Certificarea pădurilor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi Cinegetică
O analiză pertinentă a modului de regenerare şi îngrijire a arboretelor de fag din UP II Sibişel şi UP III Măgureni,
cu adevărat reprezentative pentru România s-a realizat în Capitolele 5 şi 6, rezultând că după 1994
arboretele tinere de fag nu au fost parcurse cu degajări, curăţiri şi prima răritură şi prezintă: desimi foarte mari
între 14.400 şi 52.400 exemplare/ha; indici de zvelteţe peste 100, fiind predispuşi la încovoiere; până la 3%
exemplare uscate; defecte între 20-40% şi anume înfurciri, vătămări cauzate de exploatare (1-10%) şi curburi
(5%).
Capitolul 6, care cuprinde esenţa cercetărilor realizate şi rezultatele obţinute.
Bazat pe aceste rezultate, autorul tezei de doctorat, un silvicultor cu o vechime de 25 de ani în producţie,
precizează că în mod oficial în România se promovează intervenţii slab-moderate cu degajări - depresaje şi
curăţiri, pentru ca prin desimea exagerată a făgetelor să se obţină tulpini drepte bine elagate. Aceste intervenţii
timide şi mai ales neparcurgerea în ultimii 15 ani a făgetelor tinere cu lucrări de îngrijire pun în pericol
existenţa lor, în perspectiva schimbărilor climatice şi nu asigură calitatea superioară a lemnului de fag, nici
sub raportul dimensiunilor şi nici a defecţiunilor din lemn.
În această situaţie recomandările tezei de doctorat sunt foarte concrete pentru producţie, remarcându-e mai
ales două dintre ele:
• Degajările cu caracter de depresaje şi curăţirile trebuie să aibă intensităţi mari şi un caracter combinat (de
jos şi de sus) şi pronunţat selectiv.
• Indiferent de problemele cu forţa de muncă, de costurile de producţie ridicate şi de imposibilitatea comercializării
lemnului mic, rezultat din îngrijirea făgetelor tinere, aceste lucrări trebuie aplicate în timp,
corect şi susţinut.
Legat de imposibilitatea comercializării lemnului mărunt sunt de precizat următoarele: Începând din 2009,
lemnul mărunt rezultat din degajări, depresaje, curăţiri, este cerut de centralele termice în cogenerare pe biomasă,
cum este cea de la Rădăuţi şi cum vor fi cele de la Sebeş; Alte centrale pe bază de biomasă, de 8 ori mai
mari decât cele înfiinţate până în prezent, cu o capacitate de 200 MW, se vor înfiinţa în România, deschizând
noi perspective, nu numai pentru executarea curăţirilor, ci şi pentru deschiderea culoarelor de acces;
Biomasa primară, transformată în sursă de energie depăşeşte 10% în vestul Europei, iar în România este folosită
sub 1%, deşi Uniunea Europeană asigură bani prin măsurile de Agromediu;
După alţi autori, biomasa din România a reprezentat, în 1995, 2,3% din consumul primar de energie.
În Uniunea Europeană producerea de biomasă reprezintă 4% din necesarul de energie şi reprezintă o oportunitate
pentru dezvoltarea rurală durabilă, asigurând 300.000 de noi locuri de muncă în mediul rural.
Conform Agenţiei pentru Conservarea Energiei (ARCE), ponderea energiei electrice produse din resurse regenerabile
de energie (biomasă, energie solară, eoliană şi geotermală) din România trebuie să ajungă în 2010
la 33% din consumul naţional brut de energie electrică, având costuri mai reduse cu 40% faţă de sursele de
energie convenţională.
Biomasa reprezintă 70% din resursele regenerabile de energie din România.
Resturile din exploatări forestiere reprezintă 20% din biomasă.
Înfiinţarea şi funcţionarea unor pieţe pentru biomasă şi a Asociaţiei Procesatorilor de Biomasă din România
(APBR) vor contribui de asemenea la valorificarea lemnului mărunt rezultat din depresaje, degajări şi curăţiri.
Concluziile lucrării, sintetizează principalele rezultate obţinute prin cercetările întreprinse de autor, dintre
care de reţinut:
În suprafeţele experimentale parcurse cu cele mai puternice curăţiri, fagul a reacţionat cu cele mai mari creşteri
în diametrul tulpinii şi coroanei; Între diametrul arborilor rămaşi după curăţire şi creşterile înregistrate
după intervenţiile puternice, atât la diametrul tulpinii cât şi la diametrul coroanei, s-au determinat corelaţii
foarte semnificative şi distinct semnificative. Starea de masiv a nuieliş-prăjinişurilor parcurse cu lucrări de curăţiri
puternice s-a refăcut după maximum 3 ani, ceea ce obligă la o nouă intervenţie după 1-2 ani; Instruirea
echipelor de muncitori în baza unei singure suprafeţe demonstrative nu este suficientă din cauza variabilităţii
dimensiunilor şi situaţiilor, deci aplicarea lucrărilor trebuie încredinţată unor silvo - tehnicieni foarte bine
pregătiţi profesional.
Valentin Bolea
8