1. Materiale pentru Căi de Comunicație Terestre

Ruperea emulsiei bituminoase este fenomenul de separare a celor două faze care
constituie emulsia, în contact cu agregatele naturale. Acest fenomen se datorează evaporării
apei şi reacţiilor generate de contactul dintre emulsie şi agregatul natural. Ruperea emulsiei
bituminoase se produce după un anumit timp, numit “timp de rupere”. Acesta poate fi reglat
în procesul de fabricaţie prin cantitatea şi calitatea emulgatorului folosit sau prin acidul
clorhidric introdus în emulsia cationică.
În mod curent se utilizează următoarele tipuri de emulsii bituminoase cationice:
- cu rupere rapidă (până la 30 minute);
- cu rupere semilentă (30…60 minute);
- cu rupere lentă (peste 1 oră).
Compoziţia emulsiei bituminoase cationice, în funcţie de timpul de rupere, este
dată în tabelul 1.15. Cantitatea exactă a componenţilor se va stabili experimental prin
încercări de laborator. Se recomandă ca mărirea timpului de rupere să se facă prin creşterea
procentajului de emulgator, în dauna procentajului de acid clorhidric.
Componenţi
Rapidă
Emulsii cu rupere
Semilentă
Tabelul 1.15
Lentă
Bitum (de preferinţă tip D min. 50…55 min. 50…55 min. 50…55
180/200), %
max. 60…65 max. 60…65 max. 60…65
Emulgator, % 0,5 2 3
Acid clorhidric, % 0,5 1,5 2
Apă, % 34…49 31,5…46,5 30…45
Depozitarea emulsiei se face în rezervoare, de preferinţă cu secţiune orizontală
constantă. Umplerea acestora se face prin conducte ajungând până la fundul rezervorului.
Introducerea în acelaşi rezervor a două emulsii diferite conduce inevitabil la apariţia
fenomenului de rupere.
În cazul unei depozitări îndelungate, la suprafaţa emulsiei apare o crustă. Aceasta
nu prezintă nici un inconvenient, ci chiar prezintă avantajul de a proteja emulsia
bituminoasă de contactul cu aerul. În aceste situaţii, emulsia bituminoasă îşi recapătă
proprietăţile iniţiale prin amestecare.
În mod practic, se poate spune că nu există lucrare de întreţinere sau construcţie
rutieră în care emulsia bituminoasă cationică să nu-şi găsească aplicabilitatea. Astfel,
emulsia se poate folosi la: badijonări, repararea defecţiunilor, tratamente bituminoase
simple sau duble, bitumarea rosturilor la pavaje, covoare asfaltice subţiri din mortar
asfaltic, macadamuri penetrate sau semipenetrate, anrobate bituminoase, stabilizări,
protecţia taluzurilor etc.
1.3.5. Lianţi micşti (Stabicolul)
Stabicolul este un liant compozit rezultat din amestecul unui liant hidraulic (de
regulă cimentul) cu bitumul (emulsie bituminoasă), sub formă de suspensie apoasă
omogenă şi stabilă. Stabilitatea chimică şi fizică a acestui liant este asigurată cu ajutorul
aditivilor speciali de tipul substanţelor tensioactive şi a polimerilor organici.
43