Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 5-6, iulie-august 2013

croniică de cartte
Vasile Popovici
„Materia respiră”
Absolvent de
filologie, Vasile
Popovici din Cornii
Botoşanilor, născut
în 1938, scrie poezie
de la 15 ani, dar s-a
decis să debuteze în
volum abia în 2007.
A publicat de
atunci până la
prezentul volum
zece cărţi, unele din ele la Editura Princeps
din Iaşi, sub directa lectură a poetului
Daniel Corbu. Filolog fiind, ştie ce valoare
are cuvântul scris.
Atent la acest fapt de viaţă a
cuvântului, Vasile Popovici şi-a aşezat
poezia scrisă până acum între prozodie şi
vers alb, de la meditaţie la reflecţie şi
notaţie., versul curgând sub semnele
augure, în firescul lucrurilor firii:
„Nemărginiri de capete de infinuturi/din
minus înspre plus, iar de la plus la
minus;/grăbim pe căi lactee fără de
zenituri/spre lumea energetică din punctul
Terminus” justifică opinia noastră. Însă,
pentru a-şi exprima ideile, de cele mai
multe ori aplicate la noile descoperiri, la
noile descoperiri ale ştiinţei, apropiindu-şi
limbajul adecvat acestora, întru apercepţie
facillă la cititor.
Materia respiră, titlu ales de poet
„poeziilor alese” din această carte ne trimite
din capul locului la marea, incomensurabila
existenţă a materiei. Ne duce cu gândul şi
la celebrul vers bacovian „Aud materia
plângând”. Privită şi aici, cu alte rezultate
artistice evident, ca pe o vietate, materia îşi
declină în versurile autorului nostru stările
fiinţiale. Apelul poetului către materie este
unul elocvent, de dialog, de comunicare, de
rugă: „Răzbună-te!/Răzbună-te pe
fulger/care/n-a putut/să se prefacă-n
trăsnet!//...pe cei ce îţi ucid
speranţa/răzbună-te!”//Răzbună-te pe
cei/ce nu-ţi cântă duios/precum o doină,/o
doină de iubire!//Dar nu te răbuna/pe cei
care/nu ştiu, nu pot iubi;//Iubeşte
aproapele/pe care/ţi-l doreşti
aproape!//Răzbună-te pe ură,/să rămână
dragostea,/iubirea francă!//Răzbună-te pe
tine,/că n-ai ştiut/să te răzbuni!//Răzbunăte!”.
Un îndemn evident ce defineşte
încordarea pe care autorul şi-o menţine pe
tot parcursul acestei cărţi.
Reflexiv şi meditativ, ca în poezia
pastelată Glasul eternităţii, autorul scrie cu
nonşalanţă, conectat la o realitate imediată,
filtrată prin suma sensibilităţilor sale.
Alternate, de la priviri asupra naturii la
îndepărtatele astre, ori de la cele mai
îndepărtate timpuri la cele mai recente
descoperiri ale ştiinţei, poeziile lui Vasile
Popovici din această carte ţes o materie ce
respiră aşa cum respiră zilnic poetul, firesc,
fără a avea pretenţii de mari realizări
estetice, dar, autorul, convins de împlinirea
lor.
O poezie de antologie, la o clasă în
care
l-am include pe poet, între sensibilităţi
subliminale şi profesionalism de om pregătit
în domeniu, este „Zodiile:”:
„Zodiile, bătrânele.../din austral,/din
septentrional,/curg zodiile/cum curg
ploile/şi-mi udă ţărâna,/glodul, mocirla/cemi
poartă/sufletul/alb şi roşu,/şi verde, şi
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 5-6, iulie-august 2013 52