Porunca iubirii 1/2009 - Cartea Ortodoxa prin posta

Nu puteam să-mi leg mântuirea sau
limpezimea mea sufletească de
opera unui om sau a unei ideologii. Până şi povestea cu care
am debutat, când eram copil şi mă uit acum la cei 48 de ani ai
mei, dând înapoi, să-mi dau seama ce milă a avut Dumnezeu de
mine, ca să-mi dea ochi să văd pe bunicul meu bolnav şi pe doctorul
mai bolnav decât el, care a venit cu salvarea, şi să-l mint că bunicul
are 18 ani. Eu am auzit de Dumnezeu, prima oară, de la bunica. A
zis prin casă, eram în clasa a II-a: „Auzi dragă, ce zic comuniştii
ăştia, sunt tâmpiţi, că Dumnezeu nu există”. Ce pregnanţă a avut…
Înseamnă că există o forţă mare pe care ei o numesc Dumnezeu.
Şi v-am spus prima manevră care am făcut-o. L-am ţinut să mă
ajute la extemporal şi Dumnezeu nu m-a ajutat. Şi am stat supărat pe
Dumnezeu mult timp, dar Dumnezeu nu era supărat pe mine. Eram
numai eu, parţial. Fiind pionier, utecist, m-am făcut membru de partid,
v-am povestit eu cum m-am făcut membru de partid. Zic: „Domnule,
eu nu pot să mă fac membru de partid”. „De ce?”. „Nu pot, că bunica
a fost cu străjerii, tatăl meu a fost moşier, a avut pământ”. Mi-a zis
Cotescu: „Mă, puiule, tu eşti nebun, mă? Vrei să ne dea pe toţi afară?
Suntem numai cu securiştii. Avem şi băieţi inteligenţi în jurul nostru,
măi, nu se poate…”. A venit Amza şi a zis: „Măi, Dănuţ, ce, eşti nebun?
Stai aici”. Amza, mare actor… Eram înconjuraţi, eram în ghetou.
Săracii, se apărau şi ei cum puteau. Eu i-am cunoscut. Şi vine un
amărât de dincolo să-mi spună mie să dau Biserica la o parte. Eu n-am
s-o uit niciodată pe baba aia care mi-a dat colivă când eram UTC-ist;
m-a încreştinat, aşa, subtil.
Sunt cadru didactic. Dinadins, deseori activităţile sunt puse
în zi de duminică, dimineaţa, în timpul Sfintei Liturghii. Cum ar
fi mai bine, pentru sufletul meu, să procedez?
Dacă le spui că nu e bine te fac taliban, te fac sectar, eşti
sectant. Într-o dimineaţă m-am pomenit cu două făpturi la uşă la mine;
eram obosit, seara avusesem spectacol şi la ora 7 sună la uşă. Era una
tânără şi în spatele ei o faţă din asta… una mai grasă cu o faţă ticăloşită.
Se uita… avea radar. Mi-am zis că aia e baza, e centrul, vârful de
laser. „Bună dimineaţa! De unde sunteţi dumneavoastră, de la
Electrica?”. Nu mai puteam de oboseală… Ele zic: „Noi suntem
22
Porunca Iubirii 1 / 2009
21