Convergente nr. 3 - Centre Roumain de Strasbourg

Publication trimestrielle du Centre Roumain de Strasbourg/Publicație trimestrială a Centrului Român de la Strasbourg www.centre-roumain.fr
Interviu
Ana Blandiana
Salvarea lumii
prin poezie
„Au rendez-vous des métaphores”, Jean Pierre Alaux
€ 5,50
Les nouvelles tendances en Europe Noi tendinţe în Europa
#3 Novembre/Noiembrie 2008
Traian Ungureanu Propagandă, Mecenat, Șantaj
Christian Harbulot Intelligence et guerre économique
Benoît Leclercq Crise de foi
Dosar
Cultura − Cenuşăreasa
bugetului de stat
Dossier
La Culture, Cendrillon du budget d’Etat
Reportaj
Salvamont, Non Stop
Reportage Au coeur des Carpathes

Editorial
Traian Ungureanu
Scriitor și journalist.
Ultimul său volum
„Olimpia în exil” a
apărut la editura
Humanitas,
august 2008
novembre 2008 no embrie
Traian Ungureanu
Propagandă, Mecenat, Şantaj
Există cultură de stat? Există, nu e cultură
şi poartă un nume precis: propagandă.
Celălat răspuns rostit în prezenţa acestei
întrebări trimite, de asemenea, într-o direcţie dacă
nu străină, atunci net diferită de cultură: mecenatul.
Statul obişnuieşte, nu tocmai din plictis, să facă
propagandă, şi nu greşeşte niciodată: propaganda
de stat sau de partid-stat traduce perfect o pulsiune
politică, un vis sau o fantasmă proiectată raţional
de ideologii oficiale sau degajată iraţional de sentimente
colective( naţionalismul). Cultura e cu totul
şi cu totul altceva, mult mai sus şi mult mai intim
decât îşi pot vreodată imagina sau decât pot imita
organele şi organizaţiile statului.
Statul poate fi ceva mai util în calitate de mecenat
sau sponsor, cum se spune cu o vorbă care trimite
la funcţii administrative şi bine face. Mecenatul de
stat e prost păzit împotriva revărsării în propagandă.
Excepţiile sunt rare şi, tocmai din acest motiv, bine
cunoscute. Statul poate fi un bun protector al culturii
dar numai şi numai în cazul în care se clasicizează
şi pariază pe patrimoniu sau dacă e complet cucerit
de liberalism şi susţine cultura în varianta ei extrem
individuală şi experimentală. Primul caz e circumscris
de academismul uneori inflaţionist francez,
al doilea de privatizarea finanţării culturale care a
pus „piaţa” americană şi britanică în mâna şi sub
gustul fundaţiilor culturale. Oricum, intervenţia
statului în cultură e o problemă interminabilă şi
aproape niciodată rezolvată decent. Până la urmă,
Propagande, Mécenat, Chantage
La culture d’état existe-t-elle? Elle existe, oui, mais il ne s’agit
pas réellement de culture et elle porte un nom précis: la
propagande. L’autre réponse qui pourrait être donnée à
cette question envoie, par ailleurs, dans une direction sinon étrangère,
au moins nettement différente de la notion de culture: le mécénat.
L’état a l’habitude, non seulement par ennui, de faire de la
propagande et ne se trompe jamais: la propagande d’état ou de parti
traduit parfaitement une pulsion politique, un rêve ou un fantasme
projeté rationnellement par des idéologies oficielles ou dégagé irationnellement
par des sentiments collectifs (le nationalisme). Tandis
que la culture est quelque chose de totalement différent, beaucoup
plus élevé et intime, que peuvent s’imaginer ou l'imiter, les
organes et institutions de l’état. L’état peut s’avérer utile en tant
que mécène ou sponsor, comme on aime dire avec des beaux mots
qui ne mènent finalement que vers des simples fonctions administratives.
Le mécènat de l’état est mal protégé contre la propagande.
Les exceptions sont rares et bien connues, justement pour
cette raison. L’état peut être un bon protecteur de la culture mais
uniquement dans le cas où il parie sur le patrimoine ou alors, s’il
est complètement conquis par le libéralisme et soutient la culture
dans sa variante la plus individuelle et experimentale. Le premier
cas étant limité par l’académisme français qui peut s’avérer parfois
statul dă dovadă de gust doar de la mare depărtare
de cultură.
În cazul României, lucrurile stau infinit mai complicat
şi mai mizer. Institutul Cultural Român e
prima victimă a confuziei inutile între cultură şi
participarea statului la cultură. Până la numirea lui
Horia Roman Patapievici la conducerea instituţiei,
ICR a făcut propagandă, pentru că statul român
continua să-şi menţină pretenţia de producător de
cultură. ICR a preluat şi dezvoltat, practic, deşeurile
naţionale şi icoanele politice voevodale, pe copyright-ul
Secţiei de Propagandă a CC al PCR: tulnice,
motive mioritice scufundate în mici, nostalgii rurale
şi,inevitabil, romanţe de pansat finalurile de paranghelii.
Patapievici a schimbat tot, cu o formulă
simplă: a mutat sincronismul cultural românesc
acolo unde îi e locul – pe scena internaţională.
România transmisă de ICR a revenit, astfel, acolo
unde se face şi se desface cultura majoră. Rezultatul
a fost un scandal resentimentar, ticluit de falanga
păşunist-parlamentară PSD-PRM, urmat prompt de
o reducere de buget cu 40% care a permis Primului
Ministru Tăriceanu să creadă că a spart geamurile
Palatului Cotroceni.
Vandalismul acestui gest e mult mai amplu decât ar
lăsa de bănuit un act politic stupid. Miza e terapia
statului. Vechea neînţelegere persistă: statul român
a învăţat să dispreţuiască suveran cultura, în timp ce
produce propagandă şi se adoră în rol de mecenatşantajist.
inflationniste, et le deuxième par la privatisation du financement
de la culture qui, en mettant la main sur „le marché” américain et
britannique, arrive à placer celui-ci dans les fondations mêmes de
la culture. De toute manière, l’intervention de l’état dans la culture
est un problème sans fin qui n’est quasiment jamais résolu décemment.
Finalement, l’état fait preuve de goût seulement lorsqu’il est
très loin de la culture.
Dans le cas de la Roumanie, les choses sont infiniment plus compliquées
et désastreuses. L’Institut Culturel Roumain est la première
victime de l’inutile confusion entre la culture elle-même et la participation
de l’état. Avant la nomination de Horia Roman Patapievici
à la tête de l’institution, ICR a fait de la propagande, parce que l’état
roumain continuait à maintenir ses prétentions de producteur de
culture. La Roumanie imagée ensuite par l’ICR est revenue ainsi là
ou se met en place la culture qui compte. Le résultat a été un scandale
orchuestré par la clique paysanne parlementaire et suivi par
une prompte réduction du budget avec moins de 40%. La sauvagerie
du geste est beaucoup plus profonde qu’un simple et stupide acte
politique. La mise est la thérapie de l’état. Et ce vieux malentendu
reste toujours d’actualité: l’état roumain a appris à souverainement
mépriser la culture, pendant qu’il produit de la propagande et qu’il
adore jouer le rôle de mécène-maître chanteur.
Editorial
1

Intelligence et guerre
économique − interview
avec Christian Harbulot,
Directeur de l'Ecole de
Guerre Economique
p.3
DOSAR CULTURĂ
Cultura − Cenușăreasa
bugetului de stat
„Salvarea lumii prin
poezie”, interviu cu Ana
Blandiana
p.30
Cronică de Liviu Capșa,
Țara Murăturilor
p.59
Adrian Iorgulescu
tate
OMI OMIE
OSar
ură
Publicație trimestrială în limbile română și franceză*
Magazine trimestriel en langues française et roumaine*
EdiToriAl
01 Propagandă, Mecenat, Şantaj
de Traian Ungureanu
ACTUAliTE
03 Christian Harbulot:
intelligence et guerre économique
08 Reportaj
SAlVAMoNT, non stop!
12 Teatru
Festivalul teatrelor europene în românia
ECoNoMiE
16 Buget
Salariul minim, în românia şi în Uniunea Europeană
doSSiEr
18 Impas
Cultura – Cenușăreasa bugetului de stat
CUlTUrE
28 Portrait
Catherine durandin
30 Convorbiri
Salvarea lumii prin poezie
32 Literatură
Fănuş N eagu: „literatura este provocată de ideea de
viață”
34 Art
Picasso et les maîtres
tine
ințe
pinii
*Toate articolele sunt disponibile în ambele limbi, în rezumat/*Tous les articles sont disponibles dans les deux langues, en encadrés.
Formular de abonament în pagina 15/Formulaire d'abonnement en page 15.
#3 Novembre/Noiembrie 2008
38 Artă
Siegfried
42 Eseu
Minima Moralia mediatică
44 Talente
Elena Costelian
46 Rendez-vous
Agenda culturală europeană
dESTiNS
48 Scriitori
Monica lovinescu
50 Pamflet
la trecutu-ți mare, mare viitor (?)
TENdANCES
52 Décorations
Quand déco rime avec écolo
oPiNioNS
56 Chronique
Crise de foi
59 Opinii
ţara Murăturilor
bloC-NoTES
60 Homère, Shakespeare et Michel-Ange
par Stéphane laurent
Editat de/Édité par Le Centre Roumain de Strasbourg, 39 rue de la Carpe Haute, 67000, Strasbourg - France, redactia@centre-roumain.fr, 0033-388317298 Directorul
publicației/ Directeur de la publication Adrian Socol Redactor șef/Rédactrice en chef Iulia Cantor-Salzani Secretar de redactie/Secrétaire de rédaction Marioara Socol Colaboratori/Collaborateurs
Alex Ştefănescu, Alunica Morariu, Anda Ghiran, Benoît Leclercq, Cristian Botez, Cristian Stamatoiu, Gina Puică, Ion Zubaşcu, Ion Sănduloiu, Ionel Bostan, Liviu
Capşa, Narcisa Bayer, Nicolae Băciuţ, Ovidiu-Sorin Podhar, Radu Preda, Sabina Socol, Stéphane Laurent, Tania Paşcu, Traian Ungureanu, Vasile Măgrădean Concepție
grafică/Conception design graphique www.insecable.com – Strasbourg Prelucrare foto/Service photo Dorin Paslaru www.intensitymedia.ro Tehnoredactare/ Mise en page Iulia Cantor-
Salzani/Loredana Chituc Corectură/Révision Emanuel Dobre Traducere/Traduction Mariana Socol Mulțumiri/Remerciements Ana Blandiana, Catherine Durandin, Christian
Harbulot, Fănuş Neagu, Henri Lebreton, Magda Cârneci, Martine Blanchard, Michelle Boulet, Pierre Salzani, Ramona Mănescu Foto copertă1/Crédit photo couverture1 „Au
rendez-vous des métaphores” – Jean-Pierre Alaux Marketing-Abonamente/Abonnements Radu BucşanTipografie/Imprimerie ARTPRESS SRL, str. Al. Vaida-Voievod FN, 300551
Timişoara, România Exemplare/Exemplaires 5000 Centrul Român de la Strasbourg – asociaţie înregistrată la Prefectura Bas-Rhin, Siret 49924685800017/ISSN
1961-4535 Le Centre Roumain de Strasbourg est une association enregistrée à la Préfecture du Bas-Rhin, Siret 49924685800017/ISSN 1961-4535
Drepturile de reproducere pentru imagini sau text sunt rezervate. Pentru orice utilizare adresaţi-vă redacţiei. Les droits de reproduction ou de représentation des textes,
images ou tout autre élément contenu dans cette publication sont réservés dans le monde entier. Merci d’adresser vos demandes à la rédaction.

interview
interviu
proposee par IulIa Cantor-SalzanI
novembre 2008 no embrie
Christian Harbulot
Intelligence et guerre
économique
T
héoricien et praticien de l'intelligence économique, Christian
Harbulot est l'auteur de nombreux ouvrages parmis lesquels
„la main invisible des puissances ” . ici il plaide pour une nouvelle
culture de la puissance qui seule permettra à la France et à l'Union européenne
de relever le défi de l'économie ouverte. Aussi directeur associé
du cabinet Spin Partners, pour lui la guerre de l'information c'est une
„guerre cognitive”
COnveRgenCe: Co-auteur du rapport Martre (1),
figure emblématique de l’intelligence économique
en France, fondateur et directeur
de l’Ecole de Guerre Economique, comment
pourriez-vous résumer près de vingt ans de
travaux de recherches sur les terrains et les
stratégies d’affrontement dans le domaine
économique?
ChRISTIAn hARbULOT: Une première constatation:
après 20 ans de travail de sensibilisation et de
travaux de recherche, je constate que les évènements
nous ont donné raison. Nos hypothèses
sur les limites de la mondialisation, l'importance
prise par l'information dans la compétition
économique, la pérennité des rapports de
force entre puissances, se sont vérifiées dans
les faits. Il y a 20 ans, ces idées ne passaient pas
dans les universités. Des universitaires tels que
Bertrand Badie de l'Institut d’Etudes Politiques
de Paris, mettaient en avant l’impuissance de la
puissance, le déclin des Etats et les valeurs bénéfiques
de la mondialisation. Ce dernier n’hésite
pas à faire part de son désappointement dans
un article introductif du dernier Etat du Monde
publié par l’Institut Français des Relations
Internationales. Aujourd'hui, les rapports de force
économiques entre les puissances existent bel
et bien. Il suffit pour s’en convaincre d’analyser
la manière dont la Russie s’est servi ces dernières
années du levier de Gazprom pour tenter de
retrouver sa place dans le jeu des puissances.
Une deuxième constatation: les pays comme
la France intègrent doucement le concept
d'intelligence économique en termes d’arme de
développement et de sécurité économique. Il
a fallu par exemple perdre un énorme contrat
d’armement, pour que le Président de la République,
Nicolas Sarkozy, estime nécessaire la créa-
Economie
tion d’un dispositif au plus haut niveau de l’Etat
pour éviter les dysfonctionnements informationnels
entre les administrations concernées par la
gestion de ce type de dossier. En revanche, la
prise de conscience chez les politiques français
est encore très faible, contrairement à d'autres
pays qui ont une véritable vision sur le sujet.
Une troisième constatation: les entreprises françaises
restent enfermées dans une approche
individualiste, par conséquent il leur est très
difficile d'envisager une concertation collective
afin de faire face aux grands enjeux de la compétition
internationale. Pour ma part, j’estime
que le village planétaire, théorie exploitée par
Francis Fukuyama, n’existe pas. Le marché
n'est pas extensible, bien au contraire. Plus le
nombre de pays industrialisés s’accroît, plus il
y aura des rivalités commerciales. Les deux derniers
échecs intervenus lors des négociations de
l’Organisation Mondiale du Commerce confirment
cet état de fait. Des nouvelles alliances
apparaissent. Elles bousculent les jeux d’acteurs
traditionnels. Le Sud ne se laisse plus faire pas
le Nord. Les tensions économiques accentuées
par la crise financière, l’amoindrissement des
matières premières et les déséquilibres
provoqués par l’appétit des nouveaux entrants
réduisent la théorie émise par Fukuyama lors
de la chute du Mur de Berlin à une erreur
globale dans l’interprétation de l’évolution
des relations internationales, qui a trompé
beaucoup de monde et a contribué à
Economie Document transmis
ActuAlitAte • ActuAlite 3
te • Actu

Economie
4
Economie
Inteligență și război economic
Director al Şcolii de Război
Economic, Christian Harbulot
este unul dintre teoreticienii
mondiali ai războiului
informaţiei, pe care el îl
numeşte „războiul cognitiv"
Co-autor al raportului „Martre (1)”, figură
reprezentativă a inteligenței economice
în Franța, fondator și director al școlii de
Război Economic, cum ați putea rezuma
aproape douăzeci de ani de muncă de
cercetare asupra domeniilor și strategiilor
de combatere pe plan economic?
Christian Harbulot: O primă constatare:
evenimentele ne-au dat dreptate.
Ipotezele asupra limitării mondializării,
importanța informaţiei în competiţia
economică, perenitatea rapoartelor de
forţă între puteri, toate acestea au fost
affaiblir leurs critères de jugement sur les risques
inhérents à la mondialisation.
Enfin, une quatrième constatation: c'est aussi
un problème des générations. L'information
joue un rôle très important dans la prise de
conscience de la nouvelle génération. La plupart
des jeunes étudiants ont été formés à
l'usage de l'Internet, alors que les baby-boomers
ont été formés en dehors de cette avancée
technique. Il s’agit d’une véritable fracture
culturelle pour reprendre un terme à la mode.
La nouvelle génération est plus ouverte que
la précédente à l'échange de l'information,
même s'il y a encore beaucoup de diplômés qui
associent encore trop souvent le management
de l'information à la recherche de pouvoir
personnel au sein d’une organisation.
L'impact d'Internet sur la guerre économique
est alors décisif?
Il est énorme, car il change complètement les
règles de l'affrontement. On a longtemps omis
de mesurer cet impact. Grâce à la communication
en temps réel par le biais du web, de
nouveaux rapports de force voient le jour et
Internet représente à ce titre une nouvelle aire
d’affrontement. Les entreprises ont du mal à
mesurer l’amplitude des menaces virtuelles.
Contrairement au piratage informatique ou à
l’espionnage industriel, les statistiques sont
inexistantes et les témoignages de victimes
encore très rares. La crainte du déficit d’image
prévaut sur la dénonciation des méfaits. De
verificate prin întâmplări.
A doua constatare: ţări ca Franţa
asimilează încet conceptul de inteligenţă
economică ca și armă de dezvoltare și de
garanţie economică.
A treia constatare: întreprinderile franceze
se complac într-o abordare individualistă,
drept consecinţă le este foarte greu să
întrevadă o reunire colectivă în scopul de
a face faţă marilor mize ale competiţiei
internaţionale. După părerea mea, satul
planetar, teorie dezvoltată de Francis
Fukuyama, nu există. Piața nu este
extensibilă, din contră. Cu cât numărul
ţărilor industrializate crește, cu atât mai
multe vor fi rivalităţile comerciale.
în al patrulea rând: este și o problemă de
generații. Informația joacă un rol foarte
important în conștientizarea noii generații.
leur côté, les politiques sous-estiment encore
la nuisance qu'Internet peut avoir dans la
déstabilisation d'un Etat. L’affaire estonienne est
pourtant un signal faible à prendre en compte.
En revanche, ils font des progrès extraordinaires
pour l’utiliser à bon escient dans leurs campagnes
électorales. Ce qui veut dire qu’ils sont sur
le chemin du passage à l’acte dans un contexte
de gouvernance où la gestion des conflits informationnels
est en train de devenir un élément
permanent de leur mode de gouvernance.
Vous êtes le fondateur français de l’approche
“guerrière" de l’intelligence économique,
mais que signifient exactement intelligence
et guerre économique ?
L'intelligence économique signifie tout simplement
bien manager l'information pour se
développer et faire face à la concurrence. Cela
implique aussi une vision stratégique sur l’usage
opérationnel de l'information, la capacité
d'utiliser des outils à partir de nouvelles
méthodes de travail découlant des technologies
de l’information. Finalement, les entreprises
ne réfléchissent pas assez à cette forme de
rentabilité de l'information par l’optimisation
des sources ouvertes.
Pour ce qui est de la guerre économique, la
notion de guerre est liée à l'histoire des peuples
et des civilisations. Depuis que l'homme
existe, il a été confronté au problème de sa
survie. Toute une partie de son histoire a été
marquée par cette priorité élémentaire. Or la
question de la survie est loin d’avoir disparu des
dépêches d’agence de presse. La notion de guerre
économique en est la conséquence première.
Elle fait donc partie de l'histoire de l'humanité et
c'est étonnant de constater que cette dimension
des conflits ait été si peu étudiée au cours du
siècle dernier. Elle est quasi absente des grilles
de lecture libérales et marxistes.
La notion de guerre par l’information est
devenue particulière dans un contexte
dominé par les Etats-Unis, qui visaient à devenir
le modèle de référence. Aujourd'hui, la
crise actuelle influence-t-elle cette position?
Il existe désormais une crise de confiance dont il
est très difficile de mesurer l’amplitude et les dégâts
à moyen/long terme en termes de cohésion du
monde occidental dont la suprématie économique
risque d’être contestée à terme en raison de la défaillance
de son système économique. Il n’est pas
courant d’entendre le Premier ministre d’un pays
européen, François Fillon en l’occurrence, suggérer
aux Etats-Unis de ne plus vivre aux crochets
des autres en raison de leur niveau d’endettement.
Une affirmation qui ne manque pas de lucidité et
qui met la barre au bon niveau des contradictions
entre les Etats-Unis et ses alliés historiques.
convergence #3

Comment se traduit dans les faits cette guerre
économique?
Par beaucoup d’actions offensives menées
par des entreprises prédatrices ou déloyales.
C'est une réalité qu'il faut regarder en face, les
rapports économiques sont de la pure guérilla. Il
n'y a pas de gentillesse dans ce monde-là.
En 1997, quand vous avez créé l'Ecole de la
Guerre Economique (EGE), vous vouliez inculquer
„la culture du combat”. Onze ans
après, avez-vous réussi votre combat?
On a essayé de créer des méthodes de „combat
par l’information” fondées sur l’art de la
rhétorique et ainsi sortir de la stratégie du doigt
mouillé, c’est-à-dire de l’empirisme pur et simple.
Le principe est simple: exploiter les failles
visibles de l’adversaire. La réalité économique
est un combat en soi. Les pots de vin et la
corruption conditionnent hélas l’obtention d’un
nombre non négligeable de marchés dans des
pays industrialisés et économies émergentes.
Autrement dit, les entreprises qui trouvent les
moyens de payer gagnent les marchés et pas
les autres. Il est donc vital de trouver d’autres
chemins pour compenser un tel handicap et
continuer à gagner des marchés.
Quel bilan pouvez-vous dresser de l’intelligence
économique actuellement en France?
Quelles sont les lacunes ou les obstacles qui
existent encore? Quelles solutions envisageriez-vous?
Y a-t- il une stratégie européenne?
C’est un bilan paradoxal. Les besoins sont là,
les entreprises cherchent des solutions, mais
il faut encore du temps pour que les acteurs
économiques développent une vision plus
collective du management de l’information. Si le
chiffre d’affaires des cabinets d’intelligence
économique est en progression sensible
depuis 10 ans, le pouvoir politique
reste encore très méfiant à l’égard de cette
démarche. La défense prime toujours sur
l’attaque or les marchés se gagnent avec des
stratégies offensives et des prises de risque.
Au niveau européen, la démonstration par
l’absurde reste le meilleur argument. La
politique agressive menée par Poutine dans le
domaine gazier a ouvert les yeux de certains pays
membres de l’Union européenne sur la nécessité
d’une stratégie commune dans le domaine de
l’énergie. Mais pour l’instant, chacun joue sa
propre carte. La crise financière nous a permis
de nous concerter de nouveau pour trouver des
solutions. C’est un bien ponctuel dans un mal
rampant. Espérons que ces enchaînements de
rapports de force et de crise aboutissent à plus
de concertation et donc de solutions communes.
La progression d’une intelligence économique
au niveau européen se fera à ce prix.
novembre 2008 no embrie
L’Ecole de Guerre Economique a formulé un
concept distinct de la guerre par l’information
développée aux Etats-Unis, celui de la guerre
cognitive. Pouvez-vous développer?
Les Etats-Unis ont compris qu’un empire ne
peut pas dominer que par des conflits militaires,
il leur fallait affirmer une volonté de puissance
par autre chose que la guerre, et cette
autre chose est la connaissance. Les Etats-Unis
sont le plus grand producteur de connaissances
du monde. Et ce combat-là, l’Europe l’a perdu
pour l’instant. Dans la seconde partie du XXème
siècle, les Etats Unis ont mis la main sur le processus
de validation de la recherche scientifique
mondiale. Ils ont entre leurs mains les
principales revues notées, la sélection des
articles des chercheurs, la valorisation des
universitaires et le monopole de la langue
usuelle qui est l’anglais. Ce serait un beau
sujet de réflexion à part entière de déterminer
comment, au XXIème siècle, un empire pérennise
sa puissance par la maîtrise de la connaissance.
Il y a un an, l'EGE organisait un colloque sur
„le choc des puissances”. Comment se définit
la notion de puissance dans le contexte actuel?
En quoi la puissance est différente du
pouvoir?
Je citerai une définition de la puissance qui
a été publiée dans le rapport Japan 2000 publié
par les Américains en 1991. Elle me semble
particulièrement bien adaptée au contexte
actuel: „La puissance acquise devient la base
élémentaire des futurs moyens de contrainte
O mare parte dintre tinerii studenți
au fost formați utilizând Internetul, în
condițiile în care baby-boomer-ii au fost
instruiți fără acest avantaj tehnic. Este
vorba de o adevărată fractură culturală,
ca să ne exprimăm în pas cu moda. Noua
generație este mai deschisă decât cea
din urmă în ceea ce privește schimbul
de informație, chiar dacă încă mai sunt
mulți diplomați care asociază prea des
manipularea informației cu cercetarea
individuală în sânul unei organizații.
Sunteți fondatorul francez al abordării
„războinice” a inteligenței economice,
dar ce reprezintă mai exact inteligență și
război economic?
C.H.: Inteligența economică înseamnă
pur și simplu aplicarea informației
pentru a se dezvolta și pentru a face față
concurenței. Aceasta implică și existența
Economie
unei viziuni strategice asupra felului în
care este folosită informația, capacitatea
de a folosi mijloacele bazate pe metode
noi de muncă provenind din tehnologia
informației. în cele din urmă, intreprinderile
nu reflectează destul la această
formă de rentabilizare a informației prin
optimizarea surselor deschise.
în ceea ce privește războiul economic,
noțiunea de război ține de istoria popoarelor
și a civilizațiilor. De când există
omul, acesta a fost confruntat cu problema
supraviețuirii. O mare parte din istoria
lui a fost marcată de această prioritate
elementară. în condițiile în care problema
supraviețuirii este departe de a fi dispărut
din mesajele presei. Noțiunea de război
economic este o consecință. Așadar, ea
face parte din istoria umanității și este
uimitor că un astfel de conflict a fost atât
de puțin studiat în secolul trecut.
Economie
5

Economie
6
Economie
Care este bilanțul inteligenței economice
actuale în Franța? Care sunt lacunele sau
obstacolele care mai există? Ce soluții ați
prevedea?
C.H.: Este un bilanț paradoxal.
Necesitățile sunt evidente, întreprinderile
caută soluții, dar mai trebuie
timp până când actorii economici să
dezvolte o viziune mai colectivă pentru
aplicarea informației. Apărarea este mai
importantă decât atacul, în condițiile
în care treptele se caștigă prin strategii
de apărare și luare de risc. La nivel
european, demonstrarea prin absurd
rămâne cel mai bun argument.Pentru
moment fiecare joacă propria carte.
Criza financiară ne-a impus o nouă
reunire pentru a găsi soluții. Este un rău
binevenit. Să sperăm că această înșiruire
de rapoarte de întărire și de criză va avea
un final de referință și deci de soluții
comune. Evoluția unei inteligențe eco-
et de contrôle dont l’efficacité dépendra d’une
utilisation judicieuse de la force, de la richesse
et des connaissances, tous ces éléments formant
l’ossature de la puissance. Les pays qui seront
en position de pouvoir utiliser stratégiquement
ces trois éléments en tireront les plus grands
avantages en faisant alterner parallèlement
promesses de bénéfices et menaces de rétorsion
et en tirant le meilleur parti possible de la
technologie de l’information”.
La culture française est très influencée par
Machiavel et sa théorie sur le pouvoir, le but
premier du pouvoir étant, par essence, d'être
conservé. Ainsi, le pouvoir est attribué à un
individu, alors que la puissance tient à
l’intention et aux capacités d’action de la
collectivité. J’ai constaté que les Asiatiques
sont plus dans des logiques collectives que
nous, or, en Occident, lorsqu’on invoque la
puissance, on assimile le terme puissance à
l’art d’acquérir et de conserver le pouvoir.
nomice se va face pe baza cu acest preț.
În lipsa mijloacelor (financiare, umane,
materiale ...), în ce fel întreprinderile mici
si mijlocii franceze ar putea trage profit din
inteligența economică? Ar trebui mai multă
agresivitate?
C.H.: Din nefericire, intreprinderile mici
și mijlocii sunt încă victimele marilor
actori economici. Trebuie avut în vedere
că marile întreprinderi tratează foarte rău
subcontractorii și trebuie ieșit din această
situație. întreprinderile mici și mijlocii
franceze trebuie să iasă de sub tutela
marilor grupuri și să câștige autonomie
strategică față de întreprinderiile CAC40.
Inteligența economică este o modalitate
de emancipare pentru a ieși din acest
raport care este în detrimentul producției.
Țelul nostru este de a crea viitori patroni
de PME capabili să facă față marilor actori
economici, să pună în practică strategii și
să folosească modalități moderne pentru
aplicarea informației.
Aujourd’hui, il y a trois catégories de pays qui
se positionnent différemment par rapport à la
puissance. Il y a d’abord, les pays qui détiennent
une stratégie de puissance et cherchent à l’accroître,
il y a ensuite ceux qui désirent préserver
leur statut de puissance (la France en fait partie)
et il y a enfin les pays qui subissent la puissance
des autres.
En juillet dernier, Thalès invitait une trentaine
de PME (Petites et moyennes entreprises) innovantes
pour une journée d'échanges dans
le cadre du Pacte PME. Faute de moyens (financiers,
humains, matériels...), comment les
PME/PMI françaises peuvent-elles tirer profit
de l’intelligence économique? Faudrait-il plus
d'agressivité?
Malheureusement, les petites et moyennes
entreprises sont encore les victimes des grands
comptes. Il faut savoir que les grands comptes
traitent très mal les sous-traitants et il faut sortir
de cette situation. On cite souvent à ce propos
l’Allemagne en exemple. Les petites et moyennes
entreprises se sont développées seules pendant
plusieurs siècles sans le soutien d’un Etat unitaire.
C’est une des explications du succès des
PME allemandes qui détiennent aujourd'hui des
niches de numéro un mondial dans différents
secteurs d'activité qui résistent à la mondialisation.
Les PME françaises doivent s'émanciper de
la tutelle des grands groupes et gagner en autonomie
stratégique par rapport aux entreprises du
CAC 40 (Cotation assistée en continu – principal
indice boursier sur le marché de Paris). On rajoute
à cela la perversité des grands groupes qui se
présentent comme des sauveurs, alors qu'ils
jouent parfois le rôle de fossoyeurs en raison des
délocalisations. L'intelligence économique est un
moyen de s'émanciper pour sortir de ce rapport
contreproductif. C'est le rôle de nos formations,
créer des futurs patrons de PME capables de faire
face aux grands acteurs économiques, mettre en
place des stratégies et utiliser des outils modernes
pour bien manager l'information. Il faut sortir de
cette féodalité, il faut que les PME trouvent leurs
propres ailes, car cette relation de féodalité ne
correspond pas au 21ème siècle. Et l'intelligence
économique est un moyen de s'émanciper.
convergence #1

N° 308 Route 66 N° 311 Peuples secrets Himalaya N° 313 Les plus beaux voyages en train N° 314 Inde secrète
N° 316 Adriatique oubliée N° 317 Californie
N° 322 Birmanie
ET AUSSI
L’agenda 2009
• Format : 16 x 24 cm
• 1 semaine sur une double page
• édité avec Quo Vadis.
N° 318 France Sauvage
NOUVEAU ! NOUVEAU !
Le calendrier 2009
• Rythmez 2009 avec la sélection des plus
belles photos de nos reporters !
Hors-série n° 1
“Terres oubliées”
N° 320 Andes
OFFREZ... OFFREZ-VOUS AVEC EN KDO 2 NOS OU LE CALENDRIER OU L'AGENDA 2009 !
à retourner, dès maintenant à : Grands Reportages - 18-24 quai de la Marne 75 164 Paris cedex 19 - France ou par fax 33 (0)1 42 00 56 92 et www.niveales.com
❏ Oui, je profite de l’offre d’abonnement Spécial Noël Grands Reportages :
❏ 1 an, 12 n os au tarif très préférentiel de 50€ au lieu de 71,60€ soit 30 % de réduction.
❏ 6 mois, 6 n os 30€ au lieu de 39€.
Je choisis de recevoir en cadeau : ❏ le calendrier 2009
ou ❏ l’agenda 2009 ou ❏ les 2 numéros suivants .............................................
Partez à la découverte du monde !
Découvrez…Abonnez-vous…Offrez !
Montant total de la commande : ...................... €
N° 315 Nomades d’Asie Centrale
N° 321 Le Caire
Hors-série n° 2
“Villes d’art & d’histoire”
Je m’abonne ou je souhaite recevoir ma commande d'ancien(s) numéro(s) :
Nom : ......................................................Prénom : ......................................................
Adresse : .......................................................................................................................
.......................................................................................................................................
❏ Oui, je commande les numéros suivants de Grands Reportages : .............................
Code postal : Ville : ......................................................................
...........................................................................................................................................
au prix de 5,50€ (port compris) soit : ............... x 5,50€ = Total ...................... €
Pays : ............................E.mail : ..............................................@ .................................
GC23
J’abonne un ami à l'adresse suivante :
❏ Oui, je commande ....ex(s) du numéro Hors-Série 1, ....ex(s) du numéro Hors-Série 2
au prix de 6,50€ (port compris) soit ........ex(s) x 6,50€ = Total ...................... €
Nom : ......................................................Prénom : ......................................................
Adresse : .......................................................................................................................
.......................................................................................................................................
❏ Oui, je commande : .....ex(s) de la reliure , .....ex(s) du calendrier 2009 Code postal : Ville : ......................................................................
, .....ex(s) de l’agenda 2009 au prix de 15€ (port compris)
soit .....ex(s) x 15€ = Total ...................... €
Pays : ............................E.mail : ..............................................@ .................................
GC23
Je précise mes coordonnées dans tous les cas pour recevoir mes cadeaux.
(pour l'envoi à l'étranger ajoutez 3€ de port par revue et/ou calendrier et/ou reliure) soit .....ex(s) x 3€ = ...... € ❏ Je joins mon règlement à l’ordre de Editions Nivéales par chèque bancaire ou postal.
Vous habitez l’étranger : Abonnez-vous à Grands Reportages pour 1 an / 12 n ❏ Je préfère régler par carte bancaire dont voici le numéro :
J’inscris ici les 3 der niers
chiffres du N° au dos de ma car te
Signature :
Expire fin :
os (sans n° offert, ni calendrier ni agenda) : Europe/Maghreb 54€. USA Canada
DOM Proche Orient (par avion) 65€. TOM + Autres pays (par avion) : 72€. Règlement par carte bancaire ou par mandat postal (joindre la photocopie du
mandat), par courrier ou par fax au 33 (0)4 76 70 54 12. Comptez 4 à 6 semaines pour la livraison. Pour toutes commandes urgentes (livraison sous 72
heures), envoyez directement votre commande à GRANDS REPORTAGES COLLECTION - 6 RUE IRVOY - 38 027 GRENOBLE CEDEX 27 FRANCE ou par fax
au 33 (0)4 76 70 54 12 en ajoutant 3 € par numéro commandé pour les frais de port. Les numéros 200, 201, 203, 205, 208, 217, 218, 233, 246, 251 et
270 sont épuisés. Service clientèle : 33(0)1 44 84 05 51 du lundi au vendredi 9H/17H.

Reportage
8
Document transmis
Reportaj
Dezvoltarea turismului
0SALVAMONT este o reuşită a Salvamontului naţional. Prin apăsarea tastelor corespunzătoare acestei sintagme se formează
un număr de telefon într-o reţea de telefonie mobilă, unde răspunde la orice oră operatorul dispeceratului naţional.
reportaj la Salvamont Argeș
text IOn SĂnDULOIU • foto SALvAmOnT ARgeș
SALVAMONT, NON STOP!
„Pentru prima oră a
dimineţii este pregătit şi un
elicopter să ne ajute...”
dispeceratul Naţional
Salvamont cheamă
Baza de Salvare Cota
2000 Făgăraş, recepţie!”
Adormisem… Mă reped şi apuc
microfonul staţiei fixe, în care
zic, răguşit: „Comunicaţi!”
Îmi dreg glasul şi ascult.
„Aveţi un apel prin 0SALVA-
MONT. Trei turişti s-au blocat
în creasta Arpaşelului. Se pare
că sunt alpinişti buni, au mai
făcut traseul, dar s-au blocat
pe o muchie ascuţită la vest de
Urechile de Iepure. I-a prins
noaptea şi nu mai au siguranţa
deplasării. Vom anunţa şi patrula
de la Bâlea Lac, pentru că
este pe linia de demarcaţie între
judeţele Argeş şi Sibiu”.
0SALVAMONT este o reuşită
a Salvamontului naţional.
Prin apăsarea tastelor
corespunzătoare acestei sintagme
se formează un număr de
telefon într-o reţea de telefonie
mobilă, unde răspunde la orice
oră operatorul dispeceratului
nostru naţional. Este foarte
util turiştilor, pentru că aici nu
se anunţă doar alarmele montane,
ci se pot oferi şi informaţii
despre orice zonă montană din
ţară, prin simpla direcţionare
a apelului solicitantului către
formaţia Salvamont pe raza
căreia se intenţionează a se
face excursia. Este convenabil,
pentru că turiştii pot beneficia
de orice fel de informaţii privitoare
la munte, fără a încărca
traficul pe 112, numărul de
urgenţă internaţional. Astfel,
dacă ştii denumirea serviciului
de salvare naţional, îi pui un 0
în faţă şi ai numărul dispeceratului.
Îl trezesc pe Cornel, colegul
meu de patrulă şi apoi apelez refugiul
nostru din vale, de lângă
cabana Capra. Este al formaţiei
Salvamont Curtea de Argeş
şi acolo este încă un punct de
permanenţă Salvamont. După
câteva minute, o pereche de
faruri sparge întunericul plin
de stele de afară. Sunt băieţii
de la Salvamont Sibiu, care
fuseseră anunţaţi şi ei. Refugiul
lor este la doar doi kilometri
spre nord, în partea cealaltă
a tunelului de un kilometru
care desparte Transilvania de
Valahia. Împreună, asigurăm
asistenţa Salvamont pe cel
mai înalt, spectaculos si aglomerat
sector turistic din ţară,
traversat de o şosea asfaltată
care urcă la 2034 metri şi care
constituie principalul loc de
acces către creasta principală
a Făgăraşului, supranumit
Alpii Transilvaniei. Creasta
Făgăraşului, în ciuda altitudinii
maxime relativ modeste
(vârful Moldoveanu – 2544 m)
este cea mai lungă creastă de
altitudine din Europa, cu o
lungime de peste 70 de km, din
care pe 55 de km nu scade sub
altitudinea de 2100m, decât
în Curmătura Zarna, care are
1923m. Pe un segment central
de peste 25 de km, relieful este
deosebit de accidentat, ceea ce
face ca parcurgerea în perioada
iernii să fie foarte tehnică,
utilă pentru antrenamentul
în munţi mai înalţi. Mai mult
de două treimi din suprafaţa
Făgăraşului se află în judeţul
Argeş şi în atribuţiunile serviciului
de salvare argeşean,
instituţie finanţată integral
de Consiliul Judeţean Argeş.
Cele patru formaţii Salvamont:
Piteşti, Curtea de Argeş,
Nucşoara şi Câmpulung, cu un
total de cincizeci de salvatori
montani angajaţi sau voluntari,
asigură asistenţa Salvamont pe
convergence #3

Salvamont
Argeş
explicativ
Akja: sanie-targă cu câte o
pereche de mânere lungi la
ambele capete. Salvatorii,
pe schiuri, stau între cele
două bare lungi cu mânere
şi alunecă pe pârtie, în zigzag-uri
şi cu atenţie, pentru
transportul optim al accidentatului
care este asigurat
(legat!) înăuntru. Denumirea
de origine este finlandeză.
Bavareză: procedeu de
escaladă, folosit acolo unde
sunt fisuri sau muchii cu margini
ascuţite, prin prinderea
muchiei cu mâinile şi realizarea
unei opoziţii cu picioarele,
în vederea obținerii aderenţei
necesare înaintării.
4A: traseu de dificultate
accentuată; este accesibil
alpiniştilor cu o pregătire
avansată.
novembre 2008 no embrie
aproximativ 2100 km pătraţi,
adică cea mai întinsă şi înaltă
zonă din ţară, străbătută
de drumuri forestiere şi de
Transfăgărăşan. Este mult
mai greu decât pe Valea
Prahovei, unde majoritatea
acţiunilor de salvare se fac cu
telecabina, după
care se coboară
cu Akja pe părţi
amenajate, dar
ne-am făcut întotdeauna
datoria.
Am ajuns întotdeauna
în timp
util la cel care apela disperat
şi avea nevoie de noi…
Ne împărţim în două echipe.
Patrula din vale, de la Curtea
de Argeş, va urca pe valea Capra
cu două ATV-uri ca să-i
putem evacua mai repede pe
cei trei, după ce-i vom coborî.
Noi şi băieţii de la Sibiu
ne luăm materialele de alpinism
şi începem urcuşul spre
creasta Arpaşelului. Avem
avantajul celor 500 de metri
diferenţă de nivel şi al faptului
că ne aflăm chiar sub muchia
stâncoasă care continuă
cu creasta în care s-au blocat
alpiniştii. Întunericul nopţii
şi răcoarea ne înviorează rapid,
orice urmă a somnului si
a oboselii acumulate în patrularea
de peste zi se destramă.
Salvamont, non stop!
Conurile de lumină ale lanternelor
mătură stâncile din faţa
noastră. După o oră, ajungem
la baza peretului în care începem
escalada, pentru a accesa
creasta. Traseul vertical
este accentuat dificil, un 4A
de trei lungimi de coardă, pe
care din loc în loc
se mai desprind
bucăţi de stâncă,
Operaţiunea de pentru că roca
salvare este un sist friabil
pe alocuri. După
parcurgerea celor
trei lungimi
de coardă, urmează porţiunea
relativ orizontală, foarte
zdrenţuită, a celebrei muchii,
pe care în anumite locuri
trebuie să mergi în bavareză,
adică ţinând muchia cu mâinile
şi împingând cu picioarele,
la aderenţă, pentru a-ţi
crea o priză suficientă pentru
înaintare.
Pentru prima oră a dimineţii
este pregătit şi un elicopter să
ne ajute, dar cred că ne vom
descurca şi fără suport aerian.
Este abia miezul nopţii
şi noi suntem deja aproape
intraţi în creasta ascuţită, cu
abrupt de 400 metri pe ambele
părţi. Creasta Arpaşelului
este ocolită de poteca
turistică de creastă prin sud,
tocmai datorită dificultăţii
Je m’étais endormi… Je me précipite
au téléphone: „Communiquez!”
J'écoute. „Vous avez un appel par
0SALVAMONT. Trois touristes sont
bloqués sur la crête d’Arpes. Il fait
déjà nuit et un déplacement serait
dangereux. On va appeler la patrouille
du Lac Balea, parce qu’ils se
trouvent sur la ligne de démarcation
entre Arges et Sibiu.
0SALVAMONT est une réussite pour les sauveteurs
nationaux. En appuyant sur les touches
correspondantes à ce syntagme, on forme
un numéro de téléphone sur un réseau de
téléphonie mobile, où un opérateur de notre
Reportaj
bureau national prend l’appel à toute heure. Ce
numéro est très utile aux touristes, parce qu’ici
on annonce uniquement les alarmes montagnardes
et on peut leur donner des informations
sur toutes les zones montagneuses du pays, en
dirigeant simplement l’appel du sollicitant vers
les guides de la zone sur laquelle ils ont décidé de
faire leur excursion. Ainsi, si vous connaissez le
nom du service de sauvetage national, il suffit de
lui rajouter un zéro et c’est le numéro du bureau
des guides.
Je réveille mon collègue de patrouille, puis
j’appelle le refuge de la vallée, à côté du refuge
de Capra. C’est la formation de guides d’Arges, un
autre point de permanence des SALVAMONT.
Reportage
9

Reportage
10
Reportaj
Après quelques minutes, une paire de
phares brise l’obscurité de l’extérieur. Ce
sont les guides de Sibiu, qui ont aussi été
appelés. Leur refuge se trouve à peine
à deux kilomètres au nord, de l’autre
côté du tunnel long d’un kilomètre qui
sépare la Transylvanie de la Valachie.
Ensemble, on assure l’assistance guide
sur le plus haut, le plus impressionnant
et le plus visité secteur touristique du
pays, traversé par une route bétonnée qui
monte jusqu’à 2034m, et qui constitue le
principal endroit d’accès à la crête la plus
haute, celle des Alpes Transylvaniennes.
La crête de Fagaras, malgré son altitude
modérée (2544m), est la crête d’altitude
la plus longue d’Europe, avec une
longueur de plus de 70km, dont 50 ne
descendent pas en dessous de 2011. Sur
un segment central de plus de 25km, le
relief est particulièrement abîmé, ce qui
rend le parcours hivernal très technique,
utile pour l’entraînement sur des parcours
à plus haute altitude. Les quatre formations
de guides, Pitesti, Arges, Nucsoara
accentuate, aceasta rămânând rezervată
alpiniştilor. Iarna, parcurgerea acestui sector
este o tură foarte frumoasă şi o performanţă
alpină. Urcuşul decurge rotund, ne sincronizăm
bine cu toţii şi în scurt timp începem bavareza pe
creasta orizontală, către cei trei, cărora le vedem
deja lanternele. Jos, spre sud, se văd luminile bazei
de salvare montană Cota 2000. Aflată chiar
langă Transfăgărăşan, la o altitudine de 2000
de metri, este cea mai mare şi modernă bază de
altitudine din ţară. Poate adăposti aproximativ
30 de turişti în pături, dar am avut situaţii de
modificări bruşte a vremii, când am
oferit adăpost pentru peste 50 de per-
soane, deopotrivă turişti cu rucsacul,
alpinişti sau ciclişti. Construită de
Consiliul Judeţean Argeş, are şi un
punct de prim ajutor, unde se pot
efectua primele operaţiuni de resuscitare.
Am ajuns. Cei trei sunt speriaţi, dar nu sunt
răniţi. După ce golesc un termos cu ceai, începem
parcurgerea crestei înapoi, către Marele V,
unde facem un rapel de 40 de metri. Îi asigurăm
pe rând. Sunt îngheţaţi, asa că nu putem fi siguri
pe mişcările lor, drept care ne luăm toate
măsurile de precauţie. Ajunşi la baza Marelui
V, începem o coborâre lungă şi abruptă pe un
grohotiş din plăci de sist. Pentru mai multă
et Campulung, avec un total de cinquante
guides engagés ou bénévoles, assurent
l’assistance SALVAMONT sur un périmètre
d’environ 2100 km carrés, autrement dit
la plus étendue et haute zone du pays,
parcourue de chemins forestiers et du
Transfagarasan. On se sépare en deux
équipes. La patrouille de la vallée va descendre
sur la vallée Capra avec deux ATV
pour pouvoir évacuer rapidement les trois
personnes, après les avoir descendues.
Nous et l'équipe de Sibiu avons pris notre
matériel d’alpinisme et on commence
l’ascension vers la crête d’Arpasel.
Le trajet vertical est relativement difficile.
Apres avoir parcouru trois longueurs de
corde, il reste une portion relativement
horizontale, que nous devons parcourir à
la bavaroise par endroits, c'est-à-dire en
tenant le bout de la crête avec nos mains
et en nous propulsant grâce à nos jambes.
Demain matin à la première heure, nous
allons bénéficier de l’aide d’un hélicoptère,
mais je pense que nous allons nous
débrouiller sans aide aérienne. La crête
În spirit de
echipă - reuşită şi
dezvoltare
siguranţă, i-am asigurat pe fiecare cu o coardă
ca să prevenim eventuale dezechilibrări. În
mod normal nu este nevoie să te asiguri în sectorul
acesta, dar acum, noaptea, cu ei obosiţi
şi încă speriaţi, nu vrem să riscăm. „103 Curtea
de Argeş pentru Piteşti 1, recepţie!” Nu-i
mai văd pe băieţii din vale, aşa că vreau să le
stabilesc poziţia. „Comunicaţi!” „Am început
coborârea din Marele V. Suntem pe grohotişul
de dedesubt, în maximum o oră suntem la voi.
Rugămintea mea este să semnalizaţi cu farurile
din timp în timp, ca să vă vedem!” „OK!
Recepţionat şi înţeles!” Colegii
din vale încep deja să facă primele
semne cu farurile, aşa că acum le
ştim cu precizie poziţia. „Piteşti 1
de la Refugiul Iezer, recepţie!”, zice
o voce groasă şi tărăgănată. Zâmbesc…
Este Puiu, şeful formaţiei
Salvamont Câmpulung, care este
de serviciu la refugiul de la lacul Iezer, la
aproximativ 50 de km în linie dreaptă. Probabil
a avut recepţie radio din ultimul punct
din care am vorbit, aşa că este curios să vadă
ce s-a întâmplat. Cu o mustaţă albă şi bogată,
ochi albaştri visători şi o chelie strălucitoare,
Puiu are 59 de ani şi este o legendă în Salvamont,
încă se mişcă la fel ca acum 30 de ani
şi este plin de viaţă. Îl pun scurt la curent în
timp ce cobor, dar pierdem recepţia pe staţiile
portabile, din cauza distanţei şi a scăderii
treptate a altitudinii. N-a stat nici el degeaba
astăzi, au avut de evacuat o fată cu entorsă la
glezna dreaptă. De câţiva ani, traficul turistic
şi-a revenit şi a crescut la cote mai mari decât
înainte de 1989. Acesta este un an reper pentru
noi, pentru că traficul turistic de creastă
în zona înaltă a ţării era foarte intens, scăzând
brusc după 1990. Turiştii cehi, polonezi şi din
fostul RDG, care constituiau o majoritate,
au descoperit Alpii imediat după deschiderea
graniţelor, dar de câţiva ani au reînceput să se
întoarcă, în plus având acum turişti din toată
Europa şi nu numai. Australieni şi neozeelandezi
au început să nu mai fie ceva rar, ciudat,
cum erau înainte. Am avut şi o pereche de
„Aussies” care s-au căsătorit pe vârful Moldoveanu,
vara aceasta. Bineînţeles că împreună
cu creşterea traficului turistic a crescut şi
numărul intervenţiilor noastre la accidente,
acestea stabilizându-se la un număr rezonabil
comparativ cu numărul turiştilor. Cele patru
formaţii Salvamont argeşene au cinci puncte
de asigurare a asistenţei Salvamont în creasta
Făgăraşului, a masivului Iezer şi în sudul
Pietrei Craiului. Avem asigurată permanenţa
în sezonul de vară şi în weekend-urile din
extrasezon. În afara sezonului, singurul punct
care are patrulă permanentă este Baza de salvare
Cota 2000 din Alpii Transilvaniei, dar sistemul
convergence #3

nostru de alarmare ne asigură intervenţia
rapidă în cazul accidentelor din extrasezon.
Suntem sub zona neplăcută de grohotiş pe
care am tot coborât în ultimii 400 de metri şi
continuăm pe panta înierbată de deasupra locului
unde se află colegii noştri care au venit cu
ATV-urile. În scurt timp apare şi luna, care până
acum nu ne-a ajutat, fiind ascunsă după vârful
Buda, aşa că acum vizibilitatea este pe atât de
bună pe cât poate fi la ora 4 dimineaţa. Băieţii
încă mai semnalizează cu farurile din când în
când, dar deja nu mai este nevoie. În scurt timp
ne întâlnim cu cei ale căror lumini ne-au ghidat
pe parcursul coborârii. Turiştii noştri sunt
obosiţi, dar în regulă. A fost o experienţă puţin
cam tare pentru ei. În mod sigur, data viitoare
vor aborda astfel de trasee mult mai devreme şi
mai bine pregătiţi. Dar, la fel de sigur, vor fi alţi
alpinişti care vor avea probleme şi după care va
trebui să mergem pentru a-i ajuta. Zgomotul şi
fumul ATV-urilor se îndepărtează de noi şi se
aşterne liniştea. Turiştii îşi vor petrece ce a mai
rămas din noapte în refugiul Capra, după care îşi
vor continua drumul. Noi facem o pauză scurtă
şi începem urcuşul pieptiş, pe o scurtătură, pentru
a ajunge la Cota 2000, unde ajungem când se
crapă binişor de ziuă.
Băieţii de la Sibiu, doi tineri înalţi şi
supli, foarte buni alpinişti, se urcă în camioneta
cu care au venit şi pleacă la baza lor de
dincolo de tunel. Noi… ne spălăm puţin şi
ne aruncăm în paturi, unde picăm rapid într-un
somn adânc. Visez că bate la uşă…
Ba nu visez… Chiar bate cineva! Cobor buimac
şi deschid. „Bună dimineaţa! Nu aveţi
cumva o pereche de cabluri să pornim şi noi
maşina, că ni s-a descărcat bateria peste noapte.
E la vreo 3 kilometri mai jos, unde avem
şi cortul”.
novembre 2008 no embrie
d’Arpasel est réservée aux alpinistes
confirmés, et elle est entourée par un
trajet touristique. L’hiver, le parcours de
ce secteur est magnifique et une performance
alpine. En bas, on aperçoit les
lumières de la base de sauveteurs Cota
2000. Située juste à côté du Transfagarasan,
à 2000m d’altitude, la base la
plus grande et la plus moderne du pays.
Elle peut abriter environ 30 touristes
alités et même jusqu'à 50 personnes.
Nous sommes arrivés. Les trois touristes
sont apeurés, mais pas blessés. Nous
les assurrons ensuite chacun leur tour.
Ils sont glacés, c’est pourquoi nous
prenons donc toutes les mesures de
sécurité. Arrivés à la base du Grand V,
nous commençons une descente longue
et abrupte.
Depuis quelques années, le trafic touristique
s’est développé et sa côte a dépassé
celles d’avant 1989. Les touristes
tchèques et polonais, qui constituaient
une majorité, ont découvert les Alpes
immédiatement après l’ouverture des
frontières, mais depuis quelques années
ils ont commencé à revenir, ainsi que
des touristes de l’Europe entière. Les
australiens et les néo-zélandais ne sont
plus aussi rares.
Les quatre formations de guides d’Arges
Document transmis
Reportaj
ont cinq points d’assistance sur la crête
de Fagaras, le massif de Iezer et le sud
de Craiu. Nous assurons une permanence
l’été et les week-ends en hors
saison. Hors saison, le seul point ayant
une patrouille permanente est la base
de sauvetage de la Cote 2000 des Alpes
Transylvaniennes, mais notre système
d’alarme nous assure une intervention
rapide, même en hors saison.
„103, Arges pour Pitesti, réception!”
„Communiquez!” „On a commencé la
descente sur le Grand V, on arrive dans
une heure environ. Faites nous des
signes de phares de temps en temps,
pour que je puisse vous voir!” „Ok.
Réceptionné et compris”. Les collègues
de la vallée commencent déjà à faire
les premiers signes de phares, ainsi, on
peut connaître leur position exacte.
Peu de temps après, nous les retrouvons.
Nos touristes sont fatigués mais
en bonne santé. Ils viennent de vivre
une expérience un peu trop forte
pour eux. Ce qui est sûr, c’est que la
prochaine fois qu’ils vont aborder ce
genre de trajet, ils le feront bien plus
tôt et mieux équipés. Mais ce qui est
sûr également, c’est qu’il y aura d’autres
alpinistes qui vont se retrouver dans
des situations à problème et que nous
devrons secourir.
Reportage
11

Théâtre
12
Teatru
Festival UTE
Timp de două luni, Teatrul bulandra și Teatrul Maghiar de Stat din Cluj prezintă un adevărat
regal teatral, cu 60 de reprezentații ale celor 26 de producții europene invitate, 21 de companii
din 13 țări în cadrul celei de-a 17-a ediții a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa de
la bucurești și Cluj, până în 22 decembrie 2008
text vASILe mĂgRĂDeAn • foto TeATRUL bULAnDRA
Crema teatrelor europene
s-a adunat în România
„Regele Lear” ,
Teatrul Bulandra
Viaţa culturală românească este marcată,
în acest sfârşit de an, de o premieră
absolută. Pentru prima dată, două
oraşe din România – Bucureşti şi
Cluj-Napoca – sunt gazda celei de
17-a ediţii a prestigiosului Festival
al Uniunii Tearelor din Europa
(UTE).
Cele mai apreciate trupe de teatru
europene şi-au dat întâlnire
pe scenele Teatrului „Bulandra”, Odeon, Teatrului
Naţional de Operetă, Teatrului Naţional
Bucureşti şi respectiv Teatrului Maghiar de Stat,
în piese regizate de regizori români sau străini
de marcă. Directorul Teatrului Bulandra şi al
„Un maraton
teatral dedicat
femeilor
din teatru”
Festivalului Uniunii Teatrelor Europene, Alexandru
Darie, a menţionat că festivalul se doreşte
a fi „un maraton teatral consacrat femeilor din
teatru”.
„Este cel mai mare festival pe care
l-a organizat vreodată UTE, cu 27 de
producţii şi 52 de reprezentaţii”, a
adăugat Alexandru Darie.
La deschiderea oficială a festivalului,
directorul Teatrului Maghiar de
Stat, regizorul Tompa Gabor, a declarat că organizarea
acestei manifestări la Cluj „este o bucurie
şi o onoare excepţională pentru Teatrul Maghiar
de Stat”. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât festivalul
este inaugurat la Cluj cu o piesă de Eugen
convergence #3

„Antigona” , Teatrul Schauspielhaust
Ionesco, iar „calea Teatrului Maghiar de Stat către
Uniunea Teatrelor din Europa a fost de asemenea
deschisă de o piesă ionesciană, Cântăreaţa
cheală”.
Timp de aproape două luni, până în 22 decembrie,
publicul poate degusta spectacole de
excepţie ale unor companii importante de teatru
precum STUDIO 24 – Compagnie Roger Planchon
- Franţa, Teatro da Rainha - Portugalia,
Teatro Garibaldi - Italia, Teatrul Dramatic Iugoslav,
Compagnie AZAR şi Compagnie Rumpelpumpel
din Franţa, Teatro de La Abadía din
Spania.
La Bucureşti, festivalul UTE a luat startul cu
spectacolul „Antigona”, care prezintă tragedia
greacă într-o viziune modernă, în regia Annei
Badora, director al Teatrului Schauspielhaus
din Graz.
La Cluj, manifestările au fost deschise duminică,
2 noiembrie, odată cu inaugurarea şi prezentarea
expoziţiei de instalaţii de inspiraţie renascentistă
a scenografei şi creatoarei de măşti Ilona Varga-Járó,
intitulată „Instalaţii pe patru teme sub
semnul Renaşterii”.
Primul spectacol prezentat pe scena Teatrului
Maghiar de Stat a fost „Amadeu sau scapi de el
cu greu”, de Eugène Ionesco, în regia lui Roger
Planchon, „una dintre cele mai reuşite fabule
pe tema cuplului”, după cum precizează chiar
Roger Planchon, creator al STUDIO 24 – Compagnie
Roger Planchon.
„Ea este deopotrivă caraghioasă şi profundă”, a
adăugat Roger Planchon, care montează acest
spectacol pentru a doua oară, prima dată fiind
în 1955, anul scrierii piesei, la Teatrul Marronniers
unde Eugène Ionesco însuşi a fost spec-
novembre 2008 no embrie
„Spovedanie la Tanacu” , Teatrul Maghiar de Stat
tator. „Ionesco l-a văzut şi i-a plăcut, a spus
zâmbind Roger Planchon. Membru onorific al
Uniunii Teatrelor din Europa, figură importantă
a mişcării teatrale franceze, creatorul unor importante
instituţii teatrale franceze şi pariziene,
Roger Planchon este un simbol al teatrului
francez, cu care se confundă de mai bine de 40
de ani.
Roumanie, rendez-vous européen du théâtre
Pour la première fois en Roumanie,
deux villes culturelles
par excellence accueillent la
17ème édition du Festival de
l'Union des Théâtres d'Europe
(UTE)
Après son adhésion à l’Union Européenne,
la Roumanie continue son chemin
européen, et s'engage cette fois-ci dans
la voie théâtrale. Deux villes - Bucarest
et Cluj - et deux directeurs de théâtre -
Alexandru Darie (Théâtre Bulandra) et
Tompa Gabor (Théâtre Hongrois d'Etat de
Cluj) se sont investis jusqu'au bout pour
que cette initiative prenne vie.
Au programme, pas moins de 13 pays,
17 théâtres et 4 compagnies, parmi les
plus représentatifs d'Europe. Au total, 30
spectacles dont, entre autres, le nouveau
théâtre-opéra d'Alexandru Darie avec
son „Orphée et Euridice“, un „Arlequin“
Teatru
sans papiers signé par Andres Lima
pour le Teatro de la Abadia de Madrid,
un Hamlet sans paroles, travail visuel
et aussi , de Alex Rigola pour le Teatre
Lliure, „Tous ceux qui parlent“ sketches
de Beckett mis en scène par Nuno
Carinhas, et „Le mensonge“ de Pippo
Delbono, „Le marchand de Venise“ par
le yougoslave Egon Savin, et la „Trilogie
de la Villeggiature“ mise en scène par
Toni Servillo tout recemment applaudi
à Cannes pour ses interpretations dans
le nouveau cinéma italien. Cela sans
oublier des classiques revisités comme
l’ „Antigone“ de Anna Badora nouvelle
directrice du Schauspielhausgraz, ou
l’épopée de Grossman „Vie et destin“,
succès mondial de Lev Dodin.
Avec des premières internationales, plus
de 60 représentations, 600 artistes, 18
metteurs en scène, parmi lesquels Lev
Théâtre
13

Théâtre
14
Teatru
Teatro Stabile - Minciuna (sus)
Teatrul Maghiar de Stat - „Richard al III-lea” (jos)
Dodin, Roger Planchon, Ricardo Pais,
Walter Le Moli, Gigi dall’Aglio, Declan
Donnellan, Gábor Tompa, Alexandru
Darie, Andrei Serban, Anna Badora,
Dimitris Kyanidis, Giuseppe Massa,
Matteo Bavera, Hortvath Csaba, Andres
Lima, Toni Servillo, Nuno Carinhas, José
Luis Gomez, Pippo Delbono, Egon Savin,
Amelie Niermeyer, Ilan Ronen, Norman
Issa, Matthias Langhoff, Silviu Purcarete,
Alex Rigola, Fernado Mora Ramos, Jacques
Bourgaux, cette édition du festival
UTE a tout d'un grand cru.
Les scènes du Théâtre National et du
Théâtre Odéon de Bucarest ont été
associées à celle de Bulandra, afin
d’accueillir le maximum de productions
possibles à Bucarest.
Itinérant (chaque année il se déroule
dans la ville d'un théâtre membre du
réseau), le Festival UTE a pour but
principal de présenter une sélection des
meilleures propositions du Théâtre d'Art
européen. Avec l'arrivée de nouveaux
théâtres dynamiques, dont le Schauspielhausgraz
et le Théâtre Hongrois
d’Etat de Cluj, l'UTE s'est donné un nouvel
objectif: organiser à l'avenir chaque
Festival suivant une logique thématique
en mesure de développer une réflexion
commune sur la Culture – et sur le
Théâtre à l'intérieur de la culture – en
Europe.
De asemenea, în cadrul manifestărilor dedicate
festivalului, a la Cluj-Napoca a fost proiectat
un film documentar despre Roger Planchon în
sala mare a Teatrului Maghiar de Stat, urmată
de o expoziţie de fotografii din spectacolele
montate de Roger Planchon în ultimii ani.
Cu o zi înainte de deschiderea oficială a părţii
clujene a Festivalului UTE a avut loc lansarea
cafenelei oficială a festivalului, „Shadow Caffé”,
în cadrul unei expoziţii de fotografii a lui
István Biró, cu imagini din spectacolele Teatrului
Maghiar de Stat Cluj.
Prezent la deschiderea expoziţiei alături de directorul
festivalului la Cluj, regizorul Tompa
Gabor, dramaturgul András Visky a evocat
reprezentaţiile la Paris cu „Cântăreaţa cheală”
a lui Eugen Ionescu, în regia lui Tompa Gabor,
în 1994, sub ochiul admirativ al regizorului
italian Giorgio Strehler, fondatorul UTE,
subliniind eforturile de a transforma dubla
povară de instituţie provincială şi minoritară
într-un atu, prin racordarea la pulsul teatral
internaţional.
Înfiinţată în 1990, din iniţiativa celebrului
regizor Giorgio Strehler, Uniunea Teatrelor
din Europa este în prezent una dintre
cele mai importante asociaţii teatrale, care
Portet
Tompa gabor, o viaţă
dedicată teatrului
Organizarea în România a festivalului
UTE nu ar fi putut avea loc fără implicarea
directorului Teatrului Maghiar de
Stat din Cluj-Napoca, Tompa Gabor.
Acesta s-a născut în anul 1957, la
Târgu-Mureş, într-o familie de artişti de
teatru, tatăl său fiind directorul Teatrului
din Târgu-Mureş, pe care l-a fondat
în anul 1945. Tompa a absolvit Academia
de Teatru şi Film din Bucureşti,
secţia regie.
A fost regizor la Teatrul Maghiar de
Stat din anul 1981, preluând funcţia
de director din 1990. Este şi director
de program al Facultăţii de Regie de la
Universitatea din San Diego, California,
SUA.
De-a lungul carierei sale artistice a
primit peste 30 de premii, printre care
premiul UNITER pentru regie şi cel mai
bun spectacol sau premiul pentru cel
mai bun spectacol străin al anului în
Anglia (1993). A fost decorat cu Steaua
României şi este, de asemenea, artist
emerit al Ungariei.
convergence #3

Program UTE
Decembrie
1 decembrie - William Shakespeare:
RICHARD AL III-LEA
Regia: Tompa Gábor, Teatrul Maghiar de
Stat Cluj
4, 5 decembrie - William Shakespeare:
REGELE LEAR
Regia: Andrei Şerban, Teatrul Bulandra,
Bucureşti
8, 9 decembrie - Heiner Müller:
CVARTET
Regia: Matthias Langhoff, Compagnie
Rumpelpumpel, Franţa
10 decembrie - William Shakespeare:
RICHARD AL III-LEA
Regia: Tompa Gabor, Teatrul Maghiar de
Stat Cluj
13, 14 decembrie - Juan Mayorga:
PACEA PERPETUĂ
Regia: José Luis Gómez, Teatro De La
Abadía, Spania
16, 17 decembrie - după Cântecele lui Maldoror
de Comte de Lautréamont:
DIEU COMME PATIENT
Regia: Matthias Langhoff, Compagnie
Rumpelpumpel, Franţa
21, 22 decembrie - Adrian Enescu:
CĂLĂTORIA LUI ORFEU
Regia: Alexandru Darie, Teatrul Bulandra,
Bucureşti
novembre 2008 no embrie
„Neguțătorul din Veneția” , Teatrul Dramatic Iugoslav
reuneste 19 dintre cele mai prestigioase
teatre europene (Piccolo
Teatro di Milano, Maly Teatr din
St. Petersburg etc.) precum şi
membri cu titlu individual din 16
tari (Declan Donnellan, Andrzej
Wajda, Roger Planchon, Silviu
Purcarete s.a.). La numai un
an de la înfiinţarea Uniunii
Teatrelor din Europa, Teatrul
Bulandra se alătura acestei
prestigioase asociaţii teatrale europene
(1991). De la înfiinţarea
sa, Uniunea Teatrelor din Euro-
Teatru
pa organizează în fiecare an un
festival la care sunt invitate să
participe atât teatrele membre,
cât şi teatre din afara Uniunii,
cu scopul de a prezenta publicului
cele mai importante producţii
europene în materie de teatru. În
fiecare an, festivalul este organizat
de un teatru membru al UTE în
parteneriat cu oraşul.
Cu cea de-a 17 ediţie de anul
acesta, Festivalul UTE revine la
Bucureşti după ce în 1995 organizase
cea de-a 4-a ediţie.
Formular de abonament/Formulaire d’abonnement CONVERGENCE
Nume/Prenume/Firma – Nom/Prénom/Raison sociale…………………………………………………………………………………………...
Strada/Rue………………………………………………………………………………………………………………Nr/N°………...
Localitate/Ville……………..…………………………………………………Code poştal/Code postal…………Ţara/Pays……………………
Tel. domiciliu/Tél. domicile…………………… Tel. mobil/Tél. portable……………………Email………………………………………………
Abonament la 4 numere (un an) – tarif 20 euro pe an/Abonnement pour 4 numéros (une année) – tarif 20 euros par an. Modalităţi de plată/Modalités de règlement:
Cec bancar emis pentru Centre Roumain de Strasbourg/Chèque émis à l’ordre du Centre Roumain de Strasbourg
Cash/Espèces
Virament în contul alăturat/Virement sur le compte BNP PARIBAS – AGENCE STRASBOURG ROBER RIB 30004 02152 00010018836 84/
IBAN: FR7630004021520001001883684 BIC/SWIFT: BNPAFRPPSTR
Théâtre
15

Budget
economie • economie
16
Document transmis
Buget
Varujan
Vosganian,
ministrul
Economiei și
Finanțelor
Venituri
Europa are nevoie de flexibilizarea pieţei muncii pentru a putea
concura cu producătorii din Asia, iar majorarea SM (salariul minim) pe economie (în mod
cert) nu este menită să determine o creştere a competitivităţii. diagnostic al unui impas
text ALUnICA mORARIU, IOneL bOSTAn
Maximizarea minimului:
salariile în Uniunea Europeană
Politica salarială guvernamentală este
concepută ca o componentă a strategiei
economice generale, alături de politica
ocupării forţei de muncă, de politica
fiscală, monetară, bugetară şi de credit.
La nivel microeconomic, însă, politica
salarială constituie parte
intrinsecă a strategiei firmei care
implică o latură internă şi una externă,
deoarece vizează, pe de o parte, modelarea
şi susţinerea prin salariu a
raporturilor de muncă din interiorul
întreprinderii, iar pe de
altă parte, o anumită
aliniere, realizată
prin mecanismele de
piaţă, între nivelul
şi structura salariilor
plătite şi cele
practicate de firmele
concurente. Potrivit
normelor de
dreptul muncii, în
România salariul minim
brut se stabileşte
prin Hotărâre de Guvern.
Astfel, Executivul
stabileşte SM pe
economie garantat în
plată (cca. 150 euro),
care este un instrument
de calcul al bugetelor
publice; fixarea în mod repetat a unor
salarii sub SM constituie infracţiune (Legea
130/1999). Salariul negociat de către părţi (în CCM
naţional), de regulă, uşor peste nivelul SM, este obligatoriu
pentru toţi angajatorii, indiferent de afilierea
la o organizaţie patronală (art.11 ali.1 lit.d din
Legea 130/1996), iar nerespectarea acestor prevederi
dă dreptul angajatului de a declanşa conflictul
de drepturi (Legea 168/1999).
Subliniem că, la nivel naţional, există cca. 1 milion
de persoane care „beneficiază” de SM, din care
aproximativ 100000 sunt angajaţi de stat. R a-
maximizarea
minimului:
132 € (România) vs.
1570 € (Luxemburg)
portându-ne la practica şi normele europene, în acest
domeniu operează Cartea Socialã – document care
conţine câteva zeci de condiţii de care fiecare ţară
candidată la UE trebuie să ţină cont. În
articolul 4, la „remunerarea adecvată a
forţei de muncă” se recomandă ţărilor
candidate ca SM pe economie să fie
60% din salariul mediu. Or, în România
nivelul acestuia abia depăşeşte
30%. Lituania, una dintre cele 10 ţări
care a devenit membră a UE în 2004,
a avut la data aderării cel mai mic
salariu pe economie din tot grupul: 330 de euro –
de peste două ori mai mare decât al nostru. SM pe
economie este stabilit prin lege în 18 dintre statele
membre UE, iar nivelul minim depăşeşte 50% din
salariul mediu în şase dintre ţări.
În Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania, Austria,
Italia şi Cipru nivelul minim este stabilit prin acorduri
colective. Recentele revolte din Franţa, ca şi cele
din anii ’60 din SUA au fost puse de economişti şi
pe seama SM extrem de ridicat. Franţa este singura
ţară europeană în care SM este mai mare de 60% din
salariul mediu pe economie. Însă, în acelaşi timp,
aici rata şomajului este cea mai ridicată din Europa
occidentală, de 9,5% faţă de media europeană de
7,9%.
Judecând cu datele anului precedent, în ceea ce
priveşte salariul minim, acesta a crescut în România
(2007 faţă de 2006) cu 18%, însă în valoare absolută
apare foarte redus faţă de salariile minime din celelalte
ţări europene. De
exemplu, faţă de 131,92 euro (440 de lei) cât era salariul
minim în România în 2007, în Luxemburg
„minimul” era 1570 de euro, în Belgia – 1283 euro,
în Estonia – 288 euro.
În fine, să spunem că recentul Acord tripartit pentru
asigurarea creşterii salariului minim brut în perioada
2008–2014 stipulează că „având în vedere
creşterea prognozată a PIB pentru acest an, rezultatele
bune obţinute în creşterea productivităţii
muncii, precum şi nivelul ridicat al producţiei
agricole care contribuie la reducerea inflaţiei, Guvernul
se angajează să majoreze salariul minim
convergence #3

ut pe economie la valoarea de 540 lei, începînd
cu 1 octombrie 2008 şi 600 lei, începînd cu 1 ianuarie
2009”. Din perspectivă macroeconomică,
este esenţial să fie evitată propagarea spiralei salariipreţuri
pentru menţinerea stabilităţii sistemului
socio-economic. Dealtminteri, BCE nu admite – în
zona euro – nici o schemă de indexare a salariilor
nominale cu creşterea preţurilor, monitorizând cu
atenţie deosebită negocierile salariale.
TOpUL evOLUțIeI SALARIALe
În ceea ce priveşte creşterea salariilor ajustată
cu inflaţia, România ocupă locul trei în rândul
ţărilor UE (Eurofund, 2008). În acest top, pe primul
loc se situează Letonia, cu o creştere medie
a salariilor din 2007 de 18,3% faţă de 2006. România
urmează după Lituania şi a înregistrat în
aceeaşi perioadă o creştere a salariilor cu 12,2%.
Dacă avem în vedere evoluţia salariilor în perioada
2003–2007, observăm că ţările UE se împart în patru
categorii. România, alături de Bulgaria şi ţările baltice,
se clasează în grupa ţărilor în care salariile au
avut o creştere foarte mare, peste 4% media anuală.
Avem apoi grupa cu creşteri mari (între 2% şi 4%)
– Polonia şi cea cu creşteri medii (între 1% şi 2%) în
care sunt incluse Finlanda, Grecia, Irlanda, Suedia,
Marea Britanie, Cehia şi Slovacia. Alte două grupe
includ ţările cu creşteri mici (sub 1%) – nucleul UE
(15) plus Ungaria şi Malta şi cele cu creştere “zero sau
negativă”, în care se găsesc Cipru, Germania şi Slovenia.
Tot în acest context, să mai adăugăm că, pentru
anul final al orizontului temporal luat în calcul
(2014), se preconizează creşterea salariului minim
brut pe economie la valoarea de 1325 lei, reprezentând
50% din câştigul salarial mediu brut lunar.
Astăzi, acest procent este doar de 31%.
novembre 2008 no embrie
maximiser le salaire minimum
L’Europe a besoin de rendre le marché du
travail plus fléxible pour concurrencer les
producteurs asiatiques, et la majoration
du salaire minimum sur l’économie n’est
(certainement) pas destinée à accroitre la
concurrence
Selon le Droit du Travail, en Roumanie le salaire minimum brut
est établi par un Décret du gouvernement. Ainsi le pouvoir
éxécutif met en place le salaire minimum légal garanti (environ
150 Euros). Fixer de manière répétée un salaire en deça du
salaire minimum légal constitue une infraction (selon la loi
130/1999). Le salaire négocié entre les parties, et généralement
établi légèremment au dessus du salaire minimum
légal , est une obligation pour tous les employeurs Il faut
souligner qu’au niveau national , il y a environ un million de
personnes qui sont „bénéficiaires” du salaire minimum légal,
et sur lesquels environ 100000 sont employés par l’Etat. En
Buget
se rapportant à la pratique et aux normes européennes, c’est
la Carte Sociale qui régit ce domaine. Il s’agit d’un document
qui contient quelques dizaines de conditions que chaque pays
candidat à l’Union Européenne doit respecter. A l’article 4, la
„rémunération adéquate de la main d’oeuvre”, il est recommandé
que chacun de ces pays établisse le salaire minimum
légal à 60% du salaire moyen.
Cependant en Roumanie le niveau du salaire minimum éxcède
a peine 30% du salaire moyen sur l’économie. La Lituanie,
l’un des 10 pays à être devenu membre de l’UE en 2004, avait
au moment de son adhésion le plus petit salaire minimum
de ce groupe: 330 Euros – deux fois plus grand que le salaire
roumain. Le salaire minimum légal est prévu par la loi dans 18
des pays membres de l’UE, et le niveau minimum dépasse 50%
du salaire moyen dans 6 de ces pays.
Pour le 1 octobre 2008 le gouvernement roumain a promis une
augmentation du SMB jusqu'à 540 RON et jusqu'à 600 pour le
1 Janvier 2009.
Budget
17

Culture
18
Cultură
Impas
Deşi dinamica într-un astfel de
sistem este vie, de regulă, într-un
domeniu de creaţie sau
altul, cei care se bucură de finanţare
sau includere în diferite proiecte sunt,
mereu, cam aceeiaşi. Şi acest lucru îl
susţin artiştii, fie că este vorba de scriitori,
regizori sau actori de teatru şi film,
ori artişti plastici. Şi asta se traduce, din
când în când, în scandaluri, supărări
profunde, soldate cu emigrări artistice,
pe plaiuri în care artiştii care au „primit
interzis” la poarta instiţuţiilor de stat
din România încearcă să-şi găsească
împlinirea creativă în tovărăşia unor
confraţi din alte ţări sau sub umbrela
unor sisteme mai darnice.
dosar / le dossier
o dezbatere privitoare la felul şi măsura în care instituţiile statului susţin şi promovează
cultura, românească în cazul de faţă, îi poate cuprinde, cu argumente pro şi contra, atât pe
nemulţumiţi, pe cei lăsaţi pe dinafara proiectelor, programelor şi, mai ales, a finanţărilor, cât
şi pe beneficiarii atenţiei statului. Analiza raportului dintre cultură și instituție
texte CRISTIAn bOTez, AnDA ghIRAn, IULIA CAnTOR-SALzAnI
„Chipul României în afara
ţării” zâmbeşte trist
CAzUL ICR
Invidiat, contestat sau apreciat, Institutul
Cultural Român (ICR) a reuşit în
ultimii ani să ofere vizibilitate culturii
româneşti prin programele iniţiate
de cele 17 filiale răspândite în lumea
întreagă. În luna octombrie, după scandalul
Poneiului Roz de la New York,
şi într-un context politic zbuciumat,
ICR a căzut în dizgraţiile Guvernului,
care a redus cu 40% bugetul
Institutului condus de Horia
Roman Patapievici pe 2009.
Finanţat în proporţie de 96,97% din
bugetul de stat, realizând doar 3,03%
din venituri proprii, Institutul speră
să obţină anul viitor un milion de lei
din venituri proprii, potrivit proiectului
de buget al instituţiei publicat
pe site-ul Ministerului de Finanţe. La
sfârşitul lunii octombrie, preşedintele
Institutului, Horia Roman Patapievici,
îi trimitea o scrisoare deschisă premierului
Tăriceanu, prin care îi reproşa
acestuia „amputarea” bugetului ICR
pe anul 2009 cu 40%. „În ciuda bugetului
pe care Institutul Cultural Român
l-a convenit cu Ministerul Economiei
şi Finanţelor (şi pe care acesta
l-a acceptat), nesocotind cu totul şi
argumentele noastre instituţionale şi
importanţa menţinerii prezenţei noastre
internaţionale la un nivel cel puţin
„Şi caii se împuşcă, nu-i
aşa?”, Compania de teatru
D’AYA
convergence #3

comparabil cu cel din anul trecut, dumneavoastră
personal aţi decis amputarea bugetului ICR
pe anul 2009 cu 40%. Ceea ce faceţi acum cu
Institutul Cultural Român este o crimă”, se
arăta în documentul adresat premierului.
„Scrisoarea mea deschisă către dumneavoastră
este un strigăt de disperare şi de amărăciune”.
Potrivit declaraţiilor vicepreşedintelui ICR,
Mircea Mihăieş, Institutul ar fi avut nevoie de
subvenţii de 50 de milioane de lei şi să realizeze
venituri proprii de încă un milion de lei,
pentru a putea aloca 36382000 de lei, reprezentând
71,3% din total, proiectelor culturale programate
pentru anul viitor. Din această sumă
pentru programe, acţiunile de promovare a
culturii, ştiinţei şi civilizaţiei româneşti în ţară
şi străinătate urmau să aibă alocată suma de
11895000 lei, programele şi proiectele culturale
desfăşurate la institutele culturale româneşti
din străinătate – 15200000 de lei, acordarea de
burse pentru studii în ţară şi în străinătate –
1200000 lei, Programul Cantemir de promovare
a produselor şi a serviciilor culturale
româneşti în mediul internaţional
şi promovarea cooperării culturale
2600000 de lei, iar Programul Cantemir
de promovare a culturii scrise
– 5487000 lei.
La rândul ei, Magda Cârneci, director
al ICR Paris, deplânge modul în
care Guvernul a diminuat bugetul ICR, prima
consecinţă fiind reducerea programelor culturale,
reformularea calendarului de evenimente
(de la 5 evenimente pe lună, ICR Paris va propune
numai 3), precum şi realizarea de economii
în cadrul rezidenţelor de creaţie. „Cred că nuţi
trebuie prea multe investigaţii ca să observi
că ceva important s-a schimbat în felul în care
cultura română e prezentată în afara frontierelor
de cînd Institutul Cultural Român se ocupă
de acest lucru. Aceasta, pentru cîteva motive
evidente: există o echipă nouă şi motivată de o
ambiţie puternică; există o strategie culturală
formulată public şi clar, cu o deschidere netă spre
piaţa internaţională reală, şi nu cea închipuită
de nostalgici locali; de reţeaua de difuzare a programelor
ICR în lume se ocupă o generaţie mai
recentă de profesionişti ai culturii şi ai managementului
cultural; şi nu în ultimul rînd, un buget
consistent a făcut posibilă punerea în operă
a acestei strategii, a acestei energii şi a acestei
ambiţii cu deschidere internaţională.
Suntem în fine percepuţi, în marile capitale
ale lumii, ca o instituţie dinamică, vizibilă,
inconturnabilă, asemenea Institutului Polonez
şi a celui Maghiar, cot la cot cu Goethe Institut şi
British Council. Din ce în ce mai multe instituţii
occidentale afluează către noi şi ne cer partenariatul
pe picior de egalitate. Am avut chiar
surpriza să fim invidiaţi de către funcţionari
protest
cultural
culturali francezi pentru energetismul
nostru şi dorinţa noastră de afirmare, şi să fim
invidiaţi de către colegi polonezi şi maghiari
pentru posibilităţile noastre financiare!
După momentul afirmării mondiale
a filmului românesc, cred că va urma
momentul literaturii române, care
cere o pregătire mai îndelungată,
pentru care e încă nevoie de multe
traduceri în cît mai multe limbi şi
de o politică de promovare tenace, constantă,
continuă, chiar agresivă! Suntem pe curba
ascendentă a afirmării noastre internaţionale.
Institutul Cultural Român este perceput actualmente
ca interfaţa legitimă şi ofensivă dintre cultura
română vie de astăzi şi spaţiul multicultural
La culture − „le visage de la Roumanie à
l’étranger” − sourit tristement
Le débat sur la méthode et
la mesure avec lesquelles
les institutions d’état soutiennent
et promeuvent la
culture roumaine est ouvert,
pour les arguments pour
et contre, aussi bien aux
mécontents qu’à ceux qui
bénéficient de l’attention
gouvernementale
Même si la dynamique dans ce type de
système est habituellement orientée
vers des domaines de création très divers,
ceux qui profitent des financements ou
qui sont inclus dans les différents projets
sont, toujours, quasiment les mêmes. C’est
Cultură
Andras Demeter
ce qu’affirment les artistes de tous les
domaines. Et ceci est traduit de temps en
temps par des scandales, des profondes
désillusions soldées par des émigrations
artistiques, dans des pays où les artistes
essaient de trouver leur accomplissement
créatif dans la compagnie de confrères.
Le Ministère de la Culture et des Cultes
(MCC), un des quatre ministères abonnés
traditionnellement à l’indifférence ou
radinerie des gouvernants lorsqu’il s’agit
d’allouer les budgets (avec l’Education, la
Santé et le Sport) fait preuve, au contraire,
d’optimisme soutenu par les chiffres et
les actions et par les projets déjà mis en
œuvre.
Cultura – Cenuºãreasa bugetului de stat
novembre 2008 noiembrie 19
Document transmis
Culture

Culture
20
Document transmis
Cultură
„Depuis la Révolution, le MCC a toujours été
vu comme le „Cendrillon” de l’Exécutif”, a
déclaré en exclusivité pour Convergence, le
ministre de la Culture et des Cultes, Adrian
Iorgulescu. „Au début de l’année 2005,
quand je suis devenu ministre, le budget du
MCC représentait 0,15% du PIB. Maintenant,
à la fin de mon mandat, la culture reçoit 1%
du PIB. Et, en ce qui concerne le chapitre projets
et perspectives, selon les représentants
du MCC, l’avenir s’annonce serein. Au moins
pour l’année 2009”. „Le MCC a prévu pour
l’année prochaine huit grands programmes.
Seront mis en œuvre en priorité les actions et
projets considérés traditionels et d’importance
nationale. Par exemple, les plus connus et
couronnés de succès sont: le Festival de Sibiu
et le Festival National de Théâtre „, explique
Demeter Andras Istvan, secrétaire d’état du
ministère.
Un autre grand programme sera „Promoculture”,
se déroulant en parallèle avec un
„Dragostea durează trei ani”, Compania de teatru D’AYA
dosar / le dossier
extern. O reducere drastică de buget şi, prin urmare,
o încetinire a vitezei noastre de inserţie şi
de acţiune în mediul cultural european şi mondial
constituie pur şi simplu o crimă împotriva
culturii române. Să sperăm că ea nu va avea loc”,
concluzionează Magda Cârneci.
mInISTeRUL CULTURII șI AL CULTeLOR eSTe
OpTImIST
Ministerul Culturii şi Cultelor, unul din cele patru
ministere abonate prin tradiţie la indiferenţa
sau zgârcenia guvernanţilor, atunci cînd este
vorba de împărţirea bugetelor (alături de
deuxième, „Proétniculture”, une grande partie
de ce deuxième programme ayant lieu
en partenariat avec la Stratégie Nationale
d’Intégration des Roms.
Enfin, un programme d’une très grande
importance pour nous, sera celui dédié
à la minorité roumaine d’Italie. Le nom
étant „Programme de dialogue, culture
et civilisation Roumanie – Italie”, destiné
à promouvoir en exclusivité des projets
conjoints roumains-italiens. Cela résonne
très bien. Il y a des projets, des programmes
et de bonnes intentions. L’argent une fois
déboursé, il faudra le distribuer. Car il y a déjà
eu de nombreux mécontentements et il y en
aura certainement encore.
Chris Simion, metteur en scène, fondateur
du théâtre D’AYA explique : “L’opinion selon
laquelle les financements se reçoivent tout
comme les chroniques pro des journaux,
c'est-à-dire par „castes”, est partiellement
vraie.
Educaţie, Sănătate şi Sport), manifestă, însă, un
optimism. Susţinut, la capitolul realizări, cu cifre
şi acţiuni ori proiecte bifate.
„De la Revoluţie încoace, Ministerul Culturii şi
Cultelor a fost perceput ca Cenuşăreasa Executivului”,
a declarat pentru Convergence ministrul
Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu. „Un minister
de importanţă secundară, mereu trecut la
categoria şi altele, inclusiv în ceea ce priveşte
proiecţiile bugetare. La începutul anului 2005,
când am preluat guvernarea, bugetul MCC reprezenta
0,15% din PIB. Acum, la sfârşit de mandat,
culturii îi este alocat 1% din PIB. Comparaţia
spune multe, mai ales că, datorită coeficientului
de creştere economică înregistrat în ultimii ani,
PIB-ul anului 2008 este semnificativ mai mare
decât cel al anului 2004.
Sunt convins că, în ultimii ani, soarta artiştilor
români s-a schimbat mult în bine. Ca filosofie a
guvernării am urmărit prioritar luarea măsurilor
apte să ducă la descătuşarea energiilor creatoare
ale artiştilor, la deplina lor libertate de expresie.
Creatorii trebuie să beneficieze de întregul
confort al actului artistic. Aceasta presupune, pe
de o parte, crearea unui cadru stimulativ, menit
să le confere sentimentul deplinei libertăţi artistice,
dar şi, pe de altă parte, să le asigure recompensa
materială pentru munca depusă”.
Şi în ceea ce priveşte capitolul intenţii şi perspective,
potrivit reprezentanţilor Ministerului
Culturii, viitorul se anuţă senin. Cel puţin pentru
anul 2009.
Câteva din intenţiile, aflate deocamdată, e drept,
în stadiu de draft, pe masa celor de la MCC,
ne-au fost prezentate de Demeter Andras Istvan,
secretar de stat al ministerului. „Ministerul
Culturii şi Cultelor are prevăzute pentru
anul viitor opt mari programe. Prioritare vor fi
acţiunile şi proiectele de tradiţie şi importanţă
naţională. Şi dau exemplu aici doar două dintre
cele mai cunoscute şi de succes: Festivalul de la
Sibiu şi Festivalul Naţional de Teatru. De asemenea,
vom continua, anul viitor, manifestările şi
acţiunile care au marcat anul 2008, numit Anul
internaţional al Dialogului intercultural, cu altele,
specifice Anului internaţional al Creativităţii,
aşa cum a fost numit 2009. De altfel, numele official
al întregului complex de activităţi dedicate
acestui an va purta numele Creativitas 2009.
Un alt program de anvergură va fi cel intitulat
Promocultura, dublat de un altul, de o la fel de
mare importanţă, Proetnicultura, o mare parte
din acesta derulându-se în acord cu Strategia
naţională de Incluziune a Rromilor.
Intenţionăm, totodată, să punem în aplicare
un program de susţinere a turneelor de spectacole
şi concerte la nivel naţional. Este ştiut
că din anii 90 încoace a lipsit un instrument
instituţionalizat de suţinere a turneelor în ţară.
Ne gândim ca, prin acest program, 30 până la 50
convergence #3

la sută din costurile unui astfel de turneu să fie
suportate de MCC. Restul, de autorităţile locale,
de sponsori.
În fine, un program de mare importanţă, apreciem
noi, va fi cel dedicat minorităţii româneşti
din Italia. Numele său va fi „Programul de dialog,
cultură şi civilizaţie România – Italia” şi va
promova numai proiecte româno-italiene.
În acord cu toate programele gândite pentru anul
viitor, avem în vedere modificarea legislaţiei în
domeniu, astfel încât să fie introdusă şi garantată
finanţarea nerambursabilă a proiectelor culturale,
în special la nivelul autorităţilor locale, a
primăriilor”.
Există deci proiecte, programe şi intenţii frumoase.
Banii mai trebuie să vină şi rămâne de
văzut cum vor fi distribuiţi. Căci nemulţumiri
au fost destule şi vor mai fi, cu siguranţă.
TeATRU
În acest sens, câteva voci artistice, oameni de
cultură implicaţi în teatru, spectacole, în general,
editarea de carte şi arta plastică, se fac auzite.
Chris Simion, regizor, fondator al teatrului D’AYA,
declară pentru Convergence: „Mentalitatea că
finanţările se primesc la fel ca şi cronicile pro din
ziare, respectiv pe găşti, este parţial adevărată.
Texte de genul: eşti în gaşca cui trebuie, primeşti.
Nu eşti, mai aştepti, poate cade ceva pe jos de la
altul sunt deja clişee. Lucrez ca regizor atât în sistemul
instituţionalizat, cât şi în cel independent.
Am depus câteva proiecte la instituţii de stat (gen
MCC, ICR, ARCUB etc.) şi am solicitat finanţare.
Unele mi-au fost acceptate, altele nu. Evident că
am trecut şi prin situaţii absurde când îmi erau
respinse, fără logică şi justificări motivate, super
proiecte pe care le-am realizat însă cu implicarea
unor sponsori. Cum ar fi participarea în cel mai
important Festival de Teatru Experimental din
lume, unde am solicitat să ne fie acoperită cheltuiala
de transport şi nu s-a găsit nici o rezolvare,
iar când ne-am întors de acolo cu „Premiul pentru
cel mai bun actor” am fost întrebaţi de ce am
ales varianta privată, când un astfel de eveniment
trebuia sprijinit de stat. Nu simt că în România
valoarea este protejată, nu există obiectivitate
şi respect. Singurul reper autentic rămâne publicul,
spectatorul plătitor de bilet. Dacă un spectacol
e bun, se duce vorba. Dacă e prost, moare
repede. Eu montez de 3 ani şi jumătate pentru
Teatrul Undercloud din Lăptăria lu’ Enache din
Bucureşti, un club, deci un spaţiu alternativ. Am
trei spectacole („Dragostea durează 3 ani”, „Hell”
şi „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”) şi toate se joacă
cu listă de aşteptare de 3 ani de zile. Şi Lăptăria nu
e un spaţiu mic. Încap 200 de persoane. Deci este
ca o sală studio dintr-un teatru. Iar biletul este
mai scump decât la Teatrul Naţional. Din păcate,
cu bugetul unui spectacol inutil din teatrul
Chris Simion
instituţionalizat, poţi face cinci spectacole utile
în teatrul independent. Dacă aş avea posibilitatea
să fiu măcar pentru un an director de teatru
instituţionalizat, aş demonstra asta. Nu aş pleca
definitiv din ţară. Eu sunt o idealistă. Fără atitudinea
asta nu aş fi rezistat în sistemul independent.
Însă este necesar să pleci în afară, să vezi
cum se lucrează acolo, să ai habar unde îţi este
locul. Şi încă mai sper că teatrul independent va
deveni o necesitate şi în România, aşa cum este
Des idées comme „tu es dans la caste de
celui qu’il faut, tu reçois. Tu ne l’est pas, alors
tu attends un peu, sait-on jamais, peut-être
y aura-t-il un autre qui laissera tomber par
terre quelque chose...” sont déjà devenus
des clichés. Je suis metteur en scène dans le
système institutionnel et celui indépendant.
J’ai déposé quelques dossiers auprès d’institutions
d’état (comme MCC, ICR, ARCUB, etc.)
et j’ai demandé des subventions. Certaines
ont été accordées, d’autres pas. Dans les situations
absurdes quand des dossiers étaient
rejetés, sans logique ou justifications bien
solides, j’ai quand même réussi à mettre
en œuvre des projets grâce à des sponsors
privés. Comme par exemple, la participation
au plus important Festival de Théâtre
Expérimental du monde, où la demande
d'une aide financière pour les dépenses liées
Cultură
au transport a été refusée. Mais quand nous
sommes rentrés avec le „Prix du meilleur
acteur” on nous a demandé pourquoi nous
n'avions pas choisi le financement par l’Etat.
Je n’ai pas le sentiment qu’en Roumanie on
protège la valeur, il n’y a pas d’objectivité et il
n’y a pas de respect. Le seul vrai repère reste
le public, le spectateur qui paye son billet. Si
un spectacle est bon, la rumeur circule. Si un
spectacle est mauvais, il meurt très vite. Je
mets en scène depuis 3 ans et demi pour le
Théâtre Undercloud de la Laiterie d’Enache
de Bucarest, qui peut donc être considéré
comme un espace alternatif.
J’ai trois spectacles: „L’amour dure 3 ans”,
„Hell et Memeles” et „On achève bien les
chevaux”) et ils sont tous joués à guichets
fermés et avec des listes d’attente, depuis
3 ans.
novembre 2008 noiembrie Cultura – Cenuºãreasa bugetului de stat 21
Document transmis
Culture

Culture
22
Cultură
Je ne quitterais pas définitivement le pays.
Je suis une idéaliste. Sans cette attitude je
n’aurais jamais pu résister dans le système
indépendant. Et je continue à espérer que
le théâtre indépendant deviendra une
nécessité en Roumanie ainsi que c’est le
cas en France. Mais pour cela, ceux qui
travaillent dans ce domaine doivent apprendre
à accepter l’esprit de compétition”.
Le metteur en scène Radu Ifrim est un
autre exemple, devenu célèbre, montrant
que les metteurs en scène jeunes et
talentueux trouvent difficilement une
place dans le système institutionnel. Avec
le prix Uniter en 2006 pour son spectacle
„Plastilina”, mis en scène au Théâtre de la
ville de Ploiesti et en 2007 pour „joy.megaJoy”
mis en scène au Théâtre Odéon, il a
également choisi l’option de l’expérience
de „l’émigration” artistique pour cela étant
placé dans le rang des révoltés du théâtre
roumain.
Pour ce qui est de la „production” du livre
et la situation de la représentation de
celle-ci par elle-même les bilan n’est pas
très brillant. Le critique et producteur à la
TVR Culture Gabriel Rusu a exprimé, en
exclusivité pour Convergence, un point de
vue très ferme. „La littérature roumaine
d’aujourd’hui n’est pas vraiment dans les
bons papiers des institutions qui, avec
l’argent provenant du budget, pourraient
tout à fait l’aider à naître, à évoluer sans
trop de privations et à conquérir, de ci- de
là, le monde. Après 1990, il y a eu des
années pendant lesquelles le MCC a trop
submergé de subventions des revues
littéraires et des maisons d’édition. Mais,
l’initiative a été suffoquée par des accusations
larmoyantes selon lesquelles les
subventions publiques sont allouées pour
dosar / le dossier
în Franţa, în Anglia. Dar pentru asta, cei care
lucrează în domeniu trebuie să accepte spiritul
de concurenţă”.
Regizorul Radu Afrim este un alt caz, devenit celebru,
care arată că tinerii regizori talentanţi îşi
găsesc cu greu locul în sistemul instituţionalizat.
Premiat de Uniter în 2006 pentru spectacolul
„Plastilina”, montat la teatrul din Ploieşti şi
în 2007 pentru „joy.megaJoy”, pus în scenă la
Teatrul Odeon, a optat şi el pentru experienţa
„emigrării” artistice. Premiera pe care a avut-o
la Luxemburg cu o piesă după un text de Matei
Vişniec îl plasează pe Afrim în rândul răzvrătiţilor
din teatrul românesc.
les beaux yeux des castes littéraires, et non
sur la base de preuves de vrais talents et,
après quelques hoquets, la sus-nommée
initiative a succombé. Par conséquent la
littérature roumaine d’aujourd’hui est
un peu tombée, elle s’est écorchée les
genoux et est soignée par les auteurs, les
maisons d’édition, toutes privées, et par
l’Institut Culturel Roumain qui persiste
dans la romantique idée de rester la dernière
„institution officielle” qui pense à la
culture autochtone. Déjà les activités d’ICR
dans cette direction donnent des résultats,
parce qu’ils ont misé sur de bons écrivains
et sur le juste partage du peu d’argent
lui étant alloué par le gouvernement.
Quelques puissantes maisons d’édition
comme par exemple Poliron, Humanitas
ou Curtea Veche, ont créés leurs propres
liens avec leurs confrères de par le monde,
et bénéficient ainsi de l’important soutien
de l’Agence dirigée par Simona Kessler. Récemment,
Poliron a organisé la première
édition d’un Festival International de
Littérature, au Musée du Paysan Roumain,
une action très méritoire, et ce grâce au
Directeur Bogdan Alexandru Stanescu.
Quand aux auteurs, il y en a qui ont réussi
à plaire et à être traduits sur les marchés
littéraires européens comme par exemple
le romancier Filip Florian.
Le Ministre de la Culture, Adrian Iorgulescu
a déclaré pour Convergence: „Je suis
convaincu que la dynamique imprimée
par la gouvernance actuelle est la bonne
et qu’elle doit être continuée et développée,
quelque soit celui qui viendra
au pouvoir après les élections du 30
Novembre. Dans une très grande mesure,
aucun sacrifice n’est trop important afin
que, dans le monde entier la Roumanie
soit perçue comme elle le mérite”.
Şi în ceea ce priveşte „producţia” de carte şi a
situaţiei reprezentării acesteia, prin ea însăşi,
dar şi a scriitorilor, în afara ţării, lucrurile nu
stau strălucit. Şi asta, dincolo de orice poziţie mai
mult sau mai puţin oficială a reprezentanţilor
instituţiilor statului de profil.
Criticul Gabriel Rusu, producător la TVR Cultural,
şi-a exprimat, exclusiv pentru Convergence, un
punct de vedere foarte ferm. „Literatura română
de astăzi nu se prea află în graţiile instituţiilor care,
cu bani de la buget, chiar o pot ajuta să se nască, să
crească fără multe privaţiuni şi să cucerească, pe ici,
pe colo, mapamondul. După 1990, au existat câţiva
ani în care MC/MCC a blagoslovit cu subvenţii din
Cornul Abundenţei naţionale reviste literare şi
edituri. De ceva timp, iniţiativa a fost sufocată de
acuze lărmuitoare, cum că finanţele publice sunt
împărţite pe ochi frumoşi de găşti literare, nu pe
dovezi de talent adevărat, şi, după ce a horcăit de
câteva ori (bâlbâieli privind denumirea, structura
şi componenţa comisiilor care stipendiau), respectiva
iniţiativă a sucombat. Aşa că literatura română
de astăzi a căzut oleacă, s-a julit la genunchi, şi a
rămas în grija autorilor, a editurilor, toate private,
şi a Institutului Cultural Român, care persistă în
romantica încăpăţânare de a fi singura oficialitate
căreia îi pasă de cultura autohtonă. Deja activităţile
ICR în această direcţie dau roade, pentru că s-a mizat
pe scriitori buni şi pe drămuirea înţeleaptă a
puţinilor bani guvernamentali alocaţi”.
LITeRATURĂ
Câteva edituri puternice, cum sunt Polirom, Humanitas
sau Curtea Veche, şi-au făcut propriile
legături cu confraţii din lumea largă, bucurânduse
de sprijinul consistent al Agenţiei conduse de Simona
Kessler. Recent, Polirom a organizat prima
ediţie a unui Festival Internaţional de Literatură,
la Muzeul Ţăranului Român, ceea ce este un lucru
meritoriu, datorat directorului Bogdan Alexandru
Stănescu.
Cât despre autori, există unii, precum romancierul
Filip Florian, care au reuşit să placă şi să fie
traduşi pe pieţe literare europene importante. La
urma urmei, ceea ce nu omoară literatura română,
adică indiferenţa MCC, o face mai puternică, deci
capabilă să cucerească o lume globalizată care ţine
cont de învingători individuali. „Fireşte, într-un
domeniu cu o dinamică foarte susţinută, aşa cum
este cultura, rămâne, întotdeauna, loc pentru mai
bine”, declară pentru Convergence chiar ministrul
Culturii, Adrian Iorgulescu. „Sunt sigur că trendul
imprimat de actuala guvernare este cel corect şi că
el trebuie continuat şi dezvoltat, indiferent de cine
va veni la putere după alegerile din 30 noiembrie.
În bună măsură, cultura este chipul nostru în afara
ţării şi nici un sacrificiu nu este prea mare pentru
ca, în Uniunea Europeană şi nu numai, România
să fie percepută aşa cum merită”. C.B./I.C-S.
convergence #3

„Le rôle des Instituts
culturels est de
favoriser des rencontres
et lancer des projets”
Véritable modèle en terme de promotion de la culture à
l'étranger, où des manifestations comme la Francophonie
représentent une recette à succès garanti, la France
prête une attention particulière aux produits culturels à
exporter. Etat des lieux avec Henri lebreton, directeur
de l'institut Français de bucarest, coordonnateur des
Alliances Françaises et conseiller de Coopération et
d'Action Culturelle
COnveRgenCe: Comment l’Institut français de
Bucarest et les établissements culturels
français de Roumanie déterminent-ils leur
programmation?
henRI LebReTOn: Notre action vise à faire découvrir
au public roumain des répertoires, des
œuvres, des idées qui font l’actualité des scènes
artistiques et des débats en France. Toute
programmation est bien sûr un choix et nous
privilégions donc des propositions qui sont innovantes
d’une part, et qui peuvent servir de
base à des échanges ou à des collaborations
durables d’autre part. Quand Radu Afrim met
en scène „Juste la fin du monde” de Jean-Luc
Lagarce, que son spectacle est un succès à Bucarest
et qu’il est invité en France, par le festival
de Rennes, je crois que nous avons atteint
notre objectif.
Un établissement culturel comme l’Institut
français de Bucarest s’identifie-t-il aux produits
qu’il promeut?
L’Institut français a une image très forte à Bucarest:
cela tient à son histoire, au rôle qu’il
a joué après sa réouverture partielle dans les
années 70 et aux activités qu’il a développées
tout au long de cette dernière période. Il y
a donc une très forte attente vis à vis de ses
interventions. Je ne pense pas que le public
l’identifie à tel ou tel spectacle qu’il produit
cette saison ou qu’il a proposé l’an passé.
Certains événements font date, mais devant
une offre culturelle de plus en plus diversifiée
à Bucarest, ce qui me paraît le plus important
c’est que ses interventions soient attendues
comme des produits de qualité.
Sur quels critères décidez-vous de lancer un
nouveau type d’action et d’en abandonner
un autre?
Une programmation culturelle ne consiste pas
à lancer des produits les uns après les autres,
ni à offrir une nouvelle collection chaque saison.
En revanche, il faut être attentif aux changements
de la demande, au développement
des marchés, à l’intégration de Bucarest dans
les circuits de grandes tournées internationales
et donc être capable d’adapter et de renouveler
une offre.
En tant qu’acteur institutionnel des échanges
entre la France et la Roumanie, le rôle d’un
institut ou d’un centre culturel est d’initier
des contacts, de lancer des projets. Au marché
ou aux institutions partenaires de prolonger
ensuite ces initiatives selon leur logique
propre.
Répondez-vous à une demande?
Nous devons tenir compte de la demande et de
la nécessité d’avoir une visibilité aussi grande
que possible pour les événements que nous
proposons, mais, fondamentalement, nous
sommes du côté de l’offre.
Quelle est la part des phénomènes de
mode?
La circulation des biens culturels et des idées
s’accélère. La durée de vie d’un film sur les
écrans, quand il a la chance d’être diffusé,
est de quelques semaines. Le nombre de titres
nouveaux que produisent les éditeurs, en
France, va croissant, mais les tirages se réduisent
et ceci est vrai dans la quasi-totalité des
pays développés. Les médias jouent un rôle
désormais déterminant de prescription ou
plutôt de promotion. Il faut donc se servir des
phénomènes de mode quand ils permettent de
Cultură
Rolul Instituțiilor culturale − favorizarea
întâlnirilor și lansarea de proiecte
Henri Lebreton este
Consilier de Cooperare şi
Acţiune Culturală, Director
al Institutului Francez din
Bucureşti
Care sunt criteriile în funcție de care
își organizează programele Institutul
Francez din București și celelalte instituții
culturale franceze?
HENRI LEBRETON: Acțiunea noastră
are ca obiectiv cunoașterea de către
publicul român a repertoriilor, operelor,
ideilor care formează actualitatea
scenelor artistice și a dezbaterilor din
Franța. O programare reprezintă desigur
o alegere și în consecință privilegiem
propunerile care sunt inovante pe de o
parte, și cele care pot fi utilizate drept
punct de plecare pentru schimburi și
colaborări durabile, pe de altă parte.
Prin acțiuni cum ar fi invitarea lui Radu
Ifrim, care pune în scenă un specacol de
succes la București, în Franța la festivalul
de la Rennes, cred că ne atingem
obiectivele fixate.
O organizație culturală precum aceea
a Institutului Francez de la București se
poate identifica cu produsele pe care le
promovează?
H.L.: Institutul Francez are o imagine
foarte puternică la București:
novembre 2008 noiembrie Cultura – Cenuºãreasa bugetului de stat
23
Culture

Culture
24
Document transmis
Cultură
Jean-Marie Gustave Le Clezio
datorită trecutului sau și rolului pe care
l-a jucat după redeschiderea sa parțială
în anii 70 și de asemenea datorită
activităților pe care le-a dezvoltat de-a
lungul acestei perioade de timp. Este
deci observat cu foarte mare atenție
și așteptările față de intervențiile sale
sunt importante. Nu cred că publicul îl
confundă cu vreunul din spectacolele
pe care le produce în acest sezon sau cu
spectacolele propuse anul trecut. Unele
evenimentele organizate rămân foarte
cunoscute, însă având în vedere că oferta
culturală din București este din ce în ce
mai diversificată, am sentimentul că este
dosar / le dossier
faire découvrir un créateur – l’attribution du
Prix Nobel de Littérature à Jean-Marie Gustave
Le Clezio* a contribué à élargir considérablement
le nombre de ses lecteurs, mais le
pire serait d’être à la remorque de la mode.
Faut-il s’adresser au plus grand nombre à
travers les canaux de la culture de masse
pour survivre?
Je crois au travail de proximité, d’exploration,
de montage de projets que fait un institut
culturel. Pour toucher une audience
de plusieurs millions de personnes, il faut
mai important ca intervențiile Institutului
să fie percepute ca acțiuni de calitate.
Care este preponderența fenomenelor de modă?
H.L.: Circulația bunurilor culturale și
aceea a ideilor se accelerează. Durata
de viață a unui film pe marele ecran,
când are șansa de a fi difuzat, este de
câteva săptămâni. Numărul de titluri noi
produse de către editorii din Franța este în
creștere, însă tirajele sunt reduse și acest
fenomen este constatat în practic toate
țările dezvoltate. Mass-media joacă un rol
determinant în încurajarea sau promovarea
bunurilor culturale.
passer par la télévision, la radio ou internet.
Pour intéresser les metteurs en scène roumains
aux auteurs contemporains français, il
faut favoriser des rencontres beaucoup plus
personnelles.
Ceci étant, je souhaiterais que l’offre de chaînes
francophones soit beaucoup plus présente
sur les réseaux câblés en Roumanie.
Comment la mondialisation affecte-t-elle
les biens culturels?
L’on voit bien comment s’imposent sur les
écrans de télévision du monde entier les mêmes
séries et les mêmes formats. La puissance
des grands groupes de communication tend à
uniformiser l’offre d’images. Mais si des centaines
de millions de spectateurs regardent les
mêmes feuilletons, ils réagissent à ces images
et à ces mythologies importées, de leur point
de vue, avec leur perception culturelle propre.
Nous ne sommes pas condamnés à l’uniformisation,
et ce que je constate, c’est qu’en
même temps que se renforce la globalisation
des marchés et de l’information, s’affirment
des foyers de création extrêmement vivants
dans le monde. Les jeunes cinémas roumain,
israëlien, mexicain sont, par exemple, très riches
aujourd’hui.
Un institut culturel français est-il une „entreprise
culturelle”?
Oui, mais qui doit travailler à une finalité
politique: le renforcement de la coopération
bilatérale.
Y-a-t-il une spécificité des produits culturels
issus des pays francophones?
Le fait de parler ou d’avoir accès à la même langue
permet de partager des idées, des histoires,
des sensibilités. Un écrivain d’expression française
a dit que la francophonie c’est la diversité
culturelle sans la traduction. Cela me semble
bien résumer l’apport de la francophonie qui
est une mise en relation de cultures et donc
de biens culturels très différents à travers une
langue partagée.
L’espace francophone permet-il une circulation
particulière des biens culturels?
L’un des objectifs que se sont donnés les pays
francophones est de faciliter la circulation des
biens culturels et d’appuyer, en particulier,
*Le 9 octobre dernier, l'Académie Nobel a attribué
le prix Nobel de littérature 2008 à l'écrivain français
Jean-Marie Gustave Le Clézio.
Agé de 68 ans, Jean-Marie Gustave Le Clezio est
l'auteur d'une cinquantaine de romans comme „Le
Procès-Verbal”, qui lui valut le Prix Renaudot à 23 ans
en 1963, „Désert” (1980), „Le chercheur d'or” (1985) ou
plus récemment „Ourania” (2006) et „Ritournelle de la
faim” (2008).
convergence #3

les efforts des pays francophones du Sud pour
développer une industrie culturelle et promouvoir
leurs artistes. Il y a aujourd’hui des
manifestations internationales qui permettent
de promouvoir la création francophone
– je pense au festival de cinéma de Bamako,
par exemple – mais il nous faut aller plus loin
dans l’échange entre nos pays et travailler à
ce que les artistes, les écrivains, les livres, les
films circulent en plus grand nombre et plus
largement.
Le public roumain est-il plus sensible aux
biens culturels de l’espace francophone
qu’à d’autres?
Il ne l’est pas si l’on regarde la provenance des
films qui font le plus d’entrée dans les salles roumaines
ou la programmation musicale des radios
à Bucarest. Mais je pense que les attentes du
public roumain vis-à-vis de la création française
et en français sont toujours fortes. C’est très
souvent vers la France et les pays francophones
que l’on se tourne lorsqu’il s’agit d’entendre des
voix différentes, de rechercher une approche critique
de la modernité, et d’aller à la rencontre
d’une certaine fraternité dans la création.
(Propos recuillis par Anda Ghiran)
Este deci necesar să ne folosim de fenomenele de modă atunci
când acestea permit descoperirea unui creator – atribuirea
Premiului Nobel de Literatură lui J.-M. Le Clezio a contribuit la
creșterea considerabilă a numărului de cititori – însă cel mai
dăunător lucru ar fi acela de a se situa la remorca modei.
Care este impactul mondializării asupra bunurilor culturale?
H.L.: Devine din ce în ce mai evident faptul că pe ecranele de
televiziune din întreaga lume sunt difuzate aceleași seriale și
aceleași formatări de imagini. Puterea marilor grupuri de comunicare
are tendința de a uniformiza oferta de imagini. însă, chiar
dacă milioane de telespectatori urmăresc aceleași foiletoane,
aceasta nu îi impiedică de a reacționa la aceste imagini și la
aceste mitologii importate cu propriul lor punct de vedere, cu
percepția culturală care le este proprie. Nu suntem condamnați
la uniformizare, și ceea ce constat este că, în ciuda faptului că
fenomenul de globalizare a piețelor și a informațiilor este în
continuă creștere, în același timp se dezvoltă cămine de creație
pline de energie în întreaga lume. Tinerele școli de cinema
românesc, israelian, mexican care se afirmă astăzi reprezintă un
exemplu concret.
Există un specific al produselor culturale care provin din țările
francofone?
H.L.: Faptul de a vorbi sau acela de a avea acces la aceeași limbă
permite împartairea de idei, de istorii, de sensibilități. Un scriitor
de expresie franceză a spus odată că francofonia este diversitatea
culturală fără traducere. Este o definiție care mi se pare justă și
exprimă foarte bine contribuția francofoniei ca legătură între
culturi și deci între bunuri culturale foarte diferite prin intermediul
unei limbi unice.
Cultură
Cum circulă bunurile culturale în interiorul spațiului francofon?
H.L.: Printre obiectivele pe care și le fixează țările francofone
există acela de a facilita circulația bunurilor culturale și de a
încuraja în special eforturile țărilor francofone din Sud pentru
dezvoltarea industriei culturale și promovarea artiștilor lor. Există
numeroase manifestări internaționale care permit promovarea
creațiilor francofone – mă gandesc de exemplu la festivalul de
cinema din Bamako – însă este necesar să mergem încă și mai
departe pe calea cooperării și a schimburilor culturale între țările
noastre și să facem în așa fel încât artiștii, scriitorii, carțile și
filmele să circule în număr important și cât mai larg posibil.
Există o diferență între sensibilitatea publicului român la bunurile
culturale și celelalte popoare din spațiul francofon?
H.L.: Răspunsul ar fi nu, dacă ne limităm doar la a analiza
proveniența filmelor care au rețetele cele mai importante în sălile
de cinema din România sau programarea muzicală a posturilor de
radio din București. însă sunt convins că publicul român continuă
să aibă o extremă curiozitate și un puternic interes pentru creația
culturală franceză. Foarte des, când este vorba de a asculta o voce
diferită, de a căuta o analiză critică a modernității, publicul se
îndreaptă către Franța și către țările francofone, căutând fraternitatea
din creație.
novembre 2008 noiembrie Cultura – Cenuºãreasa bugetului de stat
Culture
25

Culture
Cultură
Ramona Nicole Mănescu,
câștigătoarea premiului
„Parlamentarul anului 2008”
„Actul de creație trebuie
încurajat”
Câştigătoare a Premiului „Parlamentarul anului 2008” la categoria
Educaţie şi Cultură, membră a Comisiei de Educaţie şi Cultură,
câştigătoare a distincţiei acordate de către „The Parliament Magazine”,
eurodeputatul ramona Nicole Mănescu face bilanțul
culturii în românia
COnveRgenCe: Cum ne alegem cultura de export?
RAmOnA mĂneSCU: Nu ştiu dacă există o metodă anume.
Şi poate că nu avem la fel de mult de promovat ca şi
Franţa sau Germania, însă dacă tot avem ceva, ar fi
bine să îl promovăm cum trebuie. Să nu ne creăm o
imagine falsă despre noi, să ne prezentăm cu sinceritate,
decât să creăm un personaj care să se compare
cu alţii. Nu trebuie să ne îndepărtăm de realitate,
pentru că în cele din urmă o distorsionăm fără să ne
gândim la consecinţe. Responsabilitatea este în cea
mai mare măsură a Ministerului Culturii şi Cultelor,
care trebuie să aibă grijă atât de gestionarea patrimoniului,
cât şi de promovare. În cultură sunt oameni
dedicaţi, pasionaţi şi bine pregătiţi care ar putea juca
un rol foarte important în cucerirea unei vizibilităţi
a produsului cultural românesc. Acest lucru trebuie
făcut însă cu eleganţă, nu prin acţiuni ieftine fără
substanţă. Vorbim aici de o instituţie care trebuie
reformată prin tineri, care să aleagă ce să promoveze.
Noi suntem încă tributari a ceea ce am fost, aşa încât
trebuie să aşteptăm să iasă la pensie cei incapabili,
„L'acte de création doit être encouragé”
Avocat, eurodéputé libéral,
membre de la commission de
Culture et Education, Ramona
Manescu lauréate du prix
du „Parlementaire de l’année
2008”, section Education –
Culture, dresse un diagnostic
de l’état de la culture en Roumanie
Comment la Roumanie choisit-elle la
culture qu’elle exporte ?
Je ne sais pas s’il y a vraiment une méthode,
mais je pense que, malgré le fait qu’on n’ait pas
tant à exporter que la France ou l’Allemagne,
j’estime qu'on doit exporter ce qu'on a dans les
règles de l’art. Il ne faut pas créer une fausse
image de nous-mêmes, mais il faut que l’on
se présente avec sincérité. La responsabilité
revient, en grande partie, au Ministère de la
Culture et des Cultes, qui doit gérer aussi bien
le chapitre administratif que celui de la pro-
26 dosar / le dossier
motion et de la création de nouveaux produits
culturels. C’est une démarche qu’il faut faire
avec élégance et non pas à travers des actions
de pacotille sans substance. Nous sommes
encore tributaires de notre passé.
Quelle serait la solution pour une meilleure
visibilité de la culture roumaine à l’étranger?
Il faudrait une véritable campagne de
promotion, sérieuse et pertinente pour
identifier les produits que l’on veut mettre en
avant. Il faudrait d’abord promouvoir les fonds
déjà existants par des actions d’envergure,
comme une exposition de peinture roumaine,
itinérante dans les grands musées du monde.
Une prochaine étape serait d’encourager
l’acte de création, à travers des résidences de
créations pour les jeunes ou des programmes
d’échanges. Utiliser les repères déjà consacrés
et en créer d’autres me semble la meilleure
solution pour offrir à la culture roumaine une
plus forte visibilité.
deoarece asistăm astăzi la un dezinteres generalizat.
Totul pare să se facă într-un maxim dispreţ, atât
cultura, cât şi educaţia şi chiar politica.
Putem totuşi vorbi de o strategie a Ministerului
Culturii?
Mi-ar plăcea să existe o strategie de politică pentru
cultură, internă şi externă, altfel nu se justifică bugetul
pe care Ministerul îl primeşte. Dacă ea nu există,
ar mai fi o speranţă, însă dacă ea există este şi mai
grav, deoarece nu este vizibilă. Oricum ar fi, ea ar
trebui să se axeze pe două dimensiuni: administrare
şi viziune. Mai precis, ceea ce avem şi ceea ce dorim
să construim. In primul rând, trebuie administrat şi
promovat fondul existent, cu toate reperele, iar apoi
trebuie să se stabilească o modalitate de încurajare a
actului de creaţie. Dar este important ca reperele să
rămână acolo unde sunt şi să continue să fie promovate
la maxim. O prioritate în acest sens, ar constitui
oferirea unei vizibilităţi creaţiei româneşti prin organizarea
unor expoziţii itinerante în toate marile muzee
europene. Până să vină ceilalţi la noi, să mergem
noi la ei şi să arătăm produse culturale româneşti.
În aceste condiţii, cum s-ar putea încuraja actul
de creaţie pe care îl menţionaţi?
Există mai multe instrumente, însă pentru o primă
formă aş imagina iniţierea unui program cu tineri
artişti din toată Europa, care să cuprindă tabere de
creaţie, pe câteva module diferite. Având acces la
mostre de cultură şi artă românească, tinerii europeni
să adapteze influenţele româneşti propriilor
lor sensibilităţi şi influenţe artistice. Acesta nu este
decât un exemplu, însă s-ar putea imagina multe
alte proiecte care să atragă tinerii sper creaţie şi să le
permită să dezvolte acest potenţial.
Care ar fi soluţia pentru o mai mare vizibilitate a
culturii româneşti?
O campanie de promovare foarte serioasă în care să
se identifice clar ceea ce vrem să promovăm, dar să
o facem în mod constant, pe mai multe canale. Trebuie
să se aibă în vedere atât cultura internă cât şi
cultura externă. Ambele trebuie promovate într-un
mod adaptat la nivelul la care se găseşte România.
Nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că românii
nu se mai duc, în ţară, la muzee, la teatru sau la
operă. Trebuie să identificăm cauzele acestui comportament
şi să construim o campanie pertinentă.
Oferta trebuie adaptată la ceea ce vrea populaţia şi nimeni
nu s-a mai ocupat să-i atragă pe români în zona
culturii. Probabil că şi publicul a fost decepţionat de
ceea ce a primit după 1989, altfel nu îmi explic de ce
românii merg în locuri de cultură de îndată ce au
trecut graniţa. Procesul de atragere a publicului trebuie
să se facă cu paşi marunţi dar siguri. Este nevoie
de o adaptare, proces în care media are un cuvânt
greu de spus. Ea are cele mai multe instrumente
şi este o armă fatală atunci cînd este folosită fără
responsabilitate. I.C-S.
convergence #3

Portret
culturA • culture
28
Document transmis
Portrait
Catherine Durandin
la vie professionnelle de l’historienne Catherine durandin ne se limite pas à la roumanie,
mais ce pays, dont elle est devenue une des grandes spécialistes, se trouve au cœur de ses
préoccupations depuis quelques décennies
texte gInA pUICĂ
Catherine Durandin ou
l'urgence d'écrire l'Histoire
Catherine Durandin,
historienne française et
professeur à l'Institut
National des Langues et
Civilisations Orientales
a
l’instar d’un Michelet ou d’un François Truffaut,
Catherine Durandin s’est donné pour
mission de lutter contre la mort, de ne rien
(ou presque) perdre ou laisser tomber. C’est d’ailleurs
ce qui l’a amenée à étudier l’histoire et à se spécialiser
dans cette discipline. Dès l’âge de 15 ans, elle voulait
comprendre, faire lumière sur les causalités des grandes
aventures historiques, et elle se posait déjà des
questions telles: „Pourquoi la Révolution française?
Pourquoi la terreur?” Ce qui l’attire par-dessus tout
dans l’étude, la recherche, l’enseignement et l’écriture
de l’histoire ce sont les vies fracturées, de même
que les aspects cachés, non-dits (même aux époques
monolithiques, tel le communisme ceausiste) et la
façon dont les humains se racontent leur propre histoire.
C’est sans doute aussi ce qui explique le souffle
extraordinaire qui émane de ses ouvrages, l’empathie
qui engage le lecteur. En effet, quoiqu’on ne peut plus
cérébraux et lucides, ses livres ne sont pas moins traversés
par une sorte d’émotion qui attendrit et interpelle
tout à la fois. Attentive à la jeunesse, au devenir
des individus à travers les divers âges, et aux couches
successives de l’histoire, car intéressée par le temps
(„avantage de la maturité”, ajoute-t-elle dans un sourire
discret), Catherine Durandin sait faire preuve
d’une sagesse et d’une profonde compréhension des
faits humains. Son discours d’historienne dépourvue
de préjugés professionnels n’est jamais justicier
(comme cela peut arriver à nombre de ses collègues
roumains d’hier et d’aujourd’hui).
LA ROUmAnIe
Elle l’a affirmé à plusieurs reprises: la Roumanie est
une passion pour elle. Or, entretenir des rapports passionnels
avec qui ou quoi que ce soit, c’est aussi vivre
à un moment ou à un autre des déceptions. J’introduis
l’idée dans notre discussion, qui ne semble pas la
concerner de prime abord, mais elle ne manque pas de
parler peu après des malentendus dont elle a parfois
fait l’objet, en Roumanie ou dans les rangs des exilés
roumains de Paris, où elle ne fut pas toujours à l’abri
de certains soupçons (d’être anti-roumaine ou cryptocommuniste,
par exemple). Crypto-communiste, elle
aurait pu l'être, car intellectuelle de l’après-1968,
mais ce ne fut pas le cas. Au contraire, elle s’est même
engagée dans l’affaire Paul Goma en 1977 (et après).
On a pu en revanche lui reprocher de ne pas s’être impliquée
dans les causes humanitaires (les orphelins,
etc.) ou encore et surtout son refus d’accepter ces
stéréotypes qui réconfortent les Roumains dans leur
passivité, leur éternelle victimisation, dont ils ne veulent
point se dépêtrer (l’esprit „mioritique” et tout ce
qui va avec). „Tout peuple vit des tragédies” – ce n’est
donc point une spécificité roumaine (mais l’admettre
en tant que Roumain suppose reconnaître du même
coup sa responsabilité personnelle dans l’échec collectif
et ce n’est pas forcément plaisant). Malgré tout,
ses amis les plus chers sont en Roumanie. Zoe Petre
en est une. Comme Şerban Rădulescu-Zoner, Irina
Bădescu, ou encore Andrei Pippidi ou Florin Ţurcan.
Et c’est avec Zoe Petre que Catherine Durandin vient
de signer son dernier ouvrage: „La Roumanie post
1989”. Le livre se démarque par une grande liberté
de formule et des visions de la Roumanie propres à
chacun des auteurs, de l’intérieur d’une part, de l’extérieur
de l’autre, et tente de présenter la façon dont
„les volontés d’intégration dans l’OTAN et dans l’UE
ont prévalu [en Roumanie] en dépit du poids des réflexes,
mémoires, généalogies et complicités communistes”
(comme l’indique l’éditeur).
L’éCRITURe – pASSIOn, beSOIn, DevOIR
Celle pour qui l’écriture est un besoin, vit la fin de
chaque livre comme une détresse. „J’ai toujours
écrit” dit simplement Catherine Durandin, et on n’a
même pas besoin de lui demander depuis quand exactement.
Elle apprécie sa langue („le français est une
langue que l’on ne peut parler et écrire que bien”) et
a eu la chance de bénéficier au lycée d’une formation
classique et d’avoir été élève de l’Ecole Normale Supérieure.
De la famille spirituelle des „bâtisseurs” littéraires,
elle ne connaît pas les affres du style, ni les
difficultés et les tourments vécus par nombre d’écrivains
au seuil de leurs oeuvres. Au contraire, elle en
porte souvent l’incipit dans son esprit et se met à l’ouvrage
dès que possible, sous l’emprise d’une certaine
urgence. Pour parler de son plaisir, érigé en devoir
d’écrire, elle emploie une métaphore pour le moins
saisissante: celle de la „boue informe, en attente
d’être modelée dans la „construction”. Tant qu’elle
n’a pas rédigé, mettant ainsi en ordre ses recherches
et impressions diverses, elle dit vivre en effet avec le
convergence #3

sentiment de se trouver entourée de „boue”
qui attend sa mise en œuvre. L’écriture est
alors vécue comme libération d’un poids
immense. Elle prend beaucoup de plaisir à
parler de ses projets d’auteur, notamment
de ses romans, qui la sollicitent mentalement
et symboliquement davantage que la
rédaction de ses ouvrages dits scientifiques,
même quand ces derniers sont „écrasants”.
„Quand j’écris de l’histoire, je me repose”,
renchérit-elle. Evidemment, la confrontation
aux puissances de l’imaginaire n’est jamais
aisée à soutenir. C’est toujours ce mélange
de plaisir, de nécessité et d’obligation
auto-imposée en matière d’écriture qui l’a
sans doute amenée à écrire non seulement
des fictions, mais aussi des ouvrages tel
„Bucarest. Mémoires et promenades”, un
livre de passage, en quelque sorte, entre des
sommes comme „l’Histoire des Roumains”
et ses écrits fictionnels.
Si Catherine Durandin aime bien écrire,
elle est également très fascinée par l’image,
rêvant qu’un jour l’un de ses romans deviendra
la base d’un feuilleton télévisé. A
bon entendeur...
Un de ses premiers romans, „Le bel été des
camarades” (Michalon, 1999), récit d’un
agent de la Securitate et „vedette des années
de transition”, sera prochainement publié
en traduction roumaine, aux éditions Curtea
veche, perspective qui semble la réjouir
beaucoup. Avec ses étudiants de master de
l’Institut National des Langues et Civilisations
Orientales de réaliser un livre sur le
moment 1989. Un des mobiles de ce projet
est, encore une fois, l’obsession de la transmission,
de la mémoire à sauvegarder pour
des jeunes qui, non seulement risquent
d’oublier un certain nombre de choses,
mais qui ne les connaissent même pas. Les
archives de la Radio Free Europe (grâce à
Vladimir Socor), ainsi que les collections
de diverses publications de plusieurs pays
seront fouillées en vue de la réalisation de
ce recueil collectif de documents qui devrait
représenter une expérience assez inédite et
riche en matière d’étude sur les Relations
Internationales et la géopolitique et qui se
voudrait un état des lieux passionnant, sinon
exhaustif. „Il faut revenir sur les événements
d’avant 1989”, dit-elle en toute
conviction.
Un autre projet consiste dans un livre sur
les Balkans contemporains qu’elle veut rédiger
avec un juriste, après avoir travaillé
l’été dernier sur des mémoires de guerre. Et
puisque l’OTAN en mer Noire se trouve au
cœur des travaux actuels de Catherine Durandin,
elle est aussi en train d’écrire une
fiction sur Bucarest et Constanţa où la part
novembre 2008 no embrie
du symbolique (les veilles funèbres) occupera
une part essentielle. Elle attend, enfin,
que son dernier roman achevé („Douce
France”) trouve un éditeur en France.
FACe AU pReSenT
Pleinement en accord avec le contemporain,
et très attentive à l’actualité, non seulement
grâce à son esprit toujours en éveil,
mais aussi par obligation professionnelle,
l’historienne de la Roumanie et des Etats-
Unis trouve le temps présent passionnant.
La qualité du long et récent débat électoral
américain lui a paru remarquable, et elle
se montre enthousiasmée par l’extraordinaire
capacité de mélange incarné par Barack
Obama et ses électeurs majoritaires
(d’autant plus qu’elle-même est l’épouse
d’un Américain). „On assiste à une mutation
identitaire de l’Occident qui me rend
un peu optimiste”, lance-t-elle. Face à cette
évolution, elle trouve les Balkans „un peu
pesants”, trop archaïques par leur volonté
de retour en force sur l’identité en soi, par
leur „microethnicisme” qui n’est qu’un
visage du „cauchemar de l’enfermement”.
La Roumanie a heureusement dépassé ce
stade, remarque-t-elle, puisqu’on y décèle
Născută în 25 martie 1947
la Paris, Catherine Durandin
este directoarea departamentului
de română de la Institutul
Naţional de Limbi şi
Civilizaţii Orientale (INALCO)
din Paris, dar şi conducătoare de
cercetări la Institutul de Relaţii
Internaţionale şi Strategice
(IRIS)
în cadrul IRIS-ului are ca domenii de expertiză
Europa de Est (în special România) şi Statele
Unite, şi de asemenea responsabilă de misiuni
de cercetare pe lîngă Ministerele de Apărare
şi de Afaceri Externe ale Republicii Franceze.
Prin lucrările sale, s-a afirmat ca un istoric
ce a contribuit şi contribuie cu inteligenţă şi
pasiune la spulberarea unor mituri şi mistificări
tenace şi la dezvăluirea unor crize identitare ale
României comuniste şi post-comuniste. Printre
cele mai cunoscute publicaţii ale sale, legate de
România, cităm: „Histoire des Roumains” (Paris,
Fayard, 1995), „Histoire de la nation roumaine”
Portrait
même une sorte de „rejet de l’autochtonisme
pur”. A l’entendre et à la voir, elle
semble tout faire avec passion, sans jamais
être débordée: „Je termine toujours mes
articles à temps. Je ne suis pas une nature
contemplative”. Elle admet néanmoins
que ce rythme fébrile l’épuise parfois physiquement,
notamment ses heures d’enseignement
où elle se donne à fond pour des
étudiants qui l’aiment beaucoup et qu’elle
considère comme des amis et auxquels elle
enseigne l’histoire de la Roumanie dans le
contexte des relations internationales et
stratégiques (la Roumanie avec l'Ukraine, la
Moldavie, la Russie et les USA), rejoignant
en cela son travail à l’Institut des Relations
Internationales et Stratégiques (IRIS), où
elle est directrice de recherche, spécialisée
dans l’Europe de l’Est et les Etats-Unis.
Parmi ces nombreuses activités, elle trouve
encore le temps de participer à tel ou tel
Salon du livre ou de se rendre en Roumanie
pour tâter le pouls de l’actualité et y
constater au passage l’affaiblissement de la
francophonie chez les jeunes Roumains –
même dans les classes et groupes dits „francophones”
– „les chiffres des francophones
sont gonflés”, affirme-t-elle, d’ailleurs guère
déçue.
Catherine Durandin sau detabuizarea istoriei
(Complexe, 1994), „Ceausescu, vérités et
mensonges d'un roi communiste” (Albin Michel,
1990), „Roumanie, un piège?” (Hesse, 2000), „La
trahison roumaine” (L'Aube, 1996), „Bucarest,
mémoires et promenades” (Hesse, 2000),
„Perspectives roumaines”. Du postcommunisme
à l’intégration européenne (cu Magda Cârneci,
L’Harmattan, 2004) şi recenta apariţie, o carte
redactată în colaborare cu Zoe Petre, „La Roumanie
post 1989” (L’Harmattan, 2008). Tot pe
versantul românesc al preocupărilor sale se înscriu
şi câteva ficţiuni: „Le bel été des camarades”
(Michalon, 1999) sau „Une mort roumaine”
(Paris, 1988). Rezultat al cercetărilor sale asupra
spaţiului american şi, mai general, în domeniul
relaţiilor internaţionale şi strategice, se situează
studiile: „Nixon. Le président maudit” (Grancher,
2001), „La dynastie des Bush” (Grancher, 2003).
Catherine Durandin este de asemenea autoarea
a nenumărate articole apărute în diverse
reviste (Défense nationale, Esprit, Historiens
et géographes, XXe siècle, Politique étrangère,
Revue des Deux Mondes) şi directoarea colecţiei
„Aujourd’hui l’Europe” a editurii L’Harmattan.
Portret
29

Poésie
30
Poezie
convorbiri
entretien
P oetă,
ana BlandIana
dizidentă și ferventă apărătoare a drepturilor omului,
Ana blandiana (otilia Valeria Coman, după numele
ei adevărat) a fost cunoscută mai întâi ca poet interzis,
și abia apoi ca poet, după cum afirma la câțiva ani după 1989.
Creatoare a celebrului motanului Arpagic, Ana blandiana este unul
dintre cei mai traduși poeți români contemporani în Europa
propus de Ion zuBașCu
Salvarea lumii
prin poezie
COnveRgenCe: Aţi luat anul acesta un premiu
internaţional în Serbia. Aţi fost nu demult
la o sărbătoare poetică în Stokholm. V-am
descoperit într-o antologie de proză, recent
apărută în Olanda, tocmai v-aţi întors de la
o întâlnire europeană din Balcic, Bulgaria,
și plecaţi în Israel şi Spania. Am senzaţia
ca sunteţi cel mai tradus poet român
contemporan în lume. În câte literaturi ale
Pământului v-au apărut cărţile?
AnA bLAnDIAnA: Anul acesta mi-au apărut,
aproape în acelaşi timp, volumul de povestiri
fantastice „Proiecte de Trecut”, în spaniolă şi
în italiană, şi un volum de versuri în ebraică.
Premiul Internaţional din Serbia constă în traducerea
încă a unui volum (va fi al patrulea)
în limba sârbă şi, tot în toamna asta, va apărea
un volum de proză fantastică în coreeană, la
Seul. Am până acum 45 de volume apărute în
23 de limbi. Mă scuz că vă răspund cu atâtea
cifre, încât poate părea că mă laud, dar este
pentru prima oară când cineva îmi pune atât
de explicit o astfel de întrebare.
Ce sentiment vă dă intâlnirea cu o cultură
straină? Care e diferenţa dintre nivelul de
percepţie al literaturii în ţările pe unde ați
ajuns şi în Romania de azi?
Adevărul este că în anii de după ‘89 m-am
simţit mai scriitor în străinătate decât
acasă. Şi asta din mai multe motive. În primul
rând, la noi a scăzut dramatic interesul
pentru lectură şi, chiar dacă am şi în România
aceleaşi tiraje ca şi în alte ţări, aici nu mă
pot împiedica să le compar cu cele dinainte
de ‘89, infinit mai mari. Pe de altă parte,
acasă nu am cum să mai stârnesc surprize
criticilor care, în mod firesc, sunt mai atenţi la
debuturi, în timp ce cronicile din străinătate au
entuziasmul descoperirilor proaspete, care
uneori este de-a dreptul intimidant (o recentă
cronică spaniolă se încheia cu întrebarea:
”Cum am putut trăi până acum fără Ana
Blandiana?”). La asta se adaugă faptul că,
pradă mai veche societăţii de consum şi
ameninţărilor unei perspective strict pecuniare
asupra vieţii, apusenii încep să se întoarcă
spre cultivarea poeziei ca spre o soluţie de salvare
din materialitate. În ultimii ani, festivalurile
de poezie s-au înmulţit (sunt ani de zile
de când nu pot să răspund la toate invitaţiile
pe care le primesc), după cum s-a înmulţit
publicul lor, uneori de-a dreptul uimitor,
ca şi cantitatea de fantezie şi ingeniozitate a
organizatorilor, care încearcă să transforme
poezia într-o alternativă la alienare.
Care ar fi locul literaturii române în
Europa? Dar în lume?
Cred că există nu ca entitate, ci prin
personalităţi disparate, între care nu se face
întotdeauna legătura.
Dar este evident că ultimii ani au adus o
schimbare în bine şi că ne aflăm pe un trend
ascendent, la care va contribui cu siguranţă
şi integrarea. Firesc ar fi ca acestui progres
să i se adauge colegialitatea, cei traduşi şi cu
succes să încerce să promoveze şi pe alţii,
necunoscuţi încă.
Pentru că interesul este să se descopere că vii
dintr-o cultură, nu dintr-un pustiu.
convergence #3
Document transmis

Cum vi se pare că promovează instituţiile
româneşti de resort cultura noastră în
străinătate? Ce ar mai fi de făcut?
Singura „instituţie de resort” pe care o ştiu
este Institutul Cultural Român şi, în mod
evident, de când s-a înfiinţat, cel puţin
în materie de traduceri, lucrurile au făcut
progrese reale. Regula de a susţine cu o
treime din cheltuieli orice carte românească
ce-şi găseşte editor în străinătate nu mă
îndoiesc că va da roade remarcabile în timp.
Personal am intrat în zodia traducerilor mult
înaintea acestui moment, iar dintre cele trei
cărţi apărute anul acesta, doar una a fost
sprijinită de ICR.
Mai credeţi în poezie, într-o epocă atât de
prozaică? Pentru cine scrieţi?
Cum puteţi să mă întrebaţi aşa ceva? Este
ca şi cum aţi întreba un preot dacă mai
crede în Dumnezeu! Cred şi, chiar mai mult
decât atât, sunt convinsă că lumea nu
poate fi salvată decât în măsura în care
poate fi convinsă să creadă în poezie şi să
tindă spre ea. De scris n-am scris niciodată
gândindu-mă la un public ţintă, cum se spune
acum. Am scris pentru că nu puteam să nu o
fac şi o făceam întotdeauna pentru mine. Cu
mult înainte de a ajunge o formă de comunicare,
poezia este o formă de exprimare. Exprimarea
unor adevăruri pe care, de altfel, nu le
înţelegeam întotdeauna, care veneau adesea
de deasupra mea.
Aţi publicat recent o tabletă neliniştitoare,
„Numele sfârşitului lumii”. Care sunt
aşteptările dumneavoastră de la literatura
viitorului?
Neliniştea venea din descoperirea că împletirea
binelui cu frumosul, kalokagathia, care a stat
la baza culturii europene, de la Grecia antică
încoace, e tot mai mult înlocuită de o realitate
estetică născută din împletirea răului cu urâtul.
Ceea ce nu poate decât să mă înspăimânte,
nu numai pentru că, în felul acesta, poezia dispare,
ci şi pentru că dispare izvorul ei, iubirea.
Ura poate fi combustibilul istoriei, dar numai
dragostea poate fi combustibilul poeziei.
novembre 2008 no embrie
Sauver le monde par la poésie...
Née en 1942 près de
Timişoara, Ana Blandiana
(pseudonyme d'Otilia Valeria
Coman) représente
aujourd’hui un nom incontournable
du paysage littéraire
roumain
Poète et écrivain (auteur de plus de
trente livres traduits en vingt langues),
Ana Blandiana a toujours écrit car „je ne
pouvais pas ne pas le faire et je l'ai toujours
fait pour moi, car la poésie, avant
tout est une façon d'expression”.
Considérée comme un „écrivain classique
vivant”, Ana Blandiana a été la plus
jeune poète à recevoir le prix Herder,
en 1982. Le comité voulait alors saluer
la „dimension supratemporelle de son
œuvre”, ce prix intervenant surtout
après une période d'interdiction de
publication. En effet, après la parution
de son premier poème en 1959, elle est
dénoncée comme étant „la fille d’un
ennemi du peuple” et perd pour quatre
ans le droit de s’inscrire à la faculté et se
voit interdite de publication.
Après ce faux départ imposé par le
régime communiste, elle se réinscrit en
1963 à la Faculté de philologie de Cluj
et publie, en 1964, son premier recueil
de poésie, „La Première personne du
pluriel”. Elle connaît un succès rapide
auprès de ses contemporains, grâce au
Poezie
ton limpide, pur et simple qu’elle adopte
pour aborder les thèmes de la mort et de
la survie, de l’amour comme désir d’absolu
et de l’évasion de la matérialité. Vue
comme „une des grandes voix poétiques
d'une époque tourmentée, où le meilleur
côtoie le pire”(Jean-Pierre Rosnay), elle a
été célébrée au Premier Festival International
de Poésie de Paris (1978).
Après la chute du régime de Ceausescu,
Ana Blandiana crée, en 1990, l’Alliance
Civique, maillon essentiel dans la vie
d'après 1989. Elle fonde également le
Mémorial des Victimes du Communisme
et de la Résistance, à Sighet (nord de
la Roumanie). Elle a été traduite dans
de nombreuses langues. De son talent
romanesque, on se fera une idée grâce
à la traduction d'un chapitre du „Tiroir
aux applaudissements”, l'histoire d'un
peuple qui ne voit pas d'issue à son
enfermement, publié dans „Douze écrivains
roumains”, Les Belles Etrangères
(L'Inventaire, 2005).
Au présent le poète se voit inquiétée par
le fait que la poésie disparaît et à la fois
sa source qui est l'amour. La disparition
est dûe à une réalité esthétique qui naît
du couple mauvais − mal, au détriment
du kalokagathia, le mélange du bien
avec le beau . à son avis „la haine peut
être le combustible de l'histoire, mais
l'amour seul peut être le combustible
de la poésie”.
Document transmis
Poésie
31

Littérature
32
Literatură
convorbiri
L a
Fănuş neagu
Târgovişte l-am reîntâlnit pe Fănuş Neagu, după douăzeci de ani.
Prozatorul lipseşte din „istoria...” interviurilor mele, deşi în urmă cu ani
buni i-am trimis întrebări pentru un interviu. N-am putut rata ocazia,
deşi ceea ce mi-ar fi spus acum aproape două decenii ar fi fost cu totul altceva
şi despre altceva decât acum
entretien
propus de nIColae BăCIuț
„Literatura este provocată de
ideea de viață”
COnveRgenCe: Maestre Fănuş Neagu, literatura
română a acestui început de mileniu a fost
supusă unui lanţ de provocări şi încercări.
A fost deturnat destinul literaturii române
de criza pe care o traversează societatea
românească?
FĂnUş neAgU: Dac-ar fi să fac un joc de cuvinte,
literatura română este provocată de provocatori.
Dar literatura este provocată de ideea de viaţă, de
ideea de destin şi de ideea de naţiune. Eu cred în
destinul unei naţiuni, cu ţărani autentici şi clasă
muncitoare autentică. Deocamdată, tot ceea ce
reprezenta această formulă tragică s-a diluat într-o
clasă de semidocţi, de paparude şi de milogi.
Termen foarte dur, dar din păcate cel puţin optzeci
la sută dintre intelectuali au trădat.
Ce şanse mai are scriitorul român într-o astfel
de lume? Mai poate supravieţui literatura?
Are o lume fascinantă pe care s-o observe şi
despre care să scrie. Acum rămâne să aibă şi puţin
noroc financiar, ca să-şi creeze o independenţă a
scrisului. Dacă înainte se putea scrie ca lefegiu,
astăzi e imposibil. Îmi pare rău pentru scriitorul
român în care eu cred, şi cred că vor veni
după noi genii autentice, e vorba de scriitorul
român care n-are bani să-şi susţină visul, un vis,
un sprijin real, un vis fără arborele autentic nu
poate exista.
Vorbeaţi despre incapacitatea acestei
generaţii de a avea dezinvoltură şi libertatea
de a comunica. Ce îi lipseşte acestei generaţii
pentru a putea comunica, pentru a-i putea fi
perceput mesajul?
Deocamdată îi lipseşte timpul şi distanţa dintre
insultă şi glorie, care poate să dureze
trei, patru, cinci vieţi sau trei, patru, cinci
veacuri.
Aţi scris proză, teatru, aţi făcut publicistică.
În ce fel s-au susţinut cele trei genuri? Care
pe care a ajutat?
Pe mine m-a ajutat foarte mult pictura, civilizaţia
ochiului, din păcate prea puţin muzica, pentru
că sunt un afon, şi dragostea pentru împerecherea
cuvintelor. Jocul acesta magic al culegerii
cuvintelor din marii scriitori ai lumii şi ai neamului
şi al azvârlirii lor peste un vis.
V-aţi implicat în gazetărie, la toate nivelele.
Ce înseamnă pentru un scriitor să aibă
direcţia unei publicaţii?
Înseamnă să se lepede de ea la timp. Eu am întârziat
de multe ori în jurnalistică şi asta din cauză că
eram sărac. Aş dori tuturor scriitorilor autentici –
poeţi, prozatori, dramaturgi, critici – să întârzie
cât mai puţin în jurnalistică, însemnând să întârzie
cât mai puţin ca publicist în această meserie.
Dar să citească în fiecare zi douăzeci de ziare,
pentru că vor găsi acolo, cândva, mari subiecte.
Aţi avut, o vreme, direcţia celui mai important
teatru din România, Teatrul Naţional din
Bucureşti. Ce aţi fi vrut să împliniţi în acest
teatru dar nu aţi reuşit să duceţi la capăt?
N-am reuşit să împlinesc, întrucât timpul s-a
dovedit a fi şi scurt, montarea unei piese despre
Eminescu sau a unor piese închipuite la opera
lui Eminescu.
Cum priviţi spre trecutul dumneavoastră, cu
mânie? – ca să invoc titlul unei piese celebre
a lui John Osborne.
Cu încântare. Dar şi cu mare strângere de inimă
pentru clipele de cumpănă. Cred că trecutul
nostru ne îndreptăţeşte să avem o speranţă, o
bogăţie pentru viitor. Sunt ferm convins că cei
convergence #3
Document transmis

ce vor fi după noi vor fi de o mie de ori mai deştepţi şi mai
înţelepţi.
Aţi avut modele literare?
Multiple. Din România, Sadoveanu, Voiculescu, Istrati,
G. M. Zamfirescu, practic, toţi clasicii români, vorbesc
dintre prozatori, iar din literatura lumii aş spune că nu am
timp să-i enumăr, începând cu literatura franceză, cu cea
anglo-saxonă. Am uitat, trebuia să încep cu literatura rusă.
Nu există mari clasici ai lumii pe care să nu-i invidiez.
Plâng de mânie că nu cunosc toate limbile în care au scris
marii scriitori. Din păcate, am traversat o epocă foarte
stupidă, în care am învăţat numai două limbi străine. Ar fi
trebuit să ştiu, să vorbesc curent, vreo zece limbi străine.
Dacă m-aş mai naşte o dată, m-aş dedica meseriei de filolog,
care urmăreşte trecerea unui cuvânt prin douăzeci
de limbi. Ce aventură stranie şi fabuloasă, aventura unei
mari culturi, trecerea unui cuvânt din antichitate până în
literaturile moderne.
Aţi trecut şi prin experienţa şcolii de literatură. E
posibilă o şcoală de literatură, se pot învăţa tainele
creaţiei într-o şcoală?
Eu mărturisesc că fără Şcoala de literatură n-aş fi fost Fănuş
Neagu de astăzi. Acolo am avut marea revelaţie a culturii,
marea revelaţie a literaturii şi acolo am audiat şi mari profesori.
Se povestesc multe despre Şcoala de literatură, dar
acolo, ţin să vă spun că i-am auzit prima oară pe Mihail
Sadoveanu, George Călinescu şi Tudor Vianu.
Sunteţi unul dintre scriitorii care au fost fascinaţi de
sport. Nu sunt foarte mulţi scriitori care să aibă fascinaţia
sportului. De unde vine ea la dumneavoastră?
Vreau să vă spun foarte sincer: fascinaţie au avut şi Eugen
Barbu şi Mirodan şi Radu Cosaşu şi Teodor Mazilu. Această
fascinaţie a venit dintr-o dorinţă absolut fermecătoare şi
omenească: am vrut să călătoresc. Pe acele vremuri nu se
putea călători decât ca ziarist sportiv. Şi-atunci m-am dedicat
ziaristicii sportive şi am făcut-o timp de patruzeci de
ani. Dar ţin să precizez că după primii doi – trei ani am
înţeles că fascinant e să faci din cronica sportivă cronica
limbii. Eu am făcut mai mult cronica limbii decât cronică
sportivă, crezând că prin acest mijloc de comunicare fac
un mare serviciu limbii române. Patruzeci de ani am slujit
limba română prin sport.
novembre 2008 no embrie
Literatură
„La littérature est provoquée par
l'idée de vie”
Fanus Neagu (1932),
écrivain et commentateur
sportif débute en
1959 avec le volume „Il
neigeait dans le Baragan”
, avec lequel il
crée son propre espace
littéraire et une matrice
de style unique en son
genre
Il continue avec de nombreux
volumes de nouvelles, parmi lesquels
„La sieste” (1960), „Au-delà des
sables” (1962), „Les chevaux blancs
de Bucarest” et „L’été excentrique”
(1967). En 1968 il publie le roman
„L’ange a crié” qui reçoit le prix de
l’Union des Ecrivains. Il revient en
2004 dans l’actualité cuturelle avec
„L’amant de la grande Madame
Dracula” et „Journal à la face cachée”
en 2005.
En dialogue avec le journaliste
Nicoale Baciut, il tente de décrypter
le sens et le rôle de la littérature
aujourd'hui. „Si je faisais un mauvais
jeu de mots, je dirais que la littérature
roumaine est provoquée par des
provocateurs. Mais la littérature est
initiée par l’idée de la vie, l’idée du
destin et l’idée de nation. Je crois
dans le destin du peuple roumain,
à condition que nous continuions
à avoir des paysans et des ouvriers
authentiques.
L'écrivain a à sa disposition un monde
fascinant qu'il doit observer et décrire.Ensuite,
il lui faut encore un peu
d’argent afin qu’il puisse garder son
indépendance en tant que créateur.
Si avant, on pouvait écrire comme
un salarié, de nos jours ceci n’est plus
possible. Je suis désolé pour l’écrivain
roumain. Mais je crois en lui et je
suis convaincu que d’autres vrais
talents vont apparaître après nous, le
problème c’est que l’écrivain roumain
d’aujourd’hui n’a pas l’argent qui
puisse lui conférer l’indépendance
nécessaire pour pouvoir rêver. Il ne
bénéficie pas d’un réel soutien et un
rêve sans l’arbre originel ne peut pas
exister”.
Littérature
33

Artă
34
Art
Expo Picasso
Confronter le plus grand artiste du XX-ème siècle à ses maîtres, si nombreux, voici le défi
que relève l'exposition „Picasso et les Maîtres” , présentée par les Galeries Nationales du
Grand Palais jusqu'au 2 février 2009
texte gInA pUICĂ • photos gALeRIeS nATIOnALeS DU gRAnD pALAIS
Picasso et les maîtres:
l’exposition du siècle
„Infanta Margarita”, Pablo Picasso
„Portrait de l'Infante Marie-Marguerite”, Don Diego
Velasquez
Beaucoup de nos confrères eurent l’occasion
de le proclamer avant nous: ce
n’est pas seulement l’événement artistique
de la rentrée
française 2008, mais
de l’année entière,
voire du siècle (et
l’un des événements
les plus chers jamais
organisés, son coût
s’élevant à 4,3 millions
d’euros). Vouloir
confronter le
plus grand artiste du
XXe siècle à ses maîtres
– qui furent bien
nombreux – c’était
proposer un voyage
éblouissant au cœur
de l’art européen, sinonmon-
dial, de
tous les
temps.
Parce que
l’extraordinaire
vrai faux
paradoxe de celui
dont le nom est synonyme
d’innovation
continuelle, de révolution
permanente
et d’une incessante
remise en question
des fondements et
des procédés artistiques
est qu’il se
reconnaissait fièrement
des filiations,
des modèles, des inspirateurs.
Le propre
de son génie consiste
Un voyage
éblouissant
d’ailleurs en cette extraordinaire capacité
de tout assimiler, de tout essayer, pour tous
dépasser et, en fin de compte, surpasser. Tel
est Picasso.
Proposant un dialogue exceptionnel entre le
génial disciple et des maîtres à sa mesure –
et, en tout cas, grâce à cette confrontation,
redimensionnés –, l’exposition accueillie par
les Galeries Nationales du Grand Palais, Le
Musée du Louvre et le Musée d’Orsay depuis
le 8 octobre 2008, outre qu’elle rassemble
tant de chefs-d’œuvre côte à côte, consacre
définitivement – si besoin était encore – un
symbole de la modernité devenu un classique,
par la disposition face à face des productions
de Picasso et de ses maîtres plus
anciens ou plus récents – ces derniers, amenés
ainsi de plain pied dans le contemporain,
se laissant eux aussi un peu mieux lire
désormais à travers des grilles modernistes.
Car l’ambition de Picasso était
non de répéter par son geste ce
que ses prédécesseurs admirés
avaient déjà „dit”, mais bien de
faire exprimer par son œuvre
personnelle – alors même que
celle-ci ne se voulait qu’un exercice
d’atelier – ce qu’ils n’avaient
pas osé ou pu dire, mais que leurs créations
contenaient à l’état virtuel. En cela, le travail
picassien n’a rien d’iconoclaste dans sa
finalité, s’avérant au contraire le plus abouti
et le plus utile exercice d’admiration.
Vu par ses exégètes et par lui-même (la réflexion
sur son propre geste créateur l’ayant
toujours accompagné) comme un „ogre”,
comme un „cannibale”, symbole de l’heureuse
„démesure”, il a su digérer des pans
entiers de l’histoire de l’art pour mieux
s’exprimer lui-même et conduire la peinture
(mais aussi la sculpture, le dessin) à
une vision polyphonique sans précédent.
Ainsi, l’exposition présentée actuellement
convergence #3

à Paris offre-t-elle au passionné d’art une
image globale, à la fois savante et didactique,
des influences explicites ou cachées
sur Picasso de El Greco, Ribera, Zurbarán,
Velásquez, Mazo, Murillo, Meléndez, Goya,
Dubois, Poussin, Le Nain, Chardin, Ingres,
Delacroix, Courbet, Puvis de Chavannes,
Manet, Degas, Cézanne, Renoir, Le Douanier
Rousseau, Gauguin, Toulouse-Lautrec,
Titien, Cranach, Rembrandt, Van Gogh.
AUTOpORTRAITS, genTILShOmmeS, nUS,
FIgUReS DIveRSeS eT nATUReS mORTeS
Dans les autoportraits, figurent aux côtés de
neuf tableaux de Picasso (dont le célèbre Yo,
Picasso, 1901, vendu en 1969 à 500000 dollars)
des autoportraits, l’ayant évidemment
marqué, de Nicolas Poussin, Vincent Van
Gogh, Paul Goguin, Paul Cézanne, Francisco
De Goya, El Greco, Eugène Delacroix,
parmi d’autres. La catégorie dite des „Modèles”
met face à face respectivement la
Grande baigneuse, le Grand nu debout, La
Coiffure et le Garçon conduisant un cheval
de Picasso avec La Baigneuse assise dans un
paysage de Renoir, la Femme nue debout
de Cézanne, La Coiffure de Renoir, Saint
Martin et le Mendiant du Greco – où la copie
de Pablo Picasso s’éloigne souvent du modèle
pour mieux faire saisir le non-dit de l’art
précédent. Tandis que ses études académiques
sur des modèles antiques (d’une extraordinaire
précision et fidélité) sont, vu les
modifications qu’il fait subir à la plupart de
ses autres modèles, la preuve de la volonté
de Picasso de s’éloigner de ce qui n’aurait
été qu’un exercice servile face à ses maîtres
admirés et parfois enviés.
Sous la désignation „Couleurs”, c’est à un
voyage au cœur des périodes „bleue” et
„noire”, mais aussi du cubisme synthétique
de Picasso que nous convie l’exposition.
novembre 2008 no embrie
expoziţia secolului: Picasso şi maeştrii săi
Considerată de unii
evenimentul secolului,
expoziţia „Picasso et les
maîtres” aduce în lumină
influenţele marilor pictori
în arta lui Picasso
Găzduită în mare parte de Galeriile
Naţionale de la Grand Palais,
dar şi de Muzeul Luvru (Picasso şi
Delacroix), respectiv Muzeul d’Orsay
(Picasso şi Manet), expoziţia adună
la Paris între 8 octombrie 2008 şi
2 februarie 2009 un număr impresionant
de picturi, desene, sculpturi
aparţinînd lui Pablo Picasso şi
diverşilor artişti europeni care l-au
influenţat, direct sau indirect, vizibil
Art
„Femme avec chat”, Pablo Picasso
„Odalisque en grisaille”, Dominique Ingres
sau subteran, de-a lungul a optzeci
de ani de muncă artistică.
De la El Greco şi Velásquez la
Zurbarán sau Goya, de la Poussin, Le
Nain, Chardin la Ingres, Delacroix,
Courbet, Manet, Degas, Cézanne,
Renoir, Gauguin sau Toulouse-Lautrec,
de la Rembrandt la Van-Gogh
– cu toţii puşi faţă în faţă cu Picasso
–, expoziţia propune un vast periplu
care nu doar îl consacră definitiv pe
iconoclastul artist al secolului XX
printre marii clasici ai artei mondiale
din toate timpurile, dar reuşeşte să-i
redimensioneze şi pe predecesori.
Picasso se revelează într-adevăr,
graţie acestei expoziţii, în modul cel
mai
Artă
35

Artă
36
Art
didactic şi explicit cu putinţă, ca
fiind acel artist genial care a ştiut
să asimileze totul pentru a depăşi şi
reinventa întreaga tradiţie.
Dincolo de plăcerea pură de a
vizita atâtea capodopere (portrete
şi autoportrete diverse, figuri şi
chipuri desfigurate, nuduri, naturi
moarte...), evenimentul reprezintă
o lecţie şi o reflecţie despre
semnificaţia gestului artistic, precum
şi despre înscrierea subiectului
creator în tradiţie, dar şi despre
detaşarea de aceasta şi, implicit,
afirmarea identităţii.
„Figurile” expuse sunt acolo pentru
„Saint Martin et le Mendiant”, El Greco
a arăta cât de mult înseamnă
desfigurările de tot felul pentru
Picasso. Nudurile, uneori foarte
îndrăzneţe, erau unele dintre
obsesiile lui, pictorului plăcându-i
să reamintească în permanenţă,
că urmărește „spunerea nudului”,
descrierea lui în scopul invetării unui
veritabil sistem de simboluri.
De la Tiziano la Goya, de la Ingres la
Degas, pictorii care l-au impresionat
pe Picasso și l-au determinat să mediteze
asupra propriului său univers,
pot fi admiraţi în oglinda tablourilor
lui și vice-versa.
Expoziţia rămâne deschisă până la
data de 2 februarie 2009.
De nombreux tableaux du génial disciple
du XXe sont ainsi exposés à côté de ceux
du Greco, de Manet, de Ribera, Zurbarán,
Velásquez, Murillo.
Les Gentilhommes du Siècle d’or, présents
eux aussi, attestent la fascination de Picasso
pour les travestis en mousquetaires et son
„retour aux sources littéraires” et à son hispanidad
(comme l’indique le Catalogue de
l’exposition).
Signes de son labeur créateur acharné, de
son génie, de ses capacités de transformation
du vécu, du vivant et des grands moments
de l’histoire de la peinture sont ses
nombreuses variations sur les Femme d’Alger
de Delacroix, L’infante Marie Marguerite
de Velásquez, Le Déjeuner sur l’herbe de Manet,
de même que sur des sujets historiques
ou mythologiques représentés en leur temps
par un David ou un Poussin.
La catégorie des natures mortes, vanités
et bodegones rappelle la passion constante
de Picasso pour ces sujets, lequel avait en
cela pour modèles Zurbarán, Chardin, Cézanne
ou encore Delacroix, parmi quelques
autres.
Les „figures” exposées, elles, sont là pour
montrer à quel point les défigurations de
toutes sortes de Picasso (par rapport à leurs
modèles picturaux ou humains) représentent
dans son expérience de peintre et dans
l’histoire de la peinture un ensemble incontestablement
original et riche. Les nus,
enfin, parfois très osés, étaient une de ses
obsessions, Picasso aimant à rappeler qu’il
veut „Dire le nu”, le raconter, inventer pour
celui-ci un vrai système de signes. Du Titien
à Goya, d’Ingres à Degas, les peintures qui
ont su toucher Picasso et le faire réfléchir à
sa propre démarche peuvent être regardées à
loisir dans le miroir de ses propres tableaux
et vice-versa.
Allez voir tout cela. L’exposition pourra encore
être visitée jusqu’au 2 février 2009.
convergence #3

Pratique
picasso et les maîtres
GALERIES NATIONALES DU GRAND
PALAIS
8.10.08 - 2.02.09
Billeterie et réservation:
Internet: Billet imprimable à domicile:
digitick (+1 €), Fnac (+2 €)
Billet classique: Fnac (+1,5 €), ticketnet
(+1,5 €)
Téléphone (+1,5 €): du lundi au samedi de
9h à 19h (0,34 € la minute)
Fnac: 0.892.684.694
Ticketnet: 0.892.390.100
Sur place: Galeries Nationales (pas de frais
de réservation) : en caisse uniquement,
selon les horaires d’ouverture.
Fermeture exceptionnelle à 18 h 00 le 9
octobre, les 24 et 31 décembre. Fermeture
le 25 décembre.
Prix d’entrée
Plein tarif: 12 €
Tarif réduit: 8 € (13-25 ans, famille nombreuse,
demandeur d’emploi)
Gratuit pour les moins de 13 ans, les bénéficiaires
du RMI et du minimum vieillesse.
STRASBOURG
Art
„Garçon conduisant un cheval”, Pablo Picasso
Artă

Art
38
Artă
Siegfried „Aimer savoir,
text nARCISA bAyeR • foto ASSOCIATIOn „LeS AmIS De SIegFRIeD”
pictor, decorator, creator de costume
de teatru, Siegfried este un geniu
uitat, care a marcat istoria artei
românești și europene.
Discret și talentat, a lăsat în urma lui
o moștenire prețioasă: o paletă de
culori ale vieții, caldă și optimistă
Siegfried, născut în 1909
la Bârlad, face primii paşi
artistici în atelierul pictorului
Ion Theodorescu-Sion,
la Bucureşti. Devine decorator şi
creator de costume pentru Teatrul
Naţional. Doi ani mai târziu,
i se organizează prima expoziţie de
pictură la Paris şi începe o carieră
artistică, care va dura o jumătate
de secol: decorator permanent la
Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra,
profesor de scenografie la Institutul
de Artă Nicolae Grigorescu, creează
decoruri şi costume pentru „Scrisoarea
pierdută” a lui Caragiale
la Théâtre des Nations din Paris.
Lucrează cu Théâtre Mogador de
Paris, Petit-Théâtre du Port-Marly,
Casino de Paris, participă la Festivalul
Internaţional de la Veneţia,
colaborează la studiourile de film
din Boulogne, ilustrează romanul
lui Mircea Eliade „La Forêt
convergence #3

savoir aimer“
interdite” şi cartea lui Maurice Martenot,
expune de nenumărate ori în toate colţurile lumii,
de la Bucureşti la Paris, Madrid, Veneţia,
Varşovia, Rusia sau China.
Postum i se organizează o expoziţie retrospectivă
de către Primăria din Neuilly, sub patronajul actualului
preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy.
O paletă vastă a unui creator complex şi sensibil
pentru culori, tendinţe şi estetică, compusă cu
fantezie şi umor. Prin opera sa, Siegfried oferă
un veritabil documentar al epocii în care a trăit,
intens şi internaţional.
novembre 2008 no embrie
Artă
„Portrait de Jeune Fille“ (sus), portretul lui
Cella Voiescu, soția lui, aici alături de Siegfried. Iubitori de frumos, amândoi și-au consacrat
viața, entuziasmul și talentul, teatrului și artei
Proiect de decor pentru „Pelléas et Mélisande” (alăturat)
SIegFRIeD
„Aimer savoir, savoir aimer“
Peintre, décorateur, costumier
de théâtre, Siegfried est un
génie oublié, qui nous a fait
cadeau d’une palette de couleurs
de la vie, chaleureuse et
optimiste
Siegfried, né en 1909 à Barlad, fait
ses débuts artistiques dans l’atelier du
peintre Ion Theodorescu-Sion, à Bucarest.
Il devient décorateur et créateur de
costumes de théâtre pour le Théâtre
National. Deux ans plus tard, il expose
pour la première fois à Paris et débute
une carrière artistique, qui va durer un
demi-siècle: décorateur permanent
au Théâtre Lucia Sturdza-Bulandra,
professeur de scénographie à l’Institut
d’Art Nicolae Grigorescu, il crée des décors
et des costumes pour „La lettre égarée”
de Caragiale mise en scène au Théâtre
des Nations à Paris et s’occupe de décors
et costumes pour les théâtres parisiens
Mogador, Petit-Théâtre du Port-Marly
et pour le Casino. Il participe au Festival
International de Venise, travaille dans les
studios de cinéma de Boulogne,illustre le
roman de Mircea Eliade „La forêt intérdite”
et le livre de Maurice Martenot, et il continue
à exposer de nombreuses fois un peu
partout dans le monde (Bucarest, Paris,
Madrid, Venise, Varsovie, Russie, Chine).
Une éxposition retrospective lui est
dédiée par la Mairie de Neuilly, sous le
patronnage de l'actuel Président de la
République, Nicolas Sarkozy.
Une oeuvre très vaste pour un créateur
complexe et sensible aux couleurs, aux
tendances et à l’esthétique, composée
avec imagination et sens de l’humour.
Siegfried devient ainsi un précieux
témoin de son époque.
Son art pourrait être décrit métaphoriquement
comme des tunnels coloriés par
des graffitis, représentant un monde
Document transmis
Art
39

Art
40
Artă
„Carmen”, costum pentru Casino de Paris
Lucia Sturdza-Bulandra în „La forêt” de Ostrovski
Jean Cocteau
Arta lui Siegfried s-ar putea descrie metaforic,
ca tuneluri colorate cu graffiti, reprezentând o
lume modernă şi alertă, dar într-o formă care
creează o iluzie pozitivă a vieţii.
Iubeşte frumosul, eleganţa, subtilitatea şi reuşeşte
să le redea, ca observator sensibil, în diferite forme
ale artei. Tablouri, acuarele, schiţe, portrete,
decoruri, costume, totul are preciziunea văzută
ca printr-o lentilă magică, cu multiple faţete colorate,
un fel de ochean prismatic mişcător.
Profund ancorat în viaţa culturală, cariera lui
este marcată de prezenţa unor personalităţi precum:
Emil Cioran, Jean Cocteau, Mircea Eliade,
George Matei Cantacuzino, Didier Lazare, Guy
de Malherbe, Ginette Martenot, Marthe Nochy,
Ciril Popovici, Éliane de Vilette, Jean Serre,
Gilda Thomas, Anna-Maria Tudury sau Manuel
Augusto Garcia Vinola.
În volumul „SIEGFRIED - Peintures Dessins
Costumes Décors”, editată de către asociaţa „Les
Amis de Siegfried”, Emil Cioran îl caracterizează
pe Siegfried ca fiind „radios în prezenţa celorlalţi
”, întrebându-se nu fără uimire, „cum a reuşit să
frecventeze atâta lume fără să fie detestat?”.
Siegfried este romantic şi caricaturist în acelaşi
timp, prinde pentru un moment frumuseţea, dar
şi grotescul unei expresii sau al unei situaţii, şi
reuşeşte să creeze sentimentul generos al unei
imperfecţii... aproape perfectă.
convergence #3

Elvire Popesco, „La Voyante”, 1964
„Bateaux à Saint-Jean de Luz”, 1976
novembre 2008 no embrie
moderne et toujours en alerte, mais
sous une forme optimiste de la vie.
Il aime ce qui est beau, élégant, subtil
et arrive à le rendre, en tant qu’observateur
attentif, sous des formes
artistiques différentes. Tableaux,
peintures, ésquisses, portraits, décors,
costumes, tous ont la précision de
l’observateur vue par une
lentille magique, avec des multiples
facettes en toutes les couleurs, une
sorte de lunette prismatique en
mouvement.
Profondément ancrée dans la vie
culturelle, sa carrière est marquée
par la présence de personnalités
comme par exemple: Emil Cioran,
Jean Cocteau, George Matei Cantacuzino,
Didier Lazare, Guy de Malherbe,
Ginette Martenot, Marthe Nochy, Ciril
Popovici, Éliane de Vilette, Jean Serre,
Gilda Thomas, Anna-Maria Tudury ou
„Port Trevignon”, 1979
Artă
encore Manuel Augusto Garcia Vinola.
Dans le volume „SIEGFRIED - Peintures
Dessins Costumes Décors”,
édité par l'association „Les Amis de
Siegfried”, Emil Cioran le décrit „eminemment
sociable, il était radieux
en présence des autres”. „Comment
est-il parvenu à fréquenter le monde
sans le détester ? Le contact humain
correspondait chez lui à un besoin
profond: garder l’équilibre entre
l’illusion et la lucidité, refuser de
pactiser avec le Tragique. D’où la
transparence et le charme aérien de
son œuvre”, rajoute l'auteur d'Histoire
des Religions.
Siegfried est romantique et caricaturiste
dans le même temps, capte la
beauté pour un instant, mais aussi le
grotesque d’une expression ou celui
d’une situation, et arrive à créer le
sentiment généreux d’une imperfection...
presque parfaite.
Art
41

Essai
42
Eseu
de radu preda
Minima Moralia mediatică
minima moralia médiatique
Depuis plus de deux décennies,
les Roumains se plaignent
de la même chose: les crises
politiques, ou les scandales
économiques
Les cas de corruption dans les plus hautes
sphères politiques, les révélations concernant
les collaborations des hommes
publics avec l’ancienne „police politique”,
le rapport entre la société civile et le
pouvoir, le manque de cohérence entre
les priorités de la hiérarchie ecclésiastique
et celles de la laïcité, les guerres
entre les sphères d’influence et de
décision ou les tensions entre les groupes
de aproape două decenii ne plângem
consecvent de acelaşi lucru. Crizele politice,
scandalurile economice, cazurile
de corupţie la nivel înalt, dezvăluirile legate de
colaboratorii fostei poliţii politice, receptarea
imaginii României în străinătate, raportul dintre
societatea civilă şi putere, lipsa de coerenţă între
priorităţile ierarhiei ecleziale şi cele ale propriului
laicat, războaiele dintre sferele de influenţă
şi decizie, tensiunile dintre grupurile şi subgrupurile
fiecărei bresle în parte – toate sunt puse
pe seama unei proaste gestionări a comunicării.
Invariabil, mesajul este deformat pe drum, presupunerea
transformată în dovadă şi zvonul în
ştire verificată „pe surse”. Asemeni spaţiului
politic şi mediului de afaceri, existenţa unei Minima
Moralia şi în domeniul mediatic este un
deziderat urgent şi necesar deopotrivă. Critica
la adresa agenţilor comunicării publice – „presa
e de vină” sau „aţi minţit poporul cu televizorul”
– este doar parţial întemeiată, deoarece ea
nu are în vedere faptul simplu că în orice raport
de comunicare prin instrumentele mass-media
există doi parteneri: vânzătorul informaţiei şi
et les sous-groupes de chaque branche
professionnelle, tout est mis sur le dos
d’une mauvaise gestion de la communication.
Le message est indubitablement
déformé, la supposition se déguise en
preuve irréfutable et la rumeur devient
une info confirmée sans droit d’appel.
Ainsi, tout comme l’espace politique et
le cercle des affaires, l’existence d’un
Minima Moralia médiatique s’impose de
manière urgente. La critique adressée
aux acteurs de la communication publique
– c’est la faute à la presse – n’est que
partiellement fondée puisqu’elle ne tient
compte d’un fait indéniable:
Radu Preda
este profesor la
Universitatea
Babeș-Bolyai din
Cluj, Facultatea de
Teologie Ortodoxă.
Este director fondator
al INTER și membru al
Forumului European
al Facultăților de
Teologie Ortodoxă
cumpărătorul acesteia. Toate instituţiile de la
noi s-au înzestrat în ultimii ani cu un purtător
de cuvânt, ofiţer de presă, director pentru
comunicaţie sau responsabil cu relaţiile publice.
Aceştia sunt în situaţia de a „vinde”, în sens simbolic,
informaţia către piaţa liberă a presei audio
(radiouri), video (televiziuni), print (ziare) sau
virtuală (publicaţii electronice). Conferinţele de
presă, comunicatele şi declaraţiile sunt mijloacele
curente ale acestui transfer. De cele mai
multe ori însă, comunicarea are pentru personajele
sau instituţiile implicate un alt rol decât
acela genuin al informării opiniei publice despre
realităţi şi fapte de interes general. De pildă, omul
politic vorbeşte la o conferinţă de presă despre
multe fără să comunice nimic concret, ministrul
de resort ne anunţă scumpirea preţurilor
nu însă şi baza reală de calcul a acestora, reprezentantul
justiţiei citează câteva paragrafe
de lege fără să ne lămurească deloc, purtătorul
de cuvânt al CNSAS ne transmite că nu sunt
întrunite toate condiţiile pentru a constata colaborarea
unui important om politic cu Securitatea,
biroul de presă al Patriarhiei declară la ora
12 una şi la ora 20 cu totul alta (dacă nu tace)
etc. Pe scurt, toţi încearcă, unii chiar reuşind,
să mimeze transparenţa, să evite acuza de a fi
tăcut atunci când ar fi trebuit să vorbească, să
răstoarne logica sistemului comunicaţional şi
să se folosească de instrumentele acestuia ca de
nişte enorme dispozitive producătoare de fum.
În loc să genereze claritate, majoritatea momentelor
de comunicare se transformă în tot atâtea
momente de ambiguitate, ceaţă şi confuzie.
Comunicarea devine suma pre-textelor care ascund
în fapt textul, informaţia propriu-zisă, de
cele mai multe ori incomodă.
Cel care „cumpără”, tot în sens simbolic, aceste
informaţii, adică mass-media, şi le dă mai departe
publicului, clienţilor, nu este mai puţin
complice la acest joc. Pentru că omul de presă
nu este un simplu transportator de informaţii,
un vehicol, ci un filtru. Aceasta este, în cele din
urmă, arta jurnalismului: capacitatea de a transmite
informaţii după ce, în prealabil, te-ai asigurat
că nu sunt scoase din context, ai verificat
convergence #3

autenticitatea acestora, ai mers la faţa locului,
ai operat traducerea conţinutului pe înţelesul
unui public cât mai larg, fără să trădezi sensul
iniţial, ai consultat specialiştii în domeniul din
care este luată informaţia, ai ascultat şi opiniile
altora, ai coroborat datele de ultimă oră cu cele
de acum o săptămână, un an sau un deceniu,
adică ai o imagine pe cât de atentă la detaliu pe
atât de lucidă şi clară în ceea ce priveşte întregul.
Cam acestea ar fi datele tehnice ale unui
act jurnalistic de calitate. Ca să operezi însă
cu acestea ai nevoie de o formaţie pe măsură:
să cunoşti bine limba în care scrii sau vorbeşti,
cu tot cu gramatică, să înţelegi limbajul specific
domeniilor (să nu comentezi alegerea unui
nou papă în termenii unui campionat de fotbal),
să ai curiozitatea intelectuală de a citi minima
literatură de specialitate (pentru a nu confunda
Consiliul Europei cu Consiliul European sau
Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu
Tribunalul Penal Internaţional de la Haga sau
Comisia de la Veneţia cu Festivalul de Film sau
Bienala din acelaşi oraş), să ştii pe cine să întrebi
şi să stăpâneşti tehnica dialogului (adică să nu
vorbeşti mai mult decât cel invitat şi să pui corect
întrebările), să rezumi fără să simplifici şi să
explici fără să manipulezi.
Pe cât de frumoasă teoria, pe atât de sinistră
realitatea comunicării cotidiene de la noi. Pe pagina
tipărită sau pe ecranul televizorului întâlnim
zi de zi gafe, bâlbe, dezacorduri, dovezi de
incultură şi de proastă creştere, mahalagisme,
prostie înfumurată şi grotesc sublim, între viaţă
şi filmul acesteia existând o strânsă luptă, încă
nedecisă. Toate ar fi scuzabile până la un punct,
dacă nu ar fi atât de evident că majoritatea celor
care ne servesc informaţiile în acest decor nu
sunt de fapt în slujba comunicării publice, ci a
cuiva care vrea să ne transmită ceva anume, să
ne influenţeze şi, la urma urmei, să ne mintă
în faţă. Că mass-media nu va scăpa niciodată de
prezumţia falsificării şi nici jurnalistul de cea a
mercenariatului, este o banalitate ce se poate
verifica în toate ţările cu tradiţie democratică
şi comunicaţională. Motiv pentru care pe orice
piaţă serioasă de informaţii va exista mereu câte
novembre 2008 no embrie
ceva pentru gustul fiecăruia: de la ziarul cu fete
pe prima pagină la cotidianul sobru, informat, cu
comentarii solide. Boala noastră rezidă tocmai
în cultivarea, doar cu câteva excepţii, a aceluiaşi
tip de abordare jurnalistică, amestecată valoric,
indiferent de public sau de subiect. Or, o societate
incapabilă să discearnă la nivel mediatic, să
opereze diferenţe de bun simţ, este în real pericol
să nu mai facă, într-o bună zi, nici diferenţa
dintre libertate şi prizonierat. Ajunşi acolo, am
trăi un foarte trist paradox ca primul fruct al
eliberării de comunism, libertatea de opinie, să
fie şi primul care putrezeşte.
tout rapport de communication suppose
l’existence de deux partenaires – le
vendeur et l’acheteur.
Toute institution qui se respecte détient
aujourd’hui un porte-parole ou un
chargé de communication. Ces derniers
sont de véritables vendeurs d’information
vers le libre marché de la presse,
qu’il s’agisse de la radio, la télé, la presse
écrite ou internet. En règle générale,
ces „chargés” réussissent très souvent
à mimer la transparence, à éviter le
reproche de s’être tus alors qu’ils auraient
du parler et parviennent, à la fin, à
retourner la logique du système de communication
et en utiliser les instruments
non pas pour éclaircir, mais pour créer
la confusion. La communication devient
ainsi la somme de tous prétextes qui
cache le texte en soi-même ou l’information
brute, et gênante pour la plupart
du temps. L’acheteur, plus précisément
les médias, transmet ces informations
et devient complice. Car il ne faut pas
imaginer le journaliste comme un simple
„transporteur” d’informations, mais plus
comme un philtre. Un bon journaliste est
celui qui véhicule des informations sans
Eseu
les détourner de leur contexte, il opère
un contenu destiné au grand public
sans trahir le sens premier et il offre une
vision d’ensemble sur le sujet à l’aide des
professionnels de chaque domaine. Mais
nul ne doit se voiler la face, la théorie
est très éloignée de la pratique. Les
médias ne se débarasseront jamais de
la présomption de faux et le journaliste
n’échappera jamais aux qualités de
mercenaire. Voilà pourquoi, il y aura
toujours sur le marché de la presse des
produits aussi divers que nombreux, du
quotidien politique sérieux à la dernière
publication „people” qui affiche des filles
en première couverture. Notre maladie
réside justement dans l’entretien, à
quelques exceptions près, du même
style de traitement journalistique, toutes
valeurs confondues, sans importance
pour le sujet ou le public. Or, une société
incapable de discerner les faits au niveau
médiatique se trouve en danger de ne
plus jamais faire la différence entre
liberté et privation. Arrivés à ce point,
un triste paradoxe s’installe et le premier
fruit après la chute du communisme,
la liberté d’opinion, sera le premier à
pourrir.
Essai
43

Talente
44
Talents
SCénographIe – elena CoStelIan
le jeune talent, Elena Costelian, est double diplômée de l'Ecole Nationale des Arts décoratifs de Strasbourg, en scénographie
et en art. Elle rentre sur la scéne artistique dans le cadre du spectacle „les Nuits blanches” pour lequel Elena Costelian
a préparé le décor en 2006. depuis, elle a enchaîné des collaborations et réalise, au printemps 2009, son propre spectacle
„Transit” au Théâtre du Maillon à Strasbourg
texte OvIDIU-SORIn pODhAR photo DOCUmenTS TRAnSmIS (eLenA COSTeLIAn)
„Transit”, un certain regard sur la Roumanie
Elle est née en 1979 à Pitesti, espoir
d’un „Age d’Or” au sein d’une République
Socialiste Roumaine. Elle sera
marquée profondément en 1983 par
la départ de son père fuyant la dictature
de Ceausescu. Papa qu’elle stigmatise
à l’époque comme traître et
ennemi du Peuple en le comparant
à ce Père de la Nation, des ouvriers,
Père de tous les pères. C’est l’école n°
5 de sa ville natale qui va lui donner,
en contrepartie, l’énorme satisfaction
de porter le numéro matricule
345676891007 sur son uniforme.
Elle sera ensuite „pionnière” de la
construction du socialisme arborant,
dès la cérémonie, le bandeau rouge
autour du cou et l’insigne avec emblème
du progrès…
Nous aimerions vous faire connaître,
parmi les autres talents de Convergences,
un nom qui, se faisant déjà,
ne peut que promettre encore plus
dans le théâtre contemporain: la
franco-roumaine Elena Costelian.
Artiste et auteur elle-même, Elena
est issue à la fois de l'école des Beaux-
Arts de Nantes et de l'Ecole Nationale
des Arts Décoratifs de Strasbourg, où
elle suivit un double cursus. D’abord
en scénographie, sous l’enseignement
de Pierre André Weitz, et en
art, ce qui lui donnera la possibilité
de signer pas mal de décors. Durant
sa formation, elle fait de nombreux
stages dans diverses structures
théâtrales ainsi qu’aux ateliers de
construction du TNS. Enfin elle sera
assistante au sein de compagnie et
collectifs au Théâtre des Luciolles à
Rennes. Mais les strasbourgeois l’ont
certainement aperçue, car Le Maillon
est fort de sa présence. Elle obtient
son diplôme DNSEP en 2007.
Son parcours est le reflet d’une démarche
artistique qui questionne
la zone frontalière entre le champ
convergence #3

de l'art contemporain à travers la performance et
l’installation, et celui de la „représentation” théâtrale.
Elena réalise sa première scénographie professionnelle
en novembre 2006 pour le spectacle
„Les Nuits Blanches” d’après Dostoïevski, au sein
de la compagnie la Querelle à Lyon. C’est l’occasion
pour Elena Costelian de révéler, sur 3 nuits une
histoire d’amour entre un rêveur et une femme
fuyante. Depuis Novembre 2008, Elena réalise la
scénographie et le décor du premier texte dramaturgique
de M. Meyer, „Ma vie sur les murs”, une
création au CREA, Scène Conventionnée Jeune
Public du Haut-Rhin. Elle saura souligner les rapports
troubles qu'entretiennent la jeune détenue
et sa gardienne au fil de l’histoire.
Mais attardons-nous un instant sur l’installationperformance
de ce spectacle vivant qu’est le Transit
et qui sera réalisé en collaboration avec Bruno
Carpentier, en 2009 au Théâtre du Maillon à Strasbourg.
Il évoque la „révolution” roumaine qui fut
la première de l’histoire à être télédiffusée sur les
chaînes du monde entier. Le point culminant étant
le procès du dictateur Nicolae Ceausescu et de sa
femme qui s'acheva par leur exécution le 25 décembre
1989. Le Transi-test, le dispositif dans lequel elle
nous invite ici, est une salle de classe, lieu à la fois
de sa mémoire et du procès des dictateurs. Transitest.
L’installation est la reconstitution, à l’échelle
1, de l’espace où s’est déroulé le procès à partir du
dessin de B. Carpentier publié dans „Libération”,
le 28 avril 1990. Le dessin prend comme point de
départ, les images du procès et montre la configuration
de l’assemblée qui jugea les Ceausescu. On
s’imagine alors une salle de tribunal, mais cette reconstitution
révèle un espace exigu (une pièce de
5mx4m) où s’entassent, les uns „contre” les autres,
les acteurs de la „farce” (juges, avocats, greffier,
militaires), témoins malgré eux jusqu’à la mort.
Au procès des Ceaucescu, théâtralisé avant tout par
ses propres organisateurs, Elena Costelian nous y
convie de manière suggestive, subtile et drôle, à revivre
ces tensions entre l’Histoire et le quotidien,
l’héritage et l’avenir, la violence et l’innocence.
A revivre enfin ces images manipulées qui depuis
novembre 2008 no embrie
restent gravées dans la mémoire collective. Ce
qu’elle nous donne à voir est le reflet d'un régime
qui a mis en scène l'histoire d'un pays ainsi que
celle de ses citoyens. La performance Transit met
en parallèle une page de l'histoire collective si mal
assumée, et un témoignage personnel livré par
la voix d'une enfant roumaine, celle-là même de
l'artiste qui a vécu sous le régime, mais qui trouve
l’analyse avec le recul de ce coup de théâtre. De la
même manière, la performance interroge la mise
en scène de l'Histoire et use par conséquent de l’intégralité
du vocabulaire théâtral. Ici le croisement
des disciplines si merveilleusement maîtrisées par
Elena est au service de son sujet. Et gageons fort
que son inspiration, ses talents et son travail nous
offriront encore d’intenses moments d’Art.
Talents
„Transit”, o privire asupra României
La vârsta de 29 de ani, Elena Costelian,
deține o dublă diplomă, la Școala
Națională de Artă Decorativă de la
Strasbourg, în scenografie și în decor,
precum și diploma DNSEP oferită de
teatrul „Le Maillon”.
Din Noiembrie 2006, când realizează
prima ei scenografie pentru spectacolul
„Nopți Albe ” după Dostoievski,
își începe viața de artistă ghidată de
artiștii din marile teatre și școli de
artă. De exemplu, Bruno Carpentier
este cel cu care colaborează pentru
realizarea primului ei spectacol,
„Transit”. Acesta din urmă reprezintă
evocarea revoluției române, prima
din istorie difuzată pe toate canalele
din întreaga lume. Punctul culminant
este procesul dictatorului Nicolae
Ceaușescu și al soției sale, încheiat prin
executarea lor pe 25 Decembrie 1989.
Transit-est, decorul în care ne invită
aici, este o sală de clasă, atât locul
memoriului ei cât și cel al procesului
ceaușeștilor. Sala este reconstituirea
identică, la scara 1, a spațiului unde
s-a derulat procesul având ca și sursă
de sprijin desenele lui B. Carpentier
publicate în „Liberation” , pe 28 Aprilie
1990. Așadar, este evidențiată o sală de
tribunal, dar care se pare a fi un spațiu
exagerat de mic (de 5mx4m) în care se
înghesuie unii pe alții atât judecători,
avocați, militari cât și acuzații. „Transit”
este evidențierea paralelă între o
pagină din istoria colectivă și mărturia
personală din perspectiva unui copil,
artista însăși, care a trăit sub regimul
comunist. împletirea, aici, atât de
armonioasă a Elenei între diferitele
discipline îi servește pe deplin. Și
suntem convinși că inspirația ei, talentul
și munca ei ne vor mai oferi și alte
momente intense de emoție artistică.
Talente
45

Agenda culturel
Agenda culturală
rendez-vous
propus de tanIa pașCu
noIemBrIe - FeBruarIe 2008/2009 novemBre - FévrIer
beRLIn
eXpOzIŢIe/eXpOSITIOn
„Works on Paper”
Adrian Ghenie
Colaje şi lucrări alb-negru
în acrilic
Expoziţia de la Berlin a lui
Adrian Ghenie este cea de
a doua expoziţie deschisă
în spaţiile proprii ale noii
galerii româneşti Plan B din
Berlin. Vor fi expuse câteva
studii pregătitoare pentru
lucrări deja cunoscute pe
plan internaţional, precum
“Pie Fight” şi “Laurel and
Oliver”, tablouri cu care
Ghenie a participat recent
la Bienala din Liverpool.
„Works on Paper” − Adrian
Ghenie - Collages en noir et
blanc
31 Octombrie - 20
Decembrie Galeria Plan B,
Heidestrasse 50, 10557
Berlin, www.plan-b.ro
http://www.icr.ro/filiale
bIRmInghAm
eXpOzIțIe/eXpOSITIOn
„ATTEBASILE @”
Victor Man
Artistul român Victor Man
expune o serie de lucrări
noi și recente la Ikon
Gallery Birmingham, care
investighează tradițiile,
miturile și istoria recentă a
Europei de Est.
Puternic expresive, obscure
cromatic și conceptual
totodată, lucrările lui
Victor Man sugerează o
lume alternativă, dincolo
de experiența comună.
Artistul reciclează imagini
și obiecte din surse variate,
găsite în atelier sau acasă,
pe care le juxtapune apoi în
reprezentări ale contextului
românesc prezent sau al
generațiilor anterioare.
Lumea re-contextualizată
din lucrările lui Victor Man,
reflectând transformările
din Europa de Est, confirmă
că istoria nu se uită, ci
poate fi reconstituită și
resemnificată.
26 noiembrie 2008 - 25
ianuarie 2009
Ikon Gallery, 1 Oozells
Square, Brindleyplace,
Birmingham B1 2HS
bUCUReșTI
eXpOzIŢIe/eXpOSITIOn
„LINIA ŞI CULOAREA, Desene
florentine din secolul al XVIIlea.
Capodopere din Muzeul
Luvru”.
Expoziţia de faţă este prima
pe care Muzeul Luvru o
prezintă în România. În
colecţia Cabinetului său de
desene, una din cele mai
valoroase din lume, desenul
italian ocupă un loc aparte,
dar operele maeştrilor
florentini din secolul XVII
au făcut abia relativ recent
obiectul unor cercetări
sistematice.
În anul 1981, a fost
organizată la Luvru o
mare expoziţie dedicată
desenului baroc florentin.
Ulterior a început
publicarea cataloagelor
ştiinţifice. Ultimul volum
din Inventarul desenelor
italiene, cel consacrat
desenului toscan din
secolele XVII-XVIII, a apărut
în anul 2005 şi a stat la baza
acestei expoziţii.
„Dessins florentins du XVIIème
siècle. Chefs-d'oeuvre
du Musée du Louvre”.
Muzeul Naţional de Artă al
României, Corp Ştirbei.
26 septembrie 2008 – 11
ianuarie 2009
hALIFAX
eXpOzIŢIe/eXpOSITIOn
„Illustrate This!”
Illustrate This! propune o
călătorie în acest univers
prin experimente vizuale
și povești create de
ilustratori din România și
Yorkshire, invitați să expună
împreună la Dean Clough
Gallery Halifax de curatorul
Gabriela Boiangiu.
Jurnalele și caietele de
schițe sunt elemente
permanente ale practicii
artiștilor când explorează și
imaginează concepte. Sunt
spontane, sincere și libere
de constrângeri estetice,
oferind o incursiune intimă
în procesul creativ și viața
artiștilor. Participă artiștii:
Alexandra Rădulescu,
Alexandra Ujeuca, Alina
Antemir, Alina Samoschi,
Alina Spătariu, Amalia
Dulhan, Anca Popescu,
Ciprian Udrescu, Doina
Butusina, Doina Roman,
Elena Ghiocel, Florin
Patilimon, Ioana Ursa, Irina
Dobrescu Iulian Frățilă,
Mihaela Paraschivu, Patricia
Suliman, Sebastian Oprita,
Silvia Olteanu Ștefan
Ungureanu, Stela Lie, Claire
Cooper, Louise Atkinson,
Larna Cooper and June
Russell.
Dean Clough Gallery
Halifax, HX3 5AX;
Zilnic 10:00-17:00
Intrarea: liberă.
www.icr.ro
mADRID
FeSTIvAL
„INGRAFICA”
În cadrul festivalului
"Ingrafica", artistul român
Ciprian Ciuclea expune o
serie de lucrări grupate sub
titlul „Monolog/Dialog”.
Cu o activitate bogată,
printre care se numără
participările la nenumărate
Bienale şi Trienale
Internaţionale de gravură,
artistul se distinge şi
prin activitatea sa legată
de organizarea Bienalei
Internaţionale de Gravură
Experimentală din
România, cu două ediţii
la Timişoara şi una la
Bucureşti şi Istorie.
„Monolgues/Dialogues”
Real Hospital de Santiago,
c/ Mateo Miguel Ayllón 14,
Cuenca
06 noiembrie - 14 decembrie
Historisches Museum Olten
Konradstrasse 7
4600 Olten
3 iunie – 5 octombrie
pARIS
COnCeRT
Triptyque roumain
Un concert de colinde
care se înscrie în seria de
manifestări organizate de
către Institutul Cultural
Român în lume petru a
marca Ajunul Anului Nou
și Sărbătoarea de Crăciun.
Conceput si realizat de
către Ilinca Gheorghiu,
regizor, „Triptyque roumain”
reunește transcrieri și
adaptări muzicale semnate
de pianistul Corneliu
Gheorghiu, și va fi
interpretat de către
muzicieni români care au
obținut burse de
specializare în Franța :
Ruxandra Cioranu –
soprano, Sorin Dumitrașcu
– tobe, Eduard Sabo – flaut,
Kyrre Slind – cobza.
Eglise Saint-Séverin
1 rue des prêtres Saint-
Séverin, 75005 Paris.
Rezervări: 01 47 05 15 31
16 decembrie la 21h.
pARIS
CĂRŢI/LIvReS
„La Roumanie post 1989”/
„România după 1989”
de Catherine Durandin,
Zoe Petre,
Editions L'Harmattan, 2008
46 convergence #3

pRAhA
CReAțIe/CReATIOn
„Poezie pentru călători”.
„Poezie pentru călători“:
campanie de promovare
a poeziei româneşti
contemporane în
mijloacele de transport
în comun din Praga.
Campania va consta în
prezentarea poeţilor
români traduşi în cehă
pe parcursul ultimilor doi
ani: Robert Şerban, Sorin
Gherguţ, Ileana Mălăncioiu,
Ioana Ieronim, Ioan Es.
Pop, Elena Vlădăreanu,
Claudiu Komartin, Răzvan
Ţupa, Elena Ştefoi, Denisa
Pişcu, Emil Brumaru, Adrian
Popescu, Adrian Alui
Gheorghe, Angela Baciu-
Moise, Vasile Baghiu, Attila
F. Balász, Andrei Bodiu,
Hanna Bota, Ion Cristofor,
Nichita Danilov, Gellu
Dorian, Gabriel Chifu, Zsolt
Karácsonyi, Ioan Moldovan,
Alexandru Muşina, János
Dénes Orbán, Mircea
Petean, Ion Petraş, Cassian
Maria Spiridon, Dinu Virgil,
Marius Ianuş, T.O. Bobe,
Domnica Drumea.
Poeziile acestora vor
apărea sub formă de afişe
în mijloacele de transport
în comun din Praga, astfel
călătorii putând să citească
din creaţiile româneşti
contemporane în timpul
deplasării cu metroul sau
tramvaiul.
„Poèmes pour les voyageurs”
11noiembrie - 11decembrie
ROmA
CĂRțI/LIvReS
„Mircea Eliade esoterico.
Ioan Petru Culianu e i
„non detti” de Marcello de
Martino.
Mircea Eliade istoric al
religiilor. Mircea Eliade
filozoful. Mircea Eliade
scriitorul. Mircea Eliade
antropologul. Mircea Eliade
novembre 2008 no embrie
inepuizabilul. Accademia di
Romania prezinta volumul
„Mircea Eliade esoterico.
Ioan Petru Culianu e i „non
detti” scrisã de Marcello
de Martinon, impreuna cu
studenţi la arte plastice.
Edizioni Settimo Sigillo
2008, Roma
STOCkhOLm
TeATRU/TheâTRe
„White Embers”
Premieră mondială a noului
thriller semnat Saviana
Stănescu, Vita Glöden (titlu
original: White Embers).
O autoare de cărţi de
bucate e luată ostatică
în propria casă. Un cuplu
pleacă să adopte un copil.
Thriller românesc despre
graniţe, limbă şi identitate.
Actori: Elina Du Rietz,
Caroline Ilea, Jo Rideout
şi Martin Odh
Regie: Dag Thelander
Proiectul este o colaborare
între Dramalabbet, Institutul
Cultural Român de la
Stockholm şi Intercult. Din
program mai fac parte
discuţii, lecturi de piese
româneşti şi ateliere de
creaţie. Dramalabbet,
Östgötagatan 2, Stockholm
07 noiembrie 2008 –
23 ianuarie 2009
eXpOzIțIe/eXpOSITIOn
„Between the Images”
Pornind de la analiza
rolului imaginii, proiectul
„Between the images”
readuce în discuţie rolul
activ al imaginilor prin
prezentarea unor lucrări în
care artiştii folosesc explicit
elementul vizual pentru
a evidenţia şi a renegocia
convenţiile politice, sociale
sau estetice. 25 octombrie
2008 – 09 ianuarie 2009
Informaţii şi programul
integral vizitaţi: http://
www.xposeptember.se.
FeSTIvAL
UTe
Agenda culturală
Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar de Stat
din Cluj-Napoca, la deschiderea festivalului
Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa este organizat anul
acesta în România, la Bucureşti şi la Cluj-Napoca, de către
Teatrul „Bulandra”, respectiv Teatrul Maghiar de Stat.
La festival sunt invitate trupe de prestigiu din Europa, care
vor prezenta spectacolele pe cele două scene în perioada
2 noiembrie -18 decembrie.
Printre trupele de teatru prezente se numără Compagnie
Roger Planchon (Franţa), Teatro Garibaldi (Palermo, Italia),
Teatro da Rainha (Portugalia), Théâtre Vidy (Lausanne,
Elveţia), Compagnie Rumpelpumpel (Franţa), Teatro de la
Abadía (Madrid, Spania).
http://www.ute-net.org/
CĂRțI/LIvReS
RALUCA STeRIAn-nAThAn, O LAnSARe De eXCepŢIe
În 5 noiembrie, a fost
lansat la Ambasada
României la Paris
volumul „L’Ame
tatouée” („Sufletul
tatuat”), de Raluca
Sterian-Nathan. O
carte care vorbeşte
despre experienţa
de viaţă, despre
dramele şi bucuriile
unei românce
care a cunoscut
atât tristeţea,
singurătatea şi
ameninţarea
eşecului, cît şi
succesul, dragostea
şi prietenia înaltei
societăţi pariziene.
Evenimentul s-a
bucurat de participarea unui mare număr de admiratori
şi prieteni ai scriitoarei, printre care s-au numărat Charles
Aznavour, Nana Mouskouri, Charlotte Rampling, Brigitte
Fossey, Robert Hossein, Vladimir Cosma, Edgrad Reichmann,
Dominique Perben, Maurice Levy, preşedintele grupului
Publicis, Frederic Aurand, președintele grupului Hersant
Media, Jean Hornain, președintele cotidianului Le Parisien,
Laurence Piquet, prezentatoare la postul de televiziune
France 3, Norbert Balit, realizator la France Televisions, Olivier
Stirn, fost ministru, Marie Victoire Debré, fiica preşedintelui
Consiliului Constituţional, precum şi alte nume sonore ale
vieţii politice şi artistice franceze.
Agenda culturel
47

Ecrivains
destine • destins
48
Document transmis
Scriitori
Monica Lovinescu
În anul dispariției sale, cronicile literare ale Monicăi lovinescu, publicate după 1989, într-o
suită de volume supraintitulate „Unde scurte“, stau astăzi la dispoziţia tuturor celor ce vor
să înţeleagă, în linişte, fără exaltare, imensa influenţă pe care au avut-o în perioada citirii
lor la postul de radio „Europa liberă”
text ALeX șTeFĂneSCU
Monica Lovinescu,
destinul unui critic literar
Fiica lui Eugen Lovinescu nu a trădat
principiul „autonomiei esteticului”, cum
o acuză unii, nu a opus unei acţiuni de
ideologizare a literaturii o altă acţiune de ideo-
logizare. Campania ei a avut drept mobil permanent
tocmai eliberarea literaturii de orice
obligaţie propagandistică.
Din cele peste 2000 de pagini ale volumelor de
„Unde scurte“ reiese clar: Monica Lovinescu
identifică şi sancţionează infiltrarea (igrasioasă)
a ideologiei comuniste în textul literar, cu
aceeaşi fermitate cu care toţi marii noştri critici
au identificat şi sancţionat orice formă de
ideologizare a literaturii. Ea deplânge nu faptul
că ideologia este comunistă, ci că este ideologie
şi că falsifică literatura. Comuniştii din Scrinul
negru – arată Monica Lovinescu – „sunt, dar
nu există. Ceilalţi beau, iubesc, se supără, se înveselesc,
au păcate şi calităţi; comuniştii, nu.
Sunt pozitivi, deci inexistenţi. Nu strănută, nu
trăiesc, nu dorm, n-au contur, nici culoare”.
Monica Lovinescu nu confundă valoarea literară
cu atitudinea politică. Dar aceasta nu înseamnă
că refuză să ia în discuţie atitudinea politică. Din
perspectiva puritanismului ideologic (ipocrit, ca
orice puritanism) practicat de adversarii Monicăi
Lovinescu, un critic literar trebuie să fugă ca
dracu' de tămâie de orice problemă ideologică.
Această concepţie (puerilă, dacă n-ar fi simulată şi
interesată) nu poate decât să ne amuze, făcândune
să ne gândim la o persoană care, vrând să nu
fure, şi-ar duce mâinile la ochi ori de câte ori ar
vedea portofele sau bijuterii. Adevăratul om cinstit
se uită fără reţinere la asemenea obiecte, le şi
ia în palmă ca să le studieze, dacă este cazul, fără
să-i treacă prin minte eventualitatea însuşirii lor
frauduloase.
Cu acelaşi firesc procedează Monica Lovinescu,
analizând implicaţiile ideologice ale oricărui
text literar şi rămânând totuşi o apărătoare
convinsă şi competentă a specificului literaturii.
Gheorghe Grigurcu, cel mai clarvăzător şi subtil
comentator al Undelor scurte, explică foarte bine
mecanismul: „În fapt, e vorba de un militantism
specific estetic, necesar apărării valorilor artei,
în momente de confuzie şi primejdie, recunoscut
şi practicat şi de mentorul Sburătorului, ca şi
de Titu Maiorescu. Nu de un ethos introdus din
afara artei, ci de unul propriu acesteia, trebuitor
pentru a-i conserva identitatea”.
Esenţa activităţii critice a Monicăi Lovinescu o
constituie tocmai dezideologizarea literaturii,
realizată inclusiv prin metoda – eficientă – a numirii
cazurilor de ideologizare. În loc să stea deoparte,
să nu se amestece, aşa cum îi pretindeau şi
cum îi pretind şi azi adversarii ei, autoarea Undelor
scurte se amestecă până peste cap în vârtejul
de mistificări creat de propagandiştii partidului
comunist şi separă literatura de ideologie.
Toată campania ei de susţinere a generaţiei lui
Nichita Stănescu exprimă tocmai entuziasmul
provocat de constatarea că, în anii ’60, literatura
începe să-şi regăsească, în România, identitatea.
În fond, poezia lui Nichita Stănescu însuşi este
fundamental apolitică (şi, uneori, pentru cine ia
în considerare circumstanţele istorice, chiar de
un apolitism culpabil). Şi totuşi, Monica Lovines-
convergence #3

cu (cea acuzată mereu de politizare) îi proclamă
cu promptitudine şi elan valoarea, confirmânduşi
apartenenţa la tradiţia maioresciană. La fel
procedează când este vorba de Marin Sorescu,
Ştefan Bănulescu sau Ioan Alexandru, şi ei autori
„apolitici”. Departe de a promova o literatură
anticomunistă, Monica Lovinescu susţine pur şi
simplu una necomunistă, împotriva celei transformate
într-un instrument de propagandă.
Partidul comunist îi răsplătea pe scriitorii aflaţi în
slujba sa nu numai prin asigurarea unei relative
prosperităţi materiale, ci şi prin proclamarea lor
ca scriitori importanţi, incluzându-i în manualele
şcolare, facilitându-le traducerea „operei” în alte
limbi, oferindu-le premii, permiţându-le accesul
la radio şi televiziune etc. Cunoscătorii (şi, uneori,
chiar scriitorii în cauză) nu se lăsau înşelaţi
de toată această comedie a „recunoaşterii”. Nelegitim
el însuşi, partidul comunist nu putea să
legitimeze scriitori. În plus, dovada mistificării
o constituiau, oricând, chiar scrierile respective,
mostre de inautenticitate şi prost-gust. Şi
totuşi o confuzie de valori tot s-a instaurat până
la urmă, punând în primejdie în special educaţia
estetică a tinerilor, lipsiţi de memorie culturală,
şi inducând în eroare publicul larg. Confuzia de
valori a devenit mai gravă decât oricând în anii
'80, prin amestecarea intenţionată a profesionalismului
cu amatorismul, în cadrul Festivalului
Naţional „Cântarea României”.
Monica Lovinescu s-a aflat permanent în conflict
deschis cu impostura. Toate gloriile false, de la
Mihai Beniuc la Corneliu Vadim Tudor, au fost la
timp şi cu precizie denunţate. Însă cea mai mare
parte din energie a fost investită în susţinerea valorilor
autentice. Nu există nume semnificativ al
istoriei literaturii române contemporane care să
nu fi beneficiat de această susţinere, generoasă
şi eficientă. Eficientă pentru că se baza pe o
competenţă profesională asemănătoare cu aceea
a unei instituţii şi pe capacitatea de a formula
expresiv verdictele critice. Ca să nu mai vorbim
de faptul că, prin intermediul unor citate bine
alese, opere literare valoroase, publicate în România,
dar condamnate la o circulaţie restrânsă,
erau practic repuse în circulaţie şi acreditate în
conştiinţa publică. Mircea Eliade, Eugen Ionescu,
Emil Cioran, Marin Preda, Nichita Stănescu, Nicolae
Manolescu, Nicolae Breban, Ana Blandiana,
Ion Caraion, Alexandru Paleologu, Radu Petrescu,
Lucian Raicu, Gheorghe Grigurcu, Augustin
Buzura, Mircea Horia Simionescu, Gabriel Liiceanu,
Andrei Pleşu, Alexandru Papilian, Mircea
Dinescu, Ileana Mălăncioiu şi foarte mulţi alţii,
fără care nici nu ne putem imagina literatura
română contemporană, au devenit, aşa cum se şi
cuvenea, repere ale valorii şi datorită Monicăi Lovinescu.
Invocarea lor la postul de radio „Europa
Liberă” era, într-adevăr, „tendenţioasă”, în sensul
că reprezenta o provocare adresată valului
novembre 2008 no embrie
de amatorism care inundase şi, într-o oarecare
măsură, înecase viaţa literară. În special generaţia
optzecistă, formată mai ales din absolvenţi de filologie,
a fost „folosită” ca argument în combaterea
efectelor nefaste ale „Cântării României”.
Din campania împotriva imposturii face parte şi
strădania Monicăi Lovinescu de a oferi publicului
din România, închis între graniţele ţării ca
într-un lagăr, o perspectivă panoramică asupra
culturii universale. Ce credea Raymond Aron
despre sensul istoriei, ce ecou avea în Occident
opera lui Soljeniţîn, ce scria Vačlav Havel, cum
era interpretat de eseiştii francezi 1984 al lui
Orwell, în ce circumstanţe fusese primit Eugen
Ionescu la Academia Franceză, cum se pronunţa
Jean-Marie Benoist asupra decesului marxismului,
ce însemna „şobolanocraţia” în viziunea lui
Zinoviev, ce afirmaţii făcea M. Voslensky în Nomenclatura,
cum era receptat Kundera la Paris
– iată genul de „noutăţi” propagate prin intermediul
„Europei Libere”. Ca în celebra scenă din
romanul Marile speranţe al lui Dickens, cineva
ridica storurile şi deschidea larg ferestrele unei
încăperi întunecoase, îmbâcsite de praf, lăsând
să pătrundă înăuntru lumina şi aerul proaspăt
de afară. Procedând astfel, Monica Lovinescu nu
trebuia să se mai ostenească să „lupte” cu scriitori
inventaţi de partidul unic.
Aceştia se discreditau prin simpla comparaţie cu
personalităţile din literatura străină.
monica Lovinesco,
le destin d'un critique littéraire
Humaniste, critique
littéraire, traducteur, prosateur,
Monica Lovinescu
a marqué son époque par
son esprit de combattant
et sa tenacité pour la
défense des valeurs
auxquelles elle a cru
Journaliste à la radio „Europe libre”,
elle a fait partie des fers de lance de
la guerre médiatique contre le système
communiste de Roumanie. Fille
unique du critique littéraire roumain
Eugen Lovinescu, elle n'a jamais
trahi le principe de „l'autonomie de
l'esthétique”, comme certains l'ont
accusée.
Sa campagne a pour but l'élibération
de la littéraiture de toute obligation
propagandistique. Parmi les 2000
Scriitori
pages de l'oeuvre „Unde scurte”, il est
clairement révèlé le fait que Monica
Lovinesco identifie et sanctionne l'infiltration
des idéologies communistes
dans le texte littéraire avec la même
fermeté avec laquelle les autres critiques
indetifiaient et sanctionnaient
toute forme d'idéologisation de la
littérature.
Elle ne déplore pas le fait que l'idéologie
soit communiste, mais qu'elle
soit une idéologie et qu'elle fausse la
littérature. Les communistes qu'elle
montre du doigt, „demeurent, mais
ils n'existent pas. Les autres boivent,
aiment, se fâchent, se réjouissent ou
pèchent. Les communistes n'ont rient
de tout cela. Ils sont positifs, donc
inexistants. Ils n'éternuent pas, ne
vivent pas, n'ont pas de contour ni de
couleur”.
Ecrivains
49

Ecrivains
50
Scriitori
Pamfletul lui...
pan FIlet
La trecutu-ţi mare, mare
viitor(?)
Il a fallu qu’au printemps de
cette année le destin rapproche
injustement dans le temps la
disparition de deux personnalités,
pour nous obliger à reconnaître
que le sacrifice pour un
idéal peut solidariser deux destins
qui paraissaient se trouver
aux antipodes politiques.
Il s’agit, dans l’ordre de leurs disparitions tragiques,
de George Pruteanu (qui a été évoqué
lors du numéro précédent) et de Monica
Lovinesco.
Atrebuit ca în primăvara acestui an
soarta să apropie nedrept de mult în
timp dispariţia a două personalităţi,
pentru a ne obliga să recunoaştem că sacrificiul
pentru un ideal poate solidariza destine
ce păreau a fi politic antitetice.
Este vorba, în ordinea dispariţiei lor tragice,
de George Pruteanu (despre care am vorbit
în numărul trecut) şi Monica Lovinescu,
căreia îi dedicăm rândurile de faţă, acest
dublu demers având ca scop sublinierea
semnificaţiei acuzătoare pentru societatea
noastră a dispariţiei lor.
În 1943 marele critic şi om de cultură Eugen
Lovinescu se stinsese la Bucureşti, lăsânduşi
familia pradă talazurilor istoriei.
În 1947 fiica sa, Monica Lovinescu (n. 19
noiembrie 1923) era deja jurnalist cultural
şi asistenta lui Camil Petrescu la un seminar
de artă dramatică, situaţie care i-a permis să
dobândească o bursă la Paris şi unul din ultimele
bilete spre libertate înainte de căderea
Cortinei de fier. Ca reacţie la instalarea forţată
A passé prestigieux, futur prestigieux?
(suite du numéro précédent)
En 1943, le grand critique et homme de
culture Eugen Lovinescu s’éteint à Bucarest,
laissant sa famille devenir proie de l’histoire.
En 1947 sa fille, Monica Lovinesco était déjà
journaliste culturel et assistante de Camil Petrescu,
situation qui lui permit alors d’acquérir
une bourse à Paris ainsi qu’un billet vers la
liberté alors que le Rideau de fer n’était pas
encore tombé.
Comme une réaction à l’installation forcée
du communisme en Roumanie, elle demandera,
et recevra, l’asile politique en France en
1948. Mais, elle paye „Stalinistiquement”
a comunismului în România, ea va cere, şi
primi, azil politic în Franţa în 1948.
Puterea de la Bucureşti a acţionat automat,
aşa cum îi era felul, adică stalinist: o va aresta
pe mama ei, o va judeca şi condamna ca
duşman al poporului şi o va trimite în Gulagul
autohton, unde printr-un regim de teroare
o va lichida cu sânge rece. Judecătorul
care o condamnase din ordin politic a fost
„recompensat” prin mutarea sa în casa Lovinescilor,
unde se ţinuse pe vremuri cenaclul
„Sburătorul” (desigur, numai după ce
biblioteca a fost epurată!), iar torţionarii
au trăit un frumos basm comunist ieşind la
pensii grase, pe care – dacă-or mai fi trăind
– le mai primesc şi astăzi indexate copios!
Aceste tragice evenimente au înăsprit fibra
de luptătore a Monicăi Lovinescu, ea devenind
la microfoanele Europei Libere şi ale
Radiodifuziunii Franceze (din 1951) o expresie
a libertăţii refuzate poporului său, până
într-acolo încât a fost trecută de regimul
ceauşist pe lista neagră a celor împotriva
cărora s-au organizat campanii insultătoare
de presă şi chiar atentate, ei venindu-i rândul
în 1977. Grav rănită, va supravieţui şi
va avea tăria să se întoarcă la destinul ei radiofonic
şi cultural, loc în care o vor găsi
evenimentele din 1989. Cum momentul a
marcat în scurt timp şi intrarea în caducitate
a Radio Europa Liberă, dimpreună cu rigorile
Războiului rece (în prima versiune!),
Monica Lovinescu s-a orientat spre materializarea
tipografică a operei sale… eterice.
Astfel, renaşterea spirituală postcomunistă
a României a inclus şi tipărirea la editura
Humanitas din Bucureşti a volumelor sale
duble: „Unde scurte”, „La apa Vavilonului”,
precum şi un inedit roman de tinereţe intitulat
„Cuvântul din cuvinte”.
Şi nici nu s-a uscat bine cerneala pe ferparele
celor doi apărători ai limbii şi culturii române,
că iată-ne agresaţi de o realitate care
s-ar fi sfiit poate să-şi arate colţii dacă ei mai
convergence #3

„La Apa Vavilonului”, Monica Lovinescu, 2008 „O sută de zile cu Monica Lovinescu”, Doina Jela, 2008
erau în viaţă… Ce-i drept, unul, în mediile
intelectualiste de pe Sena, iar celălalt, în
spaţiul universitar românesc (dar şi într-un
partid în care se aflau şi unii din cei ce o
atacaseră în media dâmboviţeană pe Monica
Lovinescu în timpul Războiului rece!).
Aşadar, pentru pregătirea viitorului grandios
– cică! – al ţărişoarei noastre, funcţionari
vremelnici au „epurat” sub pretexte europeniste
(!?!) proba orală de limba şi literatura
română a examenului de bacalaureat 2008
de aproape toată literatura română, inclusiv
marii clasici!
Pentru a avea aici în Franţa dimensiunea
clară a acestei samavolnicii culturale, ar trebui
să ne închipuim cam cum ar reacţiona
francezii dacă s-ar îndrăzni eliminarea din
materia de bacalaureat a lui… Molière sau
Baudelaire! Desigur, ar putea ieşi încă un
mai ’68, numai că la noi acasă, în ciuda
protestelor, s-a acţionat discreţionar, reeditându-se
antiperformanţa stalinistă, când,
la sfârşitul anilor ’50, poetul naţional Mihai
Eminescu fusese scos din programa liceelor
militare, rămânând să fie studiat trunchiat
de cenzură la celelalte tipuri de licee…
Şi cum o să mai vorbim de convergenţele
culturale româno-franceze, când tânăra
noastră generaţie, chiar dacă va mai
cunoaşte limba franceză, nu va avea o identitate
culturală?
novembre 2008 noiembrie
avec la mort de sa mère arrêtée, jugée et
condamnée comme ennemi du peuple. Elle
sera envoyée au Goulag autochtone, où,
sous un régime de terreur, elle sera liquidée
de sang froid. Ces évènements tragiques ont
aigri la fibre batailleuse de Monica Lovinesco,
devenant, aux micros de l’Europe Libre et de
la Radiofusion française, une expression de la
liberté refusée à son peuple, jusqu’à ce qu’elle
soit mise sur la liste noire par le régime de
Ceausescu.
Gravement blessée, elle survivra et aura la
force de s’en retourner vers son destin radiophonique
et culturel, lieu où elle sera débusquée
par les évènements de 1989. Comme le
moment a marqué en un court laps de temps,
autant la Radio de l’Europe Libre que les rigueurs
de la guerre froide, Monica Lovinesco
s’orienta vers la matérialisation typographie
de son œuvre... éthérique.
Ainsi, la renaissance post communiste de la
Roumanie a inclus l’impression de ses doubles
ouvrages: „Ondes courtes”, „A l’eau du Vavilon”,
et „Le mot des mots”.
Et l’encre n’est même pas encore bien sèche
sur les faire-part des deux défendeurs de la
langue et de la culture roumaine, que nous
Scriitori
voilà déjà agressés par une réalité qui aurait
pu montrer des dents si ces deux personnalités
étaient encore parmi nous…
Ainsi, pour la préparation du futur grandiose
de notre pays, les fonctionnaires ont épuré, en
utilisant des prétextes européanistes, la partie
orale de langue et de littérature roumaine du
baccalauréat 2008 de presque l’entière littérature
roumaine, y compris les grands classiques.
Pour que les français puissent comprendre
l’ampleur de cette „catastrophe” littéraire,
il faudrait qu’ils s’imaginent leur réaction si on
leur enlevait Molière ou Baudelaire de leur
baccalauréat français!
Malgré les protestations, il s’est actionné discrétionnairement
et de manière staliniste, le
retrait du poète Eminescu des salles de classes
militaires à la fin des années 50, le laissant
uniquement dans les autres classes, et ce
bâfré par la censure. Et comment parler des
convergences culturelles franco-roumaines,
alors que notre jeune génération, même en
connaissant la langue française, n’en possèdera
jamais vraiment l’identité culturelle?
Mais nous ne devons pas non plus attendre
trop longtemps, puisque les résultats de ces
temps d’inculture programmée se font déjà
ressentir pleinement.
Ecrivains 51

Deco
tendinte te • tendAnces
tend
52
© http://www.scandinaviandesigncenter.com
Déco
déco Quand déco rime avec
texte SAbInA SOCOL
phénomène médiatique ou véritable
prise de conscience, l’écologie est
désormais au coeur des préoccupations
des Français. Soucieux de vivre
dans un habitat sain, respectueux de
la santé comme de l'environnement,
le recours aux matières naturelles se
fait de plus en plus fréquent
Devant la multitude d'alternatives
écologiques et
l’engouement croissant
pour un intérieur à la fois écologique
et moderne, l’alliage écologie
et décoration s’impose comme une
évidence. Désireux de vivre dans
un habitat sain, respectueux de la
santé comme de l'environnement,
le recours aux isolants naturels,
enduits à la chaux, peintures sans
solvants, revêtements naturels,
textiles non traités, se fait de plus
en plus fréquent.
Alignés à cette tendance, de faire
valoir une plus-value éthique, les
designers et fabricants de meubles
se mettent à produire en mode
écologique et durable, de mettre
au point une éco-conception.
Démarche préventive qui intègre
aux critères habituels de conception
des critères environnementaux
qui prennent en compte le
convergence #3

écolo
cycle de vie du meuble, l'éco-conception résonne
déjà dans la tête des producteurs. Il s'agit
de fabriquer un produit dont, à fonctions égales,
les impacts négatifs sur l'environnement
soient réduits. Dans le cadre d'un meuble en
bois, il s'agit de garantir que le bois de fabrication
provient d'une forêt durablement gérée,
que les matières utilisées pour son traitement
sont non polluantes (vernis à l'eau par exemple),
ainsi qu'une valorisation en fin de vie
assurée.
„On retrouve, de plus en plus cette tendance,
novembre 2008 no embrie
Le designer Margot Barolo
a ainsi crée la lampe
Lampel, qui combine
lampe et pot de fleurs (le
tout garantie avec une
sécurité optimum!).
En plus d’être joli, ce petit
objet de déco a une autre
particularité : son look
change au fil des saisons!
„bio-decorații”
Fenomen de modă sau
veritabilă conştientizare,
ecologia este de ceva vreme
în centrul preocupărilor
noastre
Cererea tot mai importantă a pieții către
interioare care respectă sănătatea și mediul
înconjurător îi împinge pe producători
să utilizeze din ce în ce mai des materiale
de origine naturală.
în fața multiplelor alternative ecologice și
a creșterii cererii pentru un interior pe de o
parte ecologic și pe de altă parte modern,
necesitatea alianței dintre ecologie și
decorație interioară a devenit o evidență.
Din cauza acestei tendințe de a trăi într-o
locuință care respectă mediul și este
„sănătoasă”, producătorii încep să propună
izolanți naturali, prafuri de spălare pe bază
de var, vopsele fără adaosuri chimice de
avec l’utilisation de matériaux non polluants
dans certains meubles, et surtout dans les
peintures. Les producteurs et les fournisseurs
tiennent en effet à ne pas utiliser de formaldéhyde,
un composant toxique que l’on retrouve
dans les colles, et cherchent à le remplacer par
des matériaux respectueux de l’environnement.
Mais je note toutefois un manque de recul de la
branche vis-à-vis de la présence de l’écolo et du
„bio”, puisque cette tendance n’a commencé à
s’imposer que depuis deux ans”, explique Martine
Blanchard, architecte d’intérieur.
Déco
dizolvanți, podele de origine naturală,
materiale textile netratate chimic.
Conștienți de această tendință către o
plus-valoare de ordin etic, designerii și
fabricanții de mobile încep să producă în
mod ecologic și durabil, propunând pe
piață un „eco-concept” al decorațiilor de
interior. Demers preventiv care adaugă
criteriilor deja cunoscute criterii de ordin
ecologic care iau în considerație durata de
viață a unei mobile, eco-conceptul devine
esențial pentru fabricanți. Este vorba de
a fabrica un produs care are o calitate
echivalentă cu produsele precedente din
aceeași categorie, însă al cărui impact negativ
față de mediul înconjurător este tot
mai redus. De exemplu, pentru o mobilă
de lemn, eco-conceptul garantează că
lemnul provine dintr-o pădure care este
gestionată în mod durabil,
Deco
53

Deco
54
© http://www.deco-line.fr
© http://www.scandinaviandesigncenter.com
Déco
că materialele utilizate pentru tratarea
acestei mobile nu poluează și că mobila
este reciclabilă. „Această tendință este
din ce în ce mai prezentă, ni se propun
tot mai des mobile produse și mai ales
vopsite pe bază de materiale nepoluante.
Producătorii și furnizorii au hotărât de
exemplu să nu mai folosească lipici cu
compozante chimice toxice, înlocuindu-le
cu compozante naturale care respectă
mediul înconjurător. Având însă în vedere
că acest fenomen a început doar acum doi
ani, deocamdată această tendință „ecomodernă”
este prea recentă pentru a o
considera definitiv instalată”, explică Martine
Blanchard, arhitect de interior. Loc
de partaj și de regăsire între prieteni și în
familie, locuința privată a devenit o vitrină
și un pretext pentru un consum intens a
ceea ce se numește „decorație”. Numai că,
din cauza faptului că decorația de interior
a devenit o tendință de modă, avem foarte
des de-a face cu utilizarea de materiale
în mod neorganizat, fenomen care pune
în pericol pădurile și care accentuează
munca prost plătită a populației locale.
Din imaginația designerilor „verzi” se nasc
aproape zilnic produse noi pe bază de
materiale reciclate, recuperate și naturale.
Cadre din carton, coșuri de lenjerie din
material reciclat, ziduri vegetale și plante
care depoluează, vopsele ecologice și
obiecte de decorație de tot felul se „invită”
în interiorul locuințelor particulare.
Lieu de partage et de réunion, la maison est devenue
une vitrine et prétexte à une consommation
effrénée en terme de décoration. Changer
d’intérieur devient aussi simple que de changer
de chemise. Mais le problème c’est que ce
changement de mode est souvent synonyme de
gaspillage, de forêts en péril, de travail souspayé
pour les populations locales. Il est possible
aujourd’hui de prendre soin de son intérieur tout
en respectant la biodiversité et le travail humain.
De nouveaux produits à base de matériaux recyclés,
récupérés, équitables et naturels fleurissent
chaque jour dans la tête des designers verts.
Cadres en carton, corbeille à linge recyclées,
murs végétaux et plantes dépolluantes, peintures
écologiques et objets déco en tout genre s’invitent
dans l'intérieur des maisons.
„On peut parler effectivement d’une tendance
et d’une mode, mais la plupart des créateurs ne
la suivent pas encore, puisqu’ils préfèrent travailler
des choses intemporelles.
De plus, il est difficile de donner un avis très
juste sur la question puisqu’étant donné que
cette tendance est toute nouvelle, on ne sait pas
encore ce que donnent certains matériaux écologiques
(tel que le carton par exemple) dans le
temps, comment se passera leur vieillissement
naturel”, rajoute Martine Blanchard.
Si Alter Mundi est l’une des premières enseignes
à avoir proposé de la déco et du design éthique,
de nouveaux acteurs et de nouveaux styles apparaissent.
Acteur de l'économie solidaire sur
l'hexagone, la Compagnie du Commerce Equitable
offre une sélection de mobilier, d'objets
de décoration responsable d’inspiration éthnique-chic.
De son côté, Up&Up continue à faire
rimer ethnique et éthique avec des pièces issues
directement des artisans du Sud (sets de table
tressés en fleur de coco, vases en aluminium
venus d’Inde ou miroirs en algues tressées du
Bangladesh).
„Toutes les grandes enseignes sont aujourd'hui
sensibles à l’environnement, c’est pourquoi on
ne peut pas non plus parler de mode, mais plutôt
d’une véritable conscience écologique. Le plus
important, c’est de vivre dans un intérieur sain
et dépourvu de substances toxiques. Il ne s’agit
donc pas de céder à un effet de mode, mais de
songer honorablement à sa planète, et surtout
à son environnement proche”, conclut Martine
Blanchard.
Ainsi, même si une partie des producteurs ne
suivent pas encore les... écologiques et que la
déco-écolo n’en soit qu’à son prémisse, et il est
important de pouvoir la situer correctement: elle
ne doit pas être un effet de mode, mais une prise
de conscience qui se traduit dans une recherche
de produits écologiques avec des garanties et
une fin de vie assurée pour ces produits-là.
convergence #3

Pratique
Labels
Respect de la nature et développement
durable, „Ladeco” propose des
„productions référencées”. Cela signifie
qu’aucun fabricant référencé ne
touche à la forêt naturelle. Toutes les
productions sont issues de forêts de
replantation. Les bois achetés pour la
production des meubles proviennent
exclusivement des circuits officiels
gérant les forêts, et ce pour chaque
pays concerné.
Comment reconnaître ces produits?
La marque NF Environnement, repose
sur quinze critères écologiques. Les
labels et certifications PEFC (Pan European
Forest Council) et FSC (Forest
Stewardship Council) garantissent
la provenance du bois, issu de forêts
gérées de façon durable. Les normes
ISO 14001 et autres sont délivrées
à des entreprises engagées dans
une démarche environnementale. A
noter: l’apparition de l’Ecolabel Bois
de Bourgogne.
novembre 2008 no embrie
Le père Noël lui-même
ne s'y trompera pas,
il repèrera au premier
coup d'oeil ce foyer
domestique qui brûle
le plus écologique des
biocarburants, l'éthanol.
Inutile désormais de
couper des arbres!
Structure aluminium,
verre, marbre et pierre
dépolie pour une diffusion
optimale de la chaleur. Le
modèle GF-11, 498 euros.
www.planikadecor.com.
„Putem într-adevăr discuta despre o
tendință și un fenomen de modă, însă
artiștii nu o urmează încă majoritar, ei
fiind mai degrabă interesați în crearea de
obiecte atemporale. în plus, este dificil să
avem o opinie justă asupra acestui fenomen
având în vedere noutatea lui, încă
nu știm foarte bine care sunt consecințele
utilizării unor anumite materiale
considerate ecologice și cum vor reacționa
aceste materiale în timp”, adaugă Martine
Blanchard.
Dacă „Alter Mundi” este una dintre primele
mărci care a propus pe piață obiecte
de decorație și design etic, noi actori și
noi stiluri au apărut pe această piață.
Actor al economiei solidare în Franța,
Déco
„La Compagnie du Commerce Equitable”
propune pe piață o selecție de mobile și
de obiecte decorative de inspirație „etnică
șic”. Pe de altă parte, „Up&Up” continuă să
găsească rimă între etic și etnic cu obiecte
provenite direct de la producătorii artizani
din Sud (seturi de masă cu flori de cocos,
vaze de aluminiu din India și oglinzi din
alge împletite din Bangladesh). Astfel,
chiar dacă există încă producători care
nu se preocupă de ecologie și chiar dacă
decorația ecologică nu este încă foarte
avansată, este important ca ea să fie
corect înțeleasă: nu un fenomen efemer
de modă, ci o conștientizare care se traduce
prin cercetare și căutare de produse
ecologice cu garanții și un sfârșit de viață
care respectă mediul înconjurător.
Deco
55

Cronică
56
La chronique
par BenoIt leClerCq
Crise de foi
Criză de încredere
În împrejurările actuale de
agitaţie generală ale pieţelor
financiare, cu greu stăpânită
de intervenţiile masive ale
Statelor, este momentul să
ne punem întrebări asupra
circumstanţelor imobiliare şi
americane ale acestei crize,
fără ca acestea să disimuleze
cauzele veritabile în spatele
marii zugrăveli mondiale
Putem observa în sistemul de subprimes
un simplu element initiator al marasmului
actual. Este vorba de un credit ipotecar însoţit
de o dobândă variabilă, fără garanţii, în care
locuinţa celui care împrumută banii joacă
rol de gaj. După acordarea acestor credite
la persoane cu venituri modeste, băncile și
organismele de credit au „securizat” aceste
rate decupându-le în obligațiuni care au fost
Dans un climat de débâcle des marchés
contenu à grand peine par les interventions
massives des États, il convient de
s’interroger, certes, sur les circonstances immobilières
et étasuniennes de cette crise, mais celles-ci
ne doivent pas agir tel un écran de fumée
en nous faisant occulter les véritables causes dissimulées
derrière la tapisserie du monde.
On peut en effet voir dans le système des subprimes
un simple déclencheur du marasme actuel.
Il s’agit d’un crédit hypothécaire assorti d’un taux
d’intérêt variable, sans garantie, gagé sur le logement
de l’emprunteur. Après avoir octroyé ces
prêts à des ménages modestes, les banques et organismes
de crédit ont titrisé ces créances en les
découpant en obligations qui ont été mélangées à
de multiples actifs financiers. Lorsque l’hiver fut
venu et que le taux d’intérêt pour certains ménages
passa de 1 à 8 %, l’insolvabilité devint collec-
amestecate cu alte multiple active financiare.
La sosirea iernii, dobânda pentru unii dintre
datornici a crescut de la 1 la 8% și fenomenul
de insolvabilitate a devenit colectiv. Revânzarea
bunurilor imobiliare a devenit imposibilă,
prețurile au scăzut foarte mult și impreună
cu ele cursul titlurilor Metoda care consistă
în a continua de a ascunde aceste titluri fără
valoare printre celelalte între active financiare
complexe și oculte poartă un nume: este vorba
de furt. Faptul că aceste produse financiare
se „schimbă” la scară planetară datorită informaticii
a avut ca rezultat o contagiune extrem
de rapidă și a atins băncile. Prin propriile lor
îndoieli și lipsă de încredere în celelalte bănci,
ele au început să frâneze schimburile pe piața
interbancară și în consecință, creditele acordate
întreprinderilor. Criza de solvabilitate bancară a
început să fie acompaniată de o criză puternică
de lichidități
Benoit Leclercq,
professeur
de Sciences
Économiques et
Sociales, Lycée
Hugues Capet, Senlis
tive, ce qu’un tel système ne peut supporter. Les
biens immobiliers ne trouvèrent pas preneurs, les
prix chutèrent, ainsi que les cours des titres. La
pratique qui consista à partir de cette époque à
continuer de dissimuler ces titres désormais sans
valeur parmi des paniers d’actifs complexes et occultes
porte un nom: c’est du vol.
Ces produits financiers s’échangeant à l’échelle
planétaire à la vitesse informatique, la contagion
fut rapide et toucha ceux qui en avaient mangé
le plus: les banques. Doutant d’elles-même et des
autres, elles limitèrent leurs échanges sur le marché
interbancaire et donc les crédits aux entreprises.
La crise de solvabilité bancaire s’accompagna
d’une crise de liquidité. La récession est à nos
portes. La confiance est en berne. Les marchés
s’effondrent. Voilà la rhétorique bien huilée que
l’on nous sert à l’envi pour expliquer le pourquoi
du comment.
Le mal prend ses racines plus profondément, dans
la déconnexion de l’économie financière vis-à-vis
de l’économie réelle. Les entreprises créent des
actions et des obligations pour financer leur activité,
mais ces titres une fois émis ont une vie propre.
Leur valeur est ballottée en fonction de l’idée
tout à fait subjective que les offreurs et les demandeurs
se font de leur bonification. Olivier Godechot
rappelle avec discernement le „bazar de la
rationalité” dans les sociétés financières et les salles
de marché des banques, où l’on utilise notamment
l’astrologie comme technique de prévision !
Les Bruno Kerviel y sont légion et boursicotent
avec votre argent comme ils l’ont appris sur les
bancs de l’université, avec la bénédiction de leur
hiérarchie et des pouvoirs publics. Il suffit que ces
spéculateurs institutionnalisés qui manipulent
des sommes extravagantes anticipent des hausses
pour qu’elles se produisent dans un délire autoréalisateur.
Ces bulles spéculatives n’ont d’autres
fondements qu’elles-mêmes. La spéculation ne
choque pas seulement la morale laborieuse qu’on
nous distille en ces temps de rigueur salariale, elle
dicte sa loi plus puissamment que ne le feraient
les États. Elle est imprévisible et omnivore. Un
beau matin, elle génère une hausse inconsidérée
convergence #3

du prix des biens alimentaires à l’échelle mondiale,
provoquant ainsi la famine supplémentaire
de dizaines de millions d’individus. Un autre jour
en Roumanie, elle se saisit du leu comme d’un
nouveau jouet pour s’empresser de déprécier la
devise nationale. On est très loin de préoccupations
liées au plein emploi ou au développement.
L’annonce d’un plan de licenciement fait mécaniquement
augmenter le cours d’une action.
L’irresponsabilité le dispute à l’inutile. Même le
credo libéral du capitalisme financier, l’allocation
optimale des ressources, encourageant la libre
circulation des fonds à l’échelle planétaire pour
qu’ils profitent aux investisseurs les plus efficaces,
ne peuvent la justifier. Dans ce cas, pourquoi
refuser la taxe Tobin qui permet de séparer
le bon grain de l’ivraie? Elle ne pénalise pas les
investisseurs, mais dissuade ceux qui échangent
le même dollar quarante fois dans une journée.
Cette situation ne s’impose pas à nous comme
la loi de la pesanteur, elle fait l’objet d’un choix.
Choix des États, il y a 30 ans, d’ouvrir la boîte de
Pandore en libéralisant les marchés de capitaux
pour financer leurs dettes, de subir une pression
fiscale et sociale à la baisse par la mise en
concurrence des pays. Penser l’économie autrement
relève parfois du crime de lèse-majesté.
Serions-nous parvenus à la fin de l’histoire? Notre
idéal est-il atteint? La réaction des pouvoirs
publics à la crise actuelle est éloquente. Le signe
le plus fort reste pour l’auteur de ces lignes
la nationalisation bancaire au pays de l’oncle
Sam, et l’interdiction de vente à découvert édictée
au mois d’octobre par l’Autorité des Marchés
Financiers. Une telle autorité existe donc!
La nécessité de sauver le système bancaire a soudainement
permis de débloquer des milliers de
milliards de dollars. Cette dépense nouvelle présentée
hier comme inconcevable, antieuropéenne
et j’en passe, est devenue réalité. Ceux-là même
qui nous enseignent le dogme non-interventionniste
et le mythe du marché autorégulateur nous
préviennent d’un ton professoral : les circonstan-
novembre 2008 no embrie
ces l’exigent!
La faim dans le monde touche un milliard d’êtres
humains d’après le rapport des Nations Unies daté
du mois d’octobre...
Mais Jean-Pierre Gaillard, le monsieur rigolo qui
énonce à perdre haleine les cotations boursières
sur France Info vous le dira: „le rôle des journalistes
n’est pas de mettre de l’huile sur le feu”. Il
faut aller de l’avant.
De toute façon, ça y est, l’incendie est éteint, voilà
la confiance revenue. Tout va bien à nouveau.
Recesiunea bate la ușă. Iată pe scurt explicația
la întrebările „de ce?” și „cum?”.
însă rădăcinile sunt mult mai profunde:
economia financiară este total deconectată
de economia reală. întreprinderile creează
acțiuni și obligațiuni pentru a-și putea finanța
activitățile, însă acestea trăiesc autonom față
de cei care le-au creat. Valoarea lor se schimbă
în funcție de idei cât se poate de subiective
pe care ofertanții și cei care cumpără le au
asupra eventualei lor rentabilități. Olivier
Godechot reamintește „bazarul raționalității”
din societățile financiare și din sălile de piață
ale băncilor. Este suficient ca speculanții
instituționali care manipulează sume
extravagante să anticipeze creșteri pentru
ca acestea să aibă loc într-un delir total fără
un fundament solid și real. într-o bună zi,
generează creșteri considerabile de prețuri
pentru bunurile alimentare la nivel mondial,
provocând foametea a milioane de persoane.
într-o altă zi, în România, ia moneda locală
ca pe o jucărie nouă și o depreciază. Suntem
foarte departe de a ne gândi la deplina
ocupare a forței de muncă sau la dezvoltare.
Anunțurile făcute despre planuri de conce-
„La parabole des aveugles”,
Pieter Brueghel le Jeune.
Peinture qui fait référence
à la parabole du Christ
adressée aux Pharisiens:
"Si un aveugle guide un
aveugle, tous les deux
tomberont dans un trou".
Chronique
diere au ca rezultat pur matematic creșterea
cursului acțiunilor pentru întreprinderile care
concediază. Nici măcar ideologia liberală a
capitalismului financiar, de alocare optimă a
resurselor și care încurajează libera circulație
de fonduri la nivel planetar în așa fel încât să
devină o sursă de profit pentru investitorii cei
mai eficienți nu ajunge ca să justifice acest fenomen.
în acest caz, taxa Tobin nu penalizează
investitorii, însă îi descurajează pe toți cei care
sunt ocupați în a schimba același dolar de
patruzeci de ori pe zi.
Această situație nu este inevitabilă, ci este
vorba de o alegere. Cea pe care au făcut-o
Statele Unite, acum 30 de ani, prin eliberarea
piețelor de capital pentru a-și rambursa
datoriile, pentru a scădea presiunea fiscală
și socială prin intermediul fenomenului de
concurență între țări. Semnul cel mai puternic
rămâne naționalizarea băncilor în State și
interzicerea vânzărilor fără acoperire aplicată
în luna octombrie de către Autoritatea Piețelor
Financiare. Nevoia de a salva sistemul bancar a
permis dintr-o dată eliberarea, imposibilă ieri,
a mii de miliarde de dolari, devine azi o realitate.
Oricum, incendiul este stins și încrederea
revine. Totul este din nou în regulă.
Cronică
57

Opinii
de lIvIu Capșa
Ţara Murăturilor
Istoria noastră veche ne-a învăţat că românul
este frate cu codrul. În grade de rudenie
la fel de apropiate ar trebui plasate,
mergând pe linia serviciilor reciproc avantajoase,
după cum glăsuia o sintagmă cândva la
mare modă, şi Marea Neagră, şi Delta Dunării,
şi Munţii Carpaţi. De fapt, românul se află într-o
relaţie cordială cu toate formele de relief
înfrăţite în spaţiul carpato-danubio-pontic. Întreaga
natură mioritică s-a pus în slujba sentimentului
românesc al comunicării cu un biotop
binecuvântat. Din altă parte ne-au venit nouă
necazurile, iar, uneori, ni le-am creat şi singuri.
Desigur, nu dintr-un viciu masochist, ci din
prea multă imaginaţie altoită pe o prea puţină
adaptare la realitate. Adică, prea cunoscuta poveste
a diferenţei dintre teorie şi practică. De,
fire de poet, românul! Cele mai virile proiecte îi
eşuează în reverii. Sau în viziuni, în prognoze şi,
mai nou, în programe de guvernare.
Dar să ne întoarcem la subiect. După ce s-a
înfrăţit cu codrul, mai nou, românul, îmboldit
de un pragmatism de nevoie, şi-a extins aria
relaţiilor privilegiate. De pildă, în prag de iarnă,
are o atracţie deosebită pentru legumele găzduite
temporar în recipienţi de forme şi mărimi diferite,
de la borcane şi putinici, la bidoane şi butoaie.
Legumă acrită în suc propriu, iată simbolul
sub care vor fiinţa de acum înainte, până la
primăvara izbăvitoare, bucătăriile, cămările, debaralele,
balcoanele, pivniţele şi beciurile de pe
cuprinsul patriei.
Mai nou, aflăm din ziare că murătura românescă
a atins statutul de marfă pentru export. Alături
de broaşte, melci şi ghebe de pădure, ea va da
măsura forţei noastre economice de mari exportatori
pe piaţa occidentală, netezindu-ne
drumul, cam plin de hârtoape în rest, spre mult
visatul statut de economie natural-funcţională
de piaţă.
Voioşia bucălată a gogoşarului, isteţimea
crocantă a castraveţilor, generozitatea multiplicată
a conopidei, vigilenţa exagerată a ardeilor,
utilitatea convertită a gogonelei şi, peste toţi
şi toate, retorica inepuizabilă a verzei vor rescrie,
timp de câteva luni, epopeea sfârşitului şi
începutului de an.
novembre 2008 no embrie
Document transmis
Vor cădea stele şi burse celebre, imperii se vor
împuţina, speranţe şi pronosticuri se vor nărui,
vor secătui bugete şi fonduri europene, vor demisiona
consilieri şi miniştri, vor pieri ministere,
dar murătura românească va fi de neclintit,
singura certitudine într-o lume atât de nesigură.
Unica prietenă într-un univers potrivnic. Se cuvine,
aşadar, să-i omagiem fidelitatea neînvinsă
de frigul apartamentelor, să-i aplaudăm solitudinea
în care îşi face datoria pe masa golaşă a
românului, să-i cinstim perseverenţa cu care ne
împinge înainte o viaţa tot mai obosită.
Cât timp are murătura alături, românul poate
visa liniştit la viitoarea întâlnire cu frăgezimea
primăvăratică a urzicii.
Le pays des muraturi*
Un vieux proverbe affirme que le roumain
est „Frère de la Forêt”. Il faudrait considérer,
à la lumière des services réciproquement
consentis, que le même grade de parenté
s’applique à la Mer Noire au Delta du
Danube, et aux Carpates. En fait, le roumain
cultive des relations cordiales avec
toutes les formes de relief de son pays.
Toute la nature se met à la disposition
du sentiment roumain de bienveillante
communion avec un biotope riche et bien
portant. Les malheurs du roumain, quand
ils ne sont pas créés par lui, viennent
toujours d’ailleurs. Bien sûr, il ne les crée
pas par masochisme, mais par un surplus
d’imagination doublée d’un manque
d’adaptation aux réalités de la vie. Trop
de théorie, pas assez de pragmatisme:
c’est la rengaine habituelle du roumain. Il
est poète dans l’âme! Les projets les plus
virils finissent tous en rêverie... ou bien en
visions, en prévisions et plus récemment
en programmes gouvernementaux.
Mais revenons à nos moutons. A l’approche
de l’hiver, il sent une attraction
Liviu Capșa
este scriitor, membru
al Uniunii Scriitorilor
din România, avocat
în Baroul București. În
2005 a obținut premiul
USR pentru volumul
de versuri „Sinucidere
cu crini”
spéciale pour les légumes temporairement
entreposés dans des récipients de formes
et de grandeurs différentes, des petits pots
à confiture, jusqu’aux bidons et même
aux fûts. Le légume en saumure, voilà le
nouvel étendard qui va flotter, jusqu’au
printemps libérateur, au dessus de toutes
les cuisines, les débarras, les balcons et les
caves de Roumanie.
Désormais, la muratura est devenue article
d’exportation, avec les grenouilles, les
escargots et les champignons, ouvrant la
voie de l’économie locale vers un statut de
grand exportateur mondial!
Les étoiles exploseront en supernovas, les
bourses des grandes capitales s’effondreront,
les empires tomberont en ruine,
les budgets et les fonds européens se
volatiliseront, mais la muratura roumaine
restera imperturbable, seule certitude
dans un monde en continuelle mutation.
Temps que la muratura est à ses côtés,
le roumain peut rêver en toute quiétude
aux retrouvailles printanières avec l’autre
symbôle de sa cuisine: l’ortie.
* muratura – Accompagnement traditionnel roumain à base de légumes divers marinés, généralement
consommées en hiver.
Opinions
59

Bloc-notes
Stéphane Laurent
est journaliste et l'auteur
de fictions radiophoniques
pour la RTBF
Au début des années 1990, un artiste contemporain
avait connecté un yucca d’appartement
à un système qui lui permettait d’envoyer
des ordres d’achat et de vente en bourse de
façon aléatoire. Au bout d’un an – durée de l’expérience
– il est apparu que la plante n’avait pas perdu
d’argent... Cette anecdote, rapportée par le critique
d’art Nicolas Bourriaud sur l’antenne de France Inter,
illustre bien le rôle salutaire dévolu à la culture:
celui d’aiguillon de notre routine, de remise en cause
de nos certitudes, de réfraction du monde.
Mais la culture a un coût. Certes, le mécénat privé
existe: on peut citer les exemples du Français Marc
Ladreit de Lacharrière, patron du groupe financier
Fimalac, qui soutient musées et création théâtrale
contemporaine, ou de l’industriel allemand Reinhold
Würth, qui a créé une douzaine de musées d’art
moderne à travers l’Europe. Ces initiatives demeurent
toutefois éparses et anecdotiques et le soutien
à la culture relève la plupart du temps des financements
publics. Du reste, cette relation n’est pas
nouvelle: la Comédie-Française, créée par Louis XIV,
ou le musée du Louvre, fondé en 1793 par la République
française, en sont d’illustres exemples. Vécue
aujourd’hui à l’échelle européenne, cette question
constitue un enjeu considérable. Les enfants de l’Europe
actuelle ne sont-ils pas les héritiers d’Homère,
de Shakespeare et de Michel-Ange? Un tel ciment ne
vaut-il pas mieux que les fluctuations économiques?
Nous évoquions dernièrement dans ces pages la nécessité
de considérer l’Europe autrement que comme
Stéphane Laurent
Homère, Shakespeare et Michel-Ange
Homer, Shakespeare și Michelangelo
La începutul anilor 1990, un artist contemporan a conectat
un yucca de apartament la un sistem care îi permitea
să trimită ordine de cumpărare şi de vânzare la bursă în
mod aleatoriu. După un an – durata experimentului – s-a dovedit
că planta nu a pierdut bani... Această întâmplare, povestită
de către criticul de artă Nicolas Bourriaud pe undele de radio
ale postului France Inter, ilustrează foarte bine rolul salvator al
culturii: acela de scoatere din rutină, de re-punere în discuţie a
certitudinilor noastre, de oglindă a lumii. Însă cultura are un preţ.
Desigur, există mecenatul privat: se pot cita aici exemplele francezului
Marc Madreit de Lacharrière, patron al grupului financiar
Fimalac, care sponsorizează muzee şi creaţii teatrale contemporane,
sau cel al industriaşului german Reinhold Würth, care a creat
o duzină de muzee de artă modernă peste tot în Europa. Aceste
iniţiative sunt totuşi rare şi anecdotice, iar susţinerea culturii este
în cea mai mare parte a timpului atribuită finanţărilor publice.
une bureaucratie supranationale et de lui donner du
sens. La concrétisation de ce projet aussi ambitieux
qu’indispensable réside notamment dans l’importance
que l’on voudra bien accorder à la culture, synonyme
de transfiguration du réel. Il existe d’ailleurs
à ce sujet une véritable attente: en juin 2004 paraissait
dans le journal Le Monde un vibrant appel d’artistes
en faveur d’une Europe fondée sur sa culture,
signé par des personnalités aussi emblématiques que
Maurice Béjart, Patrice Chéreau, Jordi Savall, Amin
Maalouf ou Wislawa Szymborska.
Or, il semble que cette attente ne soit pour l’heure
que très partiellement comblée. Les programmes
européens dédiés à la culture représentent environ
130 millions d’euros par an, soit 0,12 % du budget
communautaire – moins de 30 centimes par habitant.
Et si 2008 a été promue année européenne du
dialogue interculturel, le montant de 10 millions
d’euros réservé à cette heureuse initiative fait bien
pâle figure comparé aux sommes astronomiques englouties
récemment – avec le succès que l’on sait –
dans la spéculation financière…
Il convient donc de choisir ses priorités et de réaffirmer
sans cesse l’importance capitale du développement
culturel en Europe et donc de son financement.
Même s’il est bon de rappeler aussi que l’art
sait quoi qu’il arrive s’affranchir des cadres imposés
et qu’il trouve toujours une voie, y compris dans les
pires dictatures. Pablo Neruda, Alexandre Soljenitsyne
ou Lounès Matoub en sont – entre beaucoup
d’autres – l’illustration archétypale.
Bloc-notes
De altfel, aceste legături nu sunt o noutate: Comedia Franceză,
creată de către Ludovic XIV, sau muzeul Luvru, fondat în 1793 de
către Republica Franceză, sunt două exemple celebre.
La scară europeană, acest obiectiv este considerabil. Copiii Europei
de azi nu sunt ei moştenitorii lui Homer, ai lui Shakespeare
şi ai lui Michelangelo? Nu cumva această moştenire este mai
importantă decât orice fluctuaţie economică?
Or, se pare că această aşteptare nu primeşte până acum decât
răspunsuri parţiale. Programele europene dedicate culturii
reprezintă în jur de 130 de milioane de Euro pe an, adică 0,12%
din budgetul comunitar – mai puţin de 30 de cenţi pe cap de locuitor.
Din fericire, arta ştie, indiferent de circumstanţe, să se afirme în
afara cadrelor impuse, inclusiv în contextul celor mai teribile regimuri
dictatoriale. Pablo Neruda, Alexandru Soljeniţîn sau Lounes
Matoub sunt doar cateva arhetipuri celebre.
60 convergence #3

Editură și Tipografie
Noi vă imprimăm succesul!
RO 300551 Timișoara | Str. Alexandru Vaida Voievod FN
Tel/Fax: + 4 (0256) 293 809 | artpress@artpress.com.ro
Château de l’Ile vous invite à découvrir
A 10 minutes de Strasbourg, laissez-vous charmer par le calme et la sérénité de cette Ile de bien-être.
Découvrez son hôtellerie 4 étoiles, ses restaurants et son spa, au cœur d’une nature préservée.
Le Château de l’Ile vous accueille également pour vos manifestations professionnelles et privées
avec ses 12 salles entièrement équipées et son parc verdoyant.
En décembre, le Château de l’Ile vous invite dans son cadre d’exception
à profi tez de la magie de Noël : soirées féeriques, menus festifs, idées-cadeaux...
retrouvez vite tout le programme des animations de fi n d’année
www.chateau-ile.com
Château de l’Ile - 4 quai Heydt - 67540 Strasbourg Ostwald
Tél. 03 88 66 85 00 - ile@grandesetapes.fr