Emil SOFRON PARTEA a I

În practică, TB se pot plasa în trei conexiuni de lucru care sunt prezentate în tabelul de
mai jos:
Schemele de conexiune pentru TB Tipul de conexiune electrică pentru
TB
35
Bază Comună (BC)
Emitor Comun (EC)
Colector Comun (CC)
Pentru modelarea conducţiei electrice în c.c. se consideră un TB de tip pnp (la care
curentul electric are acelaşi sens cu direcţia de deplasare a golurilor – ca sarcini electrice
pozitive) în conexiunea BC (presupunând un regim de lucru de tip RAN – fig. 3.9), deoarece
rezultatele obţinute sunt valabile şi pentru un TB de tip npn în aceeaşi conexiune lucru (cu
posibilitatea de particularizare şi pentru celelalte regimuri de lucru – RAI, RLS şi RLB).
Fig. 3.9 – Principalele componente de curenţi la un TB de tip pnp care operează în RAN.
Notă. Semnificaţia mărimilor fizice marcate în această figură este următoarea: I rE
I rE,
I rC I rC,
I rB I rB
- componentele pentru curenţii de generare-recombinere la JE, la JC şi în regiunea bazei; I pE,
I nE,
I pC,
I nC -
componentele pentru curenţii de goluri şi de de electroni la emitor, respectiv de goluri şi de electroni la colector;
I I - componentele proprii pentru curenţii la JE (PI) şi la JC (PI); wB - grosimea efectivă a bazei;
EB0,
CB0
pn xE
), pn
( xC
), pn0B
( - concentraţiile de purtători minoritari la limita grosimii efective bazei (xE şi xC) şi în bază
(la ETD), pentru RAN (1), RLS (2 – la VCBVEB, 3 – la VCB=VEB şi 4 – la VCBVEB) şi pentru RLB (5).