COSTURI SI BENEFICII ALE ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA ...

considera ca aceasta crestere va fi de 85 milioane dolari. Desigur ca, pe termen
lung, conform teoriei zonelor de liber schimb, aceasta relaxare a regimului tarifar
fata de tarile terte ar trebui sa conduca la efecte pozitive de crestere economica, pe
termen scurt însa, efectele preluarii tarifului vamal comun si politicii
comerciale comune ale Uniunii Europene vor fi preponderent negative.
În ce priveste preluarea acquisului Pietei Interne, acesta va determina cresterea
costurilor de productie ale firmelor, generate de obligativitatea armonizarii
standardelor tehnice, de calitate, de mediu, de siguranta la locul de munca, etc, cu
cele din Uniunea Europeana. Costurile de productie mai ridicate vor determina o
pierdere de competitivitate, care va conduce la scaderea exporturilor tarilor
candidate, atât Uniunea Europeana, cât si în tarile terte, la cresterea
importurilor, si deci la deteriorarea balantei comerciale. Pentru Polonia,
Orlowski (1998) a calculat ca deteriorarea balantei comerciale va fi de ordinul a
2,6 miliarde dolari. Efectele pozitive ale preluarii acquisului Pietei Interne:
cresterea încrederii consumatorilor, atât nationali cât si din Uniunea Europeana, o
mai buna stare de sanatate a populatiei, conditii mai sigure la locul de munca, un
mediu mai curat, sunt necuantificabile si fara vizibilitate pentru producatori, care
vor trebui sa preia asupra lor costurile ajustarii la standardele europene. Asadar,
preluarea acquisului Pietei Interne va reprezenta cu certitudine un cost
pentru tarile candidate, cel putin pe termen scurt.
Orlowski (1998) propune ca solutie pentru atenuarea costurilor participarii la Piata
Interna, cresterea productivitatii firmelor autohtone, obiectiv la realizarea caruia
guvernul poate contribui prin crearea unui mediu macroeconomic stabil si a
cadrului legislativ pentru functionarea unei economii de piata, prin privatizarea si
restructurarea întreprinderilor de stat. Mortensen si Richter (2000) atrag atentia
asupra faptului ca este foarte important ca eforturile investitionale necesare
ajustarii la standardele europene sa nu se concentreze în timp, pe parcursul a
câtorva ani, ci sa fie distribuite pe o perioada cât mai lunga, astfel încît costurile sa
poata fi sustenabile si sa se bazeze pe cresterea productivitatii. Aceasta ar însemna
ca tarile candidate sa negocieze perioade de tranzitie cât mai lungi pentru
implementarea partilor celor mai costisitoare din acquisul Pietei Interne, cum sunt
cele care se refera la respectarea standardelor de mediu. Pozitia Uniunii Europene
este însa de a nu acorda nici un fel de perioade tranzitorii în ce priveste
transpunerea si implementarea acquisului Pietei Interne, si, dealtfel, nici tarile
57