România literar

Premiul Nobel pentru Literatur\ 2012
imen Nao, zis [i Ximen T\r\boi, un ]\ran înst\rit din
China, este nu doar deposedat de p\mânturile lui, ci î[i
pierde [i via]a în timpul reformei agrare ini]iate de Mao
xîn China comunist\, la jum\tatea secolului XX.
Pe 11 octombrie 2012 Premiul
Nobel pentru Literatur\ i-a fost
atribuit scriitorului chinez MoYan
(n\scut în 1955, în provincia
Shandong din estul Chinei).
Motiva]ia juriului Nobel: „Cu un realism
halucinant, îmbin\ legendele, istoria
[i actualitatea“. Autor prolific, care a
publicat din 1981, anul debutului s\u
editorial, pân\ în prezent peste zece
romane [i optzeci de povestiri, Mo
Yan î[i câ[tig\ renumele interna]ional
cu romanul Sorgul ro[u, ap\rut în 1987
[i tradus str\lucit în limba român\ de
Dinu Luca în 2008, în colec]ia „Raftul
Denisei“ a Editurii Humanitas Fiction.
Ecranizarea omonim\ din 1987, regizat\
de Zhang Yimou, a primit Ursul de Aur
la Festivalul de Film de la Berlin în
1988. Romanele [i povestirile lui Mo
Yan au fost traduse în numeroase limbi
[i recompensate cu prestigioase premii
na]ionale [i interna]ionale, printre
care: Premiul Laure Bataillin, în 2001,
Premiul Interna]ional de Literatur\
Nonino, în 2005, Premiul pentru Cultur\
Asiatic\ Fukuoka XVII, în 2006, Premiul
Newman pentru Literatur\ Chinez\,
în 2009, Premiul de Literatur\ Manhae,
în 2011 [i Premiul Mao Dun, în 2011.
Capodopera de pân\ acum a lui Mo
Yan, romanul Obosit de via]\, obosit
de moarte, devenit bestseller `n Suedia
în prim\vara acestui an, din care v\
oferim fragmentul urm\tor, este în
curs de apari]ie la Humanitas Fiction,
în colec]ia „Raftul Denisei“, în versiunea
excep]ional\ a lui Dinu Luca [i va fi
lansat în luna noiembrie la Târgul
de Carte Gaudeamus.
Ximen Nao, zis [i Ximen T\r\boi,
un ]\ran înst\rit din China, este nu
doar deposedat de p\mânturile lui,
ci î[i pierde [i via]a în timpul reformei
agrare ini]iate de Mao în China comunist\,
la jum\tatea secolului XX. În iadul
unde este supus la cazne, ]ipetele
lui îl înduio[eaz\ pân\ [i pe regele
Yama, st\pânul t\râmului celor damna]i,
iar acesta îi îng\duie lui Ximen s\ se
întoarc\ printre cei vii. Îns\, pentru
a-[i revedea gospod\ria, Ximen trebuie
s\ parcurg\ un lung [ir de reîncarn\ri:
mai întâi m\gar, apoi vit\ de povar\,
câine, maimu]\, [i tot a[a, potrivit
înv\]\turilor budiste, doar la urm\
având [ansa de a rena[te ca om. În
lungii ani ai vie]ilor pe care le tr\ie[te,
Ximen este martorul [i cronicarul unei
jum\t\]i de secol în China rural\,
oglindind chipul unei lumi aparte,
în care cei mul]i se v\d mereu sili]i
s\ se supun\ [i s\ se adapteze în
fa]a legilor dictate de cei pu]ini, f\uritorii
unei Istorii cu chip inuman. Roman
total, în care realismul magic se `mbin\
cu realismul cel mai dur, scris cu umor
negru [i o extraordinar\ inventivitate
lingvistic\, Obosit de via]\, obosit de
moarte e destinat s\ devin\ un clasic
al literaturii contemporane.
Ximen Nao face o fapt\ bun\ [i-l salveaz\
pe Lan Lian; Bai Yingchun alin\ cu mare
drag un m\gar orfan
B\rbatul care st\tea în picioare
în spatele m\g\ri]ei [i pe fa]a
c\ruia se citea atâta voio[ie
era argatul meu, Lan Lian. Îmi
aminteam de el ca de un tân\r
sl\b\nog [i nu mi-ar fi trecut prin
cap c\ în scurtul r\stimp, de
doar doi ani, trecut de la moartea
mea, avea s\ se prefac\ într-un
b\rbat voinic cu statur\ a[a
impun\toare.
Pe Lan Lian îl culesesem din
z\pad\ din fa]a templului închinat
zeului Guandi pe când era copil
[i-l luasem cu mine. Era învelit
atunci într-un sac rupt de cânep\
[i n-avea înc\l]\ri în picioare;
era ]eap\n cu totul, cu fa]a vân\t\
[i p\rul încâlcit vâlvoi. Tat\l
meu numai ce se pr\p\dise, dar
mama era în via]\ [i s\n\toas\.
De-abia primisem din mâinile tatii
cheia de alam\ de la cuf\rul din
lemn de camfor, în care era pus la
p\strare titlul de proprietate asupra
celor 80 de mu de p\mânt roditor
ai no[tri, precum [i tot aurul, argintul
[i cele de valoare ale familiei. Aveam
doar 24 de ani [i m\ c\s\torisem
nu de mult cu cea de-a doua
fiic\ a lui Bai Lianyuan, bog\ta[ul
din târgul Baima. Numele ei de
copil era Xing’er, dar nu c\p\tase
[i nume de adult, a[a c\ atunci
când s-a m\ritat în familia noastr\
a devenit „doamna Ximen, n\scut\
Bai“. Bai era dintr-o familie veche
[i bogat\, avea [tiin]\ de carte [i
cre[tere aleas\, un trup fraged [i
delicat [i sânii ca dou\ pere dulci;
prin p\r]ile de mai de jos era de
asemenea cu totul încânt\toare,
iar în treburile patului îmi era
întocmai dup\ pofta inimii. Singurul
neajuns în toat\ aceast\ des\vâr[ire
era c\ nu-mi n\scuse înc\ nici
un copil în câ]iva ani de c\s\torie.
În acele vremuri, se putea spune
despre mine c\ de tân\r aveam
parte de reu[it\: an dup\ an bel[ug
la recolt\, arenda[i întrecându-se
s\-[i pl\teasc\ arenda, iar grânarele
– cele mari cu prea-plin, cele mici
dând pe dinafar\. {i dobitoacelor
le pria, iar iapa noastr\ cea neagr\
chiar f\tase doi mânji – o adev\rat\
MO YAN
Obosit de via]\,
obosit de moarte
minune, întâlnit\ în legende, dar
rareori [i pe lume. Oamenii din
]inut se perindau f\r\ contenire
s\-mi vad\ mânjii, iar m\gulelile
lor nu mai conteneau nici ele în
urechile mele. Preg\tisem acas\
ceai de iasomie [i ]ig\ri „Bateria
verde”, ca s\-i tratez pe cons\teni.
Un b\ie]ic\ din sat, nici om mare,
nici copil, Huang Tong, a furat un
pachet de ]ig\ri, [i oamenii l-au
adus în fa]a mea tr\gându-l de
urechi. B\ie]ic\ \sta avea p\rul
galben [i fa]a galben\, iar pupilele
galbene i se tot roteau de jurîmprejur,
de parc\ în cap i se-nvolburau
numai gânduri rele. Am
dat din mân\ s\-i dea drumul [i i-am
mai [i d\ruit un pachet de ceai
pentru taic\-s\u. Acesta, Huang
Tianfa, era un om drept [i cinstit
[i care [tia s\ fac\ un doufu foarte
bun; era arenda[ul meu, cultiva
cinci mu 1 din p\mântul meu m\nos
de lâng\ râu [i nu mi-ar fi trecut
prin cap c\ are o a[a pramatie
de fiu. Mai apoi, Huang Tianfa a
adus o cobili]\ de doufu a[a de
uscat c\ puteai s\-l atârni într-un
cârlig [i dou\ târne de vorbe de
iert\ciune, iar eu am pus-o pe so]ie
s\-i d\ruiasc\ doi co]i de stof\
neagr\ groas\ din cea mai bun\,
ca s\-[i fac\ o pereche nou\ de
pantofi de Anul Nou. Huang Tong,
Huang Tong, m\car în temeiul
prieteniei mele de-atâ]ia cu taic\-t\u
[i tot nu trebuia s\ m\ omori cu
pu[cociul. Fire[te c\ [tiu c\ ascultai
de ordinele altora, dar puteai perfect
de bine s\ ]inte[ti spre pieptul meu
[i s\-mi la[i le[ul întreg. Pui de
lele nerecunosc\tor ce e[ti tu!
Eu, Ximen Nao, eram om mândru
[i falnic, darnic [i m\rinimos, [i
de to]i venerat. Când am luat asupra
mea treburile familiei, vremurile
erau tulburi [i-a trebuit s\ fac fa]\
[i partizanilor, [i Pieilor galbene, 2
dar în câ]iva ani averea noastr\
tot a sporit îndoit: am mai cump\rat
o sut\ de mu de p\mânt roditor,
animalele de povar\ din patru s-au
f\cut opt, am rostuit [i o c\ru]\
mare cu ro]i din cauciuc, arga]ii
din doi s-au f\cut patru, slujnicele
din una s-au f\cut dou\ [i-am mai
ad\ugat [i dou\ servitoare în vârst\,
s\ se ocupe de mâncare. A[a st\teau
lucrurile când, din fa]a templului
lui Guandi, l-am adus acas\ în
bra]e pe Lan Lian, care înghe]ase
de abia mai r\sufla. M\ trezisem
devreme în acea zi ca s\ strâng
raha]i pentru îngr\[\mînt – nici
n-o s\ m\ crezi cu vorba asta, dar,
de[i familia noastr\ era cea mai
bogat\ din ]inutul Gaomi din nordest,
eu tot îmi p\strasem obi[nuin]a
de-a trudi. În luna a treia plug\ream,
în a patra sem\nam, în a cincea
seceram grâul, în a [asea plantam
dovlecii, în a [aptea s\pam fasolea,
în a opta uscam cânepa, în a noua
ciupeam spicul, în a zecea întorceam
p\mântul, iar în dou\sprezecea
lun\, în toiul iernii, tot nu-mi pica
cu tronc c\ldura patului [i, de cum
se cr\pa de ziu\, [i coco]am co[ul
pentru rahat pe um\r [i plecam s\
culeg raha]i de câine. Prin sat se
r\spândise gluma c\, trezindu-m\
odat\ prea devreme, luasem ni[te
pietricele drept rahat de câine [i
m\ întorsesem cu ele acas\; astea
erau doar palavre, aveam nasul
ascu]it [i adulmecam de tare departe
mirosul rahatului de câine. Dac\
un proprietar de p\mânt nu pune
pre] pe rahatul de câine, se cheam\
c\ nu e un bun proprietar.
Ninsese zdrav\n în acea zi,
iar casele, copacii [i uli]ele fuseser\
toate acoperite de o întindere
nesfâr[it\ de alb. Câinii se pitiser\
[i nu era nici un rahat de cules,
dar eu tot am ie[it din cas\ c\lcând
prin z\pad\. Aerul era r\coros [i
proasp\t, iar un vânticel b\tea
viforos. În zorii zilei se petrec tot
felul de fenomene stranii [i misterioase
[i dac\ nu te treze[ti de diminea]\,
cum o s\ le vezi Am trecut de
pe uli]a din fa]\ pe cea din spate,
m-am suit pe împrejmuirea de
p\mânt a satului [i i-am dat
ocol. Am v\zut cum la r\s\rit zarea
se face din alb\ ro[ie, am v\zut
norii de foc ai dimine]ii, am v\-
zut roata soarelui urcându-se-n
cer; pe p\mântul cel uria[ z\pada
r\sfrângea raze ro[ii, ca în regatul
de lapis lazuli din legend\. L-am
descoperit pe b\ie]ic\ în fa]a
templului lui Guandi, învelit pe
jum\tate în z\pad\. La început am
crezut c\ murise [i cugetam s\
dau câ]iva b\nu]i s\-i cumpere un
sicriu din coaj\ sub]ire s\-l îngroape,
ca s\ nu-l m\nânce câinii s\lbatici.
Cu un an mai înainte, un b\rbat
dezbr\cat murise înghe]at în
fa]a templului închinat zeului
solului. Era tot împurpurat, scula
[i-o avea ridicat\ ca o pu[c\, iar
privitorii din jurul lui se pr\p\deau
de râs. Despre treaba asta a scris
prietenul \la mai anapoda al t\u,
Mo Yan, în povestirea „Omul moare,
m\t\rânga ba.” Pentru omul \sta
de se pr\p\dise – el da, m\t\rânga
ba – la margine de drum, eu fusesem
\la care scosese banii s\-l îngroape
în cimitirul cel vechi de la apusul
satului. Asemenea fapte bune aveau
un r\sunet uria[, mult peste cel
iscat de monumente [i cronici. Am
pus jos co[ul de rahat [i l-am ghiontit
ni]el pe b\iat, i-am pip\it [i co-
[ul pieptului [i-am sim]it în el
20................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012