România literar

Nume noi `n poezie:
Andreea Teliban
*
De asta îl îndr\geam cu to]ii: pentru româna stâlcit\. Era evident c\ fiecare locatar al
blocului 29, scara 2, g\sea cu adev\rat fascinant acest soi de revolt\ naiv\ [i incon[tient\
asupra ]\ri[oarei pline de fandosi]i [i slabi cu duhul care nu fac decât s\ urâ]easc\
limba. Pierre era un imigrant atipic, venit dintr-o ]ar\ cu mult mai bogat\ [i nu
p\rea s\ aib\ vreun scop anume. Vorbea repede [i, dac\ te opreai dup\ ce te
saluta, se lipea de tine minute bune în care glumea. De[i nu avea nici o noim\ ceea
ce spunea, râdeai doar de râsul lui strident, ca de polistiren frecat între pumnii copiilor
ce doreau z\pad\ mai repede. Pierre locuia într-o anex\ a blocului nostru, f\r\
chirie, f\r\ ap\, cu scopul de a ]ine în frâu eventualele probleme ale blocului 29. Anexa
[i-a f\cut-o singur, dup\ ce a dat buzna la o [edin]\ a locatarilor [i i-a convins c\-i va
sc\pa de probleme. Nu a cerut nici un ban pentru asta, ci doar aprobarea de a-[i
construi o camer\, lâng\ intrarea din spate. Nu atât chilipirul, cât dezinteresul celor
prezen]i, a f\cut ca Pierre s\ devin\ responsabilul suprem al catastrofelor blocului
29. {i o camer\ [i-a construit. Zvera de la 3 i-a dat o saltea veche în schimbul repar\rii
unei conducte din buc\t\rie. Smaranda de la 7 l-a îmbr\cat cu hainele so]ului decedat
pentru a o ajuta, ori de câte ori are nevoie, s\-[i care cump\r\turile. Nea Vasile i-a dat
sute, poate mii de sfaturi în leg\tur\ cu femeile, dar nu [tiu de ce, cred c\ Pierre nu a
în]eles niciodat\ despre ce a fost vorba. În fine. Pân\ [i eu i-am dat ceva: cartea de
c\p\tâi. Dar asta e alt\ poveste.
cum s\-]i apropii persoana drag\ altfel
decât punând mii de alte persoane între
voi
acoperi oglinzile a[ezi rochii peste canapea
acoperi tot ce î]i aminte[te de el
trupul t\u î]i aminte[te de el
închizi ochii [i te gânde[ti la to]i oamenii pe care
nu i-ai cunoscut niciodat\
dar ai fi putut
ei exist\ cu siguran]\ undeva
ei exist\ [i [i-ar dori s\ te cunoasc\
doar e[ti deosebit\
nimic bizar în asta
stai întins\ pe jos cu fa]a spre tavan
pozi]iile incomode înstr\ineaz\ trupul
po]i vorbi oricând despre tine la persoana a treia dar
numai cele mai frumoase [i mai conving\toare
pove[ti te pot ap\ra
numai cele mai frumoase pove[ti despre
cei pe care nu i-ai cunoscut
sparg zidul dinspre apus
unde e el [i
po]i privi într-acolo f\r\ s\-]i spui decât
tournier avea dreptate
peisajele reproduse de om în atâtea [i atâtea tablouri
devin ele însele kitsch
a[a nu mai doare
*
fidele zânele cânt\ descânt\ p\mântul greoi cine-l apas\
miloas\ [tie drumul ferit înapoi fidele zânele cânt\
descânt\ p\mântul greoi apas\-l miloas\ [i-l vei avea
înapoi fidele zânele cânt\ descânt\ p\mântul
*
Repara absolut orice. Îns\ Pierre \sta al nostru nu avea nici o logic\ în ceea ce f\cea.
Repara]iile lui erau la fel de bizare ca româna pe care o vorbea. Nu în]elegeai ce
vrea s\ î]i spun\, zâmbeai în schimbul expresivit\]ii lui [i, cumva, la un moment dat,
finalitatea era clar\. Cu alte cuvinte, Pierre era eficient.
Cum iarna te plângi de frig [i vara de cald, complica]iile apar mai ales ca simple
devia]ii ale acestor fapte. Iar când e[ti locatarul unui bloc, mai ales 29, scara 2,
devia]iile iau chipuri inimaginabil de diverse.
Odat\, iarna îmb\trânea oamenii mai mult decât de obicei. Nu în sensul propriu.
Asta ar fi stupid. Când ie[eai din bloc, aburii expira]i se transformau în promoroac\,
acoperind fiecare fir de p\r de pe fa]\. Atunci mi-am dat seama c\ pân\ [i femeile
îl au. {i nu pu]in. În orice caz, nu doar promoroaca era problema. Temperaturi cu
mul]i de minus (în mintea noastr\) [i un vânt de-a dreptul enervant. Curent în toat\
scara blocului. O u[\ de la parter nu se putea închide. Atunci a intrat în scen\ Pierre,
responsabilul suprem pentru eventualele catastrofe ale blocului 29, salvatorul.
Pierre a folosit o bucat\ groas\ de elastic, ni[te cui[oare ceva mai lungi [i mai
groase decât piunezele. A prins un cap\t al elasticului de partea de sus a u[ii, cel\lalt
de toc. A [i vopsit elasticul albastru s\ se asorteze cu u[a. Astfel, când încercai s\
intri în bloc, te chinuiai s\ tragi de clan]\ cu grij\ s\ nu-]i scape, iar când ie[eai, î]i
p\zeai nasul de u[a puternic\, dirijat\ de elastic. Curentul nu mai trecea decât
pe dedesubt, ca un [uierat. Oricât ne-am amuzat de aceast\ isprav\, prima
dintr-o lung\ serie, to]i îl priveam pe Pierre cu [i mai mult drag. De atunci, Ilinca
de la 1 îi tot duce pl\cinte.
Alt\ dat\, c\ldura a adus cu ea [obolanii. Beciurile cu mur\turi erau amenin]ate.
Gemenii de la 5 nu mai ie[eau de fric\ din cas\. Tot timpul mi s-au p\rut absolut
imbecili p\rin]ii care-[i amenin]au copiii cu existen]a unor animale înfrico[\toare.
„Nu te du acolo c\ te m\nânc\ lupul!”, „S\ nu mai repe]i asta c\-]i fur\ zmeul limba.”
Gemenii erau educa]i în spiritul fricii de [obolani. Nu-mi imaginez cum un lup
sau un zmeu ar putea s\-]i apar\ la u[\, îns\ [obolanii...
O zi întreag\ a târât Pierre scânduri la parter. Presupunerile locatarilor erau din
cele mai diverse, îns\ nimeni nu întreba pentru a nu strica surpriza. {i bine am
f\cut c\ nu l-am întrebat. R\spunsul lui ar fi venit ca o lab\ de urs dup\ ceaf\. În
condi]iile în care nou\ nu ne e fric\ de ur[i. Când eram mici, mâncam ur[i din
brânz\ cu m\m\lig\.
A doua zi diminea]\ abia aveam pe unde p\[i la parter. Un culoar mic, delimitat
de scânduri puse pe cant [i sprijinite în lateral de pietre, cu s\ge]ele trasate cu
creta spre intrare [i spre ie[ire. Ini]ial, am vrut s\ urm\resc s\ge]ile spre ie[ire, dar
mi-a venit în minte fireasca întrebare „Ce Dumnezeu”. Ei bine, Pierre a f\cut un
labirint din scânduri pentru [obolani. De la ie[irea din beci [i pân\ în labirint
erau pres\rate pe ciment buc\]i de mâncare, momeal\. Când am realizat ce se
întâmpl\, am râs ca un [oarece. Pierre s-a gândit c\ [obolanii sunt pro[ti, se vor
r\t\ci în labirint [i vor muri acolo de foame sau de b\trâne]e. Ce-i drept, nu [tiu
în ce labirint s-au r\t\cit [obolanii. Poate în cel a lui Pierre, poate în altul. Cert e
c\ nu au mai ap\rut de atunci [i c\ mur\turile sunt în siguran]\.
Sezonul ploilor era în toi. {i, ca niciodat\, ploaia se prelingea pe geamuri, ca un pârâia[,
astfel încât s\ nu po]i vedea mai nimic afar\. Din fericire, de inunda]ii nu am avut
parte. Dar pe fa]a fiec\rui locatar se putea citi cu u[urin]\ o mare triste]e. Ne s\turaser\m
de b\l]i, umbrele [i noroi. Numai Pierre ce p\rea a mai avea poft\ de via]\. Într-atâta
încât a g\sit pe nu [tiu unde un tablou vechi, cu ram\ groas\ [i ornat\ baroc, care
înf\]i[a un peisaj de var\. Îl atârnase în holul de la intrare pentru a ne ]ine speran]a
treaz\. {i nu numai. Pierre lipea pe tablou, cu gum\ de mestecat, mesaje
optimiste sau utile, scrise chinuit pe buc\]i de foi rupte cu mâna. „S\ nu v\ uita]i
umbrela.”, „Azi ploaia va înceta dup\ ora 20.”, „Am mai descoperit un fel de mâncare
de cartofi!!!”, „Zâmbi]i, v\ rog!”, „Dragoste”.
e atunci când î]i spune-ntr-o sear\ de var\
s\rutându-te pe frunte [i zâmbind juc\u[
pân\ [i ]ân]arii au sim] estetic [i
te mu[c\ de fund, draga mea
*
vânz\toarea era slab\ [i avea buze sub]iri
de om r\u
num\ra banii cu o rapiditate intimidant\ [i
nu-i vedeai degetele vine]ii decât când arunca bomboane pe tejghea
în singurul magazin al satului g\seai de toate dar
mare ru[ine s\ cumperi f\in\ sau cartofi
pre]urile mici [i clien]i 500
undeva, în spate, sub o vie mai degrab\ neîngrijit\
vreo 5 mese de plastic [i mult chef de vorb\
acolo era crâ[ma satului, loc vestit prin care au trecut cu mic, cu mare
to]i dr\gu[enarii
vânz\toarea nu iubea copiii [i, de fiecare dat\ când f\ceau cump\r\turi
le d\dea bomboane în loc de rest
îi lua de pro[ti, s\rmanii, [i zâmbea pân\ îi disp\reau buzele cu totul
copiii mergeau îns\ repede-repede la groapa uitat\ [i
aruncau acolo toate bomboanele
f\cuser\ pact c\ o vor umple [i vor deveni cu to]ii, pe rând,
vedete •
8.................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012