Porunca iubirii 1/2009 - Cartea Ortodoxa prin posta

traducă cineva…” – şi am crezut că
zice cuvântul dor, care nu se poate
traduce, e intraductibil. Dar nu! Părintele a lovit cu alt cuvânt, a
zis cuviinţă. Nu poţi să-l traduci nici prin „respect”, nici prin
„admiraţie”. Are atâtea în el! Cuviinţa faţă de tată, faţă de părintele
din biserică. Cuvântul cuviinţă are o taină. Este limbă sfinţită că se
liturghiseşte cu ea. Gheorghe Lazăr era cu un text în mână în faţa lui
Caragea să-i spună: „Măria ta, putem face teatru în limba română”.
Şi toţi grecii râdeau: „În limba asta nu eşti în stare să zici un concept
filosofic”. Era la începuturile ei, pe la 1800 şi ceva. Cât a evoluat!
Eminescu a crescut-o aşa şi prin faptul că ea a trecut prin biserică, ce
de taină a devenit! E intraductibilă! Să-mi traducă mie cineva versul
lui Eminescu: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată…”. Cel mai ortodox!
Mi-a zis doctorul Chirilă că a trecut un american la Ortodoxie şi l-a întrebat
de ce. Şi a răspuns: „Ca să-nvăţ să mor”. „Nu credeam să-nvăţ a muri
vreodată/Pururi tânăr înfăşurat în haină”. Tot neamul românesc este acolo!
Ştiţi cum mi-a zis mie Bibanul – Dumnezeu să-l odihnească –
lui i-am dedicat spectacolul; ce umor avea! Avea geniu oltenesc. Am
avut o piesă puţin cam dizidentă pe vremea lui Ceauşescu şi a văzut că
eu prindeam instinctiv şi loveam, loveam… Şi a zis: „Dragă, ce urmărim
cu piesa asta?”. Am zis: „Urmărim critica societăţii”. „Nu, dragă”.
„Noi urmărim să nu fim urmăriţi!”.
Cum înţelegeţi actoria? Găsiţi ceva condamnabil în definiţia
ei? Altfel spus: până unde actoria e folositoare?
Actoria e ca banul. Ţuţea a zis că i-a zis un preot bătrân dintrun
sat prăpădit, căruia i-au murit cei 6 copii pe front: „Mă, fiule, banui
ca o funie. Poţi urca în rai sau poţi coborî în iad”. Eu vă spun că
această artă, şi arta în general, a fost monopolizată. M-au chemat să
vorbesc despre artistul creştin şi… e gol, nu mai există. El a murit
demult. Nu-i vorba de artistul – pictorul de biserici, asta e cu totul şi cu
totul altceva. Acolo este pictură bisericească. E vorba de artistul creştin
– el a dispărut. M-au rugat de la Bruxelles să facem un film cu 27 de
personalităţi ale Europei. Am fost rugat – în calitatea mea de Puric şef
– să vorbesc din partea României. Nu ştiu ce greşeală s-a petrecut,
m-au greşit ăia pe la Ministerul Culturii sau s-au lepădat, au zis: „Îl
băgăm pe ăsta la înaintare”, că ei, de regulă, mai spală cearceafuri
murdare cu mine. Dar Dumnezeu vine pe partea cealaltă şi-mi dă
Porunca Iubirii 1 / 2009 19
18