După 20 de ani - Centre Roumain de Strasbourg

Publication trimestrielle du Centre Roumain de Strasbourg/Publicație trimestrială a Centrului Român de la Strasbourg
Photo
Irina Ionesco
L’insolence en
noir et blanc
Dosar
După 20 de ani
Dossier
20 ans après
€ 5,50
Les nouvelles tendances en Europe Noi tendinţe în Europa
#6 Toamnă/Automne 2009
Stéphane Laurent La subtile poésie de la banane
Talents L’aventure BD en Roumanie
Analyse La définition de l’homme post-communiste
Actualité
La Collection Bruckenthal à Paris
Actualitate Colecția Bruckenthal la Paris

"Une des meilleures revues sur la réalité roumaine, vue
dans un contexte européen"
Alex.Stefanescu, Romania Literara
"Una dintre cele mai bune reviste despre realitatea
românească, privită în context european"
Alex.Ștefănescu, România Literară
Formular de abonament/Formulaire d’abonnement CONVERGENCE
"Une présentation graphique élégante
et un contenu thématique
qui peut satisfaire les plus exigeants
des souhaits du lecteurs"
Hudea M. Simion, Monitorul Expres
"O ținută grafică elegantă și un
conținut tematic ce poate satisface
cele mai exigențe dorințe
pentru lectură"
Hudea M. Simion, Monitorul Expres
Nume/Prenume/Firma – Nom/Prénom/Raison sociale…………………………………………………………………………………………...
Strada/Rue………………………………………………………………………………………………………………Nr/N°………...
Localitate/Ville……………..…………………………………………………Code poştal/Code postal…………Ţara/Pays……………………
Tel. domiciliu/Tél. domicile…………………… Tel. mobil/Tél. portable……………………Email………………………………………………
Abonament la 4 numere (un an) – tarif 20 euro pe an/Abonnement pour 4 numéros (une année) – tarif 20 euros par an. Modalităţi de plată/Modalités de règlement:
Cec bancar emis pentru Centre Roumain de Strasbourg/Chèque émis à l’ordre du Centre Roumain de Strasbourg Cash/Espèces
Virament în contul alăturat/Virement sur le compte BNP PARIBAS – AGENCE STRASBOURG ROBER RIB 30004 02152 00010018836 84/
IBAN: FR7630004021520001001883684 BIC/SWIFT: BNPAFRPPSTR

Editorial
Stéphane Laurent
est journaliste et auteur de
fi ctions radiophoniques
pour la RTBF
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Stéphane Laurent
La subtile poésie de la banane…
Envoyez une musique à suspense. Toi, tu peux
commencer à avaler ta banane.
C’est sur ces surréalistes paroles que votre
serviteur est entré dans l’univers fascinant de la
télévision roumaine. Elles furent prononcées par
Oana Zavoranu, une jeune femme tellement vulgaire
qu’elle ferait passer Britney Spears pour Fanny Ardant.
Zavoranu est la présentatrice d’une émission
de divertissement au cours de laquelle on a pu voir
Sexy Braileanca – une autre donzelle à l’éblouissante
classe naturelle – se livrer à un concours d’avalage
de banane. Nous laisserons le lecteur imaginer la
poésie de la séquence… La même Oana Zavoranu
s’est aussi illustrée en expulsant avec force insultes
et hurlements la jeune Monica Columbeanu de son
plateau. Qui sont donc Sexy Braileanca et Monica Columbeanu?
Ces délicates jeunes femmes appartiennent à une catégorie
socio-professionnelle de toute évidence très
représentée sur les écrans roumains: l’invité dont on
ne sait pas exactement de quoi il vit. Il y a, comme ça,
des tas de gens dont l’unique activité semble être de
hanter les studios télévisés de Bucarest et de répondre
à des interview (à quel sujet? Mystère…). Un pauvre
transsexuel baladé de plateau en plateau comme
un phénomène de foire constitue, par exemple, un
autre prototype de ces invités professionnels. Parfois,
il leur arrive de pousser la chansonnette dans des
Poezia subtilă a bananei...
da!i drumul muzicii de suspans. Tu, începe s" m"nânci
banana. Pe muzica acestor cuvinte, am p"truns în universul
fascinant al televiziunii române. Fraza fusese
rostit" de Oana Z"voranu, o tân"r" femeie atât de vulgar" încât; în
compara#ie cu ea, Britney Spears seam"n" mai degrab" cu Fanny
Ardant. Z"voranu este prezentatoarea unei emisiuni de divertisment
unde o putem admira pe Sexy Br"ileanca, o alt" domni$oar"
cu o extraordinar" noble#e natural", participând la un concurs de
mâncat banane. L"s"m cititorul s" î$i imagineze romantismul
scenei. Aceea$i Oana Zavoranu s-a remarcat când a dat-o afar"
din platou pe tân"ra Monica Columbeanu cu urlete $i insulte. Dar
cine sunt Sexy Br"ileanca $i Monica Columbeanu? Aceste delicate
domni$oare fac parte dintr-o categorie socio-profesional" foarte
prezent" pe micile ecrane din România: invitatul despre care nu
prea $tim cine este $i din ce tr"ie$te. Exist" astfel o gr"mad" de oameni
a c"ror unic" activitate pare a fi aceea de a se plimba prin studiourile
de televiziune din Bucure$ti $i de a r"spunde la interviuri
(al c"ror subiect este? mister! ). Un s"rman transsexual plimbat din
platou în platou $i prezentat c" un num"r de circ reprezint" de
exemplu un alt prototip al acestor „invita#i” de profesie. Câteodat"
play-back comme on n’en ose plus en France depuis
Champs-Elysées de Michel Drucker… Mais la force
de la télévision roumaine n’est pas seulement dans
sa vulgarité, elle réside aussi dans sa quête effrénée
du sensationnalisme. Andrei Gheorghe, présentateur
dont la sympathie naturelle évoque celle de Vladimir
Poutine, sort ainsi régulièrement (mécaniquement?)
de ses gonds, allant jusqu’à frapper ses propres invités.
Réalité? Mise en scène? La question n’est pas là.
Ce qui importe, c’est de constater que la télévision
roumaine n’a de toute évidence pas compris le sens
profond de la liberté d’expression: c’est justement
parce qu’on a le droit de tout dire qu’il ne faut pas
dire n’importe quoi.
Mais que les Roumains se rassurent: la France, rompue
depuis bien plus longtemps aux us et coutumes
de la démocratie, ne l’a pas non plus saisi. Car la
consternante vulgarité des programmes en Roumanie
n’est pas autre chose qu’un reflet à peine déformée
de la télévision française.
Les querelles de voisins de Sans aucun doute, la nouvelle
version de Tournez Manège présentée par Sébastien
Cauet ou l’écœurant romantisme de Maman
cherche l’amour sont autant de raisons de tourner
sept fois sa langue dans sa bouche avant de critiquer
le petit écran roumain.
Même si voir Traian Basescu danser sur un tube d’O-
Zone, franchement, c’est au-dessus de mes forces…
mai $i cânt" câte o roman#" în play-back cum se f"cea în Fran#a
pe vremea când Michel Drucker f"cea emisiunea Champs-Elysée.
Îns" for#a televiziunii române rezid" nu doar în vulgaritate, ci $i în
c"utarea neîncetat" a senza#ionalului. Andrei Gheorghe, prezentator
a c"rui carism" natural" ne face s" ne gândim la Vladimir Putin,
se enerveaz" în mod regulat (mecanic?) $i ajunge pân" la violen#e
fizice fa#" de proprii s"i invita#i. Realitate sau înscenare? Ceea ce
conteaz" este faptul c" televiziunea român" nu a în#eles sensul profund
al libert"#ii de exprimare: tocmai pentru c" avem dreptul s"
spunem totul, nu ne putem permite s" facem orice. Îns" românii
pot sta lini$ti#i: nici Fran#a, care cunoa$te obiceiurile $i tradi#iile
democra#iei de mult" vreme, nu a în#eles acest lucru. Vulgaritatea
consternant" a programelor din România nu este altceva decât o reflectare
pu#in deformat" a televiziunii franceze. Certurile dintre vecini
din emisiunea „Sans aucun doute”, noua versiune a emisiunii
„Tournez manège” prezentat" de Sébastien Cauet sau romantismul
dezgust"tor din „Maman cherche l'amour” reprezint" argumente
care m" fac s" m" gândesc de zece ori înainte de a critica micul
ecran românesc. De$i, atunci când îl v"d pe Traian B"sescu dansând
pe muzica grupului O-Zone mi-este foarte greu s" m" ab#in...
Editorial
1

Colecția Bruckenthal
la Paris
Interviu cu Jan de Maere
p.10
DOSAR - ISTORIE
Diagnostic - după 20 de
ani
p.14
Irina Ionesco
Portret
p.24
Tendances
Les Champs de Fleures
Solaires Dansantes
p.42
ACTUALITTATE
DOSAR
CULTURĂ URĂ
Publicație trimestrială în limbile română și franceză*
Magazine trimestriel en langues française et roumaine*
EDITORIAL
01 La subtile poésie de la banane
par Stéphane Laurent
ACTUALITE
03 Analiza
Defi niția socială a omului post-comunist
06 Reportaj
Nicolae Manolescu, șef peste scriitori
08 Expoziție
Eugène Ionesco la BNF
10 Expoziție
Colecția Bruckenthal la Paris
DOSSIER
14 Diagnostic
După 20 de ani
CULTURE
24 Portret
Irina Ionesco
28 Jurnal
Alex.Ștefănescu
TENDINȚE
OPINII
*Toate articolele sunt disponibile în ambele limbi, în rezumat/*Tous les articles sont disponibles dans les deux langues, en encadrés.
Formular de abonament în coperta 2/Formulaire d'abonnement en couevrture intérieure.
32 Incursiune
În căutarea indentității europene în România
34 Pamfl et
Pamfl etu' lui Pan Filet
36 Talente
Anim'Est - Banda desenată
40 Rendez-vous
Agenda culturală
48 Divele și scrisul
de Liviu Capșa
#6 Toamnă/Automne 2009
TENDANCES
42 Ecologie
Dang - Les sculptures de lumière
OPINIONS
46 Carnet
Morts pour la France
BLOC-NOTES
Editat de/Édité par Le Centre Roumain de Strasbourg, 39 rue de la Carpe Haute, 67000, Strasbourg - France, redactia@centre-roumain.
fr, 0033-388317298 Directorul publicației/ Directeur de la publication Adrian Socol Redactor șef/Rédactrice en chef Iulia Cantor-Salzani Secretar de redactie/Secrétaire
de rédaction Marioara Socol Colaboratori/Collaborateurs Alex %tef"nescu, Anda Ghiran, Benoît Leclercq, Cristian Botez, Cristian Stamatoiu,
Liviu Cap$a, Loredana Chituc, Radu Preda, Stéphane Laurent, Tania Pa$cu Concepție grafi că/Conception design graphique www.insecable.com
– Strasbourg Tehnoredactare/ Mise en page Iulia Cantor-Salzani Corectură/Révision Emanuel Dobre Traducere/Traduction Mariana Socol Mulțumiri/Remerciements Dan Voinea,
Jan de Maere, Marius Oprea, Irina Ionesco, Mihai Mitric", Alexandre Dang, Musée Tavet-Delacourt, Bibliothèque Nationale de France Foto copertă1/Crédit photo
couverture1 © Fototeca online a comunismului românesc - „Aspect din timpul vizitei conduc"torilor de partid $i de stat în regiunea Gala#i (F"urei) - 382/1966” Marketing-
Abonamente/Abonnements Mariana Socol PrePress Dorin Pâslaru Tipografi e/Imprimerie ARTPRESS SRL, str. Al. Vaida-Voievod FN, 300551 Timi$oara, România Exemplare/Exemplaires
5000 Centrul Român de la Strasbourg – asocia#ie înregistrat" la Prefectura Bas-Rhin, Siret 49924685800017/ISSN 1961-4535 Le Centre Roumain
de Strasbourg est une association enregistrée à la Préfecture du Bas-Rhin, Siret 49924685800017/ISSN 1961-4535 Drepturile de reproducere pentru imagini
sau text sunt rezervate. Pentru orice utilizare adresa#i-v" redac#iei. Les droits de reproduction ou de représentation des textes, images ou tout autre élément contenu dans
cette publication sont réservés dans le monde entier. Merci d’adresser vos demandes à la rédaction.

TOAMN! 2009 AUTOMNE
Analiză
Politic"
Una dintre consecințele absenței dezbaterii în jurul chestiunii sociale în România post-totalitară este amânarea sau
ignorarea necesității redefi nirii omului de azi, a supraviețuitorului celui „nou” promovat violent de către comunism
TEXT RADU PREDA • FOTO JEAN-MICHEL WAWRZYNIAK
Defi niția socială a omului
post-comunist
Nu este vorba aici de înlocuirea
unei ideologii
cu alta, miza fiind
desp"r#irea total", f"r" rest, de viziunea
totalitar" asupra societ"#ii.
Oricât de teoretic" pare, problema
defini#iei sociale a omului este una
concret", cu urm"ri vizibile $i pe
termen lung. Modul cum este definit
sau v"zut generic omul prin
excelen#" de c"tre oamenii afla#i în
posesia puterii, dac" via#a lui are
sau nu pre#, dac" personalitatea
fiec"ruia în parte are sau nu valoare,
dac" este sau nu în centrul
aten#iei statului, dac" este liber
sau #inut în temni#a fricii $i a neîncrederii,
dac" se reduce la o mas"
biologic", f"r" alt" dimensiune,
cultural" sau spiritual", dac"
este sau nu irepetabil, dac" este
un subiect al milei publice, dac"
are $i alte calit"#i, drepturi $i, în
cele din urm", demnitate – toate
aceste aspecte, p"r#i din defini#ia
complex" a omului ca persoan" $i
fiin#" social", influen#eaz" nemijlocit
decizii politice, legi $i ordine.
Generalizând, se poate spune c"
vârstele istorice ale umanit"#ii
sunt tot atâtea ilustra#ii ale
defini#iilor concurente $i succesive
ale omului.
Un exemplu în acest sens îl ofer"
tocmai comunismul, sistemul
politic bazat pe o minciun"
ontologic", pe egalitatea absolut"
impus" cu mijloace absolutiste.
Nebunia bol$evic" a umplut nu
doar câmpurile de lupt" cu milioane
de cadavre, ci a reu$it s"
transforme #"ri $i p"r#i de continente
în enorme laboratoare ale
unui experiment social f"r" precedent.
„Omul nou” trebuia s" se întrupeze
pe ruinele unei umanit"#i
contestate radical. Noutatea nu
era potrivit acestei gândiri doar
rezultatul unui progres, ci în egal"
m"sur" emergen#a cvasi-divin" a
unei f"pturi nemaiîntâlnite prin
eliberarea unor for#e (proletare)
pân" atunci latente. Or, pentru
a ajunge aici, orice sacrificiu era
permis. Promisiunea nout"#ii,
a societ"#ii comuniste f"r" clase
sociale $i dep"$ind cu mult standardele
de via#" ale capitalismului,
f"cea posibil" $i recomandabil"
asasinarea trecutului $i a celor
care îl reprezentau.
Un alt exemplu, la fel de sugestiv
$i de apropiat în timp $i spa#iu,
îl ofer" na#ional-socialismul
german. Dac" proiectul comunist
dorea impunerea unei rase
umane, noi format" din alogeni
adu$i la numitorul comun al foamei
de putere („Proletari din toate
#"rile, uni#i-v"!”), imperiul hitlerist
de o mie de ani reprezenta
spa#iul vital de manifestare a unei
rase umane pure, neamestecate.
A$a cum noutatea comunist" se
construia cu pre#ul lichid"rii vechiului
sistem social, domina#ia
rasei ariane se realiza prin crima
selectiv", purificarea etnic" $i dominarea
popoarelor considerate
inferioare. Dorin#a împlinirii ideii
germanice f"cea ca niciun pre#, inclusiv
acela al distrugerii propriei
#"ri, s" nu fie prea mare.
În ciuda similitudinilor datorate
aceleia$i energii malefice,
diferen#a dintre cele dou" momente
traumatizante ale istoriei
recente este evident". Astfel, în
timp ce Germania post-belic",
asistat" de puterile înving"toare, a
trecut la o revizuire fundamental"
a institu#iilor sale, în majoritatea
#"rilor ex-comuniste, bogate
de altfel în bibliografii de analiz"
istoric" $i intelectual" a fenomenului
totalitar, consecin#ele politice
au fost minime. Noua Constitu#ie
german" de la 23 mai 1949 preciza
deja în primul articol: „Demnitatea
omului este intangibil". Respectarea
$i ap"rarea acesteia este
obliga#ia tuturor organelor puterii
de stat” (Art. 1, alin. 1). Formula
juridic", aflat" pân" în prezent în
mijlocul dezbaterii exegetice, exprima
tocmai dorin#a ferm" de a
face imposibil" repetarea abuzului
asupra omului în virtutea unei
defini#ii particulare despre acesta.
Omul/cet"#eanul revine în centrul
aten#iei puterii publice, totul se
Politique
ACTUALITA TA • AC
ACTUALITÉ
3

Politique
4
Politic"
Une des conséquences de l’absence
de débat autour de la question
sociale dans la Roumanie post –
communiste est le fait de retarder
ou d’ignorer la nécessité de redéfinir
l’homme d’aujourd’hui, le survivant
du « nouveau » violemment
promu par le communisme.
Même s’il paraît très théorique, le problème
de la défi nition sociale de l’homme est un problème
concret, avec des conséquences visibles
et à long terme. La manière dont il est défi ni ou
vu génériquement par le pouvoir en place, si sa
vie a un prix ou non, si la personnalité de chacun
représente une valeur ou non, si on lui reconnait
d’autres qualités, droits et fi nalement de la dignité
– tous ces aspects, parties de la défi nition
complexe de l’homme en tant que personne et
membre de la société, infl uencent fortement les
décisions politiques, les lois et l’ordre.
face în func#ie de drepturile $i în
respect deplin a personalit"#ii $i
integrit"#ii trupe$ti ale acestuia
(vezi Art. 2, alin. 1 $i 2). Potrivit
interpret"rii acestor prevederi
constitu#ionale, persoanele care
se fac vinovate de înc"lcarea
demnit"#ii omului nu pot prelua
func#ii publice a$a cum, în virtutea
aceluia$i articol, experien#ele
cu material genetic uman sunt
permise în Germania de azi doar
în condi#ii foarte minu#ios reglementate.
În #"rile post-comuniste, singura
consecin#" juridic" major" a trecerii
timp de jum"tate de secol
prin teroarea de stat este preluarea
în primele capitole ale legilor
fundamentale a listei cuprinzând
drepturile omului. Nefiind îns"
ancorate într-o viziune de ansamblu,
acestea nu î$i dezvolt"
capacitatea de influen#are direct"
a deciziilor politice sau a profilului
social, adic" nu dep"$esc,
pentru moment cel pu#in, stadiul
unor deziderate. Omul/
cet"#eanul nu este în centrul
aten#iei puterii publice, aceasta
ac#ionând de cele mai multe ori
ignorând drepturile lui $i nerespectând
nici personalitatea
$i nici integritatea trupeasc" ale
La défi nition sociale de l’homme post - communiste
Un des exemples dans ce sens est justement
le communisme, système politique basé sur
un mensonge ontologique, l’égalité absolue
imposée par des moyens absolutistes. La folie
bolchévique a non seulement semé les champs
de bataille avec des millions de cadavres, mais
elle a également réussi à transformer des pays
et des continents en énormes laboratoires d’une
expérience sociale sans précédent. „Le nouvel
homme” devait être créé sur les ruines d’une
humanité fortement contestée. La nouveauté
étant, selon cette pensée, pas seulement le résultat
d’un progrès, mais également l’émergence
quasi- divine d’une créature jamais vue auparavant,
par la libération des forces (prolétaires)
jusqu’à là latentes. Or, afi n d’en arriver là, tous
les sacrifi ces étaient permis. La promesse du renouveau,
de la société communiste sans classes
sociales et dépassant largement les modèles de
vie du capitalisme, rendait possible
CONVERGENCE #6

TOAMN! 2009 AUTOMNE
acestuia. În plus, evitarea
sistematic" a asum"rii istoriei
recente explic" fenomenul
continuit"#ii neîntrerupte a clasei
conduc"toare, în parlamentele,
guvernele $i administra#iile
locale fiind reg"si#i mul#i dintre
deciden#ii fostului regim.
Compara#ia cu Germania postnazist"
este iar"$i sugestiv": procesului
de la Nuernberg nu îi corespunde
în Europa Central" $i de
Est post-comunist" niciun mecanism
juridic sau moral minim de
lustrare. În timp ce pentru crimele
na#ional-socialismului s-au
identificat principalii vinova#i
(discu#ia despre „complicitatea”
popula#iei civile continu"), pentru
ororile comunismului de
vin" este... comunismul.
et recommandable l’assassinat du passé et de
ses représentants.
Un autre exemple, est donné par le nationalsocialisme
allemand. Si le projet communiste
voulait imposer une race humaine nouvelle
formée par des individus ramenés au
dénominateur commun par la soif de pouvoir
(„Prolétaires de tous les pays, unissez-vous !”),
l’empire hitlérien représentait l’espace vital de
manifestation d’une race humaine pure, sans
mélanges. Tout comme la nouveauté communiste
se bâtissait au prix de la destruction de
l’ancien système social, la domination de la race
arienne s’imposait à travers l’assassinat sélectif,
la purifi cation ethnique et la domination des
peuples considérés comme inférieurs. Le désir
de réalisation de l’idée germanique étant plus
fort que n’importe quel prix, y compris celui de
la destruction de son propre pays.
Malgré les ressemblances dues à la même
énergie maléfi que, la diff érence entre ces deux
moments traumatisants de l’histoire récente
est évidente. Ainsi, tandis que l’Allemagne
d’après-guerre, aidée par les alliés vainqueurs,
est passée à une révision fondamentale de
ses institutions, dans la majorité des pays excommunistes,
d’ailleurs très riches en bibliographies
d’analyse historique et intellectuelle
du phénomène totalitaire, les conséquences
politiques ont été minimes. La Nouvelle Constitution
allemande du 23 Mai 1949 précisait
déjà dans son premier article : „La dignité
de l’homme est intouchable. Le respect et la
Aceast" ambiguitate, cultivat"
sistematic de dou" decenii încoace,
este la originea convulsiilor
politice de la noi $i de aiurea.
Ea ne arat" c", înainte de a fi de
ordin politic, criza permanent"
prin care trec, în ciuda statutului
multora dintre acestea de
membre ale UE, majoritatea
covâr$itoare a #"rilor foste comuniste,
în frunte cu România, este
rezultatul unui grav deficit etic.
Dilema în care ne afl"m este de
aceea pe m"sur": cum înnoirea
trebuie s" porneasc" de la vârf,
prin decizii politice, $i cum clasa
politic" este prima care profit" de
pe urma unui post-comunism
f"r" consecin#e, st"m prin$i în
plasa istoriei pe care, de data
aceasta, ne-o scriem singuri.
Politic"
défense de celle-ci sont les obligations de tous
les organes du pouvoir étatique” (Art. 1, alin. 1).
La formule juridique, jusqu’à présent au cœur du
débat d’exégèse, exprimait justement la ferme
intention de rendre impossible la reproduction
de l’abus sur l’humain au nom de la vertu d’une
quelconque défi nition de ce dernier. L’homme/
citoyen revient au centre de l’attention du
pouvoir public, tout est fait selon les droits et le
total respect de son intégrité (voir Art.2n alin. 1
et 2). Selon l’interprétation de ce texte constitutionnel,
toute personne ayant atteint au respect
de la dignité humaine ne peut prétendre occuper
des fonctions publiques tout comme, selon
ce même article, les expérimentations à base de
matériel génétique humain sont possibles dans
l’Allemagne d’aujourd’hui uniquement dans des
conditions sévèrement réglementées.
Dans les pays post - communistes, la seule
conséquence juridique majeure du passage pendant
presqu’un demi- siècle par la terreur d’état
est, dans les premiers chapitres, la citation des
lois fondamentales sur les droits de l’homme.
Mais, faute d’un ancrage dans une vision
d’ensemble, celles-ci ne peuvent développer
leur capacité d’infl uence directe des décisions
politiques ou du profi l social, ne dépassant pas,
pour le moment du moins, le stade du désir.
Le renouvellement doit commencer par la
tête, et parce que la classe politique profi te
la première de ce post – communisme sans
conséquences, nous sommes piégés dans le
carcan de l’histoire qui, cette fois est écrite par
nous-mêmes.
Politique
5

Culture
6
Cultur"
Nicolae Manolescu, încă
patru ani şef peste scriitori
Nicolae Manolescu
Reportaj
„Vă promit să încerc să fi u un președinte cât mai obiectiv și, în măsura posibilităților, vom
încerca să facem tot ce se poate face”, declara scriitorul și criticul literar Nicolae Manolescu,
în seara victoriei la Teatrul Național București. Cu177 de voturi, Nicolae Manolescu a fost
reales președinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR)
TEXT/FOTO CRISTI BOTEZ
În pofida criticilor $i a atacurilor
sus#inute la care a fost supus, Nicolae
Manolescu a câ$tigat la pas alege-
rile pentru pre$edin#ia Uniunii Scriitorilor,
ob#inând, astfel, un al doilea mandat de
patru ani. Cu 177 de voturi în
favoarea sa, criticul literar $i-a
surclasat contracandida#ii. Nicolae
Breban, despre care scriam
în num"rul trecut al revistei, c"
este abonat la locul al doilea, $i-a
confirmat statutul de secund,
dup" ce a primit creditul a 76 de membri
ai Uniunii. Dan Mircea Cipariu, entuziastul
poet, care înainte de alegeri era atât de
încrez"tor în victorie, nu a convins decât 38
„O frumoasă
poveste SF”
de votan#i. El a fost urmat, la distan#" de numai
dou" voturi, de mult mai discretul Costi
Stan, $eful Sec#iei Proz" a filialei Bucure$ti
a USR. Ultimul s-a clasat chiar ultimul candidat
intrat în curs", %tefan Agopian, cu
doar 17 voturi primite.
Iat" cum autoritatea $i statura autorului
„Istoriei critice a literaturii române” au fost
mai presus de criticile privitoare la modul în
care a p"storit Uniunea, în timpul primului
mandat de pre$edinte al ei, $i nici m"car acea
repetat" acuza#ie c" ar fi „condus doar prin
telefon, de la Paris”, nu i-a pus în pericol
victoria. Tot a$a cum $i Nicolae Brebans-a
clasat al doilea, datorit", evident, greut"#ii
numelui s"u în peisajul breslei.
De departe, marele perdant a fost Dan Mircea
Cipariu, care, cu doar câteva zile înainte
de alegeri, anun#ase cu exaltare, bazându-se
pe un sondaj realizat pe un site, c" are peste
50 la sut" $anse s" accead" în func#ia de
pre$edinte a USR. Discursul s"u, de pe scena
Teatrului Na#ional-locul de desf"$urarea a
alegerilor, a fost aclamat, dar a $i fost primit
„ca o frumoas" poveste SF”.
În 24 noiembrie, Consiliul Uniunii Scriitorilor
s-a întrunit sub conducerea pre$edintelui
reales în prezen#a a 56 de membri dintre cei
68 ale$i de filiale. Cu aceea$i ocazie, membrii
Consiliului au ales prim-vicepre$edintele
$i pe cei doi vicepre$edin#i ai USR $i Comitetul
Director al Uniunii. Au mai fost
ale$i componen#ii juriului de
nominaliz"ri pentru premiile
USR $i ai juriului pentru decernarea
acestor premii, membrii
comisiei sociale a Uniunii.
Consiliul a ales cu majoritate
larg", la propunerea pre$edintelui,
prim-vicepre$edintele în persoana domnului
Varujan Vosganian $i vicepre$edin#ii pentru
administra#ie intern" – Gabriel Chifu $i pentru
rela#ii externe – Irina Horea. Ace$tia fac
CONVERGENCE #6

parte de drept din Comitetul Director, ca $i
pre$edintele Uniunii. În Comitetul Director
au mai fost ale$i: Horia Gârbea, Nicolae Prelipceanu,
Doina Cetea, Cassian Maria Spiridon,
Mircea Mih"ie$, Dumitru Chioaru,
Nicolae Oprea, Leo Butnaru, Alexandru Dobrescu,
Szilágyi István (reprezentant al comisiei
pentru minorit"#i).
Comitetul Director se va întruni în prima
$edin#" de lucru în luna ianuarie a anului
2010. Tot atunci va avea loc urm"toarea
$edin#" a Consiliului, care va alege celelalte
comisii ale Uniunii (de validare, de cenzori,
de rela#ii externe etc.)
USR - SCURT ISTORIC
Primul mandat de pre$edinte al USR al lui
Nicolae Manolescu (n"scut în 1939) a fost în
perioada 2005 - 2009. Acesta este membru
corespondent al Academiei Române, critic
literar, editorialist, profesor universitar,
eseist, istoric literar $i politician. Ambasador
al României la UNESCO, el este considerat
a fi unul dintre cei mai importan#i critici
literari contemporani.
Societatea Scriitorilor Români (SSR) a
fost creat" în anul 1909 $i a func#ionat sub
aceast" denumire pân" în martie 1949. USR
a ap"rut în 1949, prin fuziunea între SSR $i
Societatea Autorilor Dramatici (potrivit site-ului
www.uniuneascriitorilor.ro). În prezent,
USR cuprinde 2400 de membri, care
activeaz" în cele 12 filiale regionale organizate
în România $i în filiala Chi$in"u.
În cadrul filialei Bucure$ti, cunoscut" sub
numele de Asocia#ia Scriitorilor Bucure$ti,
înfiin#at" în martie 1972 $i care are 1200 de
membri, func#ioneaz" $ase sec#ii, dup" genurile
literare.
Iat"-l, a$adar, pe Nicolae Manolescu, „st"pân”
pe un patrimoniu de sute de mii de Euro,
pe un fond de rulare de câteva milioane de
TOAMN! 2009 AUTOMNE
lei, dar $i pe eventualele fonduri europene
care vor fi îndreptate spre USR. Cum va fi
gestionat" toat" aceast" bog"#ie? Doar Nicolae
Manolescu va putea r"spunde. La finalul
noului mandat. %i poate ultimul.
Nicolae Manolescu, président des écrivains
pour encore quatre ans
Malgré toutes les critiques
et attaques soutenues contre
lui, Nicolae Manolescu a fini
par gagner les élections pour
la Présidence de l’Union des
Ecrivains, obtenant ainsi un
deuxième mandat pour une
durée de quatre ans.
Avec 177 voix en sa faveur, le critique
littéraire a surclassé les autres candidats.
Nicolae Breban, sur lequel nous
avions écrit dans le précédent numéro
de notre revue qu’il était abonné à la
deuxième place, a confi rmé ce statut
avec un crédit de 76 votants de l’Union.
Dan Mircea Cipariu, poète enthousiaste
convaincu de gagner cette élection,
a seulement réussi à persuader 38
votants. Il est séparé par deux voix
seulement par le beaucoup plus discret
Costi Stan, président de la section Prose
de la fi liale USR de Bucarest.
Le dernier classé est aussi le dernier
ayant déposé sa candidature. Stefan
Agopian, avec seulement 17 voix.
Voilà donc comment l’autorité et la
réputation de l’auteur de „L’histoire
critique de la littérature roumaine” ont
dépassé les critiques sur les méthodes
Cultur"
de travail de l’Union, pendant son premier
mandat, même l’accusation répétée
de nombreuses fois selon laquelle
„il aurait présidé l’Union seulement par
téléphone depuis Paris” n’a pas réussi à
mettre sa victoire en péril. Tout comme
Nicolae Brebans est arrivé deuxième,
grâce sans aucun doute au poids de son
nom parmi ses pairs.
Le grand perdant est de loin Dan Mircea
Cipariu, qui avait déclaré avec enthousiasme,
à seulement quelques jours
avant les élections, qu’il avait plus de
50% de chances d’accéder à la fonction
de président de l’USR. Son discours sur
la scène du Théâtre National – lieu ou
se sont déroulées les élections – a été
applaudi mais aussi classé comme „une
belle histoire de science – fi ction”.
Nous retrouvons ainsi Nicolae Manolescu,
„maître” d’un patrimoine de
plusieurs centaines de milliers d’Euro,
d’un fond de roulement de millions de
lei, mais également d’éventuels fonds
européens à l’intention de l’USR.
Comment sera gérée toute cette richesse?
Il est le seul à pouvoir répondre
à cette question.
A la fi n de son nouveau mandat. Et
peut-être, son dernier.
Culture
7

Culture
8
Cultur"
Expoziție
O expoziție la Bibioteca Națională a Franței împreună cu o biografi e publicată recent
comemorează centenarul naşterii lui Eugène Ionesco. Numele este celebru, însă opera sa
este în mare parte necunoscută
TEXT LOREDANA CHITUC • FOTO TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI
Eugène Ionesco
în imagini și cuvinte
la Biblioteca Națională a Franței
A$a cum fotografia unui tablou nu poate
reprezenta tabloul, sau lectura unei
piese de teatru nu este spectacol de teatru,
tot a$a o expozi#ie retrospectiv" r"mâne
lipsit" de esen#a operei artistului, chiar dac"
este foarte bine construit".
Omul, artistul $i opera sa reprezentat" pe scen"
nu pot fi evocate doar prin imagini, fotografii,
texte pedagogice, scrisori, sau m"rturii. Singurele
piese din expozi#ie care ating o oarecare
form" de adev"r sunt manuscrisele. Cele ale
pieselor de teatru revel" o fa#et" schimb"toare
a personalit"#ii omului n"scut sub numele
de Eugen Dimitri Ionescu în 1909 la Slatina
(România) $i decedat în 1994 la Paris. Caietele
sale, câteodat" pline de texte f"r" gre$eli, devin
haotice atunci când cuvintele apar din toate
direc#iile $i sunt înso#ite de schi#e $i desene.
Picturile de asemenea, naive $i în acela$i timp
Ionesco à la Bibliothèque Nationale de France
L'exposition consacrée à
l'oeuvre d'Eugène Ionesco
marque à la fois le centenaire
de sa naissance et le don
de ses archives par sa fille à
la Bibliothèque Nationale de
France
Fondateur de ce que l'on a appelé le
„théâtre de l'absurde” né sur les petites
scènes de la Rive Gauche de Paris des
années cinquante, Ionesco s'est rapidement
imposé dès les années soixante
comme un des grands rénovateurs du
langage théâtral. Il reste l'un des auteurs
les plus joués dans le monde. En sept
thèmes, ou obsessions, l'exposition invite
à l'exploration d'une oeuvre protéiforme,
puisée dans la matière des rêves.
De La Cantatrice Chauve à Voyage chez les
morts, le théâtre de Ionesco n'a cessé de
questionner la condition humaine.
De nombreux manuscrits sont donc
aujourd’hui à la vue de chacun. C’est une
approche neuve de l’écriture dramatique
de l’auteur qui se revèle à nous parmi
les documents audiovisuels, les croquis
et les photographies qui parsèment le
parcours des visiteurs.
colorate $i profunde, nu constituie o dimensiune
separat" a produc#iei sale artistice ci introduc
o form" de continuitate. Dac" un soi de
ur" împotriva cuvintelor l-a f"cut pe Ionesco
s" se întoarc" c"tre pictur" la sfâr$itul vie#ii
sale, - „Cuvintele sunt dificile $i nu traduc întotdeauna
gândurile, pictura d" totul dintr-o
dat", f"r" s" fie nevoie de explica#ii” declar" Ionesco
în 1988. Opera sa pictural" este, deci, o
parte integrant" din crea#ia sa literar".
Expozi#ia „Ionesco” la Biblioteca Na#ional"
a Fran#ei, sub direc#ia lui Noelle Giret, este
format" din $apte subiecte, $apte tablouri, reprezentând
diverse p"r#i din via#a sa - copil"ria,
limbajul, teatrul s"u contemporan, regizarea,
pictura, critica $i moartea. Comemorând centenarul
dramaturgului, Biblioteca Na#ional" a
Fran#ei ofer" publicului ocazia de a vedea documente
personale oferite expozi#iei de c"tre
Marie-France Ionesco, fiica sa. Incursiunea
evoc", cu ajutorul costumelor, a numeroaselor
imagini de arhiv" $i a pre#ioaselor texte personale,
o întreag" via#" dedicat" crea#iei artistice,
care nu a fost întotdeauna fericit".
Obsedat de ideea mor#ii $i cu dificult"#i de
adaptare la notorietate, Ionesco are leg"turi
tensionate cu criticii dramaturgi. În perioada
imediat" dup" al doilea r"zboi mondial, teatrul
este într-o permanent" efervescen#". În fiecare
s"pt"mân" se deschid noi s"li mici de teatru
mai ales în cartierul latin, s"li care vor deveni
laboratoare de estetic" novatoare unde se va
na$te Noul Teatru. Adamov, Beckett, Vitrac,
Tardieu, Ionesco se înscriu în aceast" mi$care
modernist" care, în momentul în care devine
prea intens", este #inta criticilor acerbe ale
presei conservatoare. Ziari$tii de la Le Monde
$i Figaro care erau st"pânii vie#ii teatrale pariziene
au frânat considerabil notorietatea
operelor lui Ionesco. Dramaturgul a utilizat
mult timp ironia ca arm" de lupt" împotriva
CONVERGENCE #6

acestora, mai ales în L'immpromptu de l'Alma
unde se transform" în procuror $i instruie$te
procesul Bartholomeus I, II $i III, probabil
aluzie la Barthes, Dort (teoreticieni ai teatrului
epic de Brecht, „du$manii” lui Ionesco) $i
Jean-Jacques Gautier, critic la Figaro, îns" în
acela$i timp nu a ezitat în a denun#a imaginile
$i interpret"rile false ale detractorilor s"i.
„Toate aceste numeroase $i diferite puncte de
vedere nu influen#eaz" sim#ul teatral al maestrului,
deoarece a fost $i va r"mâne pân" la
urm" pu#in cunoscut”, explica André le Gall,
autor al biografiei publicat" acum câteva luni
de edi#ia Flammarion. Subtitrat" Punere în
scen" a unui personaj deosebit atât prin opera
sa cât #i pentru epoca în care a tr"it cartea
pune în perspectiv" particularit"#ile teatrului
lui Eugène Ionesco, comparate mult prea des
cu cele ale lui Beckett $i care i-au dat eticheta
de „fondator al teatrului absurdului”. Un titlu
refuzat de dramaturg, care î$i califica opera
mai degrab" ca un „teatru al derizoriului”.
Amestecând în permanen#" tragicul $i comicul
cu satirizarea imobilismului, dramaturgia lui
Ionesco cerceteaz" condi#ia uman". Dac" La
cantatrice chauve, La leçon $i Rhinocéros fac
parte în ziua de azi din programa de studiu
ale liceelor din Fran#a, aceste piese sunt mult
mai bogate $i mai complexe decât în aparen#".
F"r" s" fie antiteatru subversiv sau o fars",
opera sa îmbrac" un caracter greu de sesizat
$i din aceast" cauz" este pu#in cunoscut" sau
interpretat" gre$it. Dramaturgia sa nu se reduce
la fantastic, ironie sau jocuri de cuvinte, iar
analiza textelor sale ne-teatrale demonstreaz"
acest lucru. Scriitor, dramaturg, critic de art"
$i critic literar, actor, cineast, pictor: opera
variat" $i proteiform" a lui Ionesco r"mâne
coerent". Din acest punct de vedere, Ionesco
este un clasic. %i micul Teatru La Huchette
din Paris îl prezint" f"r" întrerupere înc" din
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Horațiu Mălăele și Aylin Cadâr în „Lecția” la Teatrul Național București
1957, regizorii fiind mereu dornici $i curio$i s"
în#eleag" opera lui Eugène Ionesco, artist care
a explorat sufletul uman în profunzime.
On trouve aussi notes personnelles, correspondances
et autres tableaux off erts
à Eugène Ionesco de la part de grands
artistes surréalistes.
L’exposition se déroule en sept parties,
bien disposées en sept lieux, qui suivent
les obsessions du créateur. Le langage,
l’engagement, la critique, l’accumulation,
notamment de rhinocéros en tous
genres, clin d’oeil qui donne à l’ensemble
un humour bienvenu, la mort, dont
la pièce Le roi se meurt a dit l’essentiel.
Et l’illumination, septième marche
enfi n, moment d’exception que Ionesco
n’aura de cesse de retrouver.
Le spectateur ne saura où perdre son
regard - dans les coins et les recoins
de ce qui est présenté... peut-être sur
l’une des oeuvres picturales de Ionesco
lui-même pour sa fi lle qui date du 3
septembre 1980. L’inscription qui fi gure
tout au bas procure une émotion sans
pareil... „Pour Marie-France, pour ma
chère petite fi lle. Ce dessin pas bon
mais j’ai fait ce que j’ai pu, parfois c’est
mieux”.
Tout au long du parcours de cette exposition,
la BNF propose des ponctuations
vidéos et sonores, issues des fonds de
l'Ina, parmi lesquelles diff érentes interventions
radiophoniques ou télévisées
de l'artiste et de ses oeuvres.
Cultur"
* Une quinzaine de ses oeuvres
théâtrales adaptées ou retransmises à
la télévision (entre 1962 et 1991), telles
que Les chaises (1962) avec Jacques
Mauclair, et Tsilla Chelton, Rhinocéros
(1965) avec Jean-Louis Barrault et
Simone Valère, Délire à deux (1968)
avec Suzanne Flon et Michel Piccoli ou
encore Le roi se meurt (1978) avec les
Comédiens Français …
* De nombreuses interview à la radio,
où il s’est notamment longuement
confi é lors d’une Rencontre avec Pierre
Lhoste en 1970 ou encore à l’occasion
d’une série de 12 entretiens avec
Claudine Chonez en 1975.
À la télévision, il s’est prêté au jeu
de longues interview, telles que A
quoi joue Ionesco (Michel Mitrani) en
1969, Le musée imaginaire en 1977 ou
L’homme en question en 1978.
Autre partie de l'exposition - les
archives des actualités théâtrales des
journaux et des magazines. Des traces
précieuses laissées par les créations,
les mises en scènes, les interprétations
des pièces de Ionesco. En marge de
cette production théâtrale, un essai
télévisuel (produit par le service de
la Recherche de l’ORTF). Il s’agit de
Cataphote (1964), suite libre d’Eugène
Ionesco réalisée par le peintre Robert
Lapoujade.
Culture
9

Pictur"
10
Peinture
entretien
interviu
S pécialisé
EXPOSITION
dans les maîtres fl amands des 16ème et 17ème siècles,
directeur du „Centre de Documentation du patrimoine Flamand”,
Jan de Maere explique le cheminement d'une exposition évènement
au Musée Jacquemart-André. Pour la première fois, le Musée Bruckenthal
de Sibiu (Roumanie) prête les chefs-d’œuvre de la collection Brukenthal,
l’une des plus prestigieuses d’Europe centrale, rassemblant un éventail remarquable
de la peinture fl amande du XVème au XVIIème siècle
PROPOSÉ PAR IULIA CANTOR-SALZANI
La collection Bruckenthal à
Paris
CONVERGENCE: Pourquoi la collection Brukenthal
et pourquoi maintenant? Comment est
née cette exposition?
JAN DE MAERE: J'ai travaillé auparavant avec le
Musée Jacquemart-André pour l'exposition Van
Dyck. A la fin de ce projet, on m'a demandé une
idée pour une nouvelle exposition et vu que
j'avais travaillé sur la collection Brukenthal
pour mon doctorat, j'ai eu l'idée de la présenter
à Paris. J'ai obtenu le patronage personnel
du président Traian Basescu, ainsi que celui
du ministre de la Culture, Teodor Paleologu.
Par ailleurs, l'idée a séduit aussi le directeur du
Musée de Sibiu, Sabin Luca et à partir de ce
moment là, on a commencé a configurer une
exposition qui pourrait attirer le public à Paris,
là où il y a énormément de concurrence.
D'après mes informations, la réaction du public
est très bonne.
En quoi réside son intérêt tout particulier?
Son intérêt réside d'abord dans ses oeuvres,
mais ensuite il s'agit d'une collection à peine
connue, aucun album n'ayant été publié depuis
1906. Quelques tableaux ont voyagé, mais de
manière sporadique et irrégulière. Maintenant
que la Roumanie fait partie de l'Union Européenne,
j'ai trouvé pertinent de mettre en valeur
l'idée de quelqu’un de profondément européen,
comme le baron von Brukenthal.
La collection Brukenthal, une des plus admirables
d'Europe Centrale, a une histoire
tourmentée. Malgré les œuvres qu'elle comprend
et l'ouverture politique de 1989, la
collection demeure encore assez méconnue.
Comment expliquez vous cela?
En effet, nous avons là une collection qui a traversé
plusieurs siècles et qui a été dispersée à
maintes reprises. Il a fallu d'abord la réunir et
cela ne fait qu'un an et demi qu'elle est complète.
J'ai commencé à étudier la collection en
1987, mais le rideau de fer n'a plus laissé aucune
place à l'ouverture intellectuelle ou culturelle.
Ceausescu a laissé la Roumanie à l'extérieur et
les moyens manquaient cruellement pour que
des collections comme celles-ci puissent avoir
une belle carrière. Par ailleurs, les musées ne
bénéficient pas encore des moyens nécessaires
pour développer une stratégie.
Pour la première fois, le Musée de Sibiu prête
une si importante collection à l'extérieur.
Comment s'est passé cette collaboration?
Collaborer avec des gens intelligents, cela se
passe très bien, avec les autres, un peu moins.
Malheureusement, il y a des fonctionnaires qui
honorent encore la vision kafkaïenne du système
communiste. Mais, grâce à des gens comme
Sabin Luca (directeur général), Alexander
Sonoc (directeur des galeries d'art) ou Daniela
Damboiu (chef de la Galerie d'art européen),
on a pu faire tout ce qu'il fallait et bénéficier
du soutien de la présidence et du ministère de
la Culture. L'enjeu de ce projet est très important,
car être présente à Paris dans un espace
de 300 m carrés pendant 5 mois, cela apporte
un capital d'image très important pour la Rou-
CONVERGENCE #6
Document transmis

manie. Cela change de l'image habituelle de la
misère, exploitée souvent dans les médias. La
Roumanie est aussi une grande culture artistique,
musicale et littéraire. Elle a beaucoup à
offrir.
Le baron von Brukenthal provient d'une famille
assez modeste, étant donné que son
père ne fut anobli qu'en 1712 et sa mère est
issue de la petite bourgeoisie transylvaine.
Pourtant, sa collection est impressionnante,
autant par la qualité des œuvres que par le
nombre.
Comment défi nit-on le collectionneur? Estil
question de moyens tout simplement ou
alors une véritable conviction et une bonne
culture?
Je crois qu'il s'agit d'abord de la curiosité, ensuite
des moyens. Cependant, il ne faut pas oublier
que le baron von Brukenthal ne disposait pas
de grands moyens, mais il a eu l'intelligence
de s'entourer de conseillers très bien placés.
Il a bénéficié aussi d'une très bonne éducation
et ses expériences à la cour de Frédéric
de Prusse et à Vienne l'ont enrichi. Issu de la
petite noblesse, protestant et franc-maçon, il
a su fructifier ses atouts, c'est à dire l'intelligence,
une formation classique, une très bonne
pratique des langues étrangères et les relations
franc-maçonnes, ces dernières remplaçant parfaitement
l'absence d'un réseau dont bénéficiait
seulement la grande noblesse.
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Jacob JORDAENS - „La Sainte Famille”
Bruckenthal la Paris
Specialist în arta flamandă,
Jan de Maere explică interesul
suscitat de colecþia
Bruckenthal la Paris
De ce colecția Brukenthal şi de ce acum?
Cum s-a născut această expoziție ?
Am avut prilejul să lucrez cu Muzeul Jacquemart-André
la expoziția Van Dyck. La sfârşitul
acestui proiect am fost întrebat dacă am o idee
pentru o nouă expoziție şi având în vedere
că am lucrat cu colecția Brukenthal când mă
pregăteam pentru doctorat, m-am gândit să o
prezint la Paris.
Am obținut sprijinul personal al Preşedintelui
Traian Băsescu şi cel al Minstrului Culturii, Teodor
Paleologu. Pe de altă parte, ideea a plăcut
şi directorului muzeului din Sibiu, Sabin Luca,
şi din acel moment am început să structurăm
o expoziție care ar putea să atragă publicul la
Paris, un loc unde concurența este enormă.
După câte am aflat până acum, publicul a
reacționat foarte bine.
Care ar fi interesul principal al acestei
expoziții?
Peinture
Principala sa atracție sunt operele prezentate,
însă este de asemenea vorba de o colecție
puțin cunoscută, deoarece nici un album nu a
mai fost publicat din 1906. Câteva din tablouri
au călătorit, însă în mod iregulat şi sporadic.
Acum, când România face parte din Uniunea
Europeană, mi s-a părut pertinentă ideea
de a pune în valoare o personalitate profund
europeană cum a fost baronul von Brukenthal.
Colecția Brukenthal, una dintre cele mai
admirabile colecții din Europa Centrală,
are un trecut bogat şi agitat. În ciuda
operelor pe care le cuprinde şi a deschiderii
politice din 1989, colecția rămâne relativ
necunoscută. Cum vă puteți explica acest
lucru ?
Într-adevăr, ne aflăm în față unei colecții care a
traversat mai multe secole şi al cărei conținut a
fost des împrăştiat în direcții diferite. A trebuit
să reunim, din nou, toate operele din colecție şi
am avut nevoie de aproape un an şi jumătate
pentru a o completa. Am început să o studiez
în 1987, însă Cortina de fier nu a mai lăsat nici
un loc liber deschiderii intelectuale.
Pictur"
© Serge Wytz - Brukenthal National Museum, Sibiu/ Hermannstadt, Romania
11

Pictur"
12
Peinture
Tiziano Veccelio - „Ecce Homo”
Ceauşescu a abandonat imaginea României
către exterior şi nu existau deloc mijloace materiale
pentru a permite unor astfel de colecții
să aibă o carieră frumoasă. Pe de altă parte,
muzeele de azi nu au încă un buget suficient
care să le permită să dezvolte o strategie.
Muzeul din Sibiu împrumută, pentru
prima oară, o colecție foarte importantă.
Cum s-a petrecut această colaborare ?
Când colaborăm cu oameni inteligenți,
lucrurile se petrec întotdeauna bine, dacă
nu, este mai dificil. Din nefericire, există
funcționari care lucrează încă în viziunea
kafkiană a sistemului comunist. Însă datorită
unor oameni că Sabin Luca (director general),
Alexander Sonoc (director al galeriilor de artă)
sau Daniela Dâmboiu (responsabilă a galeriei
de artă europeană), am reuşit să facem
ceea ce trebuia şi să beneficiem de sprijinul
prezidenției şi a Ministerului Culturii. Obiectivul
acestui proiect este foarte important,
deoarece a fi prezent la Paris într-un spațiu de
300 de metri pătrați timp de 5 luni, reprezintă
un aport extrem de important la imaginea
României. Expoziția schimbă imaginea cu
care ne-am obişnuit din nefericire când este
vorba de România, aceea a mizeriei şi sărăciei,
des exploatată de media. România este şi o
mare cultură artistică, muzicală şi literară.
Baronul von Brukenthal provine dintr-o
familie relativ modestă, având în vedere
că tatăl său a fost înnobilat abia în 1712
şi că mama sa era originară din mediul
micii burghezii transilvane. Cu toate
acestea, colecția sa este impresionantă,
atât prin calitatea operelor cât şi prin
numărul acestora. Cum l-am putea defini
pe colecționar ul Bruckenthal?
În primul rând, cred că este vorba de curiozitate,
şi în al doilea rând de mijloace materiale.
Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din
vedere că baronul von Brukenthal nu avea
mijloace extrem de importante, însă a avut
inteligența să se înconjoare de persoane
foarte bine plasate. A beneficiat de o foarte
bună educație, care a fost îmbogățită de
experiențele pe care le-a avut la curtea lui
Frederic de Prusia şi la Viena.
Originar din mica nobilime, protestant şi
franc-mason, a ştiut să îşi fructifice atuurile
- inteligența, educația clasică, un foarte bun
nivel în limbi străine şi relațiile franc-masonice,
ceea ce a înlocuit cu succes absența unei
rețele de care putea să beneficieze numai
marea nobilime.
În calitate de expert în arta europeană,
credeți că se poate vorbi despre o piață a
artei în România?
© Serge Wytz - Brukenthal National Museum, Sibiu/ Hermannstadt, Romania
Vous êtes un très bon connaisseur du monde
des arts en Europe. Peut-on parler d'un
véritable marché d'art en Roumanie?
En forme embryonnaire, oui. Il y a eu des Brancusi,
des Brauner ou des Cadere qui ont exporté
l'excellence roumaine.
Ces artistes sont relativement peu connus, mais
des galeries commencent à se réveiller et à devenir
actives. Ces galeries commencent à comprendre
le marché international de l'art, ses règles
et de par ce fait, elles commencent à assurer
leurs erreurs et à faire beaucoup plus attention.
En même temps, il y a des jeunes qui ont énormément
de talent et la tache de ces galeries est
de les faire connaître, car ils sont les seuls actuellement
à pouvoir impressionner le monde.
Un peuple qui a pu donner Enescu – musicien
brillant, étonnant chef d'orchestre, doit promouvoir
ses talents naissants et cultiver l'excellence.
La Roumanie a la chance d'être située dans un
carrefour et les grandes cultures se font sur différents
carrefours. L'artiste prend ce qu'il y a de
mieux dans chacun et crée son propre style et
sa propre image du monde. L'excellence signifie
aussi être plus synthétique que les autres. Il
faut absolument que les forces vives de la Roumanie
s’expriment, qu’elles soit placées en haut
de la pyramide politique et qu’il existe un réel
dialogue avec la diaspora. Il y a d’excellents professeurs
roumains aux Etats-Unis ou en Europe,
mais s’ils reviennent au pays ils risquent de déranger
la sclérose en place. La culture roumaine
est une mosaïque de cultures et il faut garder
ce modèle et non pas reprendre un modèle existant
dans un autre pays. Les hommes politiques
CONVERGENCE #6

doivent se baser sur l’exigence intellectuelle et
doivent absolument tirer au clair l’histoire récente.
Jusqu’à présent, la Roumanie a essayé
d’effacer les moments clé de cette histoire récente;
les bêtises de Ceausescu ont été oubliées,
mais on n’en a jamais fait exégèse et l’identité du
peuple ne peut pas s’exprimer. Pour l’instant, la
Roumanie demeure un pays qui adore les combines
et les scandales, mais cela ne fait pas avancer
les choses.
En 2001, suite à une infl ation de faux Brancusi,
un collectif d'artistes et de critiques d'art
ont signalé le développement dangereux
du marché du faux. En comparaison avec les
autres pays européens, comment „se porte”
ce marché parallèle en Roumanie?
Les faux pullulent sur le marché, mais c’est une
corruption comme une autre dans ces pays de
l’ex bloc de l’Est. Les communistes ont réussi à
casser le tissu social, la Roumanie a été coupée
du monde pendant longtemps. Aujourd’hui, les
hommes politiques sont l’émanation de ce peuplé
tenu à l’écart. Mais on ressent un désir d’excellence
et l’art contribue à cela dans toutes ses
facettes.
Mais pour imposer des règles, il faut d’abord
avoir des experts. En Roumanie on trouve actuellement
des faux de tout – des Stradivarius
jusqu’aux Palladi ou Brancusi. Tous ces aspectslà
vont s’améliorer quand ils seront dans le marché
international et ils voudront être compétitifs.
Avec un peu de temps, le marché roumain
va s’autonettoyer et se structurer. Pour l’instant,
il y a très peu de gens qui s’y connaissent
vraiment. Les prix sont relativement élevés par
rapports aux artistes équivalents présents sur le
marché international. La valeur totale du marché
d’art de qualité en Roumanie atteint les 3-4
millions d’euros.
Peut-on parler d'une communauté de véritables
collectionneurs en Roumanie?
Je ne crois pas que l’on puisse parler de communauté.
Il y a une telle méfiance du temps
de Ceausescu, tout le monde dit du mal de
tout le monde. Ils sont incapables de s’apprécier.
D’ailleurs, il n’y a pas de communauté sur
aucun plan de la vie sociale. Pour que le marché
se développe, il faut que la transparence et l’exigence
deviennent une réalité. Le but de CINOA
(Confédération Internationale des Négociants
en Oeuvres d'Art) est aussi de réguler ce marché.
Comme dans un club de foot, il s’agit d’évoluer
dans un cadre et de jouer ensemble.
Au fur et à mesure que les gens vont s’intéresser,
des communautés vont se constituer et s’exprimer.
Ce n’est qu’alors qu’ils ressentiront le
sentiment d’appartenir à la réalité d’un monde
globalisé.
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Jan Van Eyck - „L'homme au chaperon bleu”
Da, însă în formă embrionară. Au existat
opere de Brâncuşi, Brauner şi Cădere care au
contribuit la exportul excelenței româneşti.
Aceşti artişti sunt relativ puțin cunoscuți, însă
galeriile de artă încep să se trezească şi să
devină mai active. Ele încep să înțeleagă cum
functionează piața internațională de artă, care
sunt regulile acesteia şi astfel încep să fie mai
atente şi sa facă mai puține greşeli. În acelaşi
timp, există tineri artişti extrem de talentați
şi munca galeriilor este aceea de a-i face
cunoscuți, deoarece sunt singurii capabili să
impresioneze lumea exterioară. Un popor care
a fost capabil să aibă un Enescu, muzician de
talent, suprinzător şef de orchestră, trebuie să
reuşească să promoveze talente noi şi să cultive
excelența. România are şansa de a fi situată
într-o intersecție, iar marile culturi se creează în
asemenea intersecții.
În urma inflației de falşi Brâncuşi în 2001,
un colectiv de artişti plastici au semnalat
dezvoltarea pieții de falsuri. Care este
Peinture
situația pieții „paralele” din România, în
comparație cu celelalte țări europene ?
Există foarte multe falsuri pe piață, însă este
vorba de o de corupție banală ca în toate
celelalte țări din fostul bloc comunist din Est.
România a fost ruptă de restul lumii foarte
mult timp. Astăzi, clasa politică este rezultanta
poporului care a fost izolat. Se resimte o dorință
de excelență și arta contribuie la această
dorință sub toate formele ei.
Dar pentru a reuşi să impunem reguli, trebuie
să începem prin a avea experți. În România
găsim falsuri de la Stradivarius la Palladi
și Brâncuşi. Toate aceste probleme se vor
ameliora când vom ajunge patrundem pe
piața internațională și vom dori să devenim
competitivi. Avem nevoie de timp, iar piața
românească se va auto-curăța și structura.
Pentru moment, există prea puține persoane
care cunosc arta cu adevărat. Prețurile relativ
ridicate față de artiştii echivalenți prezenți pe
piața internațională. Valoarea totală a pieții
de artă din România este de 3-4 milioane de
euro.
Pictur"
© Serge Wytz © Brukenthal National Museum, Sibiu/ Hermannstadt,
Romania
13

Histoire
14
Istorie
Post-comunism
Decembrie 1989. România,
ultimul bastion al comunismului
sovietic. Mor în timpul
Revolu#iei 1104 de oameni. 543,
în Bucure$ti, ceilal#i în restul #"rii.
Înainte de 22 decembrie, ziua în care
Nicolae Ceau$escu a abandonat puterea,
au fost uci$i 162 de oameni, dintre
care 73 la Timi$oara,
48 la Bucure$ti $i 41 în
restul #"rii.
Dup" 22 decembrie au
fost 942 de mor#i. 495
în Bucure$ti. Pe toat"
desf"$urarea evenimentelor
au fost r"nite prin
împu$care 3352 de persoane, din
care 1879 numai în Capital". Dintre
cei r"ni#i, 1107 au c"zut victime
înainte de 22 decembrie.
Ministerul Ap"r"rii Na#ionale a avut
După două decenii de la Revoluție, în România se pare că este înă nevoie de curaj pentru
a realiza procesul comunismului. Cu resemnare, puțin curaj, dar și lehamite, românii încep
să-și analizeze trecutul recent
TEXTE CRISTI BOTEZ, IULIA CANTOR-SALZANI
După 20 de ani
le dossier
Les 10 000 morts
de la Securitate
commencent
à parler
260 de mor#i $i 545 de r"ni#i. Ministerul
de Interne, 65 de mor#i $i 73 de
r"ni#i. Conform Parchetelor militare
$i celorlalte institu#ii implicate în
anchetarea evenimentelor de atunci,
33 de mor#i $i 648 de r"ni#i au fost
ca urmare a ac#iunilor personalului
subordonat Ministerului Ap"r"rii
Na#ionale.
De asemenea, 63 de mor#i
$i 46 de r"ni#i sunt rezultatul
ac#iunilor personalului
Ministerului de
Interne.
La bilan#ul Revolu#iei, se
adaug" $i cel al celor 44
de ani de comunism. Peste 10.000 de
oameni au fost executa#i de Securitate
în aceast" perioad". În prezent,
începe dezgroparea acestor mor#i,
arunca#i în gropi comune, $i reîn-
groparea lor în cimitirele municipale,
dup" ritualul ortodox.
C"l"ii acestora scap" deocamdat"
nepedepsi#i. România este, deci, înc"
departe de a-$i fi încheiat socotelile
cu trecutul.
Prin dezgroparea mor#ilor, România
î$i dezgroap" coloana vertebral",
respectiv românii care au avut curajul
s" se împotriveasc" sistemului
comunist, cei care au preferat
s" moar" cu arma în mân" decât
s" fie infecta#i de „ciuma ro$ie”.
La dou"zeci de ani de la înl"turarea
regimului Ceau$escu, dezbaterile
aniversare nu sunt pline nici de nostalgie
romantic" $i nici de luciditate
istoric".
Înc" se vorbe$te cu patos, lehamite,
lacrimi înfrânte, resemnare $i
câteodat", cu în#elepciune.
Tovarăşul Nicolae
Ceauşescu în prezidiul
Congresului al XI-lea al
P.C.R. (25 noiembrie 1974)
© „Fototeca online a comunismului românesc” - 1/1974
CONVERGENCE #6

Requiem pentru o
Revoluție neterminată
In fi ecare an, în Decembrie, se vorbeşte intens despre
Revoluție. O fac politicienii, mai ales, o fac demagogii, impostorii
şi o fac cei care, pe acest subiect, ar trebui să tacă în
veci. Şi mulți din cei care vorbesc nu au avut nicio o secundă
vreo legătură directă cu Revoluția
„Am ie$it din metrou pe la Teatrul Na#ional.
Trecuse o or" de la spargerea mitingului lui
Ceau$escu. Lâng" rond erau câteva grupuri
de tineri înl"n#ui#i care strigau „Timi$oara!
Timi$oara!” $i „Asasinii! Asasinii!”. F"r" s"
m" gândesc, m-am al"turat lor. %i am strigat.
Am strigat cum nu mai strigasem niciodat"!
„Timi$oara! Timi$oara!”
Se vorbe$te intens $i mai ales frivol fa#" de t"cerea
dureroas" a celor care $i-au pierdut un p"rinte,
fratele, sora sau copiii în acele zile. Frivol, fa#"
de cei care au fost împu$ca#i, atunci. Frivol fa#"
de cei CARE AU FOST ACOLO $i care $i-au v"zut
f"cute praf, terfelite $i batjocorite toate idealurile
$i visurile tr"ite în Decembrie 1989.
„Am f"cut dreapta, pe Academiei, pân" la Hotel
Union. Acolo, baraj de mili#ieni $i un grup de civili.
„Securi$tii! Fugi#i! Inapoi! La Inter cu to#ii!”
Am fugit $i am început s" ne adun"m la Inter.
Eram deja vreo 2.000. „Libertate te iubim/Ori
învingem ori murim!, „Jos Ceau$escu!”
Se vorbe$te $i acum, dup" 20 de ani, când mai
a$tept"m – jenant" a$teptare! – s" vedem, s"
afl"m dac" profe#ia lansat" atunci de un b"trân
kaghebist, acum mort, se va împlini. „Poporul
"sta va ie$i din prostie peste 20 ani!”. Mai bine
nu am afla r"spunsul!
„Au ap"rut steaguri. S-a smuls stema. Steaguri
cu gaur" în mijloc! Un b"trân cu p"rul $i barba
albe se plimb" printre noi. La reverul paltonului
ponosit are o cocard" tricolor". În ochi lui
alba$tri sunt lacrimi mari. Plânge de fericire.
„Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!” Dinspre
Col#ea apare un grup de tineri. Unul din ei
#ine deasupra capului un pulover verde cu dou"
g"ruri în el $i o pat" mare. E sânge! S-a tras!”
„S-a ales praful de idealurile Revolu#iei!” sau „A
învins democra#ia!”? Depinde de ce parte a mitralierei
ai fost. De cea a glon#ului care vine spre
tine, sau de cea a tr"gaciului sau a ordinului de
tragere dat.
„Au ap"rut TAB-urile. Huruind asurzitor se
n"pustesc prin mijlocul mul#imii. Huiduieli!
„Jos Ceau$escu! Asasinii!” Se las" umbrele.
Primele rafale! Se vede unghiul. Trag în sus.
Deocamdat". Blindatele gonesc necontenit printre
noi. Arunc"m cu bolovani.”
Dac" înl"tur"m tot pavoazul de reclame $i vitrine
ale cazinourilor $i b"ncilor de la Intercontinental,
sau din centrul Timi$oarei, ori din cel al
Clujului, s-ar putea ridica, mute $i acuzatoare,
umbrele celor secera#i de rafalele armelor.
„Se aude un urlet prelung. %i zgomot de oase
sparte! Un TAB a intrat în plin, în oameni.
Cei 13 tineri mor#i la Dalles. Un b"rbat alerg"
ducând pe bra#e o fat". Are cizme albe. Capul îi
Requiem pour une Révolution inachevée
Chaque année, en Décembre,
on parle intensément de la
Révolution. Ce sont surtout les
politiciens, les démagogues,
les imposteurs et en général
tous ceux qui devraient plutôt
garder le silence sur ce sujet,
qui en parlent. Beaucoup
parmi eux n’ont jamais eu le
moindre lien direct avec la
Révolution.
„Je suis sorti du métro juste à coté du Théâtre
National. C’était environ une heure après l’arrêt
par la foule du meeting de Ceausescu. J’ai vu
un groupe de jeunes qui criaient - Timisoara !
Timisoara !” et „Assassins ! Assassins !”. Je me
suis joint à eux sans vraiment réfléchir. Et j’ai
Istorie
crié. J’ai crié comme jamais je n’avais crié avant
„Timisoara ! Timisoara !”.
On parle beaucoup et surtout trop facilement
si on compare cela au douloureux silence de
ceux ayant perdu un parent, un frère, une
sœur, ou des enfants pendant ces jours-là.
Avec frivolité, quand on pense aux victimes
fusillées à cette époque.
Avec frivolité, alors qu’il y a des gens qui
ETAIENT LA et qui ont vu comment leurs
idéaux et rêves de Décembre 1989 sont tombés
en ruine. „J’ai pris à droite, sur la Route de
l’Académie, et j’ai avancé jusqu’à l’Hôtel Union.
Là-bas, je vois un barrage de la Milice et un
groupe de civils. „La Securitate ! Sauvez-vous !
Demi-tour ! Tous à l’abri !”. J’ai couru et nous
avons commencé
TOAMN! 2009 AUTOMNE Dupã 20 de ani 15
© Cristi Botez
Histoire

Histoire
16
© Cristi Botez
Istorie
à former un groupe à l’Hôtel Inter. Nous
étions déjà environ 2000. „Liberté nous
t’aimons/ Nous vaincrons ou nous mourrons
!”, „A bas Ceausescu !”.
On continue à en parler même maintenant,
20 ans plus tard, et on attend toujours
– attente embarrassante ! – de voir si la
prophétie lancée alors par un vieux KGB’iste
qui est mort entre temps se réalisera. „Ce
peuple sortira de sa stupidité d’ici 20 ans !”.
On préfère ne pas connaître la réponse.
„Les idéaux de la Révolution sont tombés
dans l’oubli et la poussière !” ou alors
„Est-ce la Démocratie qui a vaincu ?” Cela
dépend de quel côté de la mitrailleuse tu
étais. Du côté de la balle qui vient vers toi,
ou celui de l’ordre donné de tirer dans la
foule.
„On a vu surgir les blindés. Avec un bruit
assourdissant, ils se précipitent au milieu de
la foule. Des hurlements. „A bas Ceausescu !
dosar / le dossier
atârn" moale pe spate, iar ochii sunt da#i peste
cap. „La Col#ea, la spital! La Col#ea!” Sângele
curge $iroaie din palton.”
„Revolu#ia a învins!” Pe cine? Poate pe
C"lin Neme$, eroul de la Cluj, care s-a sinucis
acum câ#iva ani? Pe Radu Chesaru,
tân"rul bucure$tean care a luptat la Televiziune
$i care a înfiin#at mai apoi organiza#ia
anticomunist" „Vulturul Brâncovenesc”? %i
Assassins !” Le soir tombe. Les premiers
tirs ! On voit l’angle d’attaque. Ils tirent
vers le haut. Pour le moment. Les blindés
continuent à se ruer sur nous. On jette des
pierres.”
Si on enlève tous les panneaux publicitaires
et les vitrines des casinos et banques de
l’Intercontinental, ou ceux du centre ville de
Timisoara, ou alors ceux de Cluj, on pourrait
apercevoir les ombres muettes et accusatrices
de ceux tombés sous les tirs.
„La Révolution a vaincu !” Elle a vaincu qui ?
Décembre 2009.
Une nouvelle occasion pour la Securitate
et pour les communistes (convertis en
politiciens et hommes d’aff aires) ainsi que
pour leurs protégés et nouveaux apparatchiks
de se faire le signe de croix des milliers
de fois, d’allumer des tonnes de bougies
et d’écraser sous leurs pieds, aussi bien au
propre qu’au fi guré, les endroits ou sont
tombés les révolutionnaires. Les vrais.
care, peste ani, s-a sinucis $i el?
„Baricada. Când au fost aduse mesele de la
Dun"rea? La Bati$tei, în spatele scutierilor,
militarii desf"$uraser" deja dispozitiv de tragere.
Tot mai multe #evi de pistoale automate.
Au ap"rut $i blindatele cu tunuri de ap". Cad
în genunchi, sub jetul puternic. Acid! Nu. E
doar ap". E întuneric acum. %i a început iadul.
Trasoarele arat" c" se trage în plin!”
Dac" într-o noapte nu ar mai goni în ne$tire
motocicletele prin Pia#a Universit"#ii, s-ar
mai auzi $i acum ecoul gloan#elor trase asupra
demonstran#ilor.
„Nop#ile $i zilele se scurg într-un iure$ ciudat.
Cine trage în ora$? Intre timp, Ceau$escu
a fugit. Mai apoi, a fost prins. De unde tot r"ul
"sta? %i, de fapt, cine mai e $i Iliescu "sta?
Arunca#i carnetele de partid! Pune#i-v" brasarde!
Da#i jos brasardele! E o nebunie. Cine
trage în ora$? Cine sunt terori$tii? Veni#i s"
ap"ra#i televiziunea! De cine?”
„Revolu#ia a învins!” Pe cine? Poate pe Cristian
Pa#urc", trubadurul anticomunist, acum
grav bolnav, a c"rui logodnic", Ruxandra-
Mihaela Marcu, a murit strivit" de un TAB,
în fa#a s"lii Dalles, în noaptea de 21 Decembrie?
„Ceau$escu a fost executat. În ora$ se trage.
Sunt pe Academiei. O rafal" love$te în turla
bisericii de la Arhitecur". Cine trage în
biseric"? Morgile sunt pline. Pe bulevarde
trec camioane cu remorci înc"rcate cu zeci
de cruci $i sicrie. De unde a ap"rut $i Iliescu
"sta? Lâng" Bellu, pe un teren viran, se sap"
morminte. A început s" ning".”
Decembrie 2009. Un nou prilej pentru
securi$ti $i comuni$ti (converti#i în politicieni
$i oameni de afaceri), ca $i pentru puii
lor $i noii „aparatciki” s"-$i fac" mii de cruci,
s" aprind" tone de lumân"ri $i s" calce în picioare,
la propriu $i la figurat, locurile în care
au fost uci$i revolu#ionarii. Cei autentici.
„Revolu#ia a învins!” A învins? De ce am ie$i,
atunci, în strad"? Mircea Dinescu spunea, cu
mul#i ani în urm", c" „de pro$ti!” „De ce, pentru
ce au murit atâ#ia oameni, atâ#ia copii?”
Cel mai sugestiv r"spuns îl ofer", poate, ni$te
flutura$i, care, în aceast" perioad", au împânzit
stâlpii $i zidurile din Bucure$ti, pe care
scrie, alb pe negru, „1989-2009 DEGEABA!”
„Cine a tras? Cât de departe sunt acele zile?
Numai cu ochii închi$i, cu din#ii strân$i $i
pumnii încle$ta#i mai pot s"-mi amintesc!”
Nota redacției: Pasajele marcate de ghilimele fac
parte dintr-un documentar realizat de autor în 2004,
la 15 ani de la Revoluție. Cristian Botez a fost implicat
activ în evenimentele din Decembrie 1989.
CONVERGENCE #6

Generalul Dan Voinea,
procuror militar, despre
dosarele Revoluției
„După 22 decembrie, demonstranții au fost transformați artifi
cial din luptători anticomunişti, în luptători antiterorişti”
Procesele legate de evenimentele produse la
Revolu#ie au început chiar în ianuarie 1990,
cu anchetarea crimelor de la Timi$oara. Este
vorba, mai exact, de dosarul celor 40 de mor#i
adu$i la Bucure$ti $i ar$i la Crematoriul Cenu$a.
Ancheta $i procesul a durat foarte mult, ani de
zile, $i s-a finalizat cu condamnarea generalilor
St"nculescu $i Chi#ac, cei care au condus represaliile
împotriva demonstran#ilor din Timi$oara.
Ei au fost cei care au organizat $i dirijat dispozitivele
militare din care s-a tras. Cei doi constituie
un prim exemplu. Tot la Timi$oara a mai
fost, tot în acea perioad", $i procesul fo$tilor mebri
ai CPEx al PCR.
Dup" 1990, aceast" activitate de cercetare $i
anchetare a crimelor comise la Revolu#ie a încetinit
mult. La Revolu#ie au murit peste 1100
de persoane $i au fost r"nite, prin împu$care,
peste 3700. Iar condamna#i au fost generalii
St"nculescu $i Chi#ac, la Cluj, generalul Topliceanu
$i trei subordoa#i de-ai lui. Au mai ni$te
fost condamn"ri la Re$i#a, la Bucure$ti. Dar au
fost foarte pu#ine. Majoritatea celor care au comis
crime atunci, care au condus represaliile,
nu au ajuns în fa#a instan#ei. %i asta pentru
c" Ion Iliescu, unul din artizanii acelor evenimente,
a avut trei mandate de $ef al statului $i,
astfel, nu s-au putut desf"$ura activit"#i efective
de anchet" pentru a putea fi tra$i la r"spundere
cei care au preluat r"spunderea dup" 1989. C"ci
dup" 22 decembrie 1989 au fost cele mai multe
victime. %i spune multe faptul c" cei care s-au
ocupat de opera#iunile militare de dup" 22 decembrie,
au f"cut parte $i din structurile de putere
postdecembriste. Au avut parte de numiri
în noua administra#ie, în Guvern $i toate acestea
au înfrânat foarte mult activitatea de cercetare
penal". Iar Ion Iliescu $i anturajul lui au fost
principala frân". Practic, dup" 22 decembrie,
opera#iunile militare nu s-au mai justificat.
De ce s" mai fi stat cu degetul pe tr"gaci? Mai
mult, armata a împ"r#it civililor arme (peste
12000, n.r.), chipurile, pentru ap"rarea unor
cl"diri, institu#ii sau intersec#ii de a$a-zi$ii
terori$ti. Care s-au dovedit, pân" la urm", a fi
fost doar o diversiune. De fapt, demonstran#ii au
fost transforma#i din lupt"tori anticomuni$ti,
în lupt"tori antiterori$ti. %i asta, evident, în
folosul noilor structuri politice, cl"dite pe
Istorie
Le général Dan Voinea, procureur militaire,
sur les dossiers de la Révolution
„Après le 22 Décembre, les
manifestants ont été transformés
artificiellement en combattants
anti-communistes et
anti-terroristes”.
Le procès concernant les évènements produits
pendant la Révolution ont commencé dès
Janvier 1990, avec les enquêtes sur les crimes
de Timisoara. Plus précisément, le dossier des
40 morts transportés à Bucarest et brulés au
Crématoire La Cendre. L’enquête et le procès
qui a suivi ont duré très longtemps, des
années, et ont pris fin par la condamnation
des généraux Stanculescu et Chitac, en tant
que meneurs des représailles contre les
manifestants de Timisoara. Ils ont organisé
et dirigé des dispositifs militaires ayant tiré
sur la foule. C’est un premier exemple. Dans
le même temps, toujours à Timisoara, a eu
lieu le procès des ex-membres CPEx du Parti
Communiste Roumain.
Cette activité de recherche et enquête des crimes
commis pendant la Révolution a été très
ralentie après 1990. Plus de 1200 personnes
sont mortes tandis que plus de 3700 ont été
blessées par balle pendant la Révolution. Et les
condamnés ont été les généraux Stanculescu
et Chitac à Timisoara, ainsi que le général Topliceanu
et trois de ses subordonnés à Cluj. On
a vu quelques condamnations aussi à Resita et
à Bucarest. Mais très peu. La grande majorité
de ceux ayant commis ces crimes
TOAMN! 2009 AUTOMNE Dupã 20 de ani 17
Document transmis
Histoire

Histoire
18
Istorie
et mené les représailles n’est jamais arrivée
devant la justice. Et cela parce que Ion Iliescu,
l’un des artisans de ces évènements, a eu
trois mandats en tant que Chef de l’Etat et par
conséquent aucune enquête concrète n’a pu
être effectuée pour demander des comptes
à ceux ayant pris le pouvoir après 1989. Car
le nombre des victimes a été plus important
après le 22 Décembre. Et si on rajoute à cela
le fait que ceux ayant pris part aux opérations
militaires d’après le 22 Décembre ont été
également intégrés dans les structures postdécembristes,
on commence à comprendre. Ils
ont bénéficié de nominations dans la nouvelle
administration, dans le gouvernement et
tout cela a beaucoup freiné les enquêtes.
Le principal frein étant Ion Iliescu et son
entourage. Après le 22 Décembre, il n’y a avait
plus aucune justification pour continuer les
opérations militaires. Pourquoi continuer à
tirer ? De plus, l’armée à donné des armes
aux civils (plus de 12000, n.r.), pour soi-disant
défendre des immeubles, institutions ou
carrefours contre les „terroristes”. Chose qui
s’est finalement révélée comme étant une
diversion. En réalité, les manifestants ont été
transformés en combattants anti-communistes
et anti-terroristes. Et ceci, évidemment
au profit des nouvelles structures politiques,
bâties sur le deuxième échelon de la
nomenklatura communiste. La manipulation
a été parfaite. Les Révolutionnaires qui avaient
pris d’assaut les grandes institutions du
régime communiste, y compris les objectifs
stratégiquement importants, la Radio et la Télévision,
ont été détournés de ces immeubles
dosar / le dossier
et transformés en gardiens de clôtures. Les
terroristes ? Quels terroristes ? Pour ma part je
n’en ai vu aucun. Si j’avais réussi à en avoir au
moins un sous la main, j’aurais du le présenter
à la justice. Tout comme les autres institutions.
Le Ministère de l’Intérieur, les Services de
renseignements, l’Armée. C’est la même chose
que la supposée invasion russe. Il n’y a pas eu
d’entrées massives de touristes russes dans le
pays. Il n’y a eu qu’un seul incident avec des
touristes russes qui rentraient de Yougoslavie,
où ils avaient fait des emplettes et sur lesquels
on a tiré quelque part à coté de Bradesti, pas
loin de la ville de Craiova.
Si on revient aux procès, les dossiers que j’ai
instruit moi-même sont arrivés au tribunal.
Mais des centaines, de milliers de victimes
de la Révolution n’ont pas trouvé justice.
On a trouvé tellement de solutions pour ne
pas commencer des poursuites pénales, les
victimes n’ont jamais été informées de l’état
des dossiers, et ainsi personne ne s’est retrouvé
devant un tribunal.
Mon équipe et moi avons commencé en 2006
un dossier dans lequel nous avons trouvé
des liens entre tous ces cas, car la responsabilité
pour les crimes et blessures par balle
est pyramidale, la tête de cette pyramide
se trouvant à Bucarest. Et on parle ici en
réalité de crimes contre l’humanité, et tous ces
évènements doivent être enquêtés et traités
un par un. Hélas, des dossiers sont maintenant
dans les coffres du Parquet Général ou baladés
de service en service. Sincèrement, je ne
suis pas capable de dire quand seront enfin
résolus tous ces dossiers liés aux faits produits
pendant la Révolution.
© Cristi Botez
e$alonul doi al nomenclaturii comuniste. Manipularea
a fost perfect". Revolu#ionarii care
luaser" cu asalt marile institu#ii ale regimului
comunist, inclusiv obiectivele de mare
importan#", Radioul $i Televiziunea, au fost
întor$i cu spatele la cl"diri $i pu$i s" p"zeasc"
gardurile. %i au uitat, pân" la urm", de ce au
ie$it în strad". Terori$ti? Care terori$ti? Eu nu
am v"zut niciunul. %i eu, ca procuror, nu pot s"
mint. Dac" aveam vreunul, trebuia s"-l aduc în
fa#a instan#ei. La fel $i celelalte institu#ii.
La Ministerul de Interne, la Serviciile de
Informa#ii, la armat". Dac" ei s-au luptat în
strad" cu terori$tii, a$a cum se sus#inea, trebuia
s" aduc" în fa#a instan#ei terori$ti. Diversiuni.
La fel ca $i cea cu invazia ru$ilor. Nu au existat
turi$ti ru$i, în grupuri masive. A fost doar un indient
cu un grup de turi$ti ru$i care se întorcea
din Iugoslavia, unde fuseser" la cump"r"turi $i
asupra c"rora s-a tras undeva pe lâng" localitatea
Br"de$ti, în apropiere de Craiova.
Privitor la aceste procese, dosarele pe care le-am
instrumentat eu au ajuns în instan#". Au fost îns"
sute, mii de victime din timpul Revolu#iei care nu
$i-au g"sit dreptatea în fa#a Justi#iei.
S-au dat atâtea solu#ii de neînceperea urm"ririi
penale, iar victimele nu au fost anun#ate, în a$a
fel încât s" poat" continua lupta în instan#e. Eu
$i echipa mea am început, în 2006, un dosar în
care am conectat toate aceste cazuri, pentru
c" r"spunderea pentru crime $i r"nirile prin
împu$care este piramidal", iar vârful este la
Bucure$ti.
%i este vorba de fapt de crime împotriva umanit"#ii,
iar acele evenimente trebuie cercetate $i tratate
unitar. Din p"cate dosarele sunt acum încuiate în
seifurile Parchetului General sau sunt plimbate
de la un birou la altul. Sincer, nu $tiu când vor
mai fi finalizate toate aceste dosare legate de ceea
ce s-a întâmplat la Revolu#ie.
CONVERGENCE #6

„Ion Iliescu trebuia
arestat demult”
Istoric, ziarist, cercetător la Institutul Român de Istorie
Recentă (IRIR), Marius Oprea reprezintă unul
dintre principalii actori ai procesului comunismului.
Autor a mai multor volume, marchează peisajul politic
românesc post-decembrist prin publicarea tezei
de doctorat cu tema Rolul şi evoluția Securității
(1948-1964). A debutat ca poet în volumul Pauza
de respirație, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu
şi Andrei Bodiu.
CONVERGENCE: Dacă v-ar opri cineva pe
stradă, un tânăr de până în 20 de ani, să
spunem, ce i-ați răspunde dacă v-ar întreba
ce s-a întâmplat în Decembrie 1989?
MARIUS OPREA: Ce a fost atunci a început ca
o revolu#ie, dup" care a venit o echip" de
activi$ti de partid (Partidul Comunist Român
n.r.) care a dat o lovitur" de stat. Mai
exact, ceea ce a urmat dup" 22 decembrie a
fost o lovitur" de stat dat" Revolu#iei.
Ce a lipsit acelui moment sau care a fost
cauza pentru care România nu a putut să o
ia cu adevărat pe o calea unei democrații
reale?
Cauza a fost disolu#ia societ"#ii civile. Practic,
în anii comunismului societatea civil"
se mutase la bloc, în buc"t"rii. Ne întâlneam
2-3 $i st"team de vorb". Atâta tot. Din p"cate
cam acesta este singurul exemplu de curaj
pe care l-a$ putea da.
Acelaşi lucru nu s-a petrecut şi în celelalte
țări europene?
Depinde. În alte #"ri, ca Polonia, Biserica
catolic" a sus#inut cu putere mi$c"rile de
protest – vede#i Solidaritatea. La noi, Biserica
d"râma biserici. %i toat" lumea a tr"it
într-un fel de complot al t"cerii. Pu#ini au
fost aceia care au avut curajul s" spun" c"
împ"ratul este gol. Cu to#ii aplaudau. Fie
din fric", fie din obedien#", fie din interes.
Ce a însemnat Ion Iliescu pentru
Revoluție?
Cel care a organizat lovitura de stat dat"
Revolu#iei. Dup" p"rerea mea, Ion Iliescu ar
fi trebuit arestat demult.
A avut rol de dirijor sau, mai degrabă, de
pion al Moscovei?
Nu $i nu! Despre Ion Iliescu ap"ruser"
informa#ii, în presa occidental", înc" din
Istorie
„Ion Iliescu aurait du être arrêté depuis longtemps”
Marius Oprea (né à
Târgovişte en Roumanie en
1964) est un écrivain, poète
et historien roumain spécialiste
de l'histoire communiste
et post-communiste
de la Roumanie. Après avoir
étudié l'histoire à l'Université
de Bucarest, il obtient
un doctorat en philosophie
pour sa thèse sur le rôle et
l'évolution de la police secrète
roumaine, la Securitate,
entre 1948 et 1964.
Marius Oprea est actuellement
le directeur de l'Institut
pour l'Investigation des
Crimes du Communisme en
Roumanie (IICCR).
Convergence: Si un jour quelqu’un
vous arrête dans la rue, disons un
jeune d’une vingtaine d’années,
vous lui répondriez quoi s’il vous
demandait de lui parler du mois de
Décembre 1989 ?
Marius Oprea: Ce qui s’est passé à
l’époque avait bien commencé comme
une Révolution, mais ensuite est arrivée
une équipe d’activistes du Parti (Le Parti
Communiste Roumain PCR n.r.) qui l’a
transformée en coup d’état. Pour être
plus précis, ce qui a suivi le 22
TOAMN! 2009 AUTOMNE Dupã 20 de ani 19
Document transmis
Histoire

Histoire
20
Istorie
Aspect de la prezidiul Congresului al XI-lea al P.C.R. (Sala Palatului R.S.R.) (25-28 noiembrie 1974)
Décembre a été un coup d’état donné à la
Révolution.
Que s’est-t-il passé à ce moment-là, quelle
a été la cause pour laquelle la Roumanie
n’a pas réussi à démarrer le vrai chemin de
la démocratie ?
La cause a été la dissolution de la société civile.
En réalité, pendant les années du communisme,
la société civile se trouvait dans les
immeubles et les cuisines des gens. Nous nous
retrouvions à 2-3 et nous débattions. C’était
tout. Malheureusement, c’est à peu près le seul
exemple de courage que je pourrais donner.
Les autres pays européens ont-ils vécu la
même chose ?
Dans d’autres pays, comme par exemple
la Pologne, l’église catholique a soutenu
massivement les mouvements de protestation
– voyez le syndicat La Solidarité. Chez nous, les
religieux détruisaient les églises. Et nous avons
tous vécu dans un complot du silence. Ceux
ayant eu le courage de dire que l’empereur
était nu ont été très peu nombreux. Tout le
monde applaudissait.
Quel a été le rôle d’Ion Iliescu dans la
Révolution ?
C’est lui qui a organisé le coup d’état donné à
la Révolution. D’après moi, Ion Iliescu aurait du
être arrêté depuis longtemps.
A-t-il eu un rôle de chef d’orchestre, ou
a-t-il plutôt été un pion de Moscou ?
On a vu apparaître des informations le concernant
dans la presse occidentale, dès 1981,
dosar / le dossier
selon lesquelles c’était lui qui allait remplacer
Ceausescu le moment venu, en tant que
jeune apparatchik. A l’époque de Gorbaciov,
le soutien des soviétiques accordé à Iliescu a
été presque visible. En Décembre 1989, les
soviétiques savaient qu’ils devaient contrôler
l’Europe de l’Est, car ils n’avaient pas prévu le
collapse de l’URSS. Il restait deux derniers pays
qu’ils pouvaient encore garder sous contrôle :
la Roumanie et la Bulgarie. Ion Iliescu a ensuite
été ouvertement soutenu par Gorbaciov et
son équipe, dès le moment ou le régime de
Ceausescu avait commencé à vaciller.
Quelle est votre opinion sur la manière
avec laquelle se sont déroulés les procès de
la Révolution ?
La seule équipe ayant pris en charge ces
procès, celle du général Dan Voinea, a été
récemment éloignée par la nouvelle équipe
du Parquet Général, et par une jeune femme
procureur général issue d’une famille à la
tradition discutable du point de vue de la
démocratie. Il ne s’agit pas de l’âge ou du passé
de ces procureurs qui s’occupent à présent des
dossiers. Il s’agit plutôt de mentalités. Ils sont
fils de procureurs ayant exercé à l’époque de
Ceausescu, et à présent ils sont plus communistes
que les vrais communistes du passé. Ils
ont des difficultés à condamner quelqu’un qui
est originaire du même monde que le leur. Au
moment où il avait commencé l’instruction
des dossiers, le général Voinea a été écarté,
poussé vers la retraite. Il est clair qu’il n’y a
aucune réelle volonté politique pour finaliser
ces dossiers. Chez nous, la condamnation
du communisme n’a pas dépassé l’étape du
discours politique. C’est tout.
© „Fototeca online a comunismului românesc” - 2/1974
1981 potrivit c"rora el er fi urmat s"-i
succead" lui Nicolae Ceau$escu, ca tân"r
aparatcik. Iar mai târziu, când a ap"rut
Gorbaciov, sprijinul sovieticilor acordat lui
Iliescu a fost aproape f"#i$. Apoi, în Decembrie
1989, sovieticii $tiau c" trebuie s" #in"
situa#ia din Estul Europei sub control, pentru
c" nici ei nu prev"zuser" ca URSS avea
s" intre în colaps. În acel moment, mai erau
dou" #"ri pe cera sovieticii mai puteau s" le
#in" sub control: România $i Bulgaria. De
aceea Ion Iliescu a fost sprijinit deschis de
Gorbaciov $i echipa lui, înc" din momentul
în care regimul lui Ceau$escu începuse s"
se clatine.
Cum apreciați că s-au derulat procesele
Revoluției?
Singura echip" de procurori care s-a ocupat
de aceste procese, echipa generalului
Dan Voinea, a fost înl"turat" recent de noua
conducere a Parchetului General, de c"tre o
tân"r" doamn" procuror general care provine
dintr-o familie cu o tradi#ie discutabil",
din punctul de vedere al democra#iei. %i nu
este vorba de vârst" sau de trecutul acestor
procurori, care au preluat acum dosarele.
Este vorba de mentalit"#i. Ei sunt fii de
procurori care au fost activi pe vremea lui
Ceau$escu $i ei sunt acum mai comuni$ti
decât comuni$tii. %i atunci nu le vine prea
u$or s" condamne pe cineva care provine din
lumea lor. %i, iat" cum, tocmai când începuse
instrumentarea clar" a acestor doasre,
generalul Voinea a fost înl"turat, scos la
pensie, iar dosarele au început s" fie mutate
de colo-colo. Este clar c" nu exist" voin#"
politic" pentru finalizarea acestor dosare.
Din p"cate, la noi, condamnarea comunismului
nu a dep"$it nivelul discursului politic.
%i atât.
CONVERGENCE #6

Germania de Est,
20 de ani, înainte și după
9 octombrie 1989. Un nou capitol din istorie
se deschide la Leipzig. Sub privirile ofi#erilor
de la Stasi (Ministerul Securit"#ii de Stat al
Germaniei de Est), 70000 de tineri ies în strad"
$i scandeaz" „Noi suntem poporul”. De mai
multe s"pt"mâni, grupuri de opozan#i ai regimului
comunist se întâlnesc la bisericile St
Nikolai $i St Thomas, în fiecare luni, pentru
a pune la punct detaliile unui plan de protest
pacific. Revendic"rile lor: „mai mult" libertate,
mai mult" democra#ie $i mai pu#in" supraveghere”.
„Miracolul de la Leipzig” este pe cale
s" se produc".
În acela$i timp, în Berlin-Est, Erich Honecker
- secretarul general al comitetului central
al partidului SED (Sozialistische Einheitspartei
Deutschlands) încearc" din r"sputeri s"
p"streze spa#iul comunist intact, de$i nu mai
beneficiaz" de sprijinul Moscovei, care prin vocea
lui Mihail Gorbaciov î$i manifest" tot mai
pregnant dorin#a de transparen#".
Dup" mai multe manifest"ri populare, valul
de protest din 9 octombrie ia o asemenea amploare,
încât doar un conflict direct cu for#ele
armate pare s" poat" pun" cap"t situa#iei. Zeci
de mii de civili încep un mar$ al p"cii. Echipa#i
cu mitraliere, în vehicole blindate, ofi#erii de
la Stasi a$teapt" semnalul de la Berlin pentru
începerea ostilit"#ilor. Erich Honecker nu
va da, niciodat", cel pu#in oficial, acest semnal.
Preocupat de situa#ia din Berlin, unde
nemul#umirile popula#iei se manifest" din ce
în ce mai mult, deleag" luarea acestei decizii
sectorului Stasi din Leipzig. Kurt Meyer, secretarul
sectorului î$i exprim" refuzul de a asuma
costurile umane ale acestei opera#ii. Helmut
Hackenberg, num"rul 1 al SED la Leipzig decide
ca opera#ia s" se încheie în mod pacific.
Manifestan#ii continu" mar$ul p"cii început la
Karl Marx Platz $i înconjoar" centrul ora$ului
trecând pe bulevardul Ring. „Miracolul de la
Leipzig” deschide calea protestelor din Republica
Democrat" German".
O lun" mai târziu, în 9 noiembrie, zidul care
separ" Berlinul $i Europa, ridicat în noaptea din
12-13 august 1961, devine doar o trist" amintire.
Poarta Brandebourg este luat" cu asalt de
manifestan#i. R"zboiul rece a luat sfâr$it.
25 DE EURO O BUCATĂ DE ZID
Ast"zi, pe Friedrichstrasse la „Check Point
Charlie” - punctul de trecere de frontier"
Est-Vest rezervat diploma#ilor $i str"inilor,
Pseudo-soldații de la Check Point Charlie
Vestigii comuniste scoase la vânzare
RDA, 20 ans avant et après
9 Octobre 1989. Un nouveau chapitre de
l’histoire s’ouvre à Leipzig. Sous les regards
des offi ciers de la STASI (Ministère
de la Sécurité de l’Etat de l’Allemagne
de l’Est), 70000 jeunes sortent dans la
rue et crient « Nous sommes le peuple ».
Depuis quelques semaines, des groupes
d’opposants au régime communiste se
retrouvent dans les églises Nt. Nikolai et
St. Thomas, chaque lundi, pour mettre au
point les détails d’un plan de protestation
pacifi que. Leurs revendications – plus de
liberté, plus de démocratie et moins de
surveillance. „Le miracle de Leipzig” est
en train de se produire. Dans le même
temps, à Berlin Est, Erich Honecker –
Istorie
secrétaire général du comité central du
parti SED (Sozialistische Einheitspartei
Deutschlands) essaye par tous les moyens
de garder intact l’éspace communiste,
malgré le fait qu’il ne bénéfi cie plus d’un
support de la part de Moscou, qui, par la
voix de Mihail Gorbaciov, montre de plus
en plus un désir de transparence.
Après plusieurs manifestations
populaires, la vague de protestation
du 9 Octobre prend une telle ampleur,
que seul un confl it direct avec les forces
armées peut mettre fi n à la situation. Des
dizaines de milliers de civils commencent
une marche de la paix.
TOAMN! 2009 AUTOMNE Dupã 20 de ani 21
© Iulia Cantor-Salzani
© Iulia Cantor-Salzani
Histoire

Histoire
22
Istorie
Curtea închisorii STASI
Equipés avec des mitrailleuses, dans
des véhicules blindés, les offi ciers de la
STASI attendent le signal de Berlin pour
commencer les hostilités. Erich Honecker
ne donnera jamais ce signal, au moins pas
offi ciellement. Préoccupé par la situation
de Berlin, ou les mécontentements de
la population se manifestent de plus en
plus, il délègue la prise de décision au
secteur de la STASI de Leipzig. Kurt Meyer,
secrétaire du secteur, refuse d’assumer les
couts humains de cette opération. Helmut
Hackenberg, le numéro 1 de la SED de
Leipzig décide de mettre fi n à l’opération
d’une manière pacifi que. Les manifestants
vont continuer la marche de la paix
commencée dans la place Karl Marx et
contournent le centre ville en passant par
le boulevard Ring. „Le miracle de Leipzig”
ouvre le chemin des protestations dans la
République Démocratique d’Allemagne.
Un mois plus tard, le 9 Novembre, le mur
qui sépare le Berlin de l’Europe, élevé
dosar / le dossier
dans la nuit du 12 au 13 août 1961,
devient un triste souvenir. La porte
Brandebourg est prise d’assaut par les
manifestants. La guerre froide est fi nie.
25 Euro pour un morceau du mur
Aujourd’hui, au « Check point Charlie » de
la Friedrich strasse – point de passage de
la frontière entre l’Est et l’Ouest réservé
aux diplomates et aux étrangers, les
touristes peuvent acheter contre 25 Euro
un morceau du Mur de la Honte.
Des boutiques avec des Trabant, écussons,
t-shirts avec la célèbre phrase prononcée
par John Kennedy en 1963 „Ich bin
ein Berliner” (Je suis un berlinois) sont
là pour les touristes à la recherche de
symboles. 30 Euro pour un tour de la
ville en Trabant, 2 Euro pour une photo
avec deux „soldats” américains au „Check
Point Charlie”, n’importe quel vestige de
l’ancien régime
turi$tii pot achiziona contra 25 de euro o
bucat" din Zidul Ru$inii. Buticuri doldora
de trabanturi, steme, t-shirt-uri cu celebra
formul" consacrat" de John F.Kennedy în
1963 „Ich bin ein Berliner” (Sunt un berlinez)
ademenesc turi$tii avizi de vestigii. 30 de euro
un tur al ora$ului în trabant, 2 euro o fotografie
cu doi „solda#i” americani la „Check Point
Charlie”, orice r"m"$i#" a vechiului sistem devine
moneda de schimb. Marketingul „istoric”
a triumfat.
Pu#in mai departe, în Berlin-Est, într-un cartier
lini$tit, mai multe cl"diri înconjurate de
un zid înalt, care pe plan reconstituie forma
unui pistol, par s" se confunde cu peisajul.
Deschis publicului, sediul Stasi înregistreaz"
zilnic peste 3000 de vizitatori, majoritatea din
Europa Occidental". Pân" în 1989, nimeni nu
$tia ce se afl" acolo. „Inamicii poporului” erau
adu$i într-o dubi#a echipat" cu $ase „cu$ti”
f"r" geam $i depu$i în curtea central". Nu $tiau
unde au ajuns, dac" $i când vor mai pleca.
Dup" 1989, autorit"#ile germane au dorit s"
transforme cl"dirile în noua închisoare a
ora$ului, îns" sub presiunea fo$tilor de#inu#i
politici, sediul Stasi a r"mas deschis publicului,
vizitele fiind asigurate chiar de c"tre
© Iulia Cantor-Salzani
CONVERGENCE #6

fo$tii de#inu#i. Cu ajutorul Germaniei de Vest,
Germania de Est a realizat exegeza perioadei
comuniste, chiar dac" unele r"ni înc" se
cicatrizeaz".
MODLAREUTH, „ MICUL BERLIN”
Planul închisorii, în formă de pistol
La 290 de km sud, trecând pe podul Glienicke
de la Potsdam, unde se f"cea schimbul de
spioni prizonieri între cele dou" blocuri, satul
Modlareuth p"streaz" înc" urmele trecutului
dureros. Situat la grani#a dintre landurile
Thuringe $i Baviere, Modlareuth a devenit în
1961 „Micul Berlin”, odat" cu ridicarea unui
zid pe linia de frontier" pentru a demarca cele
dou" blocuri. Spre deosebire de Berlin, orice
semn sau dialog între locuitorii celor dou"
sectoare era interzis.
Zidul Cortinei de fier a traversat satul pân" în
decembrie 1989, când a dost demolat. Ast"zi
mai este vizibil" o parte din zid $i una dintre
zonele de tranzit.
Închisoarea Stasi - Genslerstrasse 66, Berlin
www.stiftung-hsh.de
Program/informații - 00493098608230
Tarif vizite - 2 și 4 euro
devient monnaie d’échange. Le „Marketing
historique” à son apogée.
Un peu plus loin, au Berlin-Est, dans
un quartier tranquille, on peut voir un
groupe de bâtiments entourés par un
mur très haut, ressemblant à un pistolet,
se confondant dans le paysage. Ouvert
au public, le siège de la STASI enregistre
quotidiennement plus de 3000 visiteurs,
pour la plupart de l’Europe occidentale.
Personne ne savait ce qui se cachait
derrière ces murs jusqu’en 1989. « Les ennemis
du peuple » étaient ramenés dans
un fourgon équipé avec six « cages » sans
vitres et déposés dans la cour centrale. Ils
ne savaient pas ou ils étaient, si et quand
ils allaient être libérés. Après 1989, les
autorités allemandes ont souhaité transformer
les bâtiments en prison, mais sous
la pression des anciens détenus politiques
le siège de la STASI est resté ouvert au
public, les visites étant assurées par les
anciens détenus eux-mêmes.
L’Allemagne de l’Est, avec l’aide de sa
Istorie
sœur l’Allemagne de l’Ouest, a mis en
œuvre l’exégèse de la période communiste,
même si toutes les blessures ne
sont pas encore cicatrisées.
Modlareuth, „Le petit Berlin”
A 290 km vers le sud, en traversant le pont
Glienicke de Postdam, endroit ou avait lieu
l’échange de prisonniers entre les deux
blocs, le village Modlareuth garde encore
les traces de ce passé douloureux. Situé à
la frontière entre les lands Thuringe et la
Bavière, Modlareuth est devenu en 1961
„Le petit Berlin”, lorsqu’un mur a été élevé
au beau milieu du village pour marquer la
ligne de séparation entre les deux blocs.
Contrairement à Berlin, les dialogues et
échanges entre les habitants des deux
secteurs étaient strictement interdits. Le
mur du Rideau de Fer a coupé le village en
deux jusqu’à sa destruction en Décembre
1989. Aujourd’hui une partie du mur ainsi
qu’une des zones de transit restent encore
visibles.
TOAMN! 2009 AUTOMNE Dupã 20 de ani 23
© Iulia Cantor-Salzani
Histoire

Portret
24
Portrait
Irina Ionesco
Photographe controversée, provocante et insouciante, Irina Ionesco revient dans l'actualité
avec une exposition au Musée Tavet-Delacour où elle partage l'affi che avec François
Barbâtre, Gérard Béringer, Sonja Hopf, Joerg Ortner et Olivier O. Olivier dans le cadre de la
collection Gilles Deves. Un voyage qui met en scène l'humain avec tout ce qu'il a de plus
déraisonnable et de fascinant
TEXTE IULIA CANTOR-SALZANI • PHOTOS IRINA IONESCO
L'insolence, selon Irina
Ionesco
„Eva aux roses”
Depuis 1974, lors de l'exposition à la
Nikon Gallery de Paris, l'insolence enivrante
d'Irina Ionesco fascine, perturbe
et interpelle. Eternelle passionnée du nu féminin,
elle cherche de manière infatigable à dévoiler
toute sa beauté. Cet engagement en noir
et blanc lui vaudra assez vite la qualification de
photographe érotique. Une renommée nourrie
également par l'utilisation de sa fille Eva, devenue
ultérieurement actrice de théâtre et cinéma,
comme modèle privilégié de ses mises en
scènes. Insouciante du „que va-t-on dire”, elle
crée, avec la complicité d'Eva, des nus qui provoqueront
de grandes controverses, autant par
les postures qui frôlent l'érotisme, que par les
parures propres à un sex-symbole. Car au-delà
du parti-pris noir et blanc, ses modèles se dévoilent
sous des lumières envoûtantes, habilement
scénarisées avec des objets fétichistes, bijoux et
autres „outils” propres à l'image de la femme fatale
et provocante, neamoins possédée sexuellement.
Tel un démiurge, Irina Ionesco recrée la
femme et l'immortalise. Son appareil retient le
temps, immobilise le moment présent, délivrant
une merveilleuse alchimie du souvenir.
„La photographie est venue à moi à travers un
p h é n o - mène de
hasard ob- jectif. Ce
précepte Un regard qui nous
vient de multiple et H e g e l
et qui a insaisissable
c a p t i v é
le mou- v e m e n t
s u r r é a - liste dans
ce qu'il dévoilait de merveilleux – comme de se
trouver soudainement confronté à la possibilité
de se saisir du désir qui, sous vos yeux, se dévoile.
Giacometti raconte ainsi l'un de ces miracles.
Il explique comment il travaillait depuis des
mois à la réalisation d'une sculpture qui apparaissait
guerrière en même temps qu'androgyne,
mais à laquelle il ne trouvait pas de visage. Il y
manquait le regard… La sculpture demeura ainsi,
longuement désirée dans son devenir, mais
aucun visage ne lui correspondant, elle resta
rétive à son achèvement. Giacometti renonça à
poursuivre la sculpture. Puis un jour d'errance,
à la recherche de l'imprévisible en compagnie
d'André Breton aux puces de Montreuil, il découvrit
soudain, gisant à terre parmi des myriades
d'objets hétéroclites, un regard ahurissant.
CONVERGENCE #6

Un regard multiple et insaisissable sous la forme
d'un masque de fer strié par des lattes, telles des
persiennes, des interstices ajourés, se situant à
l'instar d'un bandeau qui cacherait sans les cacher
les yeux. Il s'empara sur-le-champ de l'objet.
De retour à l'atelier, il alla tout droit apposer
le masque sur la tête sans visage de la statue.
Les mesures du masque correspondaient parfaitement
et la statue fut enfin réalisée. Il s'agissait
d'une guerrière dont le regard filtrait à travers
un masque de combat”, confie la photographe
(1).
Issue d'une famille errante, d'immigrés roumains,
ayant passé une partie de son enfance
à Constanta, au bord de la Mer Noire, Irina Ionesco
porte en elle la fascination des chemins
cachés. D'abord peintre, ensuite photographe,
elle avoue avoir toujours été à la recherche d'un
troisième oeil. Celui de l'imperceptible et de
l'improbable qui pourrait relever toute la saveur
d'une composition.
„J'ai toujours été captivée par ces chemins
s'ouvrant, couvés par le désir. C'est à travers
un cheminement d'une évidence analogue que
la photographie est venue à moi : cet objectif –
ce troisième œil que l'on venait de m'offrir, un
soir de Noël, sous la forme d'un Nikon F. A cette
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Insolența, după Irina Ionesco
Încă din 1974, cu ocazia
expoziţiei de la Nikon
Gallery din Paris, insolenţa
Irinei Ionesco fascinează,
tulbură şi interpelează. Cu
o neobosită pasiune pentru
nudul feminin, ea încearcă în
permanenţă să îi descopere
frumuseţea.
Tematica în alb-negru și pasiunea
pentru nuduri o vor clasifi ca destul
de repede drept fotograf erotic. O clasifi -
care la care contribuie și fi ica sa Eva, care
va deveni mai târziu actriță de teatru
și de cinema, și care a fost modelul său
preferat pentru numeroase din punerile
ei în scenă fotografi ce. Fără să se preocupe
de „ce va spune lumea”, ea creează
împreună cu Eva nuduri care provoacă
Art visuel
„La nuit tournesol”
controverse puternice, atât din cauza
pozițiilor care sunt aproape erotice, cât
și datorită diverselor obiecte sau ținute
de tip „sex-simbol”. Dincolo de alegerea
contrastului alb-negru, modelele sale se
arată în lumini magice, scenarizate abil
împreună cu obiecte fetișiste, bijuterii
și alte „unelte” aparținând imaginii
femeii fatale și provocatoare, posedate
sexual. Irina Ionesco se transformă în
demiurg și recreează imaginea femeii,
imortalizând-o. Aparatul său oprește
timpul, imobilizează clipa prezentă și
redă o minunată alchimie a amintirii.
Originară dintr-o familie de imigranți
români, Irina Ionesco a petrecut o parte
din copilărie la Constanța, pe malul
Mării Negre și poartă în ea fascinația
pentru drumurile ascunse.
Art" vizual"
25

Art" vizual"
26
Art visuel
„Griff e”
Mai întâi pictor, apoi fotograf, ea
mărturisește că dintotdeauna a căutat
un „al treilea ochi”. Ochiul imperceptibilului
și al improbabilului, care poate
revela întregul farmec al unei compoziții.
„Am fost dintotdeauna fascinată de căile
care se deschid către dorință. Fotografi
a a ajuns în acest fel la mine, acest
obiectiv – al treilea ochi care mi-a fost
dăruit, într-o seară de Crăciun, sub forma
unui Nikon F. La vremea aceea pictam
naturi moarte și încercam să exprim
elemente imobile ale decorurilor care
ar fi preexistat vidului lăsat de întreruperea
unei cariere consacrate mișcării și
spațiului”, explică artista. Concepute ca
niște scene de teatru, pozele integrează o
femeie reinventată și misterioasă într-un
univers oniric. Muzele sale, femeile din
Constanța, observate minuțios în timpul
copilăriei petrecută în compania bunicii.
Părinții fi ind în general mereu plecați –
mama trapezistă într-un circ și tatăl violonist
– artista cultivă o privire curioasă
și perplexă. În această intersecție dintre
orient și occident, turcoaicele, macedonencele,
țigăncile sau evreicile îmbracate
în costume tradiționale cu ocazia
diverselor festivități vor deveni muzele
obiectivului noului său Nikon F. În 1948,
părăsește România împreună cu bunica
sa în urma ocupației rușilor.
époque, je peignais des natures mortes, je cherchais
à exprimer les éléments figés des décors et
des parures qui devaient préexister au vide creusé
par l'interruption d'une carrière consacrée au
mouvement et à son espace”. Conçus comme
des tableaux théâtraux, ses „shots” intègrent
une femme réinventée et mystérieuse dans un
univers onirique. Ses inspiratrices, les femmes
de Constanta, observées minutieusement pendant
son enfance, en compagnie de sa grandmère.
Eloignée de ses parents – la mère trapéziste
dans un cirque et le père violoniste – elle
cultive un regard curieux et interloqué. Dans ce
carrefour oriental-occidental, des femmes turques,
macédoniennes, tziganes ou juives parées
de costumes traditionnels lors des festivités vont
devenir les égéries de l'objectif d'un Nikon F. En
1948, elle fuit, ensemble avec sa grand-mère la
Roumanie suite à l'invasion des russes.
A seize ans, Irina commence la danse, puis se
dédie à la contorsion. Après avoir collaboré avec
plusieurs compagnies, elle monte son propre
spectacle de danseuse aux serpents. Pendant
plusieurs années, elle se produit ainsi sur les
scènes de toute l'Europe.
Lors d'un bref séjour dans un sanatorium elle
se consacre à la peinture des lieux vides et vidés.
Une passion qui l'accompagnera jusqu'au soir
du Noël 1964, quand son ami, le peintre Corneille,
lui offre un appareil photo, un Nikon F.
Quelques mois plus tard, elle photographie son
premier modèle, Anouk. Commence alors une
série de séquences, images et mises en scène
toutes aussi loufoques que surprenantes qui
constitueront les pièces maîtresses de sa première
exposition en 1970. Suit une longue série
d'expositions et de publications, en France et à
l'étranger, dont notamment „Liliacées langoureuses
aux parfums d'Arabie”, „Femmes sans
tain”, „Litanies pour une amante funèbre”, „Le
temple aux miroirs”. En 1983, elle travaille sur
son projet „Pour une Pyramide”, parcours psychanalytique
illustré d'images en couleurs. En
1985, elle fait un long séjour en Egypte qui se
concrétisera dans l'ouvrage „Rêve d'Egypte”.
Suivront d'autres récits – la Mauritanie - „Les
Femmes des Cités-mémoires”), le Maroc - „Regards
sur Tanger”), Prague - „Le cercle de
CONVERGENCE #6

Prague”, la Tunisie - „Les rituels et les jours” ou,
plus récemment, le Japon - „Les métamorphoses
de la Médusa”. En 2004, elle a publié le premier
volet de son roman autobiographique, „L’œil de
la poupée”, publié aux Editions Des femmes.
(1)Citation publiée dans le portefolio „Irina Ionesco
Elle-Même”, Ed. PTYX, Tokyo, 1996
La collection Gilles Deves au Musée Tavet-Delacour,
jusqu'au 7 mars 2010
4 rue Lemercier - 95300 Pontoise
Ouvert du mercredi au dimanche de 10h à 12h30 et
de 13h30 à 18h.
Tarifs 5/3 euros- gratuit pour les enfants de – de 12
ans et les groupes scolaires
Tél.: 01 30 38 02 40 / Fax 01 30 30 50 46 ou
museetavet@ville-pontoise.fr
Irina Ionesco
Portrait en titres
* Liliacées langoureuses aux parfums
d’Arabie (1974)
* Femmes sans tain (1975)
* Nocturnes (1976)
* Litanies pour une amante funèbre
(1976)
* Le temple aux miroirs (1977)
* Cent onze photographies érotiques
(1980)
* Le divan (1981)
* Les Passions (1984)
* The eros of Baroque (1988)
* Les immortelles (1991)
* Égypte chambre noire (1991)
* Méditerranéennes (1991, avec
Elisabeth Foch)
* Kafka ou le passant de Prague
(1992)
* TransEurope (1994)
* Nudes (1996)
* Eva: Éloge De Ma Fille (2004)
* L'œil de la poupée (2004, avec
Marie Desjardins)
* R (2004)
* Le Japon Interdit (2004)
TOAMN! 2009 AUTOMNE
„Hommage à Vélasquez”
La 16 ani, Irina începe dansul, după care
se dedică artei contorsioniste. După
ce colaborează cu câteva companii, își
creează propriul spectacol de dansatoare
cu șerpi. Timp de câțiva ani, produce
aceste spectacole pe toate scenele
Europei.
Cu ocazia unui sejur într-un sanatoriu
începe să picteze locuri golite de
prezențe umane. O pasiune care o va
acompania până într-o seară de Crăciun
1964, când un prieten, pictorul Corneille,
îi oferă aparatul foto Nikon F. Câteva luni
mai târziu, își fotografi ază primul model,
Anouk. Începe atunci o serie de secvențe,
imagini și puneri în scenă surprinzatoare,
care vor deveni, mai târziu, piesele
principale ale primei expoziții din 1970.
Art visuel
Urmează o lungă serie de expoziții și
publicații, în Franța și în străinătate,
printre care „Liliac languros cu parfum
de Arabia”, „Femeile fără ten”, „Litanii
pentru o amantă funebră”, „Templul cu
oglinzi”. În 1983 lucrează asupra unui
proiect „Pentru o piramidă”, parcurs
psihanalitic ilustrat de imagini în culori.
În 1985 rămâne o lungă perioadă în
Egipt, sejur care se va concretiza prin
publicația „Vis despre Egipt”. Vor urma
alte publicații – Mauritania „Femeile din
Cetăți- memorie”, Maroc – „Priviri către
Tanger”, Praga „Cercul din Praga”, Tunisia
„Ritualuri și zile” și, mai recent, Japonia
„Transformările de la Meduza”. În 2004,
publică prima parte a romanului său
autobiografi c „Ochiul păpușii”, apărut la
Editura „Des Femmes”.
Art" vizual"
27

Journal
28
Document transmis
Jurnal DE
ALEX.ȘTEFĂNESCU
Despre mine, fără iluzii
29 Octobre 2009. La librairie « Diverta »
(au rez de chaussée de l’ancien magasin
« Eva »). Je dois parler, aux cotés de Marius
Tuca, de Petru Popescu, à l’occasion
de la publication de son nouveau roman
« Le remplaçant » (écrit en roumain également
et ayant comme sujet son histoire
d’amour avec Zoia Ceausescu). Il y a beaucoup
de monde ici. La foule a d’abord
rempli la place réservée au lancement du
livre, pour envahir ensuite les couloirs entre
les stands et fi nalement, s’installer sur
l’escalier menant à l’étage. De centaines
de regards sont jetés vers Petre Popescu
lequel, grand et fi n, à l’allure américaine,
a encore un air sportif (pour ses 65 ans).
29 octombrie 2009. Libr"ria „Diverta” (de la
parterul fostului magazin „Eva”). Urmeaz" s"
vorbesc, al"turi de Marius Tuc", despre Petru
Popescu, cu prilejul public"rii noului s"u roman, Supleantul
(scris în limba român" $i având drept subiect
povestea de dragoste dintre el $i Zoia Ceau$escu). Este
foarte mare înghesuial" aici. Mul#imea de oameni a
La lansarea „Jurnalului secret” alături de Nicolae Breban și Augustin Buzura
Mon histoire, sans illusions
Les caméras, les appareils photo, les
micros et enregistreurs sont tournés vers
lui, comme des armes sophistiquées qui
s’apprêtent à le chasser.
Je suis tellement heureux de cette image
– directe, expressive – du succès d’un
écrivain ! C’est la preuve que la littérature
intéresse toujours, et que tout n’est pas
encore perdu pour ceux qui écrivent.
P.S. On me dira que le succès de Petru
Popescu est impur, que la plupart de ses
lecteurs sont attirés non pas par sa qualité
littéraire mais par ses révélations sur sa
relation avec Zoia Ceausescu. Même si
c’était le cas, cela reste un succès.
Alex. Ștefănescu
scriitor, critic literar
umplut întâi locul rezervat lans"rii, apoi a inundat
coridoarele dintre standuri $i, în cele din urm", a urcat
pe scara care duce la etaj. Sute de priviri sunt îndreptate
asupra lui Petru Popescu, care, înalt $i zvelt,
americanizat, are înc" o atitudine sportiv" (la cei 65
de ani ai s"i). Camerele de luat vederi, aparatele de fotografiat,
microfoanele, reportofoanele sunt îndreptate
$i ele asupra scriitorului, ca ni$te arme sofisticate
cu care urmeaz" s" fie vânat.
Ce mult m" bucur" aceast" imagine – direct",
expresiv" – a succesului unui scriitor! Este o dovad"
c" literatura înc" intereseaz", c" pentru cei care scriu
nu e totul pierdut.
P.S.: Mi se va spune c" succesul lui Petru Popescu este
impur, c" mul#i dintre cump"r"torii c"r#ii sunt atra$i
nu atât de frumuse#ea ei literar", cât de dezv"luirile
senza#ionale în leg"tur" cu Zoia Ceau$escu. Chiar
dac" a$a ar fi, tot succes este. Sute de oameni vor avea,
începând din aceast" sear", o carte în plus în cas". %i
nu orice fel de carte, ci una scris" cu talent.
2 noiembrie 2009. M" întâlnesc pe strad" cu Cristian
Gava. Este un tân"r genial, acum politicos $i
trist, lipsit de efervescen#a intelectual" cu care m" uimea
alt"dat". Îmi aduc aminte momente din istoria
rela#iilor mele cu el.
Pe vremea când avea nou" ani, p"rin#ii lui, amândoi
oameni admirabili, din Pite$ti (tat"l, fabricant
de mobil", mama – medic stomatolog) au venit
împreun" cu el la mine acas" ca s"-mi cear" un sfat.
Ce se întâmplase? Singurul lor copil, Cristian, nu
sem"na deloc cu ceilal#i copii de vârsta lui. Citise
toate c"r#ile din cas" $i cerea mereu altele. În scurt"
vreme epuizase $i fondul de la Biblioteca Jude#ean" $i
î$i manifesta în continuare foamea de texte tip"rite.
M-a înduio$at situa#ia. Mi-am adus aminte c", pe vremuri,
mi-a fost dat s" asist la ceva asem"n"tor. Odat",
punând ou" de g"in" la clocit, bunica a strecurat printre
ele $i câteva ou" de ra#", pe care g"ina nu le-a deosebit
de ale ei $i le-a acceptat. Au trecut s"pt"mânile, au
ie$it puii din ou" $i a venit vremea când clo$ca a mers
cu tot cârdul de ghemotoace de puf auriu pe malul
iazului s" pasc" iarb" nou". Atunci s-a petrecut ceva
senza#ional. Câ#iva dintre dintre pui$ori s-au apropiat
cu mare curiozitate de ap". G"ina-mam" a început s"
cârâie alarmat" $i s"-i avertizeze pe impruden#i. Dar
ei, dup" o clip" de ezitare, s-au lansat în valuri $i au
CONVERGENCE #6

început s" înoate ferici#i. Clo$ca p"rea consternat".
Ceea ce vedea îi contrazicea brutal instinctul matern.
La fel de contraria#i îi vedeam $i pe p"rin#ii lui Cristian.
Am discutat îndelung cu b"iatul ca s"-mi dau
seama dac" nu cumva era vorba doar de o manie. Nu
era. Copilul în#elegea c"r#ile $i le comenta cu seriozitate,
în deplin" cuno$tin#" de cauz". Uimitoare era nu
numai precocitatea sa, cu totul ie$it" din comun, ci $i
capacitatea sa intelectual" judecat" în sine, cu care îi
surclasa pe mul#i profesioni$ti ai lecturii.
A doua întâlnire a avut loc când Cristian împlinise
cincisprezece ani $i când l-am invitat la emisiunea
Un metru cub de cultur" pe care o f"ceam la Realitatea
TV. Ca s" nu pierd timpul cu superlative la
adresa lui, l-am invitat s" trecem rapid, în fa#a telespectatorilor
(emisiunea se transmitea în direct),
prin toate literaturile europene. Ceea ce a urmat i-a
#inut cu respira#ia t"iat" chiar $i pe blaza#ii operatori,
care de obicei mestecau gum" în timp ce manevrau
camerele de luat vederi. M-am folosit de tot ceea ce
$tiam, dup" cincizeci de ani de citit c"r#i, i-am adresat
lui Cristian cele mai nea$teptate întreb"ri, iar el nu
numai c"-mi d"dea r"spunsuri complete, dar schi#a
repede noi posibilit"#i de dezvoltare a discu#iei. Eu îi
ceream s" îmi vorbeasc" despre Infernul lui Dante,
el o f"cea f"r" ezitare, dar imediat dup" aceea începea
s" prezinte demonologia italian" din Evul Mediu.
Eu îi ceream s" caracterizeze literatura scandinav",
el definea, recurgând la numeroase exemple, literaturile
finlandez", norvegian", suedez", danez" $i
irlandez", pentru ca abia apoi s" încerce s" evalueze
literatura scandinav" în ansamblul ei, eu îl invitam s"
se pronun#e asupra lui Berdiaev, el aducea în discu#ie
$i al#i esei$ti ru$i, de inspira#ie mistic", de a începutul
secolului dou"zeci $i nu pierdea ocazia s" se refere $i
la ortodoxismul românesc etc. etc. A fost o emisiune
de neuitat, o alergare în doi prin diverse literaturi, în
cursul c"reia eu, la cei 57 de ani ai mei, gâfâiam $i
r"m"sesem mult în urm", în timp ce partenerul meu
de discu#ie, la cei numai 15 ani ai s"i, se avânta neobosit
spre noi $i noi spa#ii literare.
Nu numai c" $tia tot ce se putea $ti ($i, oricum, mai
mult decât mine) despre toate acele literaturi, dar
avea o atitudine critic" fa#" de orice oper" literar", o
regândise cândva sau o regândea pe loc, cu o fervoare
a inteligen#ei cum nu mai v"zusem vreodat".
A treia întâlnire semnificativ" este chiar cea de acum,
de pe strad". Cristian a devenit de pu#in" vreme
student al facult"#ii de Limbi Clasice din Bucure$ti.
Dar între timp a colaborat $i la unele televiziuni dn
Bucure$ti, unde i s-a dat s" realizeze talk-show-uri
politice (nu literare, cum ar fi fost cazul). Contactul
cu problemele vie#ii politice de la noi, dar $i cu ceea
ce se petrece în culisele televiziunilor române$ti l-a
obosit moral. A fost ca $i cum albatrosul lui Baudelaire
ar fi trebuit s" coboare nu doar pe puntea unui
vapor, ci $i în cal", pentru a fi t"v"lit prin negreala din
sala motoarelor.
M" uit la el cu admira#ie $i cu o strângere de inim". E
un tân"r frumos, cu privirea str"lucind de inteligen#".
TOAMN! 2009 AUTOMNE
E o fiin#" omeneasc" aleas", o ilustrare a ideii de genialitate.
%i e, în acela$i timp, prizonierul unei lumi
prozaice, care n-are alt scop decât s"-l transforme într-un
om obi$nuit.
9 noiembrie 2009. În Cartea alb" a Securit"#ii, un
informator m" prezint" (într-un raport datând din
septembrie 1989) ca pe un admirator al Doinei Cornea.
A$a $i eram. Faptul c" o femeie se opunea de una
singur", neclintit" în verticalitatea ei, unui regim
care dispunea de mijloace represive terifiante, m"
impresiona pân" la lacrimi $i m" f"cea s" m" ru$inez
de lipsa mea de reac#ie.
Dup" 1989 admira#ia mea fa#" de Doina Cornea s-a
accentuat, poate $i pentru c" am v"zut-o la televizor
fragil", vulnerabil", cu o voce sub#ire, nemelodioas",
luând atitudine împotriva lui Ion Iliescu. Nu-mi mai
era ru$ine, ca pe vremuri, f"ceam $i eu acela$i lucru
în zeci $i zeci de articole sau cu ocazia particip"rii la
emisiuni TV pe teme politice.
De fapt, de câte ori o ascultam vorbind, nici nu m" mai
gândeam la mine, urm"ream, cu încredere absolut",
ceea ce spunea ea. M" încredin#am ei, ca unei instan#e
morale supreme. Am idealizat-o, inevitabil, pe Doina
Cornea. A$a se face c" am ajuns s" cred c" ea este o
con$tiin#" atotcuprinz"toare, c" în#elege chiar $i ceea
ce al#ii nu în#eleg, c" are o capacitate intelectual" cu
totul ie$it" din comun". Cu aceast" iluzie am deschis
cartea ei, Jurnal – ultimele caiete. Ce gre$eal" am
f"cut! Ce bine era dac" nu-i citeam cartea!
11 noiembrie 2009. „Eu $i Chi#i prindem $oareci”
Des centaines de personnes auront à
compter de ce soir un livre de plus dans leur
bibliothèque. Et pas n’importe lequel, un
livre écrit par quelqu’un de talentueux.
9 Novembre 2009. Dans Le livre blanc de
la Securitate, un informateur parle de moi
(dans un rapport daté de Septembre 1989)
comme d’un admirateur de Doina Cornea.
Ce qui est vrai. Le fait qu’une femme osait
s’opposer toute seule, sans broncher dans
sa verticalité, à un régime qui disposait de
moyens répressifs terrifi ants, m’émouvait
jusqu’aux larmes et me faisait avoir honte
de mon propre manque de réaction.
Mon admiration pour elle est allée en grandissant
après 1989, peut-être aussi parce
que je l’ai vue à la télévision, fragile, vulnérable,
avec une voix fl uette et stridente en
train de s’opposer à Ion Iliescu. Je n’avais
plus honte comme avant, car je faisais la
même chose à travers de dizaines d’articles
Jurnal
ou à l’occasion de mes participations à des
émissions de télévision politiques.
En fait, chaque fois que je l’entendais parler
je ne pensais plus à moi, mais je suivais
avec une confi ance absolue ce qu’elle disait.
Je me confi ais à elle, comme à une instance
morale suprême. Forcément, j’étais en train
de l’idéaliser. Ainsi, je suis arrivé à croire
qu’elle était en quelque sorte une forme de
conscience toute puissante, croire qu’elle
comprenait ce que d’autres ne comprennent
pas, croire qu’elle avait une capacité
intellectuelle hors du commun. Bercé par
toutes ces illusions, j’ai ouvert son livre
Journal – derniers cahiers. Bien mal m’a
pris ! Ce fut une erreur grossière. C’aurait été
tellement mieux si je n’avais pas lu ce livre!
11 Novembre 2009. „Chitzi et moi à la
chasse aux souris » - on pourrait donner ce
titre à une histoire qui aurait comme sujet
une chose qui m’est arrivée aujourd’hui.
Journal
29

Journal
30
Jurnal
Notre chat, beau, arrogant et bien nourri,
a transformé la chasse aux souris en un
genre d’activité de loisirs. Il les rattrape
dans le jardin et ensuite il les ramène dans
la maison comme des trophées (ou alors,
peut-être s’imagine-t-il qu’il nous aide à
compléter notre déjeuner). On doit utiliser
le balai pour les remettre dehors.
L’une des souris, probablement simplement
assommée par ses coups, est
revenue à elle et a commencé à explorer
ma maison. Je l’ai retrouvée dans la salle
de bain, au moment ou je m’attendais le
moins. J’ai crié comme une femme (on
va me taxer de sexiste…) puis j’ai pris un
balai et j’ai essayé de la frapper avec. Mais
les coups tombaient tous à coté, et elle a
fi ni par se réfugier sous une armoire.
J’ai donc emmené mon chat Chiti dans
la salle de bain, en tant qu’expert dans la
– a$a s-ar putea intitula o povestire care ar avea drept
subiect ceea ce mi s-a întâmplat azi. Pisica noastr",
frumoas", arogant" $i bine-hr"nit", face din prinderea
$oarecilor un fel de sport de lux. Îi captureaz" în
gr"din" $i apoi ni-i aduce în cas", ca pe ni$te trofee
(sau poate crede c" ne ajut" s" ne complet"m masa).
Trebuie s" folosim f"ra$ul ca s"-i ducem din nou
afar".
Unul dintre ace$ti $oareci, probabil doar ame#it de
loviturile ei, $i-a revenit, îmi închipui, $i a început s"
exploreze casa. Cert este c" eu l-am întâlnit în baie,
într-un moment când numai la asta nu m" a$teptam.
Am #ipat ca o femeie (ah, voi fi taxat drept sexist...),
apoi am luat un mop $i am încercat s"-l altoiesc.
N-am reu$it, loviturile c"deau mereu pe al"turi, iar el
s-a refugiat sub un dulap.
Atunci, am adus-o în baie pe Chi#i, ca specialist"
în prinderea $oarecilor. Am închis u$a, f"când-o
suspicioas" pe partenerea mea, care î$i amintea,
f"r" îndoial", c" ultima oar" când am dus-o în baie
am sp"lat-o împotriva voin#ei ei. Cu coada mopului,
l-am f"cut pe $oarece s" ias" din ascunz"toare. Dup"
o curs" scurt", în zig-zag, a fost imobilizat de Chi#i.
Ea i-a mai dat drumul de câteva ori $i l-a recuperat
de fiecare dat", pentru a-$i retr"i succesul. Mi-am
pierdut r"bdarea $i i-am f"cut semn c" trebuie s"
p"r"sim baia. Inteligent", cooperant", Chi#i l-a apucat
pe $oarece, cu din#ii, de spinare, a coborât împreun"
cu mine scara, care duce de la etaj la parter, iar când
i-am deschis u$a de la intrare, l-a transportat pe bietul
animal, înnebunit de fric", pân" în mijlocul gazonului
$i l-a eliberat, plictisit".
I-am propus ulterior lui Chi#i s" facem, eu $i cu ea,
o echip" de prindere a $oarecilor din casele oamenilor
$i s" ne câ$tig"m astfel existen#a. Ea mi-a întors
chasse aux souris. J’ai fermé la porte, en
rendant du même coup mon partenaire
soupçonneux, car il s’est sans doute rappelé
que la dernière fois que je l’avais emmené
dans la salle de bains c’était pour le laver
contre sa volonté. J’ai fait sortir la souris de
sa cachette en me servant de la queue du
balai. Après une courte course en Zig-Zag,
elle a fi nie par être immobilisée par le
chat. Il l’a laissé partir plusieurs fois et l’a
récupérée à chaque fois, afi n de revivre
l’enivrement de la victoire. J’ai fi ni par
perdre patience et lui ai fait comprendre
que nous devions sortir de la salle de
bains. Intelligent et coopératif, Chiti a pris
la souris avec ses dents, est descendu avec
moi au rez de chaussée, et lorsque je lui ai
ouvert la porte d’entrée a emmené la souris
aff olée et terrorisée dans le jardin ou il l’a
lâchée, ennuyé.
dispre#uitoare spatele, $i-a ridicat coada $i, p"$ind
agale, s-a dus s" doarm" într-un fotoliu.
13 noiembrie 2009. Nu $tiu al#ii cum sunt (de fapt,
$tiu: mefien#i fa#" de ritualurile s"rb"torilor $i chiar
fa#" de ideea îns"$i de s"rb"toare), dar eu iubesc
festivit"#ile. Îmi plac momentele de bucurie colectiv",
ceremonialurile, omagiile aduse înving"torilor.
Acum m" aflu la Ia$i, la edi#ia a doua a unui select
festival de poezie, intitulat A doua petrecere cu poezie,
prieteni #i...trufe de ciocolat". Ini#iatorul $i organizatorul
festivalului, Emil Stratan, este om de afaceri,
dar $i creatorul unor c"r#i-obiect fastuoase (una,
cu coperte de aram", cuprinzând versuri de Emil
Brumaru, am $i eu în bibliotec"). Ca Don Quijote,
Emil Stratan lupt" pentru un ideal greu de în#eles
de mul#imea de Sancho Panza din vremea noastr":
întoarcerea la poezie.
Poe#ii pentru care a venit publicul anul acesta sunt
Ovidiu Genaru, Adrian Popescu, Caius Dobrescu, Mariana
Codru#, Ioana Cr"ciunescu, Florin Iaru, Liviu
Antonesei (el îns" a renun#at s" participe, în ultima
clip"), Pavel %u$ar", Lucian Vasiliu, Paul Vinicius. Recitalul
de poezie oferit de ei este ascultat cu sfin#enie
$i aplaudat cu frenezie.
Publicul este el însu$i un spectacol, fiind format din
intelectuali de elit", femei frumoase $i elegante, tineri
cu priviri inteligente. Poate fi v"zut în sal" $i atât de
iubitul poet Emil Brumaru, burzuluit, ca de obicei.
14 noiembrie 2009. Este seara târziu $i particip la
banchetul de desp"r#ire, într-un salon vast al Hotelului
„Unirea”. Ast"zi a fost o zi plin". A avut loc, întâi,
festivitatea de decernare a premiilor (marele premiu
l-a câ$tigat Adrian Popescu).
A urmat un recital de poezie al lui Eusebiu %tef"nescu,
care a entuziasmat asisten#a (eu, exaltat, consider
acest recital un eveniment în biografia mea). Cu
inteligen#" artistic" $i umor de idei, extraordinarul actor
a eviden#iat locurile în care poezia lui Eminescu $i
cea a lui Nichita St"nescu „fac atingere”. Datorit" lui,
am tr"it din nou acea beatitudine a l"s"rii în voia poeziei,
de care am nevoie ca de un drog. Aproape la fel de
mult m-a impresionat un monolog, Sufleurul fricii,
scris (cu un curaj nebun) de Matei Vi$niec înainte de
1989 $i interpretat (cu un patetism dezl"n#uit, cu o
adev"rat" cheltuire de fiin#") de Ioana Cr"ciunescu.
Acum, la banchetul de desp"r#ire, care a avut loc într-o
sal" vast" a Hotelului „Unirea”, atmosfera a fost
livresc-incendiar". În ceea ce m" prive$te, am dansat,
provocator, în prezen#a lui Ovidiu Genaru, cu so#ia
lui, Cristina $i, romantic, cu fermec"toarea Andreea
Rotaru.
Am scris livresc-incendiar" pentru c" scriitorii, în
general, nu se dezm"#eaz" propriu-zis, ci simuleaz"
dezm"#ul, a$a cum îl cunosc din c"r#i. Î$i parodiaz"
propria dezl"n#uire orgiastic" (ceea ce nu înseamn"
c" n-o $i practic"). În libertinajul lor este $i un joc
de-a libertinajul, care îmi place mai mult decât orice
(nu întâmpl"tor sunt inaderent la petrecerile cu nes-
CONVERGENCE #6

criitori). Eu mi-am compus o atitudine de seduc"tor
sud-american, care le-a determinat pe unele doamne
$i domni$oare s"-$i compun", la rîndul lor, o atitudine
de... seduse. Dac" ne-am strâns în bra#e, dac"
ne-am s"rutat... a fost pentru c" asta cereau rolurile
noastre.
P.S.: Cel mai bun dansator s-a dovedit a fi (la cei 93 de
ani ai s"i) Mihai %ora.
28 noiembrie 2009. Sunt (ca $i ieri, ca $i alalt"ieri),
la Târgul de Carte „Gaudeamus” din Bucure$ti.
Urmeaz" s" vorbesc, al"turi de Lidia Bodea $i Vladimir
Tism"neanu, la lansarea unui nou volum din
memoriile scrise de Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a
dat. 1947–195. Începutul l-am f"cut joi, 26 noiembrie,
când am participat la lansarea propriei mele
c"r#i, Jurnal secret (2003–2009), edi#ie de autor, ne
varietur, Ed. Corint. Al"turi de mine se mai aflau,
în fa#a participan#ilor la lansare, Nicolae Breban $i
Augustin Buzura, ca $i o frumoas" domni$oar", a
c"rei identitate am refuzat s" o divulg $i n-am s-o fac
nici acum. Cartea, ilustrat" cu desene încânt"toare de
Florin %tef"nescu, a avut succes (s-a f"cut coad" la
autografe).
29 noiembrie 2009. One$ti. În sala de festivit"#i a
bibliotecii ora$ului (instalat" într-o cl"dire superb")
are loc s"rb"torirea lui Nicolae Manolescu, cu prilejul
împlinirii vârstei de 70 de ani (s"rb"toritul declar" c"
este vorba de o gre$eal" $i c" în realitate împline$te
50). Constantin Th. Ciobanu îi înmâneaz" Premiul
de Excelen#", în cadrul celei de-a XLI-a edi#ii a Zilelor
Culturii C"linesciene. Când îmi vine rândul s" iau
cuvântul, povestesc o întâmplare petrecut" la One$ti,
cu mul#i ani în urm":
– %i-o poate imagina cineva pe Ana Blandiana arbitrând
un meci de fotbal? Presupun c" nu. %i totu$i un
asemenea meci a avut loc.
Era în 1983, în primele zile ale lui iunie. Al"turi de
numero$i al#i scriitori, m" aflam la One$ti, la „Zilele
culturii c"linesciene”, organizate ca în fiecare an de
Constantin Th. Ciobanu. Ca s" ne scoat" la soare
dintre zidurile cl"dirilor între care participam la interminabile
dezbateri (captiva#i de aceste dezbateri,
întrutotul libere, uitam s" ne mai uit"m la ceas), primarul
ora$ului ne-a propus s" juc"m un meci de fotbal
pe stadionul ora$ului. S"-l juc"m noi, scriitorii,
nu s" ne ducem ca spectatori la unul jucat de al#ii!
Propunerea a produs anima#ie $i fost acceptat", tocmai
pentru c" era tr"znit".
Pe stadion ni s-a pus la dispozi#ie echipament real,
din acela folosit în meciurile oficiale, inclusiv ghete
cu crampoane. Ana Blandiana, care de la început a
anun#at c" vrea s" fie arbitru, a primit binecunoscutul
costum negru $i un fluier. Nicolae Manolescu $i-a
constituit o echip" puternic", chemându-i s" joace
al"turi de el pe Lauren#iu Ulici, Mircea Martin, Radu
C"lin Cristea $i Ion Bogdan Lefter (ultimii doi, tineri
$i agili, membri ai Cenaclului de luni). Echipa din
care f"ceam eu parte îi mai cuprindea pe (mai pu#in
TOAMN! 2009 AUTOMNE
sprintenii) Mihai Zamfir, Dan Culcer, Ovidiu Genaru
$i Bogdan Ulmu. Ca s" nu juc"m în fa#a unor tribune
goale, ceea ce ar fi fost dezolant, primarul avusese
grij" s" aduc", cu concursul unei profesoare de
român", patruzeci-cincizeci de eleve de liceu, instruite
s" aplaude când ar fi fost cazul. În timp ce ceilal#i
se chinuiau s" se îmbrace $i s" se încal#e, tr"gând de
câte o mânec" sau s"rind caraghios într-un picior,
eu m-am furi$at la fete $i le-am rugat – spre amuzamentul
lor – s" scandeze, când am s" le fac semn: „În
materie de sex/ Cel mai bun este Alex!”
Nu m" pricepeam deloc la fotbal, spre deosebire de
Nicolae Manolescu, capabil s" alerge $i s" dribleze
aproape ca un profesionist. Totu$i, când a început
jocul, am început s" m" agit cu mult zel. Drept urmare,
încercând s"-l deposedez pe Nicolae Manolescu de
balon, l-am faultat grosolan. Imediat Ana Blandiana a
fluierat $i a dictat lovitur" liber"... în favoarea mea!
Nicolae Manolescu a început s" protesteze:
– Este de neconceput! Alex m-a lovit pe mine, nu eu
pe el.
– Nu conteaz"! a spus hot"rât" Ana Blandiana. Alex
a scris mai frumos despre c"r#ile mele decât tine. Iar
dac" mai protestezi, te dau afar" de pe teren.
Nicolae Manolescu fierbea de indignare. Tocmai
atunci, cu un sadism care nu-mi este caracteristic, leam
f"cut semn fetelor din tribun". %i ele au început
s" scandeze:
– În materie de sex/ Cel mai bun este Alex!
Nicolae Manolescu a r"mas consternat. Avea, pe fa#",
expresia cuiva care simte c" totul se pr"bu$e$te în jurul
lui.
To#i cei din sal" izbucnesc în râs. Nicolae Manolescu,
dând dovad" de fair-play, râde $i el.
Plus tard j’ai proposé à mon chat de former
avec moi une équipe de chasseurs
de souris et de gagner ainsi notre croûte
en allant chez les gens. Il m’a tourné le
dos avec dédain, a soulevé sa queue et,
marchant lentement, est allé se coucher
dans un fauteuil.
13 Novembre 2009. J’aime les moments
de joie collective, les cérémonials
et les hommages aux vainqueurs.
Je suis à Iasi, à la deuxième édition d’un
festival de poésie, intitulé La deuxième
fête avec de la poésie, des amis et…
des truff es au chocolat. L’initiateur et organisateur
du festival, Emil Stratan, est
un homme d’aff aires mais aussi le créateur
de quelques livres-objet fastueux
(dont un avec des couvertures en cuivre,
avec des vers d’Emil Brumaru, que j’ai
également dans ma bibliothèque).
Jurnal
A l’image de Don Quichote, Emil
Stratan lutte pour un idéal diffi cilement
compréhensible par la foule de Sancho
Panza contemporaine : le retour à la
poésie.
Les poètes pour lesquels s’est déplacé
cette fois le public sont Ovidiu Genaru,
Adrian Popescu, Caius Dobrescu, Mariana
Codruț, Ioana Crăciunescu, Florin
Iaru, Liviu Antonesei (ce dernier a
fi nalement annulé sa participation au
dernier moment), Pavel Şuşară, Lucian
Vasiliu, Paul Vinicius. Le récital de poésie
qu'ils off rent est écouté en silence et
vivement applaudi.
Le public lui-même est un spectacle,
avec des intellectuels, des femmes
belles et élégantes, des jeunes au
regard intelligent. On peut apercevoir
également dans la salle le si aimé poète
Emil Brumaru, de mauvais poil comme
d’habitude.
Journal
31

Voyage
32
Incursiune
Reportaj
Il n'y a pas qu’un seul visage de la Roumanie, encore moins de l'Europe. En espérant qu'être
européen ne veut pas dire devenir pareil, parce que ce qui fait la spécifi cité d'une personne,
d'un pays en fait aussi la richesse
TEXT ANDA GHIRAN • FOTO SAFAR EXPÉDITIONS JEUNESSE
În căutarea identității
europene în România
Copil la Rășinari
Ipotezã $i concluzie, posibilitatea existen#ei
unei identit"#i europene înc" nedescoperite
în România a stârnit curiozitatea a $apte
tineri francezi $i patru tineri români care au
c"l"torit 31 de zile în România pentru a în#elege
în ce m"sur" $i cu ce pre# cet"#enii români au
devenit cet"#eni europeni dup" 1 ia-
nuarie 2007.
Aventura a început pe 1 iulie 2008
în capitala României, dup" care
a continuat în Ia$i, în nordul României
(frontiera cu Ucraina), în
Maramure$ $i s-a sfâr$it la Sibiu.
Mai mult decât o experien#" intercultural", cei
11 tineri au întâlnit tineri români, le-au pus
întreb"ri, i-au urmat în activit"#ile cotidiene, au
încercat s"-i în#eleag" $i s" g"seasc" aspectele
sensibile ale unei identit"#i europene române$ti.
„M-am
redescoperit
ca
cetățean român”
Rezultatul este un documentar realizat de c"tre
tineri europeni despre tineri europeni - Tân"r.
Quand les jeunes regardent l’Europe… depuis
la Roumanie. Documentarul face parte din seria
dedicata Europei Regards croisés sur l’Europe,
care chestioneaz" existen#a unei identi"#i europene
comun" Statelor Membre prin m"rturiile
unor tineri forma#i de c"tre diferite realit"#i $i
contexte na#ionale.
„Aceast" manier" de a c"l"tori a reprezentat o
adev"rat" descoperire pentru mine. Nefiind doar
turi$ti, am avut un proiect concret care ne-a
permis s" p"trundem în interiorul #"rii. Realizarea
unui reportaj este o modalitate fantastic"
pentru a cunoa$te o #ar", un popor $i o cultur"”,
poveste$te Jessica, unul dintre realizatorii francezi
ai documentarului. „Ceea ce m-a frapat prima
dat" a fost diversitatea uman" $i geografic"
din interiorul României. România este #ara care
se afl" într-o continu" schimbare. Sunt fericit"
pentru c" am putut fotografia cu spiritul România
anului 2008, sperând s" revin mai târziu $i s"
compar impresiile mele”, afirma cu sensibilitate
Jessica.
Pe lâng" plonjarea într-un context istoric $i geografic
diferit de cel al Fran#ei, cu toate surprizele
nea$teptate, tinerii francezi m"rturisesc c" descoperirea
României $i a românilor, le-a permis
s" se descopere pe ei în$i$i $i s"-$i
chestioneze propria apartenen#" la
o cultur" european" comun".
„Sunt foarte încântat de aceast"
aventur" de o lun", atât pe plan
profesional cât $i uman. C"l"toria
în România m-a ajutat s"-mi
îmbog"#esc experien#a jurnalistic", dar mai
ales m-a f"cut s"-mi dau seama c" nu exist" o
bog"#iei cultural" mai puternic" decât aceea de
a se scufunda într-un univers cultural diferit de
al nostru $i de a tr"i momente unice al"turi de
CONVERGENCE #6

oameni pe care îi po#i descoperi mult mai u$or
în acest fel. M-am redescoperit pe mine, mi-am
cunoscut mai bine colegii $i am descoperit România”.
Pentru cei patru tineri români participan#i
la aceast" aventur", experien#a a fost pu#in
diferit":
„Aceast" c"l"torie în România mi-a permis s"
m" redescop"r atât ca cet"#ean român, dar $i
ca cet"#ean european. Cu siguran#" realizarea
acestui documentar m-a ajutat sa disting vocea
frumoas" a României dintre toate vocile
europene. Cu siguran#" diferit", vocea României
$i-a g"sit locul în corul identit"#ilor europene”,
ne m"rturise$te Cristina, unul dintre
realizatorii români ai documentarului, care a
înso#it echipa Safar Expéditions timp de dou"
s"pt"mâni, în Maramure$ $i Sibiu.
„Pentru mine, identitatea european" se
reg"se$te în orice col# al României. Diferit",
dar european". Uniunea European" nu ar fi
complet" f"r" România”, poveste$te Oana,
student" la Ia$i $i membru al echipei Safar
Expéditions.
O experien#" independent" de frontierele
cultu -rale $i geografice ale unei #"ri, o
aventur" jurnalistic", o complicitate sensibil"
$i tinereasc", un documentar care dovede$te
c" a fi european înseamn" f"r" niciun dubiu
a fi diferit.
„Prea multe neîn#elegeri exist" între popoarele
europene, în ciuda r"d"cinilor comune. A
cunoa$te $i în#elege oameni înseamn" a putea
aprecia diferen#a. Sper ca acest documentar s"
ofere aceast" oportunitate tuturor celor care îl
vor viziona”, au concluzionat realizatorii francezi
$i români ai acestui documentar.
Trailerul documentarului poate fi vizionat pe: http://
www.youtube.com/watch?v=wuAvFcIOvp8
TOAMN! 2009 AUTOMNE
În plin exercițiu jurnalistic
A la recherche de l’identité européenne en
Roumanie
Il n'y a pas qu’un seul visage
de la Roumanie, encore moins
de l'Europe. En espérant
qu'être européen ne veut pas
dire devenir pareil,ept jeunes
Français et quatre jeunes Roumains
qui ont fait un voyage
de 31 jours en Roumanie
Essayer de comprendre dans quelle mesure et
à quel prix les citoyens roumains sont devenus
des citoyens européens après le 1er Janvier
2007, voici le but de ces jeunes curieux.
L’aventure a commencé le 1er Juillet 2008
dans la capitale de la Roumanie, pour être
ensuite poursuivie à Iasi, dans le Nord du pays
(à la frontière avec l’Ukraine), dans la région
de Maramures ensuite et pour finir, à Sibiu.
Plus qu’une expérience interculturelle, les 11
jeunes ont rencontré de jeunes Roumains, ont
posé des questions, ont suivi leurs activités
quotidiennes, ont cherché à les comprendre et
à trouver les traits d’une identité européenne
roumaine. Le résultat est un documentaire
réalisé par et pour des jeunes européens
intitulé „Jeune. Quand les jeunes regardent
l’Europe… depuis la Roumanie”. Le film fait
partie de la série dédiée à l’Europe „Regards
croisés sur l’Europe” qui pose la question de
l’existence d’une identité européenne commune
aux Etats membres par l’intermédiaire
des témoignages apportés par de jeunes issus
des différentes réalités et contextes nationaux.
Incursiune
“Cette manière de voyager a été une vraie
découverte pour moi. Nous n’étions pas
uniquement des touristes, nous avions un
projet concret qui nous a permis de pénétrer
à l’intérieur du pays. La réalisation de ce
documentaire est une façon formidable de
connaître un pays, un peuple et sa culture”
nous dit Jessica, l’un des réalisateurs français
du film. „ Ce qui m’a frappé en premier lieu à
été la diversité humaine et géographique de la
Roumanie”, rajoute Jessica avec sensibilité
En immersion totale, les jeunes Français
confient que la découverte des Roumains et
de la Roumanie leur a permis de se redécouvrir
eux-mêmes et de mettre en question leur propre
appartenance à une culture européenne
commune.
Pour les quatre jeunes Roumains ayant
participé à cette aventure, l’expérience fut
différente : “Ce voyage m’a permis de me
retrouver en tant que citoyen roumain et
européen. Sans doute différente, la voix de la
Roumanie a trouvé sa place dans la chorale des
identités européennes” confie Cristina, l’un des
réalisateurs roumains du documentaire.
Une expérience autonome, sans frontières
culturelles et géographiques, une aventure
journalistique, une complicité tendre et jeune,
un documentaire qui prouve qu’être européen
veut sans aucun doute dire être différent.
Le making off du documentaire est disponible
à l’adresse: http://www.youtube.com/
watch?v=wuAvFcIOvp8.
Voyage 33

Pamphlet
34
Pamflet DE
PAN FILET
Pearl Harbor pe Dâmbovița
Pearl Harbour sur la Dâmbovița
La confusion générale qui accompagne
la décomposition post – moderne
va obliger non seulement les urnes
électorales, mais aussi dans une égale
mesure celles du crématoire „La cendre”
de mettre en place deux tours de scrutin
pour les élections présidentielles de
2009. Ainsi, nous saurons seulement
le 6 Décembre de cette année qui sera
le bien heureux prince de la crise, ou le
zombie carbonique qui nous hantera.
Et les spéculations médiatiques excessives
sur les résultats des élections ressemblent
déjà depuis trop longtemps à
une loterie irrationnelle pour la simple
et bonne raison que le nom de l’élu fi -
nal n’a plus aucune importance ! Quelle
que soit cette personne, sa présidence
ne pourra pas éviter une coïncidence
fatale de l’histoire.
En eff et, le jour même de son élection,
le 6 Décembre 2009, on célèbre 68 ans
depuis l’attaque surprise du pays du
Soleil-Levant sur la base américaine
de Pearl Harbour, fait qui a déclenché
l’élargissement de la deuxième Guerre
Mondiale sur l’ensemble du Pacifi que.
A cette triste occasion le président
américain a nommé cette journée du
6 Décembre dans un discours célèbre
comme Le Jour de l’Infamie. Que devra
faire notre président après 68 ans ? Il
Confuzia general" care ne înso#e$te descompunerea
postmodern" va for#a realitatea
urnelor de vot, dar $i pe aceea a urnelor
de la crematoriul „Cenu$a”, s" conduc" la
dou" tururi de scrutin pentru preziden#ialele din
2009. A$a c" abia în 6 decembrie anul curent(at)
vom $ti cu to#ii cine va fi fericitul mire al cri-
devra sortir devant son Palais et nommer
le 6 Décembre comme le nouveau
Jour de la famine (et ce, 64 ans après la
fi n de la guerre !).
Après presque un demi-siècle de
communisme avec des accumulations
chaotiques, suivi par deux décennies
de cléptocratie continuée avec la complicité
de tous les organes d’état (pour
rien), nous sommes dans la situation
d’utiliser une partie des emprunts
externes pour payer les salaires et les
retraites, parce que le budget consolidé
(ou débile ?!?) est dans le coma.
Pourquoi ?
Bien sûr que la crise mondiale y est
pour quelque chose.
Mais les causes principales de cette
situation se trouvent dans le manque
d’une stratégie économique viable,
doublée par l’identifi cation par la
classe politique (qui redouble) des
ennemis publics chez les producteurs
autochtones et la classe moyenne.
Malgré les déclarations démagogiques
de soutien de ces derniers et des mesures
de façade destinées à donner une
belle image à l’extérieur, l’eff et de la
législation a été celui d’asphyxier avec
la bureaucratie et les impôts tous les
entrepreneurs et honnêtes citoyens.
zei, sau zombi-ul carbonic ce ne va bântui. Iar
specula#iile mediatice excesive asupra rezultatelor
electorale seam"n" deja de prea mult timp
cu o loterie a numerelor ira#ionale pentru c"
pur $i simplu numele ori personulitatea alesului
final chiar c" nu mai au nici o importan#"!
Indiferent de cine va fi vorba, Preziden#ia-Sa nu
va putea s" evite o fatal" coinciden#" a istoriei.
În chiar ziua alegerii sale, 6 decembrie 2009, se
comemoreaz" 68 de ani de la atacul-surpiz" al
Sorelui-R"sare asupra bazei de la Pearl Harbor,
fapt ce a declan$at extinderea celui de-al doilea
r"zboi mondial în întreg Pacificul... r"zboinic.
Cu acel trist prilej pre$edintele american a declarat
într-un discurs celebru respectiva dat" drept
o „zi a Infamiei”. Ce va trebui s" fac" îns" prezidentul
nostru dup" 68 de ani? Va trebui s" ias"
la Cotroceni $i s" declare 6 decembrie în istoria
noastr" ca pe o nou" „zi a Faminei” ($i aceasta la
64 de ani de la terminarea r"zboiului!).
Dup" aproape o jum"tate de secol de comunism
cu acumul"ri bezmetice, urmat de aproape dou"
decenii de cleptocra#ie în form" continuat" $i
cu complicitatea tuturor organismelor statului
(degeaba), am ajuns în situa#ia de a folosi o parte
din împrumuturile externe la plata salariilor $i a
pensiilor, pentru c" bugetul consolidat (ori debilizat?!?)
este în colaps. De ce? Desigur, c" $i
criza mondializat" a avut aici un cuvânt de spus.
Dar cauzele principale ale situa#iei provin din
lipsa unei strategii economice viabile, dublat" de
identificarea de c"tre clasa politic" (repetent") a
inamicilor publici în produc"torul autohton $i
clasa de mijloc.
În ciuda declara#iilor demagogice de sus#inere
a acestora $i a m"surilor de fa#ad" care s" dea
bine spre exterior, sensul legisla#iei emanate a
fost acela de sufocare birocratic" $i impozitar"
a oric"rui întreprinz"tor $i om cinstit. A$a a
fost deschis în general drumul c"tre economia
subteran" $i corup#ie, c"tre privatiz"rile
p"guboase pentru comunitate, dar grase pentru
organizatori, c"tre „#epe” $i „c"pu$e” în folosul
clientelei politice, c"tre specula#ii imobiliare,
sau c"tre importuri dem"surate din care „b"ie#ii
de$tep#i” î$i tr"geau partea de profit, etc, etc…
CONVERGENCE #6

Astfel, în momentul în care criza mondial" ne-a
adus la realitate, establishment-ul nostru… instabil
s-a trezit uluit c" nu poate colecta mai nimic
dintr-o economie pe care o parazitase $i o
sufocase sistematic pân" atunci.
În consecin#", s-a dat cep unor împrumuturi
mult mai mari decât cele ceau$iste, f"r" a exista
de aceast" dat" nici o strategie investi#ional"
(fie $i una inadecvat", a$a cum a fost cea din
anii ’70), ci doar nevoia de bani pentru acoperirea
efectelor prea evidente ale incompeten#ei
clasei politice $i a ciracilor s"i manageriali, în
ansamblu. O astfel de direc#ie nu poate fi îns"
sustenabil" nici m"car pe termen scurt, ci doar
în plan conjunctural, atât cât s" fie narcotizat
electoratul pân" la momentul alegerilor. Odat"
v"zut (sau nu, în func#ie de ga$ca partinic")
interesul politic în c"ru#a puterii, momentul
scaden#ei va fi $i venit. Odat" trecut" euforia
circotecii electorale, indiferent cine va fi noul
Pre$edinte $i cine va forma noul-vechi guvern,
se vor instaura f"r" menajamente m"suri drastice
de austeritate economic" în contextul unui
dezastru „multilateral dezvoltat”. M"surile vor
fi resim#ite desigur numai de „prostime”, adic"
de masa poporului care a acceptat s" fie astfel
condus cu oi$tea din gard în gard: cei responsabili
de dezastru vor fi oricum la ad"postul
imunit"#ilor, inamovibilit"#ii, a situa#ilor privilegiate
de tip oficial sau interlop, ori pur $i simplu
la ad"postul unor imense averi ob#inute exact
prin mijloacele care au condus la catastrof".
De$i regimul ceau$ist nu a mai avut timp de a
transforma Bucure$tiul în port dâmbovi#ean
la… Dun"re $i de$i nu mai avem flot" („Prietenii
$tiu de ce!”), ne vom putea totu$i „bucura”
din plin de privilegiul unui adev"rat Pearl
Harbor economico-social pe Dâmbovi#a! Pân"
atunci nu mai e chiar a$a mult, iar timpul ni-l
putem trece cu renumitele jocuri ale copil"riei,
demne de infantilismul nostru economico-politic,
precum: „cioc-boc-treci-la-loc!”, „ri#i-pi#i”,
„ho#ii $i vardi$tii”, „r"zboi naval” sau „telefonul
american”. Numai c" eliminarea din joc ne va
transforma rând pe rând în adev"ra#i kamikaze
ai $omajului!
TOAMN! 2009 AUTOMNE
„Tora! Tora! Tora!”
Ainsi a été ouverte la route vers l’économie
souterraine et la corruption, vers les
privatisations dommageables pour la
communauté, mais rentables pour les organisateurs,
vers des mesures destinées
à favoriser le clientélisme politique,
vers des spéculations immobilières, ou
vers des importations démesurées à
travers lesquelles les mecs „ intelligents”
trouvaient leur profi t, etc, etc… Par
conséquent, au moment où la crise
mondiale nous a rappelé la réalité, notre
establishment… instable c’est réveillé,
très surpris par le fait qu’il ne pouvait
collecter quasiment plus rien d’une économie
parasitée et systématiquement
asphyxiée par eux-mêmes. Ainsi, on a
contracté des emprunts beaucoup plus
importants que ceux de l’époque communiste,
encore une fois sans aucune
stratégie d’investissement (même
incohérente, comme celle des années
70), dans l’unique objectif de récupérer
de l’argent frais afi n de couvrir les eff ets
bien trop visibles de l’incompétence de
la classe politique et de ses managers
dans son ensemble. Une telle stratégie
ne peut être viable à court terme, car
elle prend en compte uniquement le
plan conjoncturel, celui de tranquilliser
les électeurs jusqu’au jour des élections.
Une fois l’intérêt politique atteint (ou
pas, en fonction de l’appartenance à la
caste politique) viendra le moment de
rendre des comptes. Lorsque l’euphorie
du cirque électoral sera passée, quelque
soit le nouveau Président et son nouveau
gouvernement, des mesures sévères
d’austérité économique seront prises
dans le contexte d’un désastre „développé
multilatéralement”.
Ces mesures seront subies bien évidemment
seulement par „la populace”,
c'est-à-dire la majorité du peuple qui
a accepté d’être menée comme un
troupeau de brebis de pré en pré : les
vrais responsables de ce désastre seront
de toute manière à l’abri à travers des
immunités, inamovibilités, des situations
privilégiées de type offi ciel ou interlope,
ou tout simplement à l’abri d’immenses
fortunes obtenues justement avec
les moyens qui ont mené vers cette
catastrophe.
Même si le régime de Ceausescu n’a pas
eu le temps de transformer Bucarest
en port du… Danube et même si nous
n’avons plus une fl ottille („Les amis
savent pourquoi!”) nous pourrons toutde-même
profi ter des privilèges d’un
vrai Pearl Harbour économico- social sur
le fl euve Dâmbovita !
Ce moment n’est plus très éloigné, et en
attendant nous pouvons passer le temps
à jouer des jeux oubliés de l’enfance,
dignes de notre infantilisme économico-
politique, comme par exemple: „les gendarmes
et les voleurs”, „la guerre navale”
ou „le téléphone américain”. Seulement,
l’élimination du jeu va nous transformer
petit à petit en vrais kamikazes du
chômage !
„Tora! Tora! Tora!”
Pamphlet
35

Talents
36
Talente
„The Simpsons”
ANIM'EST
În anul aniversării a 50 de ani de la apariția primului album „Asterix si Obelix”, România face pași timizi în universul benzii
desenate odată cu deschiderea primei librării BD. Evenimentul a fost marcat în cadrul celei de-a patra ediții a festivalului
Anim'Est, prin introducerea secțiunii Balkanimation. Incursiune în lumea BD cu Mihai Mitrică, directorul Festivalului
Anim'Est
INTERVIU PROPUS DE IULIA CANTOR-SALZANI • FOTO ANIM'EST
„Editurile nu vor să riște în domeniul benzii desenate,
deși publicul există și este avid de noutăți”
Amatorul român de BD g!se"te foarte greu
informa#ii relative la acest domeniu. Banda
desenat! mai este considerat! o art! „minor!”
în România?
Arta benzii desenate este, din p"cate, aproape
inexistent" la noi. %i este inexistent" pentru c"
nu sunt înc" edituri care vor s" ri$te publicarea
acestui tip de art", desi publicul exist", îns" nu
se în#elege faptul c" acesta trebuie educat. Cum
a fost $i cazul festivalului Anim’Est.
Cum a început povestea acestui festival?
A început în urm" cu 6 ani când a existat o
idee, un ideal $i dorin#a s" facem ceva pentru
„Cenu$"reasa” cinematografiei, cum este numit"
CONVERGENCE #6

„Codswallop”
anima#ia. S" nu uit"m ca primul mare premiu
al României a fost luat de un film de scurt metraj
de anima#ie, Palme d’Or la festivalul de la
Cannes în anul 1957. Cum sunt implicat de mai
mult timp în lumea festivalurilor lucrând deja
pentru TIFF de la Cluj $i umblând mult prin
Europa la alte manifesta#ii de gen, ne-am zis
c" trebuie s" încerc"m s" creem un festival al
filmului de anima#ie.
Din p"cate îns", dup" un an de f"cut proiecte
$i de completat zeci de formulare $i zeci de
calcule ale bugetelor evenimentului, nimeni
nu ne-a b"gat în seam". Dar cum suntem ni$te
b"ie#i perseveren#i, nu am renun#at $i iat" c" în
anul 2006, pentru prima dat", am primit bani
pentru acest festival.
Cum concepe#i programul fiec!rei edi#ii?
Programul fiec"rei edi#ii este conceput în urma
multor discu#ii între noi, îns" în principal depinde
mult pe cine $i mai ales ce filme vedem
în celelale festivaluri interna#ionale. În func#ie
de personalit"#ile care accept" invita#ia noastr"
începem s" lucr"m la program, workshopuri,
evenimente conexe, concerte.
La aceast! ultim! edi#ie a#i reu"it s! programa#i
o întâlnire între public "i Mike Reiss, unul
dintre scenari"tii serialului „The Simpsons”.
Este dificil pentru un festival tân!r s! „aduc!”
nume importante ?
TOAMN! 2009 AUTOMNE
L'amateur roumain de BD cherche en vain des
informations sur cet art, il n'en trouve pas. La
BD est encore considérée un „art mineur” en
Roumanie ?
L’art de la bande dessinée est quasi- inexistant,
et c’est hélas la raison pour laquelle le
lecteur aura du mal à trouver des informations.
La BD peine à exister parce que les
maisons d’édition ne sont pas encore prêtes
à prendre le risque de se lancer, malgré le
fait que le public est au rendez-vous. On ne
comprend pas encore la nécessité d’éduquer
les lecteurs. Comme ce fut le cas du festival
Anim’est.
Quelle est l’histoire de ce festival?
Elle a commencé il y a 6 ans, lorsqu’une
idée et un idéal sont nés de la volonté de
faire quelque chose pour le „Cendrillon” du
cinéma, comme on surnomme l’animation.
Il ne faut pas oublier que le premier grand
prix gagné par la Roumanie à Cannes – la
Palme d’Or en 1957 - a été attribué à un
court-métrage d’animation. Je travaille
Talente
„Les maisons d'édition roumaines ne
veulent pas risquer avec la BD”
depuis quelque temps déjà dans le milieu
des festivals et nous voyagions beaucoup en
Europe pour participer à d’autres manifestations
du genre, ainsi nous avons pensé qu’il
fallait essayer de créer chez nous aussi un
festival du film d’animation.
Malheureusement, après avoir passé une
année à faire des projets, à compléter des
dizaines de formulaires administratifs et à
refaire des dizaines de fois les budgets de
l’évènement, personne n’a pris la peine de
nous écouter.
Mais nous n’avons pas baissé les bras, et
nous avons bien fait d’insister car en 2006
nous avons réussi à avoir des fonds pour ce
festival.
Comment créez-vous la programmation de
chaque édition ?
Le programme est finalisé après de nombreuses
discussions et débats, mais généralement
il dépend beaucoup du contenu
d’autres festivals internationaux où nous
avons l’occasion de nous rendre.
Talents
37

Talents
38
Talente
„Malfunction”
„SchiefeBahn”
Într-adev"r, am avut $ansa de a-l avea la
Bucure$ti pe Mike Reiss, unul dintre scenari$tii
renumitei familii The Simpsons. Pe de o parte
este dificil s" aducem nume mari ale anima#iei,
îns" pe de cealalt" parte, România fiind înc" o
#ar" mai pu#in cunoscut" pe harta anima#iei,
cam to#i vor s-o descopere. Doar suntem #ara lui
Dracula, deci este usor s"-i convingem. Îns" a$
putea ad"uga aici f"r" fals" modestie c" Anim’Est
este un festival foarte cunoscut în str"in"tate; nu
numai în cadrul festivalurilor interna#ionale de
anima#ie dar $i de scurt metraj în general.
Care este ponderea crea#iilor franceze în programul
festivalului?
Înc" de la început, Institutul Francez din
Bucure$ti a fost al"turi de noi în#elegând foarte
bine despre ce este vorba. Era normal îns" ca
ponderea filmelor de anima#ie fran#uze$ti s" fie
ridicat" $i din alt punct de vedere. Fran#a are cea
mai mare produc#ie de scurt metraje de anima#ie
din lume, are cel mai mare num"r de $coli de
anima#ie din lume $i, nu în ultimul rând, cel mai
mare festival al filmului de anima#ie din lume -
Festivalul de la Annecy.
Succesul pe care îl are acest festival în fiecare
an confirm! faptul c! exist! o cerere important!
din partea publicului. Care este îns! starea
CONVERGENCE #6

produc#iei de BD în România? Putem vorbi de o
genera#ie de desenatori "i cum se formeaz! ea?
Succesul festivalului, dac" putem spune c" este
un succes, se datoreaz" faptului c" publicul
este avid de nou, este avid de tot ce înseamn"
imagina#ie, inova#ie $i nu în ultimul rând atmosfera
extraordinar" din timpul festivalului.
Suntem festivalul cu cel mai numeros public
din estul Europei, cu 15000 de spectatori pe
edi#ie, dep"$ind chiar $i festivalul de la Zagreb.
Din p"cate, ceea ce facem noi înc" nu este b"gat
în seam" în sensul c" nu se dau bani pentru
produc#ii de anima#ie $i nu exist" înc" o $coal" de
anima#ie în România. Am putea sprijini realizarea
acestor proiecte, îns" ele necesit" interven#ia
Ministerului Culturii $i a altor institu#ii ale statului.
A$a cum spuneam înainte, produc#ia de BD este
aproape inexistent" $i chiar dac" publicul exist",
nici un editor nu vrea s" ri$te în acest domeniu
de frica pierderilor financiare. Nimeni nu
gânde$te pe terment lung. În România, to#i vor
s" se îmbog"#easc" repede.
Când vor exista $coli de desen, de anima#ie $i
de design vom putea vorbi $i de o genera#ie de
desenatori. Pân" atunci nu putem vorbi de o
genera#ie. Exist" doar oameni talenta#i care trebuie
ghida#i în ceea ce fac.
Arhiva Na#ional! de Filme de#ine înc! aproximativ
1500 de produc#ii de anima#ie româneasc!.
Care este soarta acestor filme?
Soarta filmelor din arhiv" este un pic jalnic".
Ele înc" exist" $i multe dintre ele se pot proiecta
în condi#ii bune. Adic" ceea ce încerc"m $i noi
s" facem la fiecare edi#ie, respectiv scoaterea la
lumin" a excelentelor filme de anima#ie care
au fost f"cute la noi. Din p"cate exist" $i multe
filme care din cauza condi#iilor în care au fost
#inute nu mai pot fi utilizate.
Ce nout!#i va aduce edi#ia 2010?
Edi#ia din 2010 va fi cu siguran#" una aniversar".
Vom fi la a cincea edi#ie. Vom aveam acelea$i
sec#iuni competitive, îns" vom avea $i multe surprise
atât din punct de vedere al filmelor cât $i al
concertelor sau evenimentelor conexe. Sper"m
îns" ca pân" atunci s" reu$im s" finan#"m acest
festival care an de an aduce din ce in ce mai mult
public în cinematografele independente, îns"
TOAMN! 2009 AUTOMNE
din p"cate prime$te din ce în ce mai pu#ini bani
de la institu#iile abilitate s" finan#eze astfel de
manifesta#ii.
V" a$tept"m a$adar la anul, în luna octombrie
între 8 si 17 la a cincea edi#ie. Fi#i al"turi de filmul
de anima#ie.
Ensuite, en tenant compte des invités qui
acceptent de participer à notre festival, nous
commençons à travailler à la programmation,
en y rajoutant aussi des ateliers de travail, des
évènements collatéraux et des concerts.
Vous avez réussi à mettre dans l’agenda de
cette dernière édition une rencontre du public
avec Mike Reiss, l’un des scénaristes de la série
« Les Simpson ». Est-il difficile de faire venir
quelqu’un de connu dans un festival plutôt
récent?
Le fait d’avoir Mike Reiss à Bucarest ce fut une
vraie chance pour nous. Ce n’est pas toujours
évident de faire venir des grands noms de
l’animation parmi nous. D’un autre côté
nous avons l’avantage d’être un pays encore
inconnu et, comme tout le monde souhaite
découvrir le pays de Dracula, nous n’avons
pas trop de difficultés à les convaincre.
Et sans fausse modestie, Anim’Est est un
festival connu à l’étranger.
Quelle place occupent les créations françaises
dans le cadre du festival ?
Dès le début, l’Institut Français de Bucarest
nous a soutenu. Cependant, les films d’animation
français occupent une place de choix
pour une autre raison également. La France
possède la production la plus importante
de court-métrages d’animation au monde,
elle détient le plus grand nombre d’écoles
d’animation et accueille l’un des festivals
du film d’animation les plus célèbres, celui
d’Annecy.
Le succès grandissant de ce festival chaque
année confirme le fait que la demande du
public dans ce domaine est forte. Quel est
l’état de la production de Bandes Dessinées en
Talente
Roumanie ? Comment est formée la nouvelle
génération de dessinateurs ?
Le succès du festival est dû au fait que le
public est avide de nouveautés, d'imagination,
d’innovation, mais aussi à
l’ambiance extraordinaire qui règne tout
au long du festival. Nous avons le public le
plus nombreux de tous les festivals de l’Est
de l’Europe – environ 15 000 spectateurs
chaque année. Malheureusement, notre
action n’est pas encore bien comprise, car
personne n’a une réflexion de long terme.
Tout le monde cherche à s’enrichir le plus vite
possible. Lorsque nous aurons des écoles
de dessin, d’animation et de design, nous
pourrons enfin parler d’une génération de
dessinateurs. Pour le moment ce n’est pas le
cas. Il y a seulement des gens de talent, qui
ont besoin d’être conseillés.
Les Archives Nationales du Film possèdent
encore environ 1500 productions d’animation
roumaines. Quel est l’avenir de ces films ?
Le destin des films d’archives est dramatique.
Ils existent encore et il y en a beaucoup qui
pourraient encore être projetés dans de
bonnes conditions. Hélas, il y a aussi de nombreux
films qui ont été archivés dans de telles
conditions qu’on les a rendus inutilisables.
Quelles sont les nouveautés de l’édition 2010 ?
Nous serons à la cinquième édition. Nous
aurons les mêmes catégories en compétition,
mais nous aurons aussi de nombreuses
surprises aussi bien en ce qui concerne les
films que les concerts et les évènements
annexes. Nous espérons arriver à financer
cette édition du festival qui chaque année
ramène un public de plus en plus large dans
les cinémas indépendants.
Talents
39

Agenda culturel
Agenda cultural"
rendez-vous
PROPUS DE TANIA PAȘCU
TOAMNĂ 2009 AUTOMNE
BUCUREȘTI
EXPOZIȚIE/EXPOSITION
Teodor Moraru
Palmaresul lui Teodor Moraru
include, printre alte distincții,
Marele Premiu al Uniunii
Artiştilor Plastici din România,
Premiul Ministerului Culturii
din Republica Moldova –
„Saloanele Moldovei“ şi
Ordinul Meritul Cultural în
Grad de Mare Ofi țer (2004).
Lucrările sale au fost expuse
la Paris, Alkmaar, Berlin,
Darmstadt, Copenhaga,
Tokyo, Hanoi, Praga, Viena,
Lisabona, Budapesta, Sofi a,
Beirut. Artistul este, din
2004, profesor la catedra de
masterat a Universității de Arte
din Bucureşti.
Institutul Cultural Român
Aleea Alexandru 38
11 decembrie/décembre 2009
– 17 ianuarie/janvier 2010
FORUM
„GENERATION ‘89” - Cum se
vede Europa la 20 de ani
În 1989 vedeau lumina zilei.
În 1990 învățau să meargă.
Acum au prilejul să-şi exprime
şi împărtăşească ideile
despre viitorul lor în calitate
de cetățeni europeni. Între
16 noiembrie 2009 şi 31
ianuarie 2010, tinerii născuți
în 1989, cetățeni a nouă state
europene – Austria, Belgia,
Bulgaria, Cehia, Germania,
Marea Britanie, Polonia,
România, Ungaria – sunt
invitați să candideze pentru
proiectul paneuropean
„Generation ‘89”.
Proiectul „Generation ‘89”,
desfăşurat sub patronajul
domnului Vaclav Havel,
renumit scriitor şi om politic
ceh, îşi propune să aniverseze
căderea sistemelor totalitare
din Europa oferindu-le
celor născuți în anul 1989 o
platformă de comunicare.
Tinerii vor avea ocazia să
vorbească atât despre
experiențele trecute, cât şi
despre aşteptările pe care le
au ca actuali cetățeni ai Uniunii
Europene. „Generation ‘89”
este un proiect dezvoltat de
EUNIC Praga, EUNIC Varşovia,
EUNIC Bruxelles şi EUNIC
Bucureşti, în parteneriat cu
Cafe Babel Sofi a, Ministerul
Federal Austriac pentru
Ştiință şi Cercetare, Arhiva
Open Society. Institutele
culturale şi reprezentanțele
diplomatice organizatoare
în țările implicate în proiect
sunt Institutul Cultural Român,
British Council, Goethe
Institut, Centrul Ceh, Forumul
Austriac, Reprezentanța
Flamandă şi Reprezentanța
Valonia-Bruxelles a Belgiei,
Institutul Polonez, Institutul
Cultural Bulgar şi Institutul
Maghiar de Cultură. Proiectul
„Generation ‘89” este fi nanțat
cu sprijinul Comisiei Europene,
prin programul „Citizenship
2007 – 2013”.
LONDON
EXPOZIȚIE/EXPOSITION
„Urși și alte măști” - Expoziție
de Dragoș Lumpan
Institutul Cultural Român
prezintă Urși și alte măști
- o expoziție specială
despre tradițiile de
Crăciun și Anul Nou de
Dragoș Lumpan. Expoziția
cuprinde fotografi i și fi lm
despre ritualuri vechi și
personaje mitice precum
Ursul și Capra, realizate
în satul Vintileasca, pe
parcursul a cinci ani.
Lucrările analizează
valoarea simbolică
a măștii, urmărind
totodată evoluția acestor
tradiții în mediul urban
contemporan. Dragoș
Lumpan este unul dintre
cei mai activi fotografi
români contemporani,
cu numeroase expoziții
naționale și internaționale.
A publicat albumul Chipuri
de viață monahală, a lucrat
la campania publicitară
Sibiu - Capitală Culturală
Europeană și pentru revista
National Geographic
România.
10 decembrie/décembre
2009 - 15 ianuarie/janvier
2010 la Institutul Cultural
Român
1 Belgrave Square, London,
SW1X8PH
PERFORMANȚĂ/
PERFORMANCE
„X-Street” - Ioana Păun @
Attic Arts
Artista Ioana Păun vine la
Londra în cadrul rezidenței
Attic Arts, cu un proiect
de artă publică intitulat
X-Street. The live sound
of the hammer-throw.
Proiectul analizează
implicațiile sociale ale
planului de reconstrucție
a zonei Hackney din Estul
Londrei pentru Jocurile
Olimpice din 2012.
Proiectul se desfășoară cu
sprijinul Agenției Live Art
Development și Primăriei
din Hackney.
Ioana Păun este artist
performativ, absolventă a
Masterului de Performance
Art la Goldsmiths College,
University of London și
a Facultății de Regie de
Teatru la UNATC București.
10 decembrie/décembre
2009 - 1 februarie/février
2010
Institutul Cultural Român
1 Belgrave Square, London,
SW1X8PH
NEW-YORK
EXPOZIȚIE/EXPOSITION
„Cucuteni Culture Exhibition”
- The Lost World of Old
Europe: The Danube
Valley, 5,000 - 3,500 BC
Institute for the study of
the Ancient World à New
York
15 East 84th Street
New York, NY 10028
11noiembrie/novembre
2009 - 25 aprilie/avril
2010
„Revolutionary Voices:
Performing Arts in Central &
Eastern Europe in the 1980s”
- Expoziția „Revolutionary
Voices”, găzduită de
New York Public Library
for Performing Arts,
evenimentul principal al
festivalului „Performing
Revolution”.
Expoziția ai cărei curatori
sunt Karen Bure – The
New York Public Library
for the Performing Arts şi
Aniko Szucs – New York
University, explorează
modul în care artele
spectacolului au încercat
şi măsura în care au reuşit,
să depăşească barierele
impuse de politicienii
şi cenzura comunistă în
anii ’80, anticipând în
acest mod schimbările
politice şi sociale care
au intervenit nu după
mult timp. Reprezentând
proiectul central al
festivalului, în jurul căruia
a fost construit întregul
festival, „Revolutionary
Voices“ se axează pe
prezentarea contextului
din Cehoslovacia,
Germania, Polonia,
România, Slovenia/
Iugoslavia, Ungaria.
Vincent Astor Gallery
New York Public Library
for the Performing Arts
40 Lincoln Center Plaza,
New York, NY 10023
PARIS
GRAFICĂ/GRAPHIQUE
Paznicul amintirilor
Aflat la Paris în cadrul
rezidenței de creație
acordate de ICR,
graficianul basarabean
Mihail Stamati devine
„Paznicul amintirilor”,
restituite grafic și poetic
într-o expoziție de design
și fotografie, găzduită
de Institut pînă pe 15
ianuarie 2010. Tânărul
grafician îndrăznește
să așeze în cele mai
celebre locuri publice ale
Parisului, precum grădinile
Luxembourg, esplanada La
Défense sau Sacré Cœur,
o bancă în formă de inimi
împletite, al cărei design
futurist și romantic în
același timp recuperează
poetic clipa de odihnă și
o transformă în prețioasă
amintire.
27 noiembrie 2009 si 15
ianuarie 2010. Institutul
Cultural Român de la Paris,
1 rue de l Exposition,
75007
PRAHA
EXPOZIȚIE/EXPOSITION
„De pe drumuri româneşti”
- Elisabeth Springer
(fotografie) şi Teodor Buzu
(pictură). Expoziția „De
pe drumuri româneşti”
prezintă prin fotografie
şi pictură impresiile a doi
artişti vizuali: fotograful
Elisabeth Springer din

Austria şi artistul plastic
Teodor Buzu din Cehia.
Cei doi artişti au surprins
în lucrări de grafică,
acuarelă, ulei şi fotografie
aspecte din călătoriile
lor în România, lucrări
realizate în ultimii doi ani.
Expoziția este prezentată
publicului în premieră şi
va fi deschisă spre vizitare
până în 19 ianuarie 2010.
Anglická 26, Praha 2,
120 00
ROMA
EXPOZIȚIE/EXPOSITION
„Mostra dei 100 presepi”
Realizarea „Ieslei lui Iisus”
este o tradiție italiană
antică, o tradiție care
datează încă din secolul
XIII și care pregătește calea
către ziua nașterii Fiului
lui Dumnezeu în trup
omenesc. Reconstruirea
ieslei lui Iisus, a adorãrii
magilor, evocarea stelei ce
i-a călăuzit devine astfel un
mod de a trăi și aprofunda
misterul Crăciunului, iar
realizarea acesteia nu se
pierde, așadar, în funcții pur
decorative, ci afirmă valori
importante cum ar fi familia
și pacea.
Fiind una dintre cele mai
populare și mai îndrăgite
tradiții italiene, ca în
fiecare an din 1976 încoace
se desfășoară la Roma
faimoasa „Mostra dei 100
presepi”, expoziția celor o
sută de iesle ale lui Iisus,
acesta fiind numărul lor la
prima ediție a expoziției.
În acest an vor fi expuse
în spațiile Sălii Bramante,
adiacente bazilicii Santa
Maria del Popolo (situată
în chiar inima Romei, în
faimoasa Piazza del Popolo)
165 de iesle. Acestea provin
din muzee și colecții private
italiene, sunt realizate
de artiști, artizani, școli,
asociații culturale din
Italia și din diferite țări ale
Europei, Americii Latine
și Asiei. În acest context
atât de intens afirmat
de creștinismul catolic,
Accademia di Romania
propune publicului spre
vizionare unsprezece
icoane românești inspirate
din tema Nativității.
Icoanele provin din colecții
private din Roma sau
sunt semnate de artistul
Constantin Udroiu, unul
dintre cei mai renumiți
ambasadori ai icoanei
ortodoxe în spațiul italian.
STOCKHOLM
TEATRU/THEATRE
„Scaunele” d'Eugène
Ionesco
O colaborare între Institutul
Cultural Român de la
Stockholm şi Strindbergs
Intima Teater aduce pe
scena suedeză o nouă
versiune a Scaunelor lui
Eugène Ionesco. Traducerea
în suedeză și regia sunt
semnate de Hannes Meidal.
Actori - Hannes Meidal şi
Anna Pettersson
26 noiembrie/novembre
2009 - 16 decembrie/
décembre 2010 au
Strindbergs Intima Teater,
Barnhusgatan 20, Stockholm
WIEN
EXPOZIȚIE/EXPOSITION
Cel ce se pedepseşte singur
- Ştefan Bertalan, Florin
Mitroi, Ion Grigorescu –
Arta şi România în anii
'80-'90
Cel ce se pedepseşte
singur este o expoziție
părtinitoare, eliptică şi
voit provocatoare. Este
până la ora actuală singura
expoziție dedicată celei mai
dramatice şi mai obscure
perioade din istoria
României recente.
Spre deosebire de marea
masă a artiştilor autohtoni
care s-au repliat pe poziții
diferite după 1989, cei
trei artişti atipici, excesivi
şi radicali în manifestările
lor de disensiune - Ştefan
Bertalan, Florin Mitroi şi Ion
Grigorescu - şi-au continuat
nebătut parcursul anterior,
menținând o pilduitoare
consecvență tematică,
ideatică şi artistică.
20 noiembrie/novembre
2009 – 28 februarie/février
2010
Argentinierstrasse 39, 1040
Viena
ARTĂ/ART
BIENALA DE ARTA DE LA VENEZIA/
BIENNALE D'ART DE VENISE
Opera necunoscută a lui Barbu
Fundoianu, alias Benjamin Fondane, este
actualmente restitutită la Paris printr-o
expoziție eveniment
Le Mémorial de la Shoah (Memorialul
Holocaustului) din Paris, în colaborare cu
Institutul Cultural Român și Societatea
de Studii Benjamin Fondane, consacră
o amplă și tulburătoare expoziție operei
necunoscute a lui Barbu Fundoianu -
poet, eseist, cineast, critic literar, filozof
evreu născut în România în 1898, stabilit
la Paris în 1923. La 65 de ani de la
deportarea sa la Auschwitz, intelectuali
și literați francezi și români îl omagiază
la Paris printr-un ciclu de conferințe care
vorbesc despre fecunditatea unei opere
proteiforme, adesea ignorată.
Legăturile lui Benjamin Fondane (Barbu
Fundoianu) cu mișcările avangardei
române și franceze au fost evocate
în cadrul unor conferințe la care au
participat literații Mircea Martin, Ion Pop,
Petre Răileanu, Irina Carabaș, Magda
Cârneci. Deși simpatizant al avangardei,
Barbu Fundoianu n-a aderat la spiritul
contestatar și estetizant al acestui curent,
ci s-a investit într-o operă personală, cu
ambiția de a exersa poezia ca artă de a
trăi.
Expoziția „Benjamin Fondane - poète,
essayiste, cinéaste et philosophe”
Agenda cultural"
Roumanie-Paris-Auschwitz, 1898-1944,
deschisă până pe 31 ianuarie 2010 la
Memorialul Holocaustului din Paris,
prezintă portrete ale scriitorului realizate
de Brauner, Man Ray sau Brâncuși,
corespondența sa cu Tristan Tzara,
Artaud, Sernet, Emil Cioran, fotografii,
poeme și alte documente menite să
contureze opera revoltată și destinul
tragic ale unui spirit subtil, obsedat de
libertate. În urma unui denunț, Benjamin
Fondane a fost deportat la Auschwitz,
unde a fost asasinat în octombrie 1944.
Cea de-a 53a Bienală de la Venezia și-a
deschis porțile în 7 iunie și rămâne deschisă
publicului până în 22 noiembrie, în fiecare
zi de la 10 h la 18 h. Giardini închis lunea și
Arsenal închis marțea. Tarif - 18 €.
www.labiennale.org
Agenda culturel

Ecologie
TENDINȚE ȚE • TE TENDANCES
©
42
JAlexandre Dang
Ecologie
DANG Les Sculptures de l
Alexandre Dang est à la fois un
artiste témoin de son temps et un
artiste intemporel: il off re un
témoignage sur les préoccupations
contemporaines liées au
développement durable et mène
une réfl exion sur l'humanité dans
son environnement.
Son travail artistique allie démarche
scientifique et sensibilité
poétique à un engagement
humaniste, environnemental et solidaire.
Animé par une volonté de susciter une
prise de conscience sur les enjeux du
développement durable et notamment
sur le potentiel des technologies
respectueuses de l'environnement,
Alexandre Dang a développé sa propre
création artistique intégrant l'énergie
solaire comme source énergétique
dans des œuvres en mouvement. A travers
ses œuvres, cet ingénieur diplômé
de l’Ecole Polytechnique de Paris et
l’Ecole Nationale des Ponts et Chaussées
de Paris sensibilise le public et suscite
le débat sur ces questions contemporaines
qui représentent un enjeu
majeur pour l'avenir de l’humanité.
„Le soleil fournit à la terre 10 000 fois
plus d’énergie que les humains n’en
consomment. Pourtant, encore 1,7
milliard d’individus n’ont pas accès à
l’électricité. Force est de constater qu’il
convient d’agir”, dit l’artiste-ingénieur.
Le soleil, c’est la source énergétique de
la vie et c’est lui qui anime Alexandre
Dang dans son engagement artistique.
CONVERGENCE #6

lumière
Ainsi, les „Champs de Fleurs Solaires Dansantes”
sont devenus une œuvre emblématique
de son travail. Chaque „Fleur
Solaire Dansante” est constituée d’un moteur fonctionnant
à l’aide d’une cellule solaire photovoltaïque.
La cellule solaire transforme la lumière en électricité
qui actionne le moteur et permet ainsi à la fleur de
se mettre en mouvement de façon perpétuelle tant
qu’il y a de la lumière. Ces fleurs s'animent même à
l'ombre ou en présence de lumière indirecte ou artificielle.
„Quand on observe les Fleurs Solaires Dansantes
sous différentes conditions de luminosité, on remarque
que plus il y a de lumière, plus elles bougent.
La relation entre le mouvement et l’intensité lumineuse
offre une nouvelle perception de la lumière.
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Champs de
fl eurs solaires
dansantes-1
Sculptura de lumină
Alexandre Dang este în
acelaşi timp un artist martor
al timpului sau şi un artist
intemporal: încarnează
dovada vie a preocupărilor
contemporane asupra
dezvoltării durabile şi face
un exerciţiu de gândire
asupra umanităţii şi a mediului
înconjurător. Munca sa
artistică este un aliaj între un
demers ştiinţific şi sensibilitatea
poetică a unui angajament
umanist, ecologic şi
solidar.
Animat de dorința de a provoca
conştientizarea importanței dezvoltării
durabile şi mai ales importanța tehnologiilor
care respectă mediul înconjurător,
Alexandre Dang a dezvoltat propria
creație artistică, integrând adesea
energia solară ca sursă de energie pentru
operele sale în mişcare. Cu ajutorul
creațiilor sale, sensibilizează publicul şi
provoacă dezbateri asupra chestiunilor
contemporane.
Alexandre Dang este inginer, absolvent
al Şcolii Naționale de Poduri şi Şosele din
Paris. Soarele oferă planetei noastre de
10000 de ori mai multă energie decât
consumă oamenii. Cu toate acestea, 1,7
miliarde de persoane încă nu au acces
la electricitate. „Este evident că trebuie
să facem ceva”, spune artistul-inginer.
Soarele fi ind sursă de energie a vieții
şi în acelaşi timp sursă care îl animă pe
Alexandre Dang în angajamentul său
artistic.
Ecologie
Creația sa „Câmpuri de Flori Solare
Dansante” a devenit o emblemă a
muncii sale. Fiecare „Floare dansantă
solară” este constituită dintr-un motor
care funcționează cu ajutorul unei
celule solare fotovoltaice. Celula solară
transformă lumina în electricitate, care
la rândul său acționează motorul şi permite
fl orii să se mişte în permanență
atâta timp cât este lumina. Florile pot
să se mişte chiar şi la umbră sau în
prezența unei lumini indirecte sau a
unei surse artifi ciale.
„Când vedem Florile Solare Dansante
în condiții diferite de luminozitate,
observăm că, cu cât este mai multă
lumină, cu atât se mişcă mai mult.
Legătura între mişcare şi intensitatea
luminii oferă un punct de vedere nou
asupra luminii”, spune Alexandre Dang.
Opera sa se integrează armonios în
istoria creațiilor artistice precedente.
Se poate vedea infl uența artei cinetice,
a artei Pop şi, în general, a oricărui alt
artist angajat într-o cauză.
Astfel, operele lui Alexandre Dang se
mişcă, aşa cum este cazul de exemplu
al maşinilor create de Jean Tinguely.
Ele continuă să se mişte chiar dacă
nu sunt legate la rețeaua centrală
de distribuție de electricitate şi o fac
datorită prezenței luminii şi, în mod
proporțional, în funcție de intensitatea
acesteia.
În „Florile Solare Dansante” de Alexandre
Dang se observă infl uența Pop Art
datorită prezenței repetitive a unei
teme predominante,
Ecologie
43

Ecologie
44
Ecologie
Champ de fl eures solaires dansantes-2
aşa cum este cazul în cutiile de supă
Campbell. Același lucru se poate afi rma
despre Keith Hering care s-a angajat
pentru diverse cauze (lupta împotriva
drogurilor, împotriva SIDA). În aceeași
măsură, Alexandre Dang este un artist
angajat în probleme de interes major
pentru viitorul umanității: mediul
înconjurător şi dezvoltarea durabilă.
Alexandre Dang şi-a început munca
artistică în 2004 şi de atunci încoace,
creațiile sale dansante şi mai ales „Câmpul
de fl ori solare dansante” au călătorit
deja în întreagă lume: Franța, Belgia,
Luxembourg, Germania, Danemarca,
Spania, Italia, Polonia, Ungaria,
Une installation de telles Fleurs peut se voir comme
une sculpture de l’énergie (ou des ondes énergétiques
lumineuses), les Fleurs Solaires sculptant la lumière”,
indique l’artiste-ingénieur avec beaucoup de
poésie et sensibilité. En effet, chaque „Fleur” danse
de façon autonome et incarne une certaine forme
d’indépendance énergétique et de liberté. „L’installation
d’un Champ de Fleurs Solaires Dansantes
est dans son ensemble un champ de liberté; chaque
fleur pourrait en particulier s’interpréter comme la
liberté de chaque citoyen d’avoir accès à l’électricité
Slovenia, România, Liban. Ele au fost expuse
în locuri celebre precum la Palatul
de Arte Frumoase din Bruxelles, Muzeul
în Aer liber din Sart-Tilman, Muzeul
Millenaris (Budapesta), Serele Regaliene
din Laeken, Comisia Europeană,
Parlamentul European, Consiliul Uniunii
Europene, etc. Aceste „Câmpuri de fl ori
solare dansante” i-au conferit lui Alexandre
Dang statutul de artist internațional.
Operele sale vor fi expuse anul viitor în
cadrul unei rețele de muzee din Statele
Unite precum şi la Expoziția Universală
de la Shanghai, unde „Florile” vor dansa
în pavilionul ofi cial al Belgiei.
www.dang.be
grâce à l’indépendance énergétique qu’offrent les
installations solaires. Une telle liberté s’oppose à une
conception de distribution centralisée de l’électricité
liée à un pouvoir central qui pourrait la limiter à tout
moment” témoigne Alexandre Dang. „Ce qui est très
beau, c’est de voir les Fleurs Solaires Dansantes d’un
Champ se disperser par les personnes qui en acquièrent
à l’unité. Ainsi l’œuvre globale du Champ de
Fleurs Solaires Dansantes meurt d’une certaine façon
mais continue précisément à vivre par les Fleurs
individuelles semées par le monde. Chaque Fleur
rappelle le Champ entier et renouvelle le message du
Champ entier. Ainsi, lorsque l’œuvre meurt, elle vit”
indique Alexandre Dang.
Son œuvre s’inscrit dans l’histoire de créations d’artistes
qui l’ont précédé. On peut voir l’influence de
l’art cinétique, du Pop’art et de tout artiste engagé en
faveur d’une cause. Ainsi, tout comme les machines
créées par Jean Tinguely, les œuvres cinétiques solaires
d'Alexandre Dang bougent. Elles se meuvent
même en se soustrayant de la contrainte du réseau
de distribution électrique centralisé et en bougeant
grâce à la présence de lumière et proportionnellement
à l’intensité lumineuse. Dans les „Fleurs Solaires
Dansantes” d’Alexandre Dang, on peut également
lire l’influence du Pop’art par la réalisation en série
et la répétition du motif comme pour les boîtes de
soupes Campbell d’Andy Warhol.
Enfin, à l'instar de l'engagement d'un artiste comme
l’artiste Keith Haring qui a œuvré pour diverses causes
(lutte contre la drogue, lutte contre le SIDA…),
Alexandre Dang est un artiste engagé sur des questions
présentant un enjeu majeur pour le futur de
CONVERGENCE #6

l’humanité: l’environnement et le développement
durable. Alexandre Dang a commencé son travail
artistique en 2004 et depuis ses créations solaires
dansantes, dont notamment les „Champs de Fleurs
Solaires Dansantes”, ont déjà fait le tour du monde:
France, Belgique, Luxembourg, Allemagne, Danemark,
Espagne, Italie, Pologne, Hongrie, Slovénie,
Roumanie, Liban… Elles ont été présentées dans des
sites prestigieux notamment au Palais des Beaux Arts
de Bruxelles, au Musée de Plein Air du Sart-Tilman
(Liège), au Musée du Millenaris (Budapest), aux Serres
Royales de Laeken, à la Commission européenne,
au Parlement européen, au Conseil de l'Union européenne
etc. Ces „Champs de Fleurs Solaires Dansantes”
sont devenues célèbres et ont donné à Alexandre
Dang le statut d’artiste international. Ses œuvres
iront l'année prochaine d'une structure muséale des
Etats-Unis à l'Exposition Universelle de Shanghai, où
les „Fleurs Solaires Dansantes” danseront dans le pavillon
officiel du Royaume de Belgique.
www.dang.be
L’HUMANITAIRE - UN AUTRE VISAGE D’ALEXANDRE
DANG
Pour que son message soit diffusé à l’ensemble de
la communauté internationale, Alexandre Dang a
fondé Solar Solidarity International, une association
internationale sans but lucratif qui vise à promouvoir
l’énergie solaire par l’organisation d’expositions artistiques
et à soutenir des projets d’électrification solaire
utilisant les énergies renouvelables dans les pays en
voie de développement.
Tout ceci est possible grâce au soutien de l’artiste. Les
événements artistiques s’adressent au grand public et
visent à susciter un débat au sujet des énergies renouvelables.
Une des plus récentes expositions a eu lieu
à Copenhague, au Danemark, du 7 au 18 Décembre
2009, dans le cadre de la Conférence des Parties des
Nations Unies sur le changement climatique (COP
15). Toujours dans ce contexte international, l’artiste
et Solar Solidarity International ont organisé l’exposition
„Messages pour Copenhague” à la Maison de
l’ONU à Bucarest, en Roumanie (26 Novembre – 18
Décembre), en coopération avec l’ONG roumaine
Greenitiative et quinze écoles de Bucarest.
L’électricité se révèle un levier de développement permettant
l’accès à l’eau (le pompage et la purification
de l’eau), à l’éducation (l’usage de la lumière pour
étudier le soir et par l’usage d’ordinateurs et d’outils
multimédia), à des soins de santé (la conservation des
vaccins), aux télécommunications (téléphone, d’internet…).
En automne 2009, Solar Solidarity International a
accordé son soutien à l’électrification solaire de l’orphelinat
„Hope for Kabondo” au Kenya, projet qui a
été réalisé par Soleil sans Frontières.
www.solarsolidarity.org
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Champs de fl eurs solaires - 3
UMANITARUL ÎN OPERA LUI
ALEXANDRE DANG
Pentru ca mesajul său să fi e transmis
la întreagă comunitate internațională,
artistul-inginer Alexandre Dang a creat
Solar Solidarity Internațional, o asociație
internațională al cărei obiectiv este acela
de a promova energia solară prin organizarea
de expoziții artistice şi sprijinirea
de proiecte de electrifi care solară care
utilizează energii regenerabile în țările
pe cale de dezvoltare.
Toate acestea fi ind posibile datorită
sprijinului artistului.
Evenimentele artistice se adresează
publicului larg şi doresc să provoace o
dezbatere pe tema energiilor regenerabile.
Una dintre cele mai recente expoziții
a avut loc la Copenhaga, Danemarca,
între 7 şi 18 Decembrie 2009, în cadrul
Conferinței Națiunilor Unite pe tema
Ecologie
schimbărilor climatologice (COP 15).
Tot în acest context internațional artistul
Dang şi Solar Solidarity Internațional
au organizat expoziția „Mesaje pentru
Copenhaga” la Casa ONU din Bucureşti,
între 26 Noiembrie şi 18 Decembrie,
în colaborare cu Organizația neguvernamentală
Green Initiative şi a unui
grup de 15 şcoli din Bucureşti.
Electricitatea este o unealtă
extraordinară de dezvoltare, care
permite accesul la apă (prin pompare şi
purifi care a apei), la educație (datorită
luminii folosită pentru a studia seara şi
prin folosirea calculatoarelor şi uneltelor
multi-media), la sisteme de sănătate
(de exemplu datorită posibilității de
conservare la rece a dozelor de vaccin), la
telecomunicații (prin folosirea telefonului,
a internetului).
În toamna anului 2009, Solar Solidarity
Internațional a sprijinit electrifi carea
solară a orfelinatului „Hope for Kabondo”
din Kenya, proiect care a fost realizat de
Soleil sans Frontières.
Ecologie 45

Carnet
46
Carnet PAR
BENOIT LECLERCQ
Morts pour la France
Căzuți pentru Franța
Lanțul de sinucideri de la France Telecom este
un ecou al dramelor similare care au avut loc
la Technocentre Renault Guyancourt, la PSA
şi la Thalès. Succesiunea repetitivă în cadrul
unei aceleiaşi întreprinderi şi în timp extrem
de scurt ne face să eliminăm simplele analize
psihologice. „Acolo unde există repetitivitate,
există o bănuială a unui mecanism care
funcționează în spatele ființei vii” spunea Henri
Bergson. Încă din 1897, fondatorul sociologiei
franceze, Emile Durkheim, creează o revoluție
cu textul Sinuciderea, unde analizează
fenomenul şi îl prezintă că pe un fapt social.
Am putea crede că acest act este intim, dar
de fapt el este condiționat de factori sociali
sau economici. În unele cazuri, este provocat,
după opinia lui , de o schimbare a normelor
generale şi de constrângeri exagerate. Este
vorba de „sinuciderea fatalistă” care intervine
în cazuri în care regulile sunt excesive: când
viața este supra-dirijată de reguli, posibilitatea
de manevră individuală este proporțional
redusă. Controlul social devine insuportabil.
Această actualitate macabră tulbură spiritele
cu atât mai mult cu cât în ea sunt implicați
manageri din birourile de studii, prezentați
până acum ca „Eloïs” ai reuşitei sociale şi pe
care îi credeam la adăpost de problemele
implacabile de gestiune ale resurselor umane.
Însă ei nu sunt decât partea vizibilă a icebergului
format de o problemă de inconfort profund
la locul de muncă, extrem de răspândită, care
molipseşte rând pe rând toate piesele interne
ale maşinii industriale. Stresul este resimțit
de ingineri, la fel cum bolile profesionale îi
ating muncitorii specializați pe linii de montaj,
La succession de suicides chez France Télécom
fait écho aux drames similaires
survenus au Technocentre de Renault
Morlocks contemporani, deja demult inventați
de H.G. Wells în fabula sa. Deteriorarea
condițiilor de muncă este rezultatul dorinței de
productivitate, care a generat de 200 de ani încoace
fenomenul de raționalizare al activității
economice. Capitalismul s-a impus astfel ca
fiind cea mai formidabilă maşină de creat
bogății, pentru că separă producția de regulile
sociale, familiale şi religioase bazate pe tradiție
şi solidaritate, elemente care erau considerate
o frână împotrivă dezvoltării economice. Împrumuturile
de bani cu dobândă erau interzise
deoarece timpul îi aparținea lui Dumnezeu,
după cum spunea Sfântul Toma d'Aquino. Pe
vremea vechiului regim, în unele regiuni erau
aproape 160 de zile de sărbătoare religioasă
în timpul cărora nu se lucra! La începutul
secolului XIX, capitalismul a introdus treptat
o separare între domeniul particular şi cel
profesional, după care a instaurat la sfârşitul
secolului XIX, divizarea muncii şi organizarea
ei ştiințifică în domeniul industrial. Managerii
au exclusivitatea creației şi îi lasă pe muncitori
doar să execute gesturi elementare ingrate,
conform modelului descris de Frederik Winslow
Taylor. Această nouă repartizare, extrem
de eficientă, se face în detrimentul condițiilor
de muncă ale muncitorilor. Iar managerii, care
la început erau la adăpost de aceste dificultăți,
au început încet-încet să fie total dependenți
de exigențele rentabilității.
Productivitatea este principalul motor
al creşterii economice. Ea generează o
îmbogățire care depăşeşte de departe orice
aşteptare.
Benoît Leclercq
est professeur
de Sciences
Economiques et
Sociales au Lycée
Hugues Capet, Senlis
Guyancourt, à PSA et chez Thalès. Une telle réitération
au sein d’une même organisation sur des
délais aussi courts écarte les simples considérations
psychologiques. „Là où il y a répétition, nous
soupçonnons du mécanisme fonctionnant derrière
le vivant”, disait Henri Bergson. Dès 1897, le fondateur
de la sociologie française, Émile Durkheim,
révolutionne dans Le suicide l’analyse du phénomène
en le présentant comme un fait social. On
pourrait penser de prime abord qu'il relève de l'intime,
alors qu’il est éclairé par des déterminants
sociaux et économiques. Dans certains cas, il correspond,
selon lui, à un changement de normes et
à un excès de contraintes. Il s’agit du suicide « fataliste
», qui intervient dans les cas d'excès de régulation
: quand la vie est extrêmement réglée, les
marges de manœuvre individuelles sont réduites.
Le contrôle social devient insupportable.
Cette actualité macabre trouble d’autant plus les
esprits qu’elle concerne des cadres dans leurs bureaux
d’étude, présentés comme les Éloïs de la
réussite sociale que l’on croyait préservés des affres
d’une gestion, parfois implacable, des ressources
humaines. Mais ces derniers ne représentent que
la partie immergée d’un mal-être au travail bien
plus étendu, qui atteint les entrailles industrielles
de la machine à produire. Le stress s’abat désormais
sur les ingénieurs aussi sûrement que les
Troubles Musculo-Squelettiques frappent depuis
longtemps les ouvriers spécialisés sur leur chaîne,
Morlocks des temps modernes, tout droit sortis de
la fable d’H. G. Wells - pour peu que l’on remonte
un peu dans le temps.
L’aliénation au travail résulte de la recherche de
productivité, qui a enclenché depuis 200 ans un
processus de rationalisation de l’activité économique.
Le capitalisme s’est alors imposé comme la
plus extraordinaire machine à produire des richesses,
car il a arraché la production aux régulations
sociales, familiales et religieuses fondées sur la
tradition et la solidarité, qui en freinaient le développement.
Le prêt d’argent assorti d’un intérêt
était interdit car le temps rythmé par les saisons
appartenait à Dieu selon Saint Thomas d’Aquin.
On a comptabilisé jusqu’à 160 fêtes religieuses
non travaillées sous l’ancien régime dans certaines
CONVERGENCE #6

provinces! Au début du XIXème siècle, le capitalisme
introduit progressivement le cloisonnement
entre sphères privée et professionnelle, puis
instaure, fin XIXème, la division du travail et son
organisation scientifique dans l’industrie. Les cadres
ont l’exclusivité de la conception et relèguent
les ouvriers à l’exécution de tâches élémentaires
ingrates, sous la houlette de Frederik Winslow
Taylor. Cette nouvelle répartition, d’une efficacité
sans précédent, se fait au détriment des conditions
de travail des ouvriers. Et les cadres, d’abord épargnés,
se sont eux aussi retrouvés peu à peu à la
merci des exigences de rentabilité.
La productivité est le moteur principal de la croissance
économique. Elle engendre un enrichissement
qui dépasse l’entendement.
Elle est la source d’un gain réparti entre actionnaires,
salariés bénéficiant d’augmentations et de
RTT, investisseurs qui développent de nouveaux
marchés générateurs d’emplois et de ressources
fiscales. Nous en vivons tous indirectement, même
protégés au sein de la fonction publique ou employés
par des associations dont la vision du monde
est aux antipodes de l’idéologie entrepreneuriale.
La concurrence mondialisée exacerbe bien sûr la
compétition au profit d’actionnaires qui imposent
des taux de rentabilité à court terme de 15% totalement
délirants. Cela se traduit par l’instauration,
depuis les années 1990, de techniques de management
à l’intention des personnels d’encadrement,
dites à l’anglo-saxonne, qui font peu de cas des
dispositions individuelles. La performance se mesure
à l’aulne d’indicateurs clés étalonnés sur des
objectifs irréalisables ou sur la capacité à innover.
Les déclarations peu amènes du PDG de France
Télécom qui évoque une „mode du suicide” en
disent long sur les modèles de gestion déshumanisés
qui s’y pratiquent depuis peu. Cependant, le
souci de performance répond aussi aux exigences
de consommateurs salariés schizophrènes, tour
à tour victimes et acteurs, qui impriment des cadences
infernales aux caisses des grandes surfaces,
plus efficacement que ne le font les contremaîtres
zélés dispensant des primes dérisoires et des distinctions
honorifiques dégradantes.
La réaction des travailleurs peut prendre la forme de
démissions ou de protestations collectives à travers
des grèves, des manifestations ou des sabotages. En
période de chômage de masse et de précarisation du
travail, le pragmatisme se fait jour. La résignation
est à l’œuvre. Dans Sociologie des mouvements
sociaux, Erik Neveu avance le concept de thérapie
distillée subtilement par la culture d’entreprise ; le
collaborateur en difficulté est amené à trouver en
lui-même et en dehors de tout discours revendicatif
les raisons de son échec face au impondérables fixés
par le marché.
Les plus fragiles décèdent les premiers. Beaucoup
s’éteignent à petit feu. Les nécessités liées à l’intérêt
général justifient-elles que l’on meurt pour elles?
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Edvard Munch - „Le cri”
Este o sursă de câştig împărțit între acționari,
angajații benefi ciind de creşteri de salariu şi
de săptămâni de lucru mai scurte, în timp
ce investițiile dezvoltă pieți noi generatoare
de locuri de muncă şi de resurse fi scale.
Toți profi tăm de sistem în mod indirect,
chiar dacă suntem protejați în cazul în care
lucrăm ca funcționari publici sau ca salariați
ai unor asociații a căror viziune despre lume
este total opusă ideologiei antreprenorilor.
Concurența mondializată exagerează
desigur competiția, de care profi tă acționarii
impunând procente de rentabilitate pe
termen scurt de 15%, total rupte de realitate.
Unul din efecte este instaurarea începând
din 1990 a unor metode de management de
inspirație anglo-saxonă, care nu țin cont deloc
de preocupările individuale. Performanța
este măsurată cu ajutorul indicatoarelor
cheie, bazate pe obiective irealiste sau pe capacitatea
de inovare. Declarațiile şocante ale
preşedintelui France Telecom care vorbeşte
de o „modă de sinucidere” spun multe
despre modelul de gestiune dezumanizat
care este pus în practică în întreprinderi. În
Carnet
acelaşi timp, cursa către performanță este
şi o formă de răspuns adusă cererii infi nite
ale consumatorilor, salariați schizofreni,
victime şi actori în acelaşi timp, care imprimă
cadențe infernale la casele marilor magazine,
fi ind astfel mai efi cienți decât orice mic şef
zelos care acordă prime derizorii şi medalii
onorifi ce degradante. Reacția salariațiilor se
traduce prin demisii sau proteste colective,
greve, manifestări sau sabotaje. Într-o
perioadă în care şomajul este important şi
condițiile de muncă se degradează şi devin
din ce în ce mai precare, apare o nouă formă
de pragmatism. Oamenii se resemnează.
În Sociologia mişcărilor sociale, Erik Neveu
vorbeşte de teoria terapiei distilată subtil prin
intermediul culturii de întreprindere; salariatul
care este într-o situație difi cilă este astfel
obligat să găsească numai în sine, în afara
oricăror discursuri revendicative, motivele
propriului său eşec în fața exigențelor fi xate
de piață.
Cei mai fragili cad primii. Mulți dintre ei se
sting încet-încet, la foc mic. Oare nevoile legate
de interesul general justifi că cu adevărat
faptul că se moare din cauza lor?
Document transmis
Carnet 47

Bloc-notes
Moda divelor de România î$i tr"ie$te (înc")
o glorie întârziat", precum aceast" le$inat"
tranzi#ie spre niciunde. Orice f"tuc" ie$it"
buimac" dintr-o adolescen#" zgomotoas", dotat"
compensator de natur" cu forme peste media suratelor
de genera#ie, care a avut norocul s" se afle unde
trebuie $i în preajm" cui trebuie la timpul potrivit,
dup" dou"-trei apari#ii televizate pe post de sfinx negânditor
sau ca etalon de stupiditate ginga$", cap"t"
automat în$el"torul statut de div". Adic" vedet" media,
numai bun" de servit ca garnitur" ornamental" a
unor emisiuni $i programe având ca unic scop îndobitocirea
general".
Tot în categoria divelor, ceva mai s"rite în vârst",
intr" $i unele realizatoare de plicticoase emisiuni
tv, $i unele cânt"re#e nec"jite r"u de a doua tinere#e
tot mai îndep"rtat", $i unele croitorese cu preten#ii
de creatoare de mod", $i unele artiste-buc"t"rese
care încearc" zadarnic s" recupereze ratarea profesiei
de baz". Datul lor în stamb" te poate l"sa indiferent,
cât timp telecomanda le $terge rapid din
raza vizual" a celor ce nu se las" sedu$i de surogate.
Sim#ind pericolul, unele efemere prestatoare de
prezen#e televizate s-au orientat rapid. O nou" mod"
bântuie lumea monden" de pe tristele plaiuri mioritice
: pasiunea scrisului. La gazete colorate, pe bloguri
deocheate $i, mai nou, în c"r#i. Adic", pentru
Les Divas et l'écriture
Liviu Capșa
„Divele” şi scrisul
La mode des divas en Roumanie est en train de vivre (encore)
une gloire tardive, comme notre lente et paresseuse
transition vers nulle part. N’importe quelle nana sortie encore
ahurie d’une adolescence bruyante, bien dotée par la nature
avec des formes dépassant les normes de ses consœurs générationnelles,
ayant eu la chance d’être là ou il fallait et auprès de qui il le
fallait quand il le fallait, après deux-trois apparitions télévisées en
tant que sphinx non-pensant ou comme étalon de fragile stupidité,
gagne automatiquement le trompeur statut de diva. C'est-à-dire, de
vedette média, juste bonne à servir comme décor pour certaines
émissions et programmes ayant en tant qu’objectif unique l’abrutissement
généralisé. Toujours dans la catégorie des divas, un peu
plus avancées en âge, peuvent être classées certaines réalisatrices
d’émissions ennuyeuses de télévision, quelques malheureuses
chanteuses d’une deuxième jeunesse de plus en plus éloignée, ainsi
que des couturières se prenant pour des créatrices de mode ou des
artistes-cuisinières essayant en vain de refaire surface après des
échecs subis dans leur profession de base. Leur papotage inutile peut
passer inaperçu, aussi longtemps que la télécommande les efface
rapidement du rayon visuel de ceux qui restent vigilants devant ces
eternitate. Iat" c", dup" ce liota ve$nic h"mesit" a politicienilor
$i-a atins, prin cei câ#iva condeieri de ocazie,
apogeul mediocrit"#ii, prea mult mediatizatele creaturi
vor s" ne demonstreze pân" la cap"t c" ridicolul nu
are limite în exprimare. Grandomania d"râm" cu tenacitate
toate z"gazurile bunului-sim#. Zmulgându-
$i câteva clipe din prea-plinul preocup"rilor artistice,
divele noastre s-au pus pe scris c"r#i. Materie epic"
au la dispozi#ie cât cuprinde r"bd"toarea hârtie între
coperte de carte. Doar nu degeaba via#a lor e un
roman. Cu povestitul vie#ii lor, debordând de adânci
semnifica#ii $i clipe sublime, mai treac"-mearg". Ce
ne facem îns" când scriitoarele emit pilde, judec"#i
profunde, analize $i alte acareturi stilistice, menite s"
le pun" în valoare cultura, talentul $i str"-fundurile
gândirii. Când îns" filosofia se înso#e$te cu mondenitatea
de cea mai pur" extrac#ie, iar eseistica, panseurile
$i maximele izvor"sc din lectura exotic" a tabloidelor,
e pericol mare pentru cititorul, cu prec"dere
tân"r, nefamiliarizat cu literatura adev"rat", serioas",
profesionist". Iar dac" la jalnicele programe ale televiziunilor
comerciale, nocive pân" la limita delirului,
mai ad"ug"m $i acest poten#ial pericol, lucrurile devin
dramatice de-a dreptul. Deocamdat", se pare, exist"
o singur" solu#ie: discern"mântul celor expu$i tainelor
acestor îns"il"ri cu preten#ii ve$nic neonorate.
Este oare suficient"?...
Bloc-notes
contrefaçons. Une nouvelle mode est apparue dans le triste monde
légendaire roumain : la passion de l’écriture. La grandomanie se
joue ainsi efficacement de toutes les barrières du bon-sens. En arrachant
quelques instants de leur trop-plein de préoccupations artistiques,
nos divas ont commencé à écrire des livres. Que l’histoire de
leur vie soit débordante de significations profondes et des moments
sublimes, d’accord. Mais que fait-on quand elles vont nous livrer des
leçons de morale, des jugements profonds, des analyses et autres
exercices de style, dans le seul but de mettre en avant leur culture,
leur talent et leurs pensées les plus profondes. Quand la philosophie
accompagne la mondanité dans ce qu’elle a de pire, et que l’esthétisme,
les pensées et maximes sont basées sur la lecture exotique
des tabloïdes, le jeune lecteur qui n’est pas familier avec la vraie
littérature, sérieuse et professionnelle, se trouve en danger devant
cette non-culture. L’origine du danger se trouve donc ici. Et si on
rajoute ce danger potentiel aux émissions de télévision pitoyables
et nocives jusqu’à la limite de la folie, la situation se révèle comme
étant dramatique. Apparemment il n’y a qu’une seule solution pour
le moment : le jugement de ceux exposés à ce déversement d’âneries
et de promesses jamais tenues. Est-il suffisant ?...
48 CONVERGENCE #6