selec } ia cervidelor v~nåtoarea continuå seriozitate ... - Revista DIANA

mult îmbunătățite și ținute sub control,
fapt ce a dus la creșterea densității
păstrăvilor, creând posibilitatea unor
partide frumoase de pescuit. Personal,
începând cu anii 60, am petrecut zile
foarte frumoase, încununate cu succes,
muscărind pe Caraș, Cerna, Bârzava,
Prigor, Rudăria și alte splendide ape
de munte.
Primele societăți de vânătoare din
Caraș au luat ființă în jurul anului
1850, printre cele dintâi fiind cea din
Reșița și Oravița. În anul 1933, conform
aceluiași inspector I. Bolboca, în
județ erau aproximativ 1000 de vânători,
înregimentați în 60 de societăți
de vânătoare.
Tradițiile și în general activitatea
cinegetică și de pescuit a județului
Caraș, au fost din cele mai vechi timpuri
pe primele locuri, datorită vânătorilor
țărani și muncitori, născuți cu
această pasiune, pe care au practicat-o
înfrățiți cu natura, ca o moștenire de
la moșii și strămoșii lor. Dar toate
realizările au fost posibile și datorită
conducătorilor, buni organizatori și
pasionați, cum au fost de altfel și primii
inspectori de vânătoare ca: Simion
Golopența, Ioan Bolboca și alții, care
s-au ocupat de toate problemele tehnice,
organizatorice, dar și de cele culturale
și de propagandă. O inițiativă
deosebită, pe care neapărat vreau să
o amintesc, este cea a Dr. I. Bolboca,
care a organizat un concurs de tir la
Oravița în zilele de 10-11 septembrie
1933, cu ocazia sfințirii drapelului
Societății de vânătoare a județului
Caraș. Manifestația a fost patronată
de Petre Carp, membru al Consiliului
Superior de Vânătoare și s-a bucurat
de un imens succes.
La începutul anului 1935, din
inițiativa aceluiași inspector, s-a
înființat un cor al vânătorilor (probabil
primul din țară), compus din
35 de vânători echipați în frumoase
costume specifice, sub conducerea Lt.
Colonel Paraschivescu. Este remarcabil
faptul că acest cor a fost invitat să
participe la festivitățile de inaugurare
a Expoziției Naționale de Vânătoare,
în 9 mai 1935 la București. La sosirea
lui Carol al II-lea, corul „Anton
Mocsony” al județului Caraș a intonat
„Trăiască Regele”, apoi în continuare,
pe tot parcursul vizitei a cântat cântece
de vânătoare.
În altă ordine de idei, ca o curiozitate,
vreau să relatez o altă știre inedită:
la muzeul de vânătoare din Oravița,
paleontologii, sau vânătorii pot să vadă
un craniu de urs al cavernelor, găsit în
anul 1912, în peștera Păuleasa.
Din toate cele relatate mai sus, se
vede cu claritate, că din cele mai vechi
timpuri, în județul Caraș, a fost o activitate
cinegetică prodigioasă, care în
decursul anilor a avut și sincope, dar
cunoscând oamenii și mai ales vânătorii
din județ, precum și varietatea
și frumusețea naturii, sunt convins că
prin consecvență și profesionalism, pot
fi egalate sau chiar depășite rezultatele
excepționale trecute, pentru a accede
pe locurile fruntașe, în ce privește
vânătoarea și pescuitul montan.
Iancu BRAICU
DIANA 2/2011 • REVISTA A.J.V.P.S. TIMIȘ
5