04.06.2013 Views

Emil SOFRON PARTEA a I

Emil SOFRON PARTEA a I

Emil SOFRON PARTEA a I

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

CAPITOLUL 1<br />

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DIN FIZICA SEMICONDUCTOARELOR<br />

1.1. Structura atomică pentru medii fizice solide<br />

Un studiu fizic al dispozitivelor electronice necesită cunoaşterea materialelor sau a<br />

mediilor fizice din care sunt fabricate, deoarece structura atomică a acestora influenţează<br />

proprităţile lor electrice. Fiecare element chimic este compus din atomi şi toţi atomii dintr-un<br />

anumit element prezintă acelaşi aranjament structural. Pentru fiecare atom se defineşte un nucleu<br />

central care conţine una sau mai multe sarcini elementare pozitive (Pp - numite protoni), inclusiv<br />

particule neutre (N - numite neutroni - fără sarcină electrică). Dacă atomul este complet, nucleul<br />

central este înconjurat de sarcini elementare negative ( N e / - numite electroni) egale ca număr<br />

cu sarcinile elementare pozitive (deoarece sarcina pozitivă a unui proton este egală cantitativ cu<br />

sarcină negativă a unui electron, rezultă că un atom complet este neutru din punct de vedere<br />

electric). Numărul mxim de electoni se calculează cu relaţia:<br />

2<br />

Ne 2n<br />

unde n defineşte orbitele ocupate – notate cu K (având n 1),<br />

L (având n 2),<br />

M (având n 3 ),...<br />

începând de la nucleul fiecărui atom.<br />

Pentru exemplificare se consideră structura unui atom de siliciu (Si), prezentată în figura<br />

1.1, ca unitate de bază a unui material semiconductor care se uilizează pe scară tot mai largă la<br />

fabricarea dispozitivelor electronice şi a circuitelor integrate pe plan mondial.<br />

Fig.1.1 – Un model pentru structura atomului de siliciu (cu 4 electroni de valenţă):<br />

nucleul central cu 14 protoni şi 14 neutroni; învelişul electronic cu 14 electroni<br />

(2 electroni pe orbita K, 8 electroni pe orbita L şi 4 electroni pe orbita M).<br />

În anumite condiţii de lucru, electronii de pe ultima orbită a învelişului unui nucleu<br />

central (numită şi orbita pentru electronii de valenţă, cu o influenţă semnificativă pentru<br />

proprităţile electrice ale materialele semiconductoare utilizate) care pot scăpa din poziţiile iniţiale<br />

devin electroni liberi (cu un număr foarte mare la metale, cu un număr foarte mic la izolatoare şi<br />

cu un număr important la semiconductoare).<br />

1

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!