Etică: valori şi virtuţi morale

existenţialiste, prin implicaţiile etice ale teoriei critice a societăţii
occidentale relevate de filosofii neomarxişti din Şcoala de la Frankfurt, prin
eticile neotomiste, personaliste şi altele. Relaţiile eticii cu filosofia au fost şi
rămân foarte strânse, dar, în acelaşi timp, se amplifică şi legăturile ei cu
noile ştiinţe sociale şi umane (ştiinţele cognitive,ştiinţele minţii,ştiinţele
comunicării), în programele de naturalizare a eticii, cum enunţă filosofii
anglo-saxoni.De asemenea, etica interacţionează destul de contradictoriu cu
estetica, teologia sau cu tehnologia informaţională în plină expansiune.
Lucrarea noastră ţine seama atât de realitatea socio-umană
nemijlocită, cât şi de cea multiplu reflectată (în cursuri universitare,
dezbateri,studii şi cărţi de etică scrise din unghiuri filosofice tot mai
variate,atât pe măsura liberalizării spiritului filosofic cât şi a depăşirii lungii
perioade a războiului rece dintre Vest şi Est).
Cu toate tensiunile ideologice şi militare dintre Est şi Vest de pe la
începutul anilor 60, cursurile şi cărţile unor profesori universitari de
filosofie au subliniat tot mai insistent unitatea spirituală şi morală a
umanităţii.A urmat apoi literatura etică din deceniile 8-9 cu un conţinut mai
bogat şi cu reflecţii mai îndrăzneţe despre importanţa cultivării valorilor şi
virtuţilor morale tradiţionale, împletite cu cele pe care le suscită noile forme
de organizare a vieţii sociale şi umane.În acest sens, amintim “elementele “
de etică din anii 1982 şi 1987 ale lui T.Cătineanu (7), sau poziţionările şi
argumentările din scrieri semnate de autori ca A.Pleşu,A.Paleologu în ţară
sau de către alţi universitari reprezentând principalele centre culturale ale
ţării din a doua jumătate a secolului trecut,cum erau N.Bellu, I.Grigoraş,
V.Morar, S.Stoica, L.Miroş, V.Dem.Zamfirescu, Gheorghe Vlăduţescu,
V.Popescu, A.Mihu, V.Mureşan şi alţi profesori universitari ori cercetători
români în etică şi filosofie.
45