După 20 de ani - Centre Roumain de Strasbourg

Un regard multiple et insaisissable sous la forme
d'un masque de fer strié par des lattes, telles des
persiennes, des interstices ajourés, se situant à
l'instar d'un bandeau qui cacherait sans les cacher
les yeux. Il s'empara sur-le-champ de l'objet.
De retour à l'atelier, il alla tout droit apposer
le masque sur la tête sans visage de la statue.
Les mesures du masque correspondaient parfaitement
et la statue fut enfin réalisée. Il s'agissait
d'une guerrière dont le regard filtrait à travers
un masque de combat”, confie la photographe
(1).
Issue d'une famille errante, d'immigrés roumains,
ayant passé une partie de son enfance
à Constanta, au bord de la Mer Noire, Irina Ionesco
porte en elle la fascination des chemins
cachés. D'abord peintre, ensuite photographe,
elle avoue avoir toujours été à la recherche d'un
troisième oeil. Celui de l'imperceptible et de
l'improbable qui pourrait relever toute la saveur
d'une composition.
„J'ai toujours été captivée par ces chemins
s'ouvrant, couvés par le désir. C'est à travers
un cheminement d'une évidence analogue que
la photographie est venue à moi : cet objectif –
ce troisième œil que l'on venait de m'offrir, un
soir de Noël, sous la forme d'un Nikon F. A cette
TOAMN! 2009 AUTOMNE
Insolența, după Irina Ionesco
Încă din 1974, cu ocazia
expoziţiei de la Nikon
Gallery din Paris, insolenţa
Irinei Ionesco fascinează,
tulbură şi interpelează. Cu
o neobosită pasiune pentru
nudul feminin, ea încearcă în
permanenţă să îi descopere
frumuseţea.
Tematica în alb-negru și pasiunea
pentru nuduri o vor clasifi ca destul
de repede drept fotograf erotic. O clasifi -
care la care contribuie și fi ica sa Eva, care
va deveni mai târziu actriță de teatru
și de cinema, și care a fost modelul său
preferat pentru numeroase din punerile
ei în scenă fotografi ce. Fără să se preocupe
de „ce va spune lumea”, ea creează
împreună cu Eva nuduri care provoacă
Art visuel
„La nuit tournesol”
controverse puternice, atât din cauza
pozițiilor care sunt aproape erotice, cât
și datorită diverselor obiecte sau ținute
de tip „sex-simbol”. Dincolo de alegerea
contrastului alb-negru, modelele sale se
arată în lumini magice, scenarizate abil
împreună cu obiecte fetișiste, bijuterii
și alte „unelte” aparținând imaginii
femeii fatale și provocatoare, posedate
sexual. Irina Ionesco se transformă în
demiurg și recreează imaginea femeii,
imortalizând-o. Aparatul său oprește
timpul, imobilizează clipa prezentă și
redă o minunată alchimie a amintirii.
Originară dintr-o familie de imigranți
români, Irina Ionesco a petrecut o parte
din copilărie la Constanța, pe malul
Mării Negre și poartă în ea fascinația
pentru drumurile ascunse.
Art" vizual"
25