Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Atitudinea terapeutică în supradozajSemnele clinice “clasice” de supradozajpot fi înşelătoare şi pot avea o durată foartescurtă - urmate rapid de stop cardio-respirator.Este necesară instituirea de urgenţă a oxigenoterapieipe mască, cu oxigen 100%, precum şiadministrarea la nevoie de medicaţie anticonvulsivantă.Seva apela de urgenţă la un serviciuspecializat.Alte substanţe anestezicefutilizate în anestezia localăPrilocaina este un anestezic local aminoamidic,folosit mai rar în medicina dentară şi chirurgiaoro-maxilo-facială. Instalarea anestezieieste rapidă, iar efectul este de durată medie.Efectele asupra sistemului cardiovascular suntreduse, în schimb există un risc (minim) de methemoglobinemieîn situaţiile de supradozaj.Prezintă un risc teratogen clasă C. Doza maximăpentru o şedinţă este de 6 mg/kg-corp, maximum400 mg. Produsul comercial pentru uz stomatologiceste Citanest (AstraZeneca) -prilocaină 3% cu felipresină.Bupivacaina este un anestezic localamino-amidic, folosit mai ales în anestezia epidurală,dar uneori şi în teritoriul oro-maxilofacial.Anestezia se instalează în 2-10 minute şise menţine eficientă aproximativ 90 de minute,în schimb o relativă anestezie (şi chiar akinezie! )se poate menţine multe ore. Bupivacaina prezintăo cardiotoxicitate crescută, toxicitate SNCîn doze mari şi risc teratogen clasă C. Dozamaximă admisă pentru o şedinţă este de 9-18mg. Pentru chirurgia oro-maxilo-facială se recomandăbupivacaina 0, 5%, cu sau fără adrenalină.Se comercializează sub denumirilecomerciale (Astra Zeneca) de Marcain, Sensorcainesau Vivacaine.Adjutanţi vasoconstrictoriMajoritatea anestezicelor locale au un oarecareefect vasodilatator, care are ca rezultat oabsorbţie rapidă a anestezicului în circulaţie, diminuânddurata efectului anestezic local şi crescândconcentraţia plasmatică a substanţeianestezice. Din acest motiv, majoritatea preparateloranestezice locale conţin un agent vasoconstrictor,care permite:• o resorbţie mai tentă a anestezicului în circulaţie;• efect anestezic local cu potenţă şi durată semnificativcrescute;• risc mai scăzut de toxicitate sistemică;• diminuarea sângerării locale.Clasificarea vasoconstrictorilorAgenţii vasoconstrictori din anestezicelelocale sunt în marea majoritate a cazurilor catecolamine- adrenalina şi noradrenalina -, mai rarfiind folosite felipresină (analog sintetic al vasopresinei)sau neo-cobefrinul.Catecolamine: adrenalina şi noradrenalinaCatecolaminele - adrenalina (numită în literaturaanglo-saxonă şi epinefrină) şi noradrenalina(numită în literatura anglo-saxonă şinor-epinefrină) - sunt substanţe de tip monoamină,având în mod obişnuit rol de hormoni “destress” şi de neurotransmiţători.Adrenalina este o monoamină simpatomimeticăderivată din fenilalanină şi tirozină;are formula structurală C9H13NO3. Noradrenalinaeste un derivat de tirozină rezultată din dopamină,având formula structurală CgH^NC^.Catecolaminele endogene sunt secretatede medulosuprarenală, în special în situaţii destres sau efort, crescând aportul de oxigen şiglucoză în creier şi musculatura striată, cu limitareatemporară a fluxului sanguin la nivelul tubuluidigestiv sau la nivel cutanat. Adrenalinasau noradrenalina exogenă are aceleaşi efecte.Adrenalina este cel mai eficient vasoconstrictorfolosit în soluţiile anestezice locale. Seprezintă sub formă de sare hidrosolubilă, în concentraţiide 1: 50. 000 până la 1: 200. 000, fiindnecesară şi adăugarea unui conservant de tip bisulfit.Noradrenalina are efecte similare, dar prezintăo serie de dezavantaje, unele generale cumar fi hipertensiunea arterială marcată, altele ce