După 20 de ani - Centre Roumain de Strasbourg

More documents

Recommendations

Info

Culture 8 Cultur" Expoziție O expoziție la Bibioteca Națională a Franței împreună cu o biografi e publicată recent comemorează centenarul naşterii lui Eugène Ionesco. Numele este celebru, însă opera sa este în mare parte necunoscută TEXT LOREDANA CHITUC • FOTO TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI Eugène Ionesco în imagini și cuvinte la Biblioteca Națională a Franței A$a cum fotografia unui tablou nu poate reprezenta tabloul, sau lectura unei piese de teatru nu este spectacol de teatru, tot a$a o expozi#ie retrospectiv" r"mâne lipsit" de esen#a operei artistului, chiar dac" este foarte bine construit". Omul, artistul $i opera sa reprezentat" pe scen" nu pot fi evocate doar prin imagini, fotografii, texte pedagogice, scrisori, sau m"rturii. Singurele piese din expozi#ie care ating o oarecare form" de adev"r sunt manuscrisele. Cele ale pieselor de teatru revel" o fa#et" schimb"toare a personalit"#ii omului n"scut sub numele de Eugen Dimitri Ionescu în 1909 la Slatina (România) $i decedat în 1994 la Paris. Caietele sale, câteodat" pline de texte f"r" gre$eli, devin haotice atunci când cuvintele apar din toate direc#iile $i sunt înso#ite de schi#e $i desene. Picturile de asemenea, naive $i în acela$i timp Ionesco à la Bibliothèque Nationale de France L'exposition consacrée à l'oeuvre d'Eugène Ionesco marque à la fois le centenaire de sa naissance et le don de ses archives par sa fille à la Bibliothèque Nationale de France Fondateur de ce que l'on a appelé le „théâtre de l'absurde” né sur les petites scènes de la Rive Gauche de Paris des années cinquante, Ionesco s'est rapidement imposé dès les années soixante comme un des grands rénovateurs du langage théâtral. Il reste l'un des auteurs les plus joués dans le monde. En sept thèmes, ou obsessions, l'exposition invite à l'exploration d'une oeuvre protéiforme, puisée dans la matière des rêves. De La Cantatrice Chauve à Voyage chez les morts, le théâtre de Ionesco n'a cessé de questionner la condition humaine. De nombreux manuscrits sont donc aujourd’hui à la vue de chacun. C’est une approche neuve de l’écriture dramatique de l’auteur qui se revèle à nous parmi les documents audiovisuels, les croquis et les photographies qui parsèment le parcours des visiteurs. colorate $i profunde, nu constituie o dimensiune separat" a produc#iei sale artistice ci introduc o form" de continuitate. Dac" un soi de ur" împotriva cuvintelor l-a f"cut pe Ionesco s" se întoarc" c"tre pictur" la sfâr$itul vie#ii sale, - „Cuvintele sunt dificile $i nu traduc întotdeauna gândurile, pictura d" totul dintr-o dat", f"r" s" fie nevoie de explica#ii” declar" Ionesco în 1988. Opera sa pictural" este, deci, o parte integrant" din crea#ia sa literar". Expozi#ia „Ionesco” la Biblioteca Na#ional" a Fran#ei, sub direc#ia lui Noelle Giret, este format" din $apte subiecte, $apte tablouri, reprezentând diverse p"r#i din via#a sa - copil"ria, limbajul, teatrul s"u contemporan, regizarea, pictura, critica $i moartea. Comemorând centenarul dramaturgului, Biblioteca Na#ional" a Fran#ei ofer" publicului ocazia de a vedea documente personale oferite expozi#iei de c"tre Marie-France Ionesco, fiica sa. Incursiunea evoc", cu ajutorul costumelor, a numeroaselor imagini de arhiv" $i a pre#ioaselor texte personale, o întreag" via#" dedicat" crea#iei artistice, care nu a fost întotdeauna fericit". Obsedat de ideea mor#ii $i cu dificult"#i de adaptare la notorietate, Ionesco are leg"turi tensionate cu criticii dramaturgi. În perioada imediat" dup" al doilea r"zboi mondial, teatrul este într-o permanent" efervescen#". În fiecare s"pt"mân" se deschid noi s"li mici de teatru mai ales în cartierul latin, s"li care vor deveni laboratoare de estetic" novatoare unde se va na$te Noul Teatru. Adamov, Beckett, Vitrac, Tardieu, Ionesco se înscriu în aceast" mi$care modernist" care, în momentul în care devine prea intens", este #inta criticilor acerbe ale presei conservatoare. Ziari$tii de la Le Monde $i Figaro care erau st"pânii vie#ii teatrale pariziene au frânat considerabil notorietatea operelor lui Ionesco. Dramaturgul a utilizat mult timp ironia ca arm" de lupt" împotriva CONVERGENCE #6
acestora, mai ales în L'immpromptu de l'Alma unde se transform" în procuror $i instruie$te procesul Bartholomeus I, II $i III, probabil aluzie la Barthes, Dort (teoreticieni ai teatrului epic de Brecht, „du$manii” lui Ionesco) $i Jean-Jacques Gautier, critic la Figaro, îns" în acela$i timp nu a ezitat în a denun#a imaginile $i interpret"rile false ale detractorilor s"i. „Toate aceste numeroase $i diferite puncte de vedere nu influen#eaz" sim#ul teatral al maestrului, deoarece a fost $i va r"mâne pân" la urm" pu#in cunoscut”, explica André le Gall, autor al biografiei publicat" acum câteva luni de edi#ia Flammarion. Subtitrat" Punere în scen" a unui personaj deosebit atât prin opera sa cât #i pentru epoca în care a tr"it cartea pune în perspectiv" particularit"#ile teatrului lui Eugène Ionesco, comparate mult prea des cu cele ale lui Beckett $i care i-au dat eticheta de „fondator al teatrului absurdului”. Un titlu refuzat de dramaturg, care î$i califica opera mai degrab" ca un „teatru al derizoriului”. Amestecând în permanen#" tragicul $i comicul cu satirizarea imobilismului, dramaturgia lui Ionesco cerceteaz" condi#ia uman". Dac" La cantatrice chauve, La leçon $i Rhinocéros fac parte în ziua de azi din programa de studiu ale liceelor din Fran#a, aceste piese sunt mult mai bogate $i mai complexe decât în aparen#". F"r" s" fie antiteatru subversiv sau o fars", opera sa îmbrac" un caracter greu de sesizat $i din aceast" cauz" este pu#in cunoscut" sau interpretat" gre$it. Dramaturgia sa nu se reduce la fantastic, ironie sau jocuri de cuvinte, iar analiza textelor sale ne-teatrale demonstreaz" acest lucru. Scriitor, dramaturg, critic de art" $i critic literar, actor, cineast, pictor: opera variat" $i proteiform" a lui Ionesco r"mâne coerent". Din acest punct de vedere, Ionesco este un clasic. %i micul Teatru La Huchette din Paris îl prezint" f"r" întrerupere înc" din TOAMN! 2009 AUTOMNE Horațiu Mălăele și Aylin Cadâr în „Lecția” la Teatrul Național București 1957, regizorii fiind mereu dornici $i curio$i s" în#eleag" opera lui Eugène Ionesco, artist care a explorat sufletul uman în profunzime. On trouve aussi notes personnelles, correspondances et autres tableaux off erts à Eugène Ionesco de la part de grands artistes surréalistes. L’exposition se déroule en sept parties, bien disposées en sept lieux, qui suivent les obsessions du créateur. Le langage, l’engagement, la critique, l’accumulation, notamment de rhinocéros en tous genres, clin d’oeil qui donne à l’ensemble un humour bienvenu, la mort, dont la pièce Le roi se meurt a dit l’essentiel. Et l’illumination, septième marche enfi n, moment d’exception que Ionesco n’aura de cesse de retrouver. Le spectateur ne saura où perdre son regard - dans les coins et les recoins de ce qui est présenté... peut-être sur l’une des oeuvres picturales de Ionesco lui-même pour sa fi lle qui date du 3 septembre 1980. L’inscription qui fi gure tout au bas procure une émotion sans pareil... „Pour Marie-France, pour ma chère petite fi lle. Ce dessin pas bon mais j’ai fait ce que j’ai pu, parfois c’est mieux”. Tout au long du parcours de cette exposition, la BNF propose des ponctuations vidéos et sonores, issues des fonds de l'Ina, parmi lesquelles diff érentes interventions radiophoniques ou télévisées de l'artiste et de ses oeuvres. Cultur" * Une quinzaine de ses oeuvres théâtrales adaptées ou retransmises à la télévision (entre 1962 et 1991), telles que Les chaises (1962) avec Jacques Mauclair, et Tsilla Chelton, Rhinocéros (1965) avec Jean-Louis Barrault et Simone Valère, Délire à deux (1968) avec Suzanne Flon et Michel Piccoli ou encore Le roi se meurt (1978) avec les Comédiens Français … * De nombreuses interview à la radio, où il s’est notamment longuement confi é lors d’une Rencontre avec Pierre Lhoste en 1970 ou encore à l’occasion d’une série de 12 entretiens avec Claudine Chonez en 1975. À la télévision, il s’est prêté au jeu de longues interview, telles que A quoi joue Ionesco (Michel Mitrani) en 1969, Le musée imaginaire en 1977 ou L’homme en question en 1978. Autre partie de l'exposition - les archives des actualités théâtrales des journaux et des magazines. Des traces précieuses laissées par les créations, les mises en scènes, les interprétations des pièces de Ionesco. En marge de cette production théâtrale, un essai télévisuel (produit par le service de la Recherche de l’ORTF). Il s’agit de Cataphote (1964), suite libre d’Eugène Ionesco réalisée par le peintre Robert Lapoujade. Culture 9
Page 1 and 2: Publication trimestrielle du Centre
Page 3 and 4: Editorial Stéphane Laurent est jou
Page 5 and 6: TOAMN! 2009 AUTOMNE Analiză Politi
Page 7 and 8: TOAMN! 2009 AUTOMNE acestuia. În p
Page 9: parte de drept din Comitetul Direct
Page 13 and 14: manie. Cela change de l'image habit
Page 15 and 16: doivent se baser sur l’exigence i
Page 17 and 18: Requiem pentru o Revoluție netermi
Page 19 and 20: Generalul Dan Voinea, procuror mili
Page 21 and 22: „Ion Iliescu trebuia arestat demu
Page 23 and 24: Germania de Est, 20 de ani, înaint
Page 25 and 26: fo$tii de#inu#i. Cu ajutorul German
Page 27 and 28: Un regard multiple et insaisissable
Page 29 and 30: Prague”, la Tunisie - „Les ritu
Page 31 and 32: început s" înoate ferici#i. Clo$c
Page 33 and 34: criitori). Eu mi-am compus o atitud
Page 35 and 36: oameni pe care îi po#i descoperi m
Page 37 and 38: Astfel, în momentul în care criza
Page 39 and 40: „Codswallop” anima#ia. S" nu ui
Page 41 and 42: produc#iei de BD în România? Pute
Page 43 and 44: Austria şi artistul plastic Teodor
Page 45 and 46: lumière Ainsi, les „Champs de Fl
Page 47 and 48: l’humanité: l’environnement et
Page 49 and 50: provinces! Au début du XIXème si

După 20 de ani - Centre Roumain de Strasbourg

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?