me ian - Cnr -cme

M E S A G E R U L E N E R G E T I C
Interviul nostru a avut loc într-o zi aurie de început de noiembrie, după mai multe tentative în acest
sens, pentru că domnul profesor Antonescu are multiple şi variate activităţi extraordinar de
interesante, care de regulă încep dimineaţa devreme şi se încheie abia spre seară. Povesteşte atât
de pasionat şi entuziast şi are atât de mult de lucruri de spus, încât abia dacă îndrăznesc să-l
întrerup pentru a-i adresa câte o întrebare.
”Notarul este cel care mi-a pus
numele Napoleon”
Elena Ratcu: Domnule profesor,
părinţii v-au dat numele Napoleon,
un nume, pe cât de impre sio -
nant pe atât de greu de repre -
zentat….
Niculae Napoleon Antonescu:
Nu părinţii mi-au dat numele, ci no -
tarul (râde amuzat). Cand m-am
născut, tata a fost atât de fericit că
are băiat, încât a petrecut vreo
cinci zile şi a uitat să mai treacă pe
la notar să mă înregistreze. Nota -
rul, care trebuia să trimită lista cu
nou născuţii la plasă (sub diviziunea
admistrativă din cadrul judeţului) şi
care era mare admi rator al roma ni lor
(pe copiii lui îi bo tezase Lucreţia,
Romulus, Remus), dar şi al lui
Napoleon, văzând că tata nu apare
deloc şi nemaiputând aştep ta, mi-a
trecut rapid pe actul de naştere
numele Napoleon. Pentru că naşul
se numea Niculae, în acte sunt tre -
cut şi Niculae, nume adău gat la
botez şi prin tribunal.
”Vrei să câştigi peste 5000 lei
pe lună ?”
E.R.: Aveţi preocupări pe mul -
tiple planuri, însă toate legate
în special de petrol şi gaze. De
ce v-a subjugat acest domeniu?
N.N.A.: Am ales activitatea legată
de petrol pentru că provin dintr-o
zonă petrolieră, Moreni. Am urmat
Şcoala Medie Tehnică de Petrol din
Moreni-Dâmboviţa, apoi cursurile
Facultăţii de Maşini şi Utilaj Petrolier
din cadrul Institutului de Petrol şi
Gaze Bucureşti. Deşi am avut bursă
republicană şi am fost şef de pro -
moţie, la absolvirea facultăţii n-am
vrut să rămân în universitate. Am
vrut să lucrez în producţie şi am făcut
stagiul la Trustul de Explorări Geologice
din Bucureşti. Vazând no tele bune de
la facultate, direc torul general al
trustului, m-a intrebat: ”Vrei să
câştigi peste 5000 de lei pe lună ?”
Prin anii 1957-1958, ăştia erau
bani, nu glumă. ”Sigur că vreau”,
am răspuns eu, imediat. ”Ei, atunci,
te duci la Uzina 23 August, stai
vreo două săptămâni acolo şi vezi
cum e cu motoarele Diesel pentru
instalaţiile de foraj, te duci apoi la
Câmpina şi vezi cum le repară şi
du-te şi la Sinaia să vezi cum sunt
pompele de injecţie”. M-am dus, m-
am informat şi în final am mers din
nou la el să-i spun ce am făcut.
”Acum te duci la Intreprinderea de
Foraj Craiova şi vei fi mecanic şef
adjunct”, mi-a spus el.
Deci, la patru-cinci luni de la absol -
virea facultăţii mi-a dat responsa -
bilităţi mari. Acum din păcate tine -
rilor nu li se mai acordă mult credit,
şi sunt angajaţi doar dacă au expe -
rienţă şi vechime în muncă. La
Craiova am găsit un mecanic şef
extraordinar, Marinescu, care nu
ştia ce ştiam eu, dar nici eu nu
ştiam ce ştia el. Impreună am
format echipă timp de 4 luni, după
care, aflându-se că a fost legionar,
dar pentru că era totuşi un spe -
cialist extrem de bun, l-au mutat la
Intreprinderea de foraj de la Tecuci
ca să i se piardă urma. Aşa m-am
trezit eu mecanic şef la cea mai
mare intreprindere de foraj din
România, la 10 luni de la termi -
narea facultăţii. Am făcut acolo şi
lucruri bune, dar am mai făcut şi
greşeli. Important este însă că am
învăţat foarte multe.
Pe fondul unei hepatite vechi, după
aproape doi ani de lucru la schelă,
n-am mai rezistat. Munceam mult,
mâncam pe unde apucam, mă obo -
seam pes te măsură, iar ficatul s-a
supărat.
A trebuit să renunţ şi am venit la
Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie
de la Bucureşti. Profesorul Raşeev
Dumitru, mare specialist în utilaje
şi materiale, împreună cu care,
când eram student, făcusem o lu -
cra re pentru care am luat premiu
pe ţară la Timişoara, avea contrac -
te multe cu societăţi petro liere, deci
leafa pe care o primeam la facul -
tate, deşi mai mică decâ în schelă,
se rotunjea substanţial, datorită
acestor contracte.
”E cel mai bine să ai respon sa -
bilităţi la tinereţe, când min tea
este proaspătă”
Am stat un an asistent şi după trei
ani de la absolvirea facultăţii am
devenit singurul şef de lucrări din
România atât de tânăr. Deci se
putea pe vremea aceea să predai
un curs chiar tânăr fiind, dacă mun -
ceai, iar oamenii aveau încre de re în
tine. E cel mai bine să ai responsa -
bilităţi la tinereţe, când mintea este
proaspătă, ai putere de muncă, eşti
sănătos şi ai voinţa de a face ceva.
La mine studenţii nu aveau voie să
lipsească sau să nu-şi facă lucrările.
Când mi s-a încre dinţat pentru
prima dată să conduc un proiect de
an, le-am spus stu denţilor mei că ei
trebuie să înveţe să facă acest
proiect şi că eu tre buie să învăţ săl
conduc. Aşa, coo perând în echipă
lucrurile au mers foarte bine.
După ce mi-am luat docto ratul în
1970, cu lucrarea ”Cercetări privind
trans mi siile cu lan ţuri multiple în in -
sta laţiile de foraj”, am devenit con -
fe renţiar, iar în 1972 am fost ales
decanul Facultăţii de Utilaj Petrolier,
IPG Ploieşti. Intre 1979—1987 şi
1992-1996 am fost prorectorul UPG
Ploieşti, în 1996 am devenit rec to -
rul Universităţii de la Ploieşti, iar
din 2004 şi până acum sunt rector
onorific. In paralel cu activitatea di -
dac tică am derulat şi contracte de
cercetare, din 1973 până în 1989
am fost membru al Consiliului de
Conducere al Centralei Industriale de
Utilaj Petrolier-Ploieşti, iar după
1989 am fost preşedintele AGA la
UPETROM şi AMPLO-Ploieşti, mem -
bru în CA la Romgaz–Mediaş şi
Uzuc Ploieşti.
ianuarie 2013 45