1. Materiale pentru Căi de Comunicație Terestre

1.3.3.1. Caracteristici în legătură cu consistenţa
Prin consistenţă se înţelege relaţia de dependenţă dintre deformaţia specifică şi
solicitările care produc această deformaţie. Consistenţa se datorează coeziunii. Gradul de
consistenţă al lianţilor hidrocarbonaţi în stare lichidă se apreciază prin vâscozitate.
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a opune rezistenţă la curgere datorită
frecării interioare. Pentru determinarea vâscozităţii se foloseşte vâscozimetrul Engler,
vâscozimetrul S.T.V. (Standard Tar Viscozimeter), vâscozimetrul rotativ cu cilindri
coaxiali etc.
Folosind vâscozimetrul Engler (fig. 1.9), vâscozitatea E se măsoară prin raportul
dintre durata de scurgere t 1 a unei anumite cantităţi de liant şi durata de scurgere t a a unei
cantităţi egale de apă distilată, printr-un ajutaj, la temperatura de 25 °C. Vâscozitatea E se
calculează cu relaţia 2.28 şi se exprimă în grade Engler [°E].
32
E = t 1/t a [°E] (1.18)
Fig. 1.9. Vâscozimetrul Engler. Fig. 1.10. Vâscozimetrul S.T.V.
Cu ajutorul vâscozimetrului S.T.V. (fig. 1.10), vâscozitatea se exprimă prin
numărul de secunde necesar scurgerii unei anumite cantităţi de liant, la o temperatură de 25
°C, printr-un ajutaj cu un anumit diametru (4 sau 10 mm, funcţie de consistenţă).
Vâscozimetrul Engler şi S.T.V. nu se pot utiliza pentru determinarea vâscozităţii
bitumului pur, care este solid la temperatura de încercare. Vâscozimetrul Engler se
utilizează pentru determinarea vâscozităţii emulsiilor bituminoase, iar vâscozimetrul S.T.V.
pentru încercări asupra emulsiilor bituminoase (cu diametrul ajutajului de 4 mm) şi asupra
bitumurilor fluidizate (cu diametrul ajutajului de 4 şi 10 mm).
Punerea în evidenţă a vâscozităţii lianţilor hidrocarbonaţi în stare solidă se poate
face prin determinarea penetraţiei standard la 25 °C (uneori la 15 °C sau 0 °C).
Penetraţia standard a unui bitum este adâncimea de pătrundere în masa probei a
unui ac normalizat, având masa de 100 g, la temperatura de 25 °C, timp de 5 s.