se poate referi la o anumită ținută vesti mentară,
o organizare specifică a locuinței, la alegerea și prepararea
unui meniu special și nu în ultimul rând la pregătirea sufletească.
Astfel, cu prilejul unei sărbători, timpul și spațiul sunt transformate,
iar oamenii sunt mai deschiși, mai veseli, mai fericiți, mai dispuși
să-și facă daruri.
În familie, se sărbătorește an de an ziua de naștere și ziua
numelui fiecărei persoane. Încă din vechime exista obiceiul cinstirii
zilei aniversare. Odată cu apariția și răspândirea creștinismului,
copiii au început să primească nume de sfinți. De atunci a apărut
obiceiul celebrării zilei onomastice, la data de cinstire a sfântului
considerat ocrotitor al copilului. La români, nașii de botez au un
rol important în alegerea numelui copilului.
Pe lângă sărbătoarea Nașterii Domnului la 25 decembrie, Biserica
prăznuiește ziua de naștere a doi mari sfinți: a Maicii Domnului, la
8 septembrie, și a Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie. Întemeierea
76