1. Materiale pentru Căi de Comunicație Terestre

Stingerea (hidratarea varului) constă în reacţia acestuia cu apa:
CaO + H2O → Ca(OH)2 + 270 kcal/kg CaO . (1.13)
La stingerea varului rezultă o mărire a volumului de 2…3 ori. Stingerea varului se
poate face în pastă sau în praf. La stingerea în pastă se tratează varul cu apă în exces, iar
stingerea în praf se realizează prin stropirea acestuia cu apă. Operaţia se poate executa
manual sau mecanic.
Varul pastă se prezintă sub forma unui gel tixotrop, care îşi îmbunătăţeşte
proprietăţile de adezivitate în timp. De aceea, se recomandă păstrarea îndelungată a varului
pastă în gropi, cu condiţia de a fi ferit de acţiunea bioxidului de carbon.
La stingerea varului în praf, trebuie evitată folosirea unei cantităţi insuficiente de
apă, care ar conduce la supraarderea varului stins. Stingerea manuală se realizează prin
stropirea cu apă a varului aşezat într-un strat de 20 cm grosime. Peste acest strat se
răspândeşte altul, care se stropeşte la rândul său. Operaţia se repetă până când grosimea
stratului atinge 1,0…1,5 m, apoi materialul se acoperă cu un strat de nisip de 10 cm
grosime şi se păstrează 2…3 zile, după care se cerne prin site şi se macină în mori cu bile.
Stingerea mecanică se realizează în stingătoare speciale.
Se produce şi var nestins măcinat. Acesta se obţine prin măcinarea fină a varului
bulgări, se depozitează în silozuri şi se transportă la locul de punere în operă ambalat în
saci.
Întărirea varului este consecinţa unui proces fizic şi a unui proces chimic. Procesul
fizic de întărire constă în pierderea apei din pasta de var prin evaporarea sau absorbţia ei de
către materialele cu care vine în contact pasta de var. Procesul chimic de întărire este de
lungă durată şi constă în carbonatarea pastei de var prin absorbţia bioxidului de carbon din
aer, astfel:
Ca(OH) 2 + CO 2 → CaCO 3 + H 2O . (1.14)
Varul se utilizează la prepararea mortarelor, la stabilizarea pământurilor coezive,
ca activant al lianţilor puzzolanici etc.
1.3.2. Lianţi puzzolanici
Lianţii puzzolanici sunt materiale silicioase sau silico-aluminoase, care conţin
compuşi ce se combină cu varul sau cimentul în prezenţa apei la temperatura obişnuită şi
dau naştere unor formaţiuni noi, greu solubile în apă, care manifestă proprietăţi liante. Ei au
apărut în tehnica rutieră ca o necesitate a înlocuirii parţiale sau totale a lianţilor hidraulici,
cu efecte directe asupra micşorării costurilor lucrării.
Clasificarea lianţilor puzzolanici utilizaţi sau utilizabili la stabilizarea agregatelor
naturale pentru executarea straturilor rutiere este prezentată în fig. 1.6.
Compuşii care pot să apară în urma reacţiilor puzzolanice sunt următorii:
* silicatul de calciu hidratat (CSH), care se prezintă sub forma unui gel cu
slabă cristalizare;
* aluminatul tetracalcic hidratat (C4AH13), hexagonal;
* gehlenitul hidratat (C 2ASH 8);
* ettringitul (3CaO, Al2O3, 3CaSO4, 32 H2O) şi monosulfoaluminatul
(3CaO, Al2O3, CaSO4, 12 H2O).
În cazul utilizării varului ca activant, reacţiile care au loc pot fi schematizate
astfel:
25