Porunca iubirii 1/2009 - Cartea Ortodoxa prin posta

au rămas în Pilat din Pont că n-au
înţeles să asculte tăcerea. Aşa, coşciug
peste coşciug şi ăla ultimul a rămas deschis. Aia vreau eu să
spun, că eu zic că e bine…
Nu există o dramaturgie care să vorbească neviolent
omului despre Dumnezeu. „Crimă şi pedeapsă” vorbeşte violent.
Ceva însă acum se va naşte. Sunt convins, pentru că omenirea
cunoaşte o criză pe care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au prevăzut-o,
au spus de lucrurile astea: „…şi vor veni vremurile cele din
urmă…”. O criză fantastică. Şi atunci trebuie să se întâmple o
mutaţie. Asta este credinţa mea, a lui Dan Puric, acum când văd
numai vip-uri, filme jegoase la televizor şi zic: şi se va naşte. Asta
este nădejdea mea: din nimic se va naşte.
Mi-a zis mie un oligofren, acu’ vreo 20 de ani: „Mă, tu faci
pantonină la ăştia…”. Nici nu ştia să zică pantomimă. Zic: „Da ăştia
ce sunt măi, arabi, bulgari? Ce, tu nu eşti tot român?”. Zice: „Da, mă,
da’ îs tâmpiţi…”. Şi eu singur am făcut lucrul acesta. Şi de atunci am
făcut globul pământesc de două ori, am fost şi în România. Bine… mă
ascund ăştia cu televizorul că nu trebuie, e jenant să faci lucruri bune
pentru ţară, e chiar penibil. Poate la ore mai târzii, aşa, le e jenă. Dacă
se viola ceva prin Viena, dacă se spărgeam un magazin, era pe prima
pagină: „Puric mort de foame la Viena”. S-adunau zece mii de ziarişti.
Dacă scot o faptă bună, n-are rating. Vedeţi cum zice jegosul: „…n-are
reiting…”. El ştie. De unde ştii tu măi amărâtule, cu creierul tău de
gibon, că are reiting? De unde ai tras tu concluzii asupra poporului român,
mă? Dacă tu furajezi ca găinile din Crevedia numai cu peşte pisat. Cică
de-aia a apărut vaca nebună că mânca vaca pe vacă. M-aţi înţeles, o
pisau şi o dădeau la mâncare, ca să facă economie la iarbă, bănuiesc.
Care a fost momentul cel mai important al vieţii
dumneavoastră, care v-a făcut să slujiţi atât de frumos
creştinismul?
Eu nu pot să spun că personal am cunoscut un moment. Au
fost momente, care cred că undeva, Dumnezeu s-a milostivit de mine
şi mi-a dat ochi să văd. Am trecut prin nişte momente atât de dramatice
în viaţă şi scăpând din ele, dar nu scăpând aşa la modul fachiric, cu
minuni din astea, ci într-un mod cu totul şi cu totul inexprimabil.
Porunca Iubirii 1 / 2009 21
20