manual-religie-v-akademos

Cuvânt de început
„Aflând adâncimea
darurilor lui Dumnezeu,
Elisei, ai izvorât prorocii
dumnezeiești și tămăduiri
sufletului și trupului
pentru cei ce se apropie
de tine.”
(Rugăciune către
Sfântul Proroc Elisei)
PROFETUL IONA
Dialogul despre
credința în Dumnezeu
Iordanul la vărsare
Dicționar
chit = cetaceu (mamifer
marin care poate
atinge 30 m lungime);
Ninive = oraș pe malul
estic al râului Tigru,
cu o maximă înflorire
în sec. VII î. Hr;
slujnică = servitoare.
În Vechiul Testament, importanța dialogului despre
Dumnezeu este subliniată de pericolul idolatriei, la care
era expus poporul ales, din cauza credințelor popoarelor
din jur. Acestea au încercat să influențeze credința în Dumnezeul
Cel adevărat. Însă, întotdeauna au existat oameni deosebiți, aleși
de Dumnezeu, care au apărat-o.
Discuția despre Dumnezeu și despre puterea Sa este folositoare
și celor de alt neam și altă credință, pentru că Dumnezeu „voiește
ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să
vină” (I Timotei 2, 4).
Un exemplu despre ajutorul primit ca urmare a dialogului
despre credința în Dumnezeu îl găsim în istorisirea vindecării lui
Neeman. Acesta era căpitanul oștirii regatului Asiriei, un om bogat
și influent, dar bolnav de lepră. O copilă evreică ce fusese luată în
robie și ajunsese slujnica sa, i-a comunicat soției sale: „O, dacă
stăpânul meu s-ar duce la prorocul cel din Samaria, de bună seamă
s-ar tămădui de lepră” (IV Regi 5, 3). Neeman a crezut-o pe copilă
și astfel a ajuns la Prorocul Elisei, care i-a spus să intre de șapte ori
în apa Iordanului. După ce s-a vindecat astfel, Neeman a exclamat:
„Iată, am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu decât
numai în Israel!” (IV Regi 5,15).
Un alt exemplu despre importanța dialogului pentru întoarcerea
oamenilor la credința în Dumnezeu este cel al Prorocului
Iona. Aceasta a trăit în regatul Israel, în secolul al VIII-lea î. Hr.
68