studia universitatis babeş-bolyai biologia 2

FLORA ŞI VEGETAŢIA DIN MLAŞTINA PÂRÂUL ALB
Ca şi la Sâncel, credem că, în cazul dat, apare o supraprezentare a polenului
de arin, care eclipsează parţial polenul făgetelor şi al molidişelor. Ideea ne este
confirmată şi de participarea sporo-polenică a diverselor specii de Salix, al căror
polen atinge ±3%, precum şi polenul de Betula cu cele 8% ale sale [1,2].
Prezenţa polenului de Carpinus (8%), precum şi a celui de Quercus (5%)
poate să reflecte existenţa unor cverceto-cărpinete în zonă, pe timpul sedimentării
orizontului 45 cm.
Spre suprafaţă (nivelele 40-20 cm), spectrele polenice sunt dominate de
polenul făgetelor, ale căror valori oscilează între 40-52%, în timp ce polenul
molidişelor rămâne staţionar în jurul valorii ±22%.
Considerăm că s-a surprins al doilea maxim al făgetelor, instalat acum circa
1.000 de ani. În perioada acestor făgete recente, este prezent şi polenul celorlalte
etaje silvestre (în special al stejărişelor mixte), însă valorile procentuale ale
acestora rămân moderate, fapt ce indică distanţa mare de mlaştina analizată.
Spectrele polenice ale sedimentelor superficiale (15-0 cm) se îmbogăţesc
mult cu polenul molidişelor, care atinge valori de 40-48%, în timp ce polenul
făgetelor scade cantitativ de la 18 la 5,3%, ca efect al plantaţiilor recente de la
Dealu. Simultaan cu regresul cantitativ al polenului de fag, începe să se afirme şi
polenul pinului, care la suprafaţă atinge 22%.
Fenomenul este surprins în toate mlaştinile studiate de pe platou şi el poate
avea şi un caracter antropic, pădurile de fag fiind exploatate, în locul lor făcându-se
reîmpădurirea cu molid şi pin [1,2].
Exploatarea făgetelor pare să fie confirmată şi de afirmarea sporo-polenică
a cvercetelor mixte care la suprafaţă înscriu chiar 18%.
Nu putem încheia aceste sumare date privind specificul fitoistoric al
acestor fitocenoze subatlantice fără să nu amintim şi prezenţa polenului de brad,
este drept cu valori modeste 1,3-5,6%, aşa cum a fost surprins şi în alte mlaştini de
pe platou [1,2].
Plantele ierboase din familiile Poaceae, Cyperaceae, Asteraceae etc. au
fost şi ele surprinse sporo-polenic, în toate spectrele obţinute, dar cu valori relativ
mici în comparaţie cu polenul ecosistemelor silvestre, fapt ce ne determină să
credem că suprafaţa pajiştilor şi a culturilor agricole (mai ales de secară şi cartof) a
fost şi este şi astăzi mică.
Prezenţa sporilor de Filicales cu valori procentuale foarte mari (±650%),
asemănătoare cu cele din mlaştinile de la Sâncel, atestă fenomenul relativ tânăr de
înfiripare a mlaştinii Pârâul Alb.
Remarcăm constatarea deplinei concordanţe între valorile spectrului
polenic şi compoziţia calitativă şi cantitativă a vegetaţiei din jurul staţiunilor de
sedimentare împădurite. Datorită efectului filtrant al filosferei, în corelaţie directă
cu gradul de închegare al pădurilor, nu se constată prezenţa polenului străin
propagat de la mari depărtări, decât în mod excepţional.
27