1. Materiale pentru Căi de Comunicație Terestre

adezivitate, iar emulsiile anionice nu aderă la suprafaţa acestor materiale. De aceea, se
preferă folosirea emulsiilor cationice în cazul utilizării agregatelor naturale de diferite
tipuri. Prin urmare, dat fiind avantajul emulsiilor cationice, în continuare se vor prezenta
aceste emulsii.
Liantul folosit la prepararea emulsiilor bituminoase este bitumul de petrol. Un
aditiv în scopul uşurării dispersiei şi îmbunătăţirii stabilităţii şi adezivităţii emulsiei se
adaugă în mod obişnuit în rafinărie înainte de livrare.
În faza dispersată se pot adăuga fluidifianţi şi fluxanţi. Fluidifianţii sunt produşi în
rafinării şi sunt bitumuri fluide cu vâscozitate redusă. Fluxanţii sunt în general uleiuri de
gudron de huilă.
Procesul tehnologic de preparare a emulsiilor bituminoase cationice (fig. 1.)
cuprinde următoarele faze:
- încălzirea bitumului la 130…140 °C. Se consideră că liantul hidrocarbonat se
dispersează bine în faza apoasă dacă vâscozitatea sa este de circa 200 centipoise;
- prepararea unei soluţii apoase din apă, emulgator şi acid clorhidric, la
temperatura de circa 50…60 °C. O regulă simplă de urmărit la prepararea emulsiilor
bituminoase cationice este ca suma temperaturilor fazei apoase şi a fazei hidrocarbonate să
nu depăşească 200 °C;
- dispersarea bitumului în faza apoasă prin moara coloidală. Temperatura emulsiei
bituminoase rezultate nu trebuie să depăşească 90 °C.
Emulsiile bituminoase se prepară cu 50 %, 55 %, 60 % şi 65 % bitum. Procentul
de bitum dintr-o anumită emulsie bituminoasă se determină în laborator cu un aparat care
permite colectarea prin evaporare a conţinutului de apă din proba considerată de emulsie. În
final, masa bitumului rezultă prin diferenţa dintre masa iniţială a probei şi masa apei
colectate, iar dozajul de bitum rezultă prin raportarea masei bitumului la masa probei.
42
Fig. 1.17. Procesul tehnologic de preparare a emulsiilor bituminoase cationice.