După 20 de ani - Centre Roumain de Strasbourg

început s" înoate ferici#i. Clo$ca p"rea consternat".
Ceea ce vedea îi contrazicea brutal instinctul matern.
La fel de contraria#i îi vedeam $i pe p"rin#ii lui Cristian.
Am discutat îndelung cu b"iatul ca s"-mi dau
seama dac" nu cumva era vorba doar de o manie. Nu
era. Copilul în#elegea c"r#ile $i le comenta cu seriozitate,
în deplin" cuno$tin#" de cauz". Uimitoare era nu
numai precocitatea sa, cu totul ie$it" din comun, ci $i
capacitatea sa intelectual" judecat" în sine, cu care îi
surclasa pe mul#i profesioni$ti ai lecturii.
A doua întâlnire a avut loc când Cristian împlinise
cincisprezece ani $i când l-am invitat la emisiunea
Un metru cub de cultur" pe care o f"ceam la Realitatea
TV. Ca s" nu pierd timpul cu superlative la
adresa lui, l-am invitat s" trecem rapid, în fa#a telespectatorilor
(emisiunea se transmitea în direct),
prin toate literaturile europene. Ceea ce a urmat i-a
#inut cu respira#ia t"iat" chiar $i pe blaza#ii operatori,
care de obicei mestecau gum" în timp ce manevrau
camerele de luat vederi. M-am folosit de tot ceea ce
$tiam, dup" cincizeci de ani de citit c"r#i, i-am adresat
lui Cristian cele mai nea$teptate întreb"ri, iar el nu
numai c"-mi d"dea r"spunsuri complete, dar schi#a
repede noi posibilit"#i de dezvoltare a discu#iei. Eu îi
ceream s" îmi vorbeasc" despre Infernul lui Dante,
el o f"cea f"r" ezitare, dar imediat dup" aceea începea
s" prezinte demonologia italian" din Evul Mediu.
Eu îi ceream s" caracterizeze literatura scandinav",
el definea, recurgând la numeroase exemple, literaturile
finlandez", norvegian", suedez", danez" $i
irlandez", pentru ca abia apoi s" încerce s" evalueze
literatura scandinav" în ansamblul ei, eu îl invitam s"
se pronun#e asupra lui Berdiaev, el aducea în discu#ie
$i al#i esei$ti ru$i, de inspira#ie mistic", de a începutul
secolului dou"zeci $i nu pierdea ocazia s" se refere $i
la ortodoxismul românesc etc. etc. A fost o emisiune
de neuitat, o alergare în doi prin diverse literaturi, în
cursul c"reia eu, la cei 57 de ani ai mei, gâfâiam $i
r"m"sesem mult în urm", în timp ce partenerul meu
de discu#ie, la cei numai 15 ani ai s"i, se avânta neobosit
spre noi $i noi spa#ii literare.
Nu numai c" $tia tot ce se putea $ti ($i, oricum, mai
mult decât mine) despre toate acele literaturi, dar
avea o atitudine critic" fa#" de orice oper" literar", o
regândise cândva sau o regândea pe loc, cu o fervoare
a inteligen#ei cum nu mai v"zusem vreodat".
A treia întâlnire semnificativ" este chiar cea de acum,
de pe strad". Cristian a devenit de pu#in" vreme
student al facult"#ii de Limbi Clasice din Bucure$ti.
Dar între timp a colaborat $i la unele televiziuni dn
Bucure$ti, unde i s-a dat s" realizeze talk-show-uri
politice (nu literare, cum ar fi fost cazul). Contactul
cu problemele vie#ii politice de la noi, dar $i cu ceea
ce se petrece în culisele televiziunilor române$ti l-a
obosit moral. A fost ca $i cum albatrosul lui Baudelaire
ar fi trebuit s" coboare nu doar pe puntea unui
vapor, ci $i în cal", pentru a fi t"v"lit prin negreala din
sala motoarelor.
M" uit la el cu admira#ie $i cu o strângere de inim". E
un tân"r frumos, cu privirea str"lucind de inteligen#".
TOAMN! 2009 AUTOMNE
E o fiin#" omeneasc" aleas", o ilustrare a ideii de genialitate.
%i e, în acela$i timp, prizonierul unei lumi
prozaice, care n-are alt scop decât s"-l transforme într-un
om obi$nuit.
9 noiembrie 2009. În Cartea alb" a Securit"#ii, un
informator m" prezint" (într-un raport datând din
septembrie 1989) ca pe un admirator al Doinei Cornea.
A$a $i eram. Faptul c" o femeie se opunea de una
singur", neclintit" în verticalitatea ei, unui regim
care dispunea de mijloace represive terifiante, m"
impresiona pân" la lacrimi $i m" f"cea s" m" ru$inez
de lipsa mea de reac#ie.
Dup" 1989 admira#ia mea fa#" de Doina Cornea s-a
accentuat, poate $i pentru c" am v"zut-o la televizor
fragil", vulnerabil", cu o voce sub#ire, nemelodioas",
luând atitudine împotriva lui Ion Iliescu. Nu-mi mai
era ru$ine, ca pe vremuri, f"ceam $i eu acela$i lucru
în zeci $i zeci de articole sau cu ocazia particip"rii la
emisiuni TV pe teme politice.
De fapt, de câte ori o ascultam vorbind, nici nu m" mai
gândeam la mine, urm"ream, cu încredere absolut",
ceea ce spunea ea. M" încredin#am ei, ca unei instan#e
morale supreme. Am idealizat-o, inevitabil, pe Doina
Cornea. A$a se face c" am ajuns s" cred c" ea este o
con$tiin#" atotcuprinz"toare, c" în#elege chiar $i ceea
ce al#ii nu în#eleg, c" are o capacitate intelectual" cu
totul ie$it" din comun". Cu aceast" iluzie am deschis
cartea ei, Jurnal – ultimele caiete. Ce gre$eal" am
f"cut! Ce bine era dac" nu-i citeam cartea!
11 noiembrie 2009. „Eu $i Chi#i prindem $oareci”
Des centaines de personnes auront à
compter de ce soir un livre de plus dans leur
bibliothèque. Et pas n’importe lequel, un
livre écrit par quelqu’un de talentueux.
9 Novembre 2009. Dans Le livre blanc de
la Securitate, un informateur parle de moi
(dans un rapport daté de Septembre 1989)
comme d’un admirateur de Doina Cornea.
Ce qui est vrai. Le fait qu’une femme osait
s’opposer toute seule, sans broncher dans
sa verticalité, à un régime qui disposait de
moyens répressifs terrifi ants, m’émouvait
jusqu’aux larmes et me faisait avoir honte
de mon propre manque de réaction.
Mon admiration pour elle est allée en grandissant
après 1989, peut-être aussi parce
que je l’ai vue à la télévision, fragile, vulnérable,
avec une voix fl uette et stridente en
train de s’opposer à Ion Iliescu. Je n’avais
plus honte comme avant, car je faisais la
même chose à travers de dizaines d’articles
Jurnal
ou à l’occasion de mes participations à des
émissions de télévision politiques.
En fait, chaque fois que je l’entendais parler
je ne pensais plus à moi, mais je suivais
avec une confi ance absolue ce qu’elle disait.
Je me confi ais à elle, comme à une instance
morale suprême. Forcément, j’étais en train
de l’idéaliser. Ainsi, je suis arrivé à croire
qu’elle était en quelque sorte une forme de
conscience toute puissante, croire qu’elle
comprenait ce que d’autres ne comprennent
pas, croire qu’elle avait une capacité
intellectuelle hors du commun. Bercé par
toutes ces illusions, j’ai ouvert son livre
Journal – derniers cahiers. Bien mal m’a
pris ! Ce fut une erreur grossière. C’aurait été
tellement mieux si je n’avais pas lu ce livre!
11 Novembre 2009. „Chitzi et moi à la
chasse aux souris » - on pourrait donner ce
titre à une histoire qui aurait comme sujet
une chose qui m’est arrivée aujourd’hui.
Journal
29