1. Materiale pentru Căi de Comunicație Terestre

1.3.3.2. Caracteristici în legătură cu plasticitatea
Plasticitatea este proprietatea unor materiale consistente de a putea căpăta
deformaţii permanente sub acţiunea solicitărilor, fără să se fisureze.
Lianţii hidrocarbonaţi sunt plastici numai într-un interval de temperatură, ei
trecând treptat din starea solidă în starea lichidă. Astfel, bitumul nu are un punct de topire
definit, ci prezintă o curbă de înmuiere. Neavând un punct de topire precis, acesta este
înlocuit convenţional prin punctul de înmuiere, care reprezintă temperatura la care
bitumul încetează de a mai fi plastic şi devine lichid. Determinarea punctului de înmuiere se
face prin metoda inel şi bilă (I.B.).
Metoda inel şi bilă foloseşte aparatul din fig. 1.12. Punctul de înmuiere inel şi bilă
(I.B.) este temperatura la care o bilă de oţel cu dimensiuni standard străbate o pastilă de
bitum fixată într-un inel, tot ansamblul fiind încălzit într-o baie de apă. Viteza încălzirii este
5 °C/min. Dacă încălzirea se face mai rapid, punctul de înmuiere I.B. este mai ridicat, şi
invers.
34
Fig. 1.12. Aparat pentru determinarea Fig. 1.13. Aparat Ubbelohde.
Punctului de înmuiere I.B.
Fig. 1.14. Aparat Fraass. Fig. 1.15. Determinarea ductilităţii.
a - matriţă; b - ductilometru.