selec } ia cervidelor v~nåtoarea continuå seriozitate ... - Revista DIANA

DIANA 2/2011 • REVISTA A.J.V.P.S. TIMIȘ
20
Dimineaţa și seara, la ore fixe, la
răsăritul soarelui sau la căderea nopţii,
la ora la care își lansează trilurile și se
întoarce în dormitor, când liniștea se
întinde peste pădure, ea își părăsește
într-un zbor tiptil și lent micul său
loc liniștit din pădure, pentru a merge
într-un loc degajat de orice formă de
vegetaţie, cel mai adesea în apropierea
pădurii pe care o ocupă. Această mișcare
repetitivă și constantă, realizată
seara și dimineaţa, se numește trecerea
nocturnă la câmpie.
Scopul fundamental căutat este
înainte de toate siguranţa nocturnă,
cu mult înainte de aspectul nutriţional,
care s-a evocat uneori. Noaptea,
prădătorii ca vulpea, geneta și toate
speciile de păsări acvatice dau târcoale
subarboretului în căutarea prăzii.
Pentru a evita orice supriză și mai
ales pentru a nu se împiedica în semin-
ceri și în vegetaţie în caz de zbor obligat,
ea caută un loc liber și degajat, în
care să-și petreacă noaptea. Pășunea și
drumurile oferă acest avantaj. în ceea
ce privește pășunea, și aici își găsește
râmele necesare alimentaţiei sale. La
începutul nopţii și dimineaţa, de obicei,
se ocupă cu căutarea lor. Imediat
ce lumina zorilor străpunge timid orizontul,
ea se întoarce în ascunzișul
său principal, urmând întotdeauna o
traiectorie identică.
Acest obicei îi cauzează supărări,
deoarece câţiva iubitori de carne lipsiţi
de delicateţe, sau braconieri, pândesc
pasărea pe traiectoria sa și o împușcă
fără nici un efort și fără nici un
scrupul. Acest tip de pseudovânătoare
este interzis în zilele noastre, la fel ca
și vânătoarea de becaţine primăvara.
Este important să se denunţe această
practică ce încă mai subzistă într-o
manieră importantă în ţara noastră.
Vânătoarea de becaţe, păsări magnifice
și nobile, foarte defensive, nu
poate fi practicată decât cu efort și
merit.
O altă practică interzisă, legată încă
o dată de obiceiurile sale metodice
și emoţionante, constă în împușcarea
becaţelor în mlaștină.
Pasărea noastră, foarte curată, înainte
de a-și petrece noaptea în câmp
deschis, merge întotdeauna să se spele
minuţios într-o băltoacă, un colţișor
de pârâu sau chiar la marginea unei
mlaștini. Și în acest caz, este vorba
despre un asasinat pur și simplu.
Splălarea constituie un spectacol
emoţionant de precizie și de graţie.
Frumoasa - este chiar momentul în
care își merită pe deplin denumirea
- își etalează delicat aripile una după
alta, după ce și-a înmuiat ciocul în
apă, și le netezește ritmic, legănându-și
capul și agitându-se pentru a
face să cadă surplusul de lichid. Apoi,
labele sale sunt debarasate de rămășiţele
de noroi, tot corpul scuturându-se
într-un tremur ondulatoriu, pentru ca
penele să se usuce, iar ea își ia zborul