Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 5-6, iulie-august 2013

eseu
eseu 7-12
faptul că poate să scape de o mulţime de
inhibiţii subconştiente, reuşeşte să vadă Roma
(faţă de care avea o fobie din copilărie, etc.).
Freud se angajează ca profesor cu
ajutorul baroanei von Ferstel, o pacientă de-a
sa şi, în 1904 publică Psihopatologia vieţii
cotidiene, volum care de această dată se
bucură de o mare popularitate. În mod cu totul
inedit tocmai această angajare îi aduce în cele
din urmă recunoaşterea eforturilor făcute în
domeniul psihanalizei.
În ultima scrisoare trimisă lui Filees,
fondatorul psihanalizei spune că: „Aprobarea
publicului mi-a fost pe dată dobândită,
făgăduielile şi buchetele de flori plouă, ca şi
cum deodată rolul sexualităţii ar fi fost
descoperit de Maiestatea sa împăratul,
semnificaţia viselor confirmată de Consiliul de
miniştri, iar necesitatea unei terapeutici a
isteriei votată de Parlament cu o majoritate de
două treimi, iată-mă în mod vizibil devenit
onorabil. Admiratorii cei mai intimidaţi mă salută
de departe pe stradă.” [7]
Aceeaşi corespondenţă ne oferă viziunea
lui Freud asupra conceptului de lapsus (prin
interferenţa unor amintiri dureroase ascunse în
subconştient) şi a celui de uitare (acţiuni
petrecute deja, care conţin elemente ce se
doresc a fi păstrate în refulare). Concis şi
limpede, rezultă că toate actele ratate au un
sens: ele exprimă impulsiile şi intenţiile care le
vor ascunse, fără a fi trădate în faţa conştiinţei.
Traducerea mai precisă a cuvântului
lapsus ar fi cea de provenită din latinescul
lapsus - alunecare. Freud face această
deplasare semantică pe înlocuirea unui cuvânt
cu altul, deşi tot el este de părere că de fapt
avem de-a face cu o serie de intenţii pe care le
dorim de neaflat chiar şi faţă de noi înşine. Cu
alte cuvinte vorbim despre acte ratate, acte
care nu şi-au găsit menirea, nu au fost împlinite
până la capăt în acţiunea discursivă.
Mecanismele acestora sunt în final puse
în mişcare de două intenţii opuse: una de
manifestare, iar cealaltă de refulare, de
ascundere sub preş a ceea ce dorim de fapt să
uităm pe cât posibil pentru totdeauna.
Ce reuşeşte de fapt cu prisosinţă în
cartea sa Jean-Pierre Chartier este o
remarcabilă coeziune, o aşezare concomitentă,
perfect pliabilă a rezolvării propriilor cazuri,
conform şi precis aplicată la nivel psihologic pe
biografia şi conceptele analizei freudiene.
Maniera în care face acest lucru este în
mod clar inedită şi originală. Cu toate că
psihanaliza freudiană eşuează la un moment
dat prin propria îngrădire - mă refer la
motivarea majorităţii acţiunilor onirice ca fiind
produse ale dorinţelor sau neîmplinirilor
visătorului, ea oferă primul punct de sprijin în
înţelegerea fenomenelor mentale atât în planul
imediat fizic cât şi în cel de repaus.
Cum dorinţa lui Chartier pare să fi fost
doar „aranjarea” unei şedinţe psihanalitice pe
„canapeaua” literară oferită de cartea sa, el
reuşeşte fără nici un efort aparent, să îmbine cu
măiestrie biografia lui Freud cu situaţiile
revelatoare tematicii luate în vizor, atât din
propria experienţă cât şi din câteva trimiteri la
situaţiile rezolvate de Freud.
Poate că tot în această „şedinţă de
psihanaliză” ar fi trebuit să intre şi limitările
teoriilor freudiene cu privire la această dorinţă,
pe care el o percepe a fi la baza tuturor actelor
de factură onirică.
Bibliografie:
- Chartier, Jean- Pierre, Introducere în
psihanaliza lui Sigmund Freud, Editura IRI
Bucureşti 1998
[1] Visul. Probleme de fiziologie, psihologie şi
patologie, sub redacţia Liviu Popoviciu. Ed. Dacia, Cluj –Napoca,
1978, pp. 23 şi 97
[2] Center Internationalde Criminologie comparée,
http://www.cicc.umontreal.ca/activites_publiques/colloques/psych
ana
[3] Jean-Pierre Chartier, Introduction à la pensee
freudienne- Les concepts fondamentaux de la psychanalyse,
Editions Payot & Rivages, Paris, 1993
[4] Aceaşi carte amintită mai sus, dar cu titlul
modificat (Introduction à la pensee freudienne- Les concepts
fondamentaux de la psychanalyse, Editions Payot & Rivages,
Paris, 1993)
[5] Wilhelm Fliess medic otorinolaringolog, autor al
Der Ablauf Des Lebens- Traseele vieţii – o carte despre teoriile
bioritmului, prieten al lui S. Freud
[6] Jean-Pierre Chartier- Introducere în psihanaliza
Freudiană, pg. 41
[7] Apud Jean Pierre Chartie, Sigmund Freud, La
Naissance de la psychanalyse, p. 298.
7
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 5-6, iulie-august 2013