România literar

actualitatea
Cartea de poezie
Cartea de poezie
„cine e maia”
Interioritate
Silvia T.,
L’enfant terrible,
ilustra]ii de Wisez [i
Monica Minea,
Editura Tracus Arte,
Bucure[ti, 2012,
108 p.
Tân\ra poet\ Silvia T. (n. 1989)
debuteaz\, la Editura Tracus
Arte, cu volumul L’enfant terrible
(ilustrat de Wisez [i Monica
Minea). Plasat cumva în spiritul
beatnic, dublând secven]ele de cotidian
cu altele ]inând de imaginar [i de
iluzoriu – de v\lul maiei, pentru a cita
un personaj recurent în volum, maia,
„un alter ego al autoarei [i totodat\
al destinului“, cum scrie Ioan Es. Pop
pe coperta a patra –, volumul acesta
este, de fapt, expresia puternic\ a
unui „spirit al timpului”, al alien\rii,
al lipsei de comunicare [i al angoasei
generate de ele. În ciuda titlului pe
care-l poart\ cartea, nu exist\ aici, în
fond, un teribilism al tinere]ii,
vreun enfant terrible à la Rimbaud
(la al c\rui „je est un autre” fac, probabil,
trimitere titluri de poem precum le
toi du moi, l’un part, l’autre reste), ci
mai degrab\ o dezabuzare de dat\
ceva mai recent\, o „grea]\” sartrian\,
[i o ploaie sunând obsesiv, monoton,
bacovian: „tot ploaia [i grea]a [i ploaia
[i grea]a/ ploaia, ploaia/ grea]a.//
suntem aduna]i cu to]ii în aceea[i
groap\ menajer\/ unde dumnezeu ne
bate cuie în ]east\/ toc. toc. toc.//
nu se mai opre[te nici ploaia nici
grea]a/ nici// toc, toc, toc// ni se bat
cuie în membre ca s\ ne-n\l]\m
mai repede/ ca s\ ni se întip\reasc\
bine rânjetul pe fa]\/ ca s\ nu mai
putem s\ ne d\m din drum/ ca s\
ne fie bine de prea mult r\u/ s\ ne fie
tot [i s\ ne fie nimic/ s\ ne fie// toc,
toc, toc// s\ intre în lume copiii lui
moloch/ s\ intre în lume orfanii f\r\
de ]ar\// tot ploaia [i grea]a [i ploaia
[i grea]a/ ploaia, ploaia, grea]a.// toc,
toc, toc” (am citat chiar din poemul
care d\ titlul volumului).
În primul poem, acuarel\/cine e
maia, dezabuzarea, lipsa de perspectiv\
urmeaz\, totu[i, un subtil joc al iluziei
(„mi-am f\urit lumea pe podea s\ m\
întind ca iedera/ peste casele d\râmate”)
[i deziluziei („becul \sta spart rânje[te
la mine ca un soare/ peste singura
[i eterna ironie”): „mi-am f\urit lumea
pe podea s\ m\ întind ca iedera/ peste
casele d\râmate/ ce rost s\ m\ îndrept
oricum/ to]i avem probleme oricum
to]i suntem/ a[a [i pe dincolo// ce rost
s\ m\ ridic de unde sunt st\pân\ peste
nimic/ când becul \sta spart rânje[te
la mine ca un soare/ peste singura
[i eterna ironie// toate acestea sunt
bune a zis/ [i de atunci se tot odihne[te”.
Iat\ [i un mic [i frumos poem construit
pe acela[i contrast iluzie-deziluzie,
aici pe contrastul dintre delicate]ea
unei imagini ca de haiku [i contrapunctul
ei brutal, urban, dezvr\jit: „într-o zi
maia s-a aplecat spre mine/ mi-a încredin]at
secretul:// cel mai frumos
lucru e s\ vezi apusul/ printr-o petal\
de iris.// de atunci,/ nostalgiile mele r\-
sar/ doar ca iri[ii prin ciment” (l’un part).
Adeseori, poemele vorbesc despre
alienare („azi îmi fac bagajele [i plec,//
azi mai mult ca oricând” – raport.),
una chiar [i sub o form\ fizic\, a
dezmembr\rii, ori a pierderii cuvintelor:
„s-ar putea spune c\ mi-am pierdut
mâinile [i le caut/ cum î[i caut\ bolnavii
de alzheimer cuvintele” (l’autre reste).
„Disperarea” existen]ial\ e înso]it\
de senza]ia de alienare [i în iubire,
de[i speran]a de reunire a celor doi
iubi]i nu dispare, totu[i, la final de
poem: „cât s\ po]i s\ crezi în toate//
s\ nu mai alunece greieri între coaste/
când vrei s\ acoperi disperarea.// dac\
vrei o împ\r]im. poate nu e nimic/ de
în]eles [i ne-am speriat degeaba/ poate
am venit prea târziu/ sau prea devreme/
cine [tie// în orice caz aici nu se sfâr[e[te
nimic/ putem s\ mai z\bovim// cât s\
rupem sforile cât s\ ne rupem/ cât s\
fie nevoie s\ ne lipeasc\/ unul de altul
[i s\ ne dea afar\” (error v.2.7.).
Un dans trist [i însingurat este
„c\utarea” celuilalt, iubitului, „le
toi du moi”: „te chem în minte ca
pe o rug\ciune// dar tu e[ti în
apartamentul/ care abia î[i începe
povestea// în apartamentul care se
mi[c\/ de dansul lor de dansul vostru/
în care muzica începe cu o liter\//
a[ putea s\ merg prin baruri/ ca
prin biserici dar azi/ sunt singura
femeie din ora[// în seara asta luminile
de la geamuri/ nu ascund singur\t\]i/
întunericul nu ne învele[te pe noi/
str\inii nu ne joac\ strâmb// sunt
singura femeie din ora[// sunt singur\
[i te caut/ oriunde numai// unde
apartamentele încep pove[ti/ [i oamenii
danseaz\/ în timp ce/ devin unsprezecele
de cup\// te aud cum râzi ajung acas\
[i-/mi trag plapuma peste timpane//
nu vreau s\ m\ vad\ ora[ul când/
mâine lumea o va lua de la cap\t”
(le toi du moi).
Poeziile Silviei T. – discursive,
cu titluri complicate, intertextuale,
adesea în englez\ sau în francez\ –
se revendic\ tot de la beatnici, ca [i
multe dintre cele ale poe]ilor dou\mii[ti,
dar se îndep\rteaz\ de cotidianismul
mizerabilist al acestora din urm\, prin
angoasa lor de fundal, cu intensit\]i
variate, de la nelini[tea surd\ la
disperarea acut\.
• Adina Dini]oiu
Mariana Codru],
Areal. Antologie de
poezie: 1982-2007,
Editura Paralela 45,
Pite[ti, 2011.
În ultimii ani, tot mai multe voci critice
dintre cele mai reprezentative au
f\cut referire la Mariana Codru] ca
la o poet\ de prim rang, dar foarte
pu]in cunoscut\ publicului larg. Este
adev\rat c\, pe de alt\ parte, publicul
larg nu prea este consumator de poezie,
dar asta nu schimb\ raportul invers
propor]ional dintre valoare [i notorietate.
Antologia publicat\ de Editura Paralela
45 vine s\ mai repare pu]in din nedreptate,
c\ci îi sunt oferite cititorului, puse cap
la cap, toate volumele poetei, începând
cu M\ce[ul din magazia de lemne, volumul
de debut din 1982, continuând cu Schi]\
de autoportret (1986), Tabieturile nop]ii
de var\ (1989), Existen]a acut\ (1994),
Blanc (2000) [i terminând cu cel mai
recent Ultima patrie (2007).
Dincolo de faptul de a oferi acces
la întreaga oper\ poetic\ de pân\ acum
a Marianei Codru], antologia prilejuie[te
un excurs, cum s\-i spun, textual prin
istoria literaturii române a ultimilor
30 de ani. Sunt prezente aici poeme
cenzurate [i neap\rute în volumele
ini]iale, astfel c\ putem vedea exact cum
ar fi ar\tat volumele neciopâr]ite [i ce
consecin]e a avut aceast\ ciopâr]ire
asupra recept\rii. Este vorba de o cert\
distorsiune a percep]iei critice – vrândnevrând,
c\ci asta primea criticul
între cele dou\ coperte – poemele
cele mai viguroase [i cu poten]ial mai
mare de a fi citite în cheie social-politic\
fiind, desigur, sistematic eliminate, ori,
în anumite cazuri, eliminându-se doar
sintagme sau titluri. Se [tie ast\zi
cum func]iona cenzura, ce gen de cuvinte
ori subiecte o deranjau; [i poemele cenzurate
din aceast\ antologie confirm\ „mecanismul”.
Titlul strig\te [i [oapte, de pild\, al
unui poem din volumul Tabieturile nop]ii
de var\, a fost înlocuit cu dac\ dragostea,
[oaptele fiind, de bun\ seam\, ceva de
neevocat în România anului ‘89, peste
care domneau Ceau[escu [i Securitatea
cu urechile atente la orice cuvânt. Poemele
care evocau sentimente negative au fost
eliminate cu totul, precum lectur\ de
diminea]\ („lipsit de puteri sunt. gol./
r\stignit de nemiloasa fire./ harul meu
se risipe[te/ într-o steril\ împotrivire.”)
sau înh\mat sunt... („lini[tit\ pare via]a
mea/ [i orb/ tunelul ei de sânge m\ mân\/
spre marile lacuri gastrice – / dar îndestul\tor
mi-e gândul/ de mânie [i de durere/ pe
care nu mi-e dat a le spune.// [i cui ar
folosi/ mânia [i durerea unui cap/ r\sturnat
pe o tav\”), ele neputând fi publicate
decât dup\ 1990.
Poezie de expresie minimalist\, cu
nota]ii scurte, concentrate, într-un limbaj
simplu [i neornat, poezia Marianei Codru]
este una a interiorit\]ii, chiar a recluziunii
interioare – una voluntar\ [i inevitabil\
deopotriv\ –, dup\ cum o arat\ titlul
deloc întâmpl\tor al antologiei, care
preia titlul p\r]ii a doua a volumului
Blanc. „Când toate por]ile se-nchid spre
lumea/ de-afar\/ î]i mai r\mâne lumea
ta interioar\” – sunt versuri revelatoare
pentru raportarea poetei la lume [i pentru
felul în care în]elege poezia. Universul
poetic asta este, e arealul poetei, lumea
ei interioar\ întru totul: „e o lumin\
piezi[\ pe lucruri/ de la cel mare la cel
mic./ s-ar spune c\-mi cerceteaz\ fa]a
dar/ despre cele ce afl\ nu-mi spune
nimic. (...) // [i e noapte, [i e bine,/ în
cap lumea vegheaz\./ c-o d\lti]\ fin\ de
o]el,/ s-o sculpteze mâna viseaz\” (peisaj
interior). Poezia este substan]a cea mai
dens\ care alc\tuie[te aceast\ lume
interioar\ (a se reciti: „s-o sculpteze
mâna viseaz\”), multe poeme având
aerul unor arte poetice, de[i aspectul
lor programatic nu e decât sugerat, cum
se întâmpl\ cu poemul, cenzurat în
volumul din 1989 (dintr-un anume unghi):
„dintr-un anume unghi de privire/
cuvintele mele/ sunt pietrele lui David.”
Chiar dac\ au trecut trei decenii peste
volumele cuprinse în aceast\ antologie,
r\mân constante sensibilitatea acut\ cu
care este perceput\ lumea [i transfigurat\
în „lume interioar\”, ca [i discre]ia
expresiei poetice, aceasta concretizându-se,
de fapt, într-un discurs interior,
petrecut în „areal”, în grani]ele securizante
ale acestuia. „Areal-ul” Marianei Codru]
chiar este o lume, iar autoarea, o
poet\ care ar trebui s\ fie mai atent citit\
de contemporani.
• Lumini]a Corneanu
6.................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012