Certificarea pădurilor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi Cinegetică
1. Introducere
Se ştie, spre a-şi dovedi existenţa şi valoarea în sânul
societăţii, omul are nevoie de un certificat: de naştere,
de botez, de studii, de deces... La originea ideii de a certifica
şi pădurile, găsim şi pe profesorul român Mihail
Prodan (1912-2002). În activitatea sa la universitatea de
la Freiburg a promovat ideea unei păduri perene (Dauerwald).
Această idee a animat, ani mai târziu, participanţii
la conferinţa internaţională de la Rio de Janeiro
în 1992. Reprezentanţii celor peste 170 de state – între
care şi România – au căzut de acord cu privire la necesitatea
de a stăvili exploatările ilegale din pădurile
mapamondului, exploatări care duceau la nimicirea
ecosistemului pădure.
Dar pe ce cale?
2. Primus inter pares: Certificatul FSC
O soluţie practicabilă a venit din partea unei organizaţii
ne-guvernamentale, constituită în Toronto în anul 1993
sub denumirea de Forest Stewardship Council, pe scurt
FSC. Cu alte cuvinte: un Consiliu Forestier Mondial,
constituit din reprezentaţi guvernamentali, industriaşi,
comercianţi, sindicalişti etc. Într-un cuvânt: experţi în
sociologie, ecologie şi economie. Spre a-şi dovedi
competenţa în materie de silvicultură, sus numita
organizaţie a elaborat un „decalog“ cu zece criterii,
considerate ca inerente unei gospodăriri durabile a
pădurilor. Prescripţii care în mod implicit blochează
tăierile abuzive.
Implementarea decalogului revine unor experţi silvici
independenţi, acreditaţi de sus-numita organizaţie,
cunoscuţi sub denumirea de „auditori“. Conditia sine
qua non: limba engleză sau spaniolă. În plus: interes de
a se perfecţiona pe parcurs, prin participarea la cursuri
ad-hoc.
Doreşte o întreprindere să fie certificată, auditorul
competent pentru regiune se deplasează la faţa locului
spre a se orienta. Dacă-i cazul, întreprinde cele necesare
în vederea unei cooperări pe timp de 5 ani, cooperare
care implică obţinerea unui certificat. Posesorul
acestuia are şansa de a spori valoarea mărfii oferite pe
piaţa europeană. Dar nu numai atât: certificarea este
12
Gestionarea pădurilor
Certificarea pădurilor: pe trei cărări spre acelaşi obiectiv
Aurel teuşan, Ştefan teuşan
totodată o contribuţie la stăvilirea jafului şi tăierilor
abuzive din păduri.
3. Unde-s doi, dilema creşte:
Certificatul PEFC
În rândurile silvicultorilor germani, ideea cu certificarea
pădurilor a dus la controverse. Timp de aproape două
secole, silvicultura germană a fost model pentru întreaga
silvicultură europeană. Nu-i deci de mirare că, în toate
ţările, s-a urmărit cu mult interes reacţia silvicultorilor
germani la această iniţiativă de peste Ocean. Şeful
administraţiei silvice din Rheinland-Pfalz s-a exprimat
după cum urmează: „Noi nu avem nevoie de un certificat
pentru produsele noastre, din păcate acesta este necesar“.
Până la urmă silvicultorii germani, respectiv europeni nu
s-au mărginit la critică, ci au venit cu contra-propuneri.
După mai multe discuţii şi întruniri prealabile, s-a
constituit în 1999 – deci 5 ani mai târziu - la Paris o
organizaţie europeană, prescurtat PEFC (Programme
for the Endorsement of Forest Certification schemes).
Ambele organizaţii urmăresc acelaşi ţel, anume:
a. conştientizarea proprietarilor de pădure cu privire
la valoarea bunurilor de care dispun,
b. posibilităţile de a le spori valoarea,
c. stăvilirea tăierilor ilicite,
Din păcate, certificarea nu-i gratuită.
Cheltuielile cu deplasările şi activitatea auditorului,
cad în sarcina întreprinderii. De unde dilema: pe de o
parte perspectiva unui preţ mai bun, pe de altă parte
cheltuieli suplimentare.
4. Numitorul comun: Certificatul SCS
Certificarea pădurilor este numai o jumătate de măsură.
Cealaltă jumătate este certificarea fluxului de produse
lemnoase (Chain-of-Custody) Acesta cuprinde lemn
rotund, cheresteaua, uneltele, mobila, celuloza. Acest
sector este ocupat de a treia întreprindere de peste
Ocean, pe nume Scientific Certification Systems (SCS).
Sediul societăţii este în Emeryville, California. Certificarea
produselor lemnoase implică o certificare prealabilă
a lemnului la ieşirea din pădure. Nu importă, după care