Etică: valori şi virtuţi morale

susţine că opiniile întemeiate sunt produse prin percepţie şi memorie,nu
prin dorinţe sau prin superstiţii.Altfel spus,facultăţile noastre sunt demne de
încredere în mediul în care ne aflăm.
Alvin Platinga a arătat prin nişte exemple imaginare ( un om dus pe o
planetă din galaxia Alfa Centauri nu poate vedea pisicile,deoarece acestea
emit nişte radiaţii care modifică recepţia,făcându-l să audă câini care latră şi
nu pisici) că opiniile pot fi accidental adevărate când sunt produse prin
facultăţi demne de încredere,dar care funcţionează într-un mediu neadecvat.
Obiecţiile aduse epistemologiei virtuţii au fost:prima,că se naşte aşa
o altă versiune la problema generalităţii enunţată de E.Sosa succesiv,în
1988 şi 1991,când a introdus conceptul de perspectivă epistemică,dată de
scopurile pe care le are o comunitate epistemică;a doua obiecţie s-a adus la
susţinerea faptului că temeiurile credinţei că p sunt virtuţile intelectuale,care
funcţionează într-un mediu adecvat.Tot E.Sosa a răspuns că întemeierea
depinde de un mediu numai dacă facultăţile subiectului cognitiv acţionează
în aşa fel în acel mediu încât ele sunt credibile.
Cât priveşte a doua modalitate de joncţiune a epistemologiei cu etica
-virtuţile epistemice-a prilejuit întrebarea dacă progresul cunoaşterii duce
sau nu la îmbunătăţirea caracterului omului?
Scepticii au ales alternativa negativă:progresul cunoaşterii poate face
din noi,cel mult,instrumente mai bune,dar nu oameni mai buni,nici măcar
din punct de vedere epistemic.
J.A.Montmarquet din Tennesee,după ce argumenta că dorinţa de a
evita falsitatea şi de a ajunge la adevăr nu-l face pe om mai virtuos din punct
de vedere epistemic deoarece,pe de o parte, există pericolul dogmatismului,
iar pe de altă parte se poate naşte o teamă de a nu te înşela,care poate să
neutralizeze surse de informaţie valoroase,propunea:1) să fim întotdeauna
deschişi a învăţa de la alţii;2) să avem curajul intelectual şi să ne confruntăm
19