România literar

actualitatea
• po[ta redac]iei
de horia gârbea
De-al vie]ii
fir de a]\
atîrn\
a ta via]\
Diana Tiger. Îmi spune]i c\:
Prima poezie am scris-o dup\
moartea poetului Adrian P\unescu.
A[adar se confirm\: o nenorocire
nu vine niciodat\ singur\! Dou\
din crea]iile mele au fost publicate
`n Israel. Nu [tiu care sînt exigen]ele
pe-acolo, dar aici nu cred c\ ve]i
reu[i s\ repeta]i isprava. Multe din
poeziile mele le-am montat în
clip-uri de muzic\ [i imagini:
http://www.youtube.com/user/danitiger
100feature=mhee . Redau linkul,
v\ sf\tuiesc totu[i s\ le [terge]i.
Kitsch-ul versurilor suprapus cu
al imaginilor, ca s\ nu mai vorbesc
de vaga obscenitate poate s\ le
hurduce sim]irea celor mai hîr[i]i
dintre cititori. Singurul merit care
v\ revine în aceast\ chestiune este
c\ v\ îndrepta]i spre un nou tip de
„recital” poetic: difuziunea textului
scris înso]it\ de fundal grafic [i
muzic\. Din p\cate, combina]ia
care ar da poate rezultate, este
absolut ucig\toare în cazul dvs.
Versurile, luate separat, sînt
înzorzonate [i sfor\itoare. Primul
text ar fi o excelent\ parodie la
P\unescu dac\ nu l-a]i lua în serios:
Se duc poe]ii, unul câte unul,/
Sc\pa]i de repetabila povar\ /Acolo,
sus, s\-[i caute destinul / Mereu
aceea[i bucl\ temporal\. Aici rima
s-a dus pe copc\: temporar\ rima,
dar nu exprima situa]ia, cum spre
lauda dvs. v-a]i dat seama. Apoi,
în alt text, metrica se cam poticne[te,
iar imaginile nu mai zic: Te-a[tept
cu-nfrigurarea ploilor de toamn\,/
Un Zbur\tor ce-adânc în mine senfirip\/
Sunt visul t\u din nori
[i-o-ndep\rtat\ doamn\,/ M\ chemi,
eu vin, tu ia-mi iubirea sub arip\!
Pe scurt, scoate]i-v\ iubirea de sub
aripa acestor p\s\rele din cofeturi
rozalii ca gugu[tiucii din zah\r
a[eza]i pe torturi, [i citi]i mai mult\
poezie. Cînd v\ l\muri]i, pute]i
relua experimentul cu video-clipul.
Monica Ionescu. Mesajul dvs.
se intituleaz\ sec: solicitare de
publicare poezie Glasul str\bun.
R\spund la fel de sec: never, nikakda,
jamais! Pretinsa poezie e o prostie
(extrem de lung\) f\cut\ din catrene
[chioape din toate punctele de
vedere: Vuie[te vie con[tiin]a, a
unui neam viteaz,/C\ nu a disp\rut
credin]a de a-l cinsti pe dreptul
cneaz./N-a disp\rut nici sim]\mântul
de dragoste de ]ar\,/Când unii
ne [optesc adesea c\ pâinea-i prea
amar\.
Alin P\curar. Lupta dvs. cu
ortografia e înc\ nedecis\, dar la
pauz\ sînte]i condus! Cît despre
con]inut, am izbucnit în rîsu-plînsu’:
De al vie]ii fir de a]\ / Atârn\ (a)
ta via]\ / Cu cât urci mai sus / Te
apropii de abis. E scris adînc!
Aproape de abis... Oricum, dac\
dvs. v\ închipui]i c\ sus rimeaz\
cu abis, eu ce s\ mai comentez
Oana Voicil\ Dobre. Poeme
absolut infantile, dar m\car sincere.
De pild\: Mi-e dor de mustul t\mâios,/
Nectar din soare adunat,/ De
strugurele credincios/ Ce varantreag\
s-a bronzat! La acest catren
bine închegat prozodic, v\ r\spund
cu un distih: De must mult mi-e
dor [i mie/ Dar nu pot, de glicemie.
Be]i dvs. [i pentru mine [i l\sa]i
poezia s\ mai fermenteze.
Nicolae Cornescian. Povestirea
dvs. Umbre fluide e lung\, nes\rat\
[i plin\ de stîng\cii, începînd cu
titlul vag pleonastic. Elanul liric,
ce devine pîn\ la urm\ enervant
într-o povestire cu preten]ii realiste,
se combin\ cu stilul „proces verbal”
[i duce la pasaje de un s\n\tos
umor involuntar: Tot ce atingeam
p\rea dur [i rece. A[teptam contactul
decisiv: mâna ta ce-mi va umple
inima cu vibra]iile c\ldurii necesare.
De fapt, între Ely [i Nick, la atît se
reduce „contactul”, plus o ploaie
de vorbe goale. Pîn\ la ultimul
paragraf cînd, în]elegem, dar greu,
se întîmpl\ acel „ceva” amînat zece
pagini. Percep]ia lui Nick (un b\rbat
totu[i!!) asupra faptului e absolut
bizar\: Ceva cald [i umed îmi invada
interiorul. Ceva lipicios. Oricum,
finalul e apoteotic: De când te-ai
ivit, chiar [i timpul s-a oprit…
Cosmin Parghie. Unele dintre
versuri sînt interesante. Începutul
grupajului e îns\ dezastruos. Adic\
dvs. într-o Facultate de Litere
(Suceava) [i un Masterat n-a]i
înv\]at c\ nu se poate spune
marionete de p\pu[i În parcul
central erau zeci de marionete
de p\pu[i (sic!). Marionetele sînt
ni[te p\pu[i manevrate (de sus)
prin sfori sau vergele. Adic\ po]i
spune porc de cîine dar nu po]i
spune porc de suin\. Despre altele
vom mai discuta. •
A[tept în continuare textele literare
[i opiniile dvs. la adresa e-mail:
posta.romlit@gmail.com.
• prin anticariate de simona vasilache
Personajele lui Caragiale
tr\iesc în
vizit\. Mesele ([i mai
pu]in mânc\rurile,
fiindc\ rareori maestrul
coboar\ pân\ la
detaliu) ocup\, deci,
în toate formele lor, un
loc important.
În schi]e, exist\ gazde care
întind sau preg\tesc mese, [i capi
de familie care se descurc\ frugal.
De pild\, doamna Aglae Verigopolu
târguie[te din mers cele necesare
unui dejun care, de[i nu ni se dau
am\nunte, pare c\ impresioneaz\.
Prilejul este un Sfânt Dumitru, care
pe so]ul ei îl prinde suprimat,
dar f\r\ s\ dispere. Motivele se
cunosc. Vizita de Sfântul Ion, la
madam Maria Popescu, mama
neastâmp\ratului maior de ro[iori,
e mult mai modest\. Nu se ia decât
o dulcea]\ cu cafea, [i nici asta
în lini[te.
Ocazia în sine e întotdeauna
mai important\ decât masa. Dejunul
din La Pele[, dejunurile din O
scrisoare pierdut\, ceaiul monden
din Five o’clock sau serata muzical\
din O lacun\ sunt forme, deloc
savuroase, ale presiunii timpului.
Nu se bucur\, oamenii tr\itori
într-o epoc\, de altfel, elegant\,
nici de tihn\, nici de companie.
Mesele sunt obliga]ii, nu bucurii.
De aceea, fiindc\ masa e preten]ie,
[i nimic mai mult, când nimeni nu
bag\ de seam\ se m\nânc\ deseori
în tren, fie [i o bomboan\, sau o
ciocolat\. Campion e Mihalache
Georgescu, din Tren de pl\cere,
care-[i trimite de-acas\ merindea
pentru excursia la Sinaia, la
clasa a III-a, cu soacra, [i ajunge
Mese
[i mânc\ruri
s\ o împart\ tot cu ea. Ispita de
a mânca pe vapor, din Pastram\
trufanda se las\, [tim, cu încurc\turi
mult mai nepl\cute.
Popa din Art. 214 m\nânc\, în
deplasare, ni[te ]âri, de[i avocatul
la care venise cu pricin\ îi ofer\,
dup\ obiceiuri din alt film, ap\ [i
dulcea]\. Un simplu protocol care,
de bun\ seam\, nu ]ine de foame.
F\r\ voie m\nânc\ [i d. Lefter
Popescu, încasând în fa]\, de la
chivu]ele pe care le b\nuie[te de
furt de bilete norocoase, o strachin\
de prune lojnite. Apetisant\, în
felul ei, mâncarea lor vine dintr-o
alt\ lume, în care nu s-a auzit de
icre moi [i de stridii proaspete.
{i în nuvele se m\nânc\ ]\r\ne[te,
fiindc\ anturajul e altul. La Hanul
lui Mânjoal\ masa aminte[te de
Hanul Ancu]ei, cu ra]\ fript\ pe
varz\, cârna]i de purcel, vin vechi
[i pâine cald\. Al dracu’ praznic,
cum s-ar zice. {i la han la Stavrache,
din În vreme de r\zboi, se m\nânc\
mezelicuri române[ti, îns\ nici aici
nu pic\ bine.
În lumea b\ie]ilor de pr\v\lie,
care privesc din exterior, cu r\ceal\
profesional\, târguielile pe care le
face o cucoan\ cu tact, în Politic\
[i delicate]e, ori o doamn\ mai
strâmtorat\, dar p\strându-[i
rangul, în C\nu]\, om sucit, asemenea
preocup\ri sunt, fire[te, mofturi.
A[a [i e, dac\ ne gândim cum le
amestec\ Lucsi]a din La mo[i.
Meniul ei, din care nu lipsesc prunele
cu carne (ale chivu]elor dlui Lefter)
îi tr\deaz\ originea sub preten]ii.
Nici urm\ de preocupare pentru
fason, nici o voluptate, doar o nevoie
uria[\ de a se s\tura. La întâmplare.
Se vede c\, în chestiuni culinare,
societatea de care vorbim
nu este altfel decât în rest.
F\r\ prin]ipuri. Unii au
mode [i canoane, pe care
le urmeaz\ neab\tut, dar
f\r\ nici o pl\cere, doar ca
s\-[i asupreasc\ nervii.
Al]ii au obiceiuri mai fruste,
de-un pitoresc spontan,
care se na[te din al\tur\rile
cele mai neobi[nuite. Pentru
ace[tia din urm\, e bun ce
s-o g\si. Pentru ceilal]i,
exist\ o re]et\, nici ea foarte
bogat\. Generozitatea noilor
gentilomi se cam opre[te
la antreu. Între spoiala care
cade greu ([i sub]ire) la
stomac [i ni[te r\sf\]uri
de-a binelea indigeste,
lumea lui Caragiale î[i
omoar\ timpul. Cu prea
mult, sau cu prea pu]in. •
16.................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012