me ian - Cnr -cme

M E S A G E R U L E N E R G E T I C
400-600 miliarde de metri cubi.
Dacă consumul nostru mediu anual
va fi de circa 20 miliarde metri cubi,
înseamnă că circa 20- 30 de ani am
putea fi independenţi de import.
Dacă la acestea adăugăm şi gazele
naturale din zăcămintele neconven -
ţionale, în special cele de şist,
situaţia devine şi mai optimistă. De
aceea este imperios necesar să
începem, cât mai repede posibil,
lucrările de explorare şi de evaluare
a cantităţilor de gaze din aceste
argile gazeifere pentru a şti pe ce
vom conta. Trebuie menţionat
faptul că lucrările de exploatare şi
evaluare pot dura mulţi ani (pro -
babil 4-8 ani) şi vor necesita sume
mari de bani, aşa că ar trebui să
fim bucuroşi că o companie petro -
lieră mare şi de prestigiu este
dispusă să investeasă în explorarea
şi exploatarea acestor zăcăminte.
După aprecierea specialiştilor, in -
ves tiţiile necesare pentru a începe
exploatarea gazelor din platforma
continentală a Mării Negre ar fi de
100 miliarde de dolari, ori statul
român nu-şi poate permite în
condiţiile de acum să facă aceste
investiţii. Soluţia corectă este un
parteneriat public privat cu cei care
au licitat până acum: Petrom-OMV,
Lukoil, Stirling, British Petroleum,
Chevron etc. Dacă ai bani şi începi
să sapi, producţia va fi rapidă, iar
investiţiile se vor recupera uşor.
”Oricât de mult ar creşte fac -
torul de recuperare al hidro -
carburilor, s-ar exploata alte
zăcăminte noi şi s-ar reduce
consumul, în circa 200 de ani
tot se vor epuiza rezervele de
petrol şi gaze”
E.R. : Se pare că în ţările în curs
de dezvoltare cererea de petrol
nu mai este atât de mare ca
până acum, ca urmare a creş -
terii preţului petrolului după
2005 şi a politicilor stricte cu
privire la reducerea emisiilor
gazelor cu efect de seră. Ce ar
trebui să facă sectorul petrolier
pentru a se dezvolta în actua -
lele evoluţii economice, ecolo -
gice şi geopolitice?
N.N.A. : Când eram student se
spunea că petrolul şi gazele natu -
rale se termină în 40 de ani
(zâmbeşte). Iată că au trecut peste
40 de ani, iar acum se spune că mai
sunt rezerve de petrol pentru încă
40 de ani şi de gaze naturale pentru
50-60 de ani. Dacă ţinem însă
seama de zăcămintele neexploa ta -
te, cum sunt cele de sub calota
Polului Nord, probabil şi în Antarctica,
de hidrocarbonaţii care se află în
toate oceanele şi mările sau de
zăcămintele existente la adâncimi
mai mari la care nu am putut ajun -
ge, precum şi de zăcămintele ne -
con venţionale (gaze de şist, gaze
legate etc), eu contez pe faptul că
se vor dezvolta tehologiile şi
utilajele necesare pentru exploa -
tarea acestor resurse și că aceste
perioade de utilizare se vor dubla
sau tripla. Evident însă, oricât am
progresa noi, în 200 de ani tot se
vor epuiza rezervele de petrol şi
gaze. Deci omenirea trebuie să
caute în continuare soluţii alter -
native. După părera mea, viitorul
este în primul rând al energiei
electrice de toate felurile, apoi al
celei termice, dar nu numai din
combustibili fosili, ci chiar din
biocombustibili, deşi din punct de
vedere ecologic biocombustibilii
sunt la fel ca şi combustitilii fosili,
pentru că la ardere tot CO 2
emit, ba
mai mult, uneori au şi sulf mai
mult. Hidrogenul, care prin ardere
produce apă, sistemele cu pompe
de caldură, sursele de energie
eoliene si solare, energia hidro -
electrică şi nucleară vor fi la un
moment dat principalele surse de
energie.
E.R.: Care ar fi în opinia
dumneavoastră cele mai impor -
tante aspecte privind dinamica
pieţei gazelor naturale, inclusiv
liberalizarea costurilor şi alinie -
rea la normele europene?
N.N.A.: Cu dinamica pieţei, e
foarte clar. In primul rând trebuie
să mărim producţia noastră. In
privinţa liberalizării, trebuie să
avem concurenţă pe piaţă. Liberali -
zarea preţului la gaze trebuie
făcută cu atenţie. Nu ştiu de ce ne
preseaza pe noi UE să o facem aşa
de repede şi să privatizăm Transgaz,
Romgaz sau Conpet, când alte ţări
(Franţa de exemplu) îşi propun să
liberalize piaţa abia prin anii 2020.
De ce să dăm un monopol de stat şi
să facem un monopol privat ?
Dacă e concurenţă, atunci da! Dar
Transgaz şi Conpet nu au concu -
renţă în transport. De ce să exter -
nalizezi anumite servicii şi astfel să
se nască firme căpuşă, când ai
putea să le păstrezi la tine şi să
reduci astfel costurile cu o treime?
Să ne înţelegem: nu sunt împotriva
privatizării, dar nu tre buie priva ti -
zate companiile strate gice. Tări
precum China, Vietnam, Malayesia
sau ţările arabe nici nu vor să audă
de privatizarea petro lului. Noi
suntem singurii care am dat sub -
solul, deşi prin Constituţie scrie că
nu ai voie să-l dai. Ei spun că nu
vând, ci concesionează. Cum să
concesionezi pe o perioadă mare de
timp cu redevenţe de nimic, când
redevenţa medie în lume este de
30-35%?! Arabii iau şi 50% re de -
venţă, iar noi îl dăm cu 4% rede -
venţă şi numai la petrol şi gaze.
Când se vor trezi, va fi prea târziu.
”Dacă mâine nu mai avem gaze
de la ruşi, nu ne trebuie o
alternativă?”
E.R.: De ce este atât de contro -
versată exploatarea gazelor
naturale din zăcăminte necon -
venţionale (gaze din argile
gazeifere sau gaze de şist, cum
li se mai spune)? Care credeţi
că este viitorul acestora?
N.N.A.: Controversa porneşte în
pri mul rând din necunoaştere şi
apoi din manipulare. In SUA, gazele
de şist (shale gas) se exploateaă de
ani buni cu rezultate deosebite care
s-au concretizat în producerea unor
cantităţi foarte mari, creând şi un
supliment pentru export. De ase -
menea, a crescut concurenţa şi a
scăzut preţul gazelor naturale. In
Polonia, care are cele mai mari
rezerve de gaze de şist din Europa,
nu sunt astfel de probleme, pentru
că statul a înţeles corect impor -
tanţa acestora. Din punct de vedere
tehnic, la noi nu sunt nici un fel de
probleme privind gazele de şist.
Noi facem fisurare hidraulică în
ianuarie 2013 47