ISSN 2069 – 7961 ISSN-L = 2069 – 7961 Ianuarie 2012

38
o deprindere. Atenţia voluntară se caracterizează prin orientarea intenţionată, inversă şi susţinută a activităţii
psihice pentru înţelegerea problemelor şi sarcinilor dificile, inclusiv pentru însuşirea unui material care în sine
nu pare interesant.
La vârsta de 6-7 ani, atenţia prezintă încă multe laturi ce trebuie avute în vedere. Volumul şi intensitatea
atenţiei sunt relativ reduse la şcolar. El urmăreşte excesiv persoana învăţătoarei, dar nu e la fel de atent la ceea
ce face sau ce spune aceasta. Distribuirea atenţiei este dificilă, încât micul şcolar nu poate să cuprindă şi să
rezolve în acelaşi timp mai multe activităţi.
Urmărirea vizuală a unui material intuitiv şi înţelegerea descrierii verbale simultane constituie de fapt
două operaţii, din care elevul efectuează adesea numai una singură. Având ca sarcină de lucru să scrie nişte
litere din abecedar, elevul se concentrează numai asupra executării formei grafice, nerespectând indicaţiile cu
privire la ţinerea instrumentului de scris în mână, poziţia caietului, a corpului la scris.
Flexibilitatea atenţiei, ca proprietate de a trece rapid de la o activitate la alta este slabă. Atenţia
involuntară are o pondere mai mare faţă de atenţia voluntară. Elevii se antrenează cu plăcere în activităţile
în care folosesc povestirea sau cele desfăşurate pe baza de materiale intuitive dar urmăresc destul de greu
exerciţiile de analiză şi sinteză verbală sau de predare teoretică a operaţiilor aritmetice. Atenţia consumă multă
energie şi de aceea fenomenul de oboseală se instalează cu precădere la nivelul acestui proces. Şcolarul mic,
după o concentrare de câteva minute la scris, abandonează scrisul şi se îndeletniceşte cu altceva. Pe parcursul
săptămânii, se observă o oscilaţie a capacităţii de a fii atent a copilului.
Distragerea atenţiei se constată la elevii din clasa I la prima şi la ultima oră. La şcolarii clasei a II-a, deşi
scad valorile la unele feluri de atenţie, cresc la altele. La nivelul clasei a III-a se manifestă o scădere evidentă
a neatenţiei, scade în principal distragerea, dar creşte opozabilitatea faţă de caracterul repetitiv, neatractiv al
cunoştinţelor. Rezistenţa psihologică a copiilor devine mai mare, fapt evident la scăderea generală a neatenţiei
este evidentă. Doar lecţiile neinteresante şi cele cu un caracter repetitiv accentuat generează neatenţia mascată
şi oboseală.
Bibliografie:
Dragu, Anca şi Cristea, Sorin – „Psihologie şi pedagogie şcolară”, ediţia a II-a, Ovidius University Press,
Constanţa, 2003;
Golu, Pantelimon; Zlate, Mielu; Verza, Emil - „Psihologia copilului”, E.D.P. Bucureşti, 1994;
Salavastru, Dorina- „Psihologia educaţiei”, Ed. Polirom, 2004;
Zlate, Mielu; Popescu Neveanu, Paul; Creţu, Tinca - „Psihologia”, E.D.P. Bucureşti, 1997.