NICOLAE GRIGORESCU

Ceea ce mi se pare cu totul remarcabil în cartea lui MirceaMartin este capacitatea criticului de a se desprinde de unpunct fix, desf\cându-[i [i desf\[urându-[i intelectul, ca[i sensibilitatea, pentru a capta note str\ine.c o m e n t a r i i c r i t i c eDespre obiectivitateÎntâia observa]ie ce se cuvine f\cut\ pe margineac\r]ii lui Mircea Martin, Singura critic\, sesuprapune perfect peste impresia prim\, la lectur\.Aflat\ la a doua edi]ie, ea dovede[te, dup\ dou\decenii, o frapant\ actualitate. Nu e vorba neap\ratdespre acea durat\ extins\ a operelor literare devârf, rezistente, prin profunzime, complexitate[i relevan]\ estetic\, eroziunii timpului. De[i,trebuie spus, o veritabil\ oper\ critic\ poatebeneficia de acelea[i avantaje pe termen lung, derivatedin chiar meritele ei. Dincolo îns\ de excelen]acapitolelor [i paginilor sale, Singura critic\ ridic\ni[te probleme [i inventariaz\ aspecte ce mi se paresen]iale pentru actul critic în sine, independent deconjunctura exercit\rii lui. Iar apoi, la un al doileapalier, cartea structurat\ pe baza unor valori [i principiiferme ale criticii face mult mai vizibile abaterile,compromisurile, demisiile din epoca literar\ a anilor’80, întru totul comparabile cu demisiile, compromisurile[i abaterile din ultimul deceniu. Cu alte cuvinte,autorul c\ruia i s-a repro[at abstragerea din arenacriticii de întâmpinare are chiar asupra acestei „arenecare p\teaz\“ (cu formula lui Adrian Marino) o priviremai atent\ [i mai lucid-exigent\ decât a unor „gladiatori“foiletoni[ti, înfierbânta]i de luptele cu fiarele [i cuconcuren]a...E comic sau tragic s\ vezi cum lucrurile se repet\cu o exactitate din sfera fizicii sau a astronomiei?Acelea[i [i acelea[i dispute (critica [tiin]ific\ vs.critica artist\, teoreticieni vs. practicieni, autori demonumentale sinteze vs. foiletoni[ti impresioni[ti,garan]i ai impersonalit\]ii vs. adep]i ai zig-zaguluisubiectiv, critica universitar\, academic\ vs. publicisticala zi) se poart\ [i ast\zi, cu virulen]\ pamfletar\ [ireduc]ionism critic, de parc\ n-am fi putut înv\]animic din vechile polemici. În prezent, se vorbe[tecu emfaz\ despre alteritate, despre perceperea [irespectarea diferen]elor, despre dreptul însu[i ladiferen]\ [i specificitate, dar sunt comentatori, maivechi sau mai noi, care nu fac un minim efortpentru a în]elege [i ceea ce nu le convine. Ceea cele r\stoarn\ sau le amendeaz\ tezele. Pe lâng\ detaliulsavuros c\ tocmai unii dintre apostolii corectitudiniipolitice nu accept\ în ruptul capului c\ [i preopinentular putea avea o f\râm\ de dreptate, remarc un solipsismcare tr\deaz\ mai degrab\ nesiguran]a decât încredereaîn sine. Cine pune baz\ pe propriile opinii [i judec\]ide valoare, pe scara de valori edificat\ dintr-un unghipersonal, nu se teme de confruntare, de dialog, depolemicile de idei. [i nu are de ce s\ fie oripilat deopiniile alternative. Le poate înregistra în mod corect,f\r\ caric\ri [i minimaliz\ri, pentru c\ m\car uneledintre ele îi vor fi de folos. Îl pot ajuta ori nuan]a.Pretindem c\ în]elegem totul literar, c\ laudele [iobiec]iile noastre sunt întotdeauna întemeiate – [i nuputem accepta, din partea altor critici, o rezerv\,un contraargument, un punct de vedere diferit?Ceea ce mi se pare cu totul remarcabil în cartealui Mircea Martin este aceast\ capacitate a criticuluide a se desprinde de un punct fix, desf\cându-[i [idesf\[urându-[i intelectul, ca [i sensibilitatea, pentrua capta note str\ine. Pe un teren al tuturor vanit\]ilor,lecturile lui fidele, negr\bite, aprofundate sunt cuatât mai pre]ioase. Autorul are ceva dintr-un traduc\tordotat [i devotat, extrem de atent nu numai la limbaunui scriitor, ci [i la limbajul propriu acestuia, cumodula]ii fine, imperceptibile pentru al]ii. Grilaformalist-tehnicist\ nu l-a satisf\cut decât în etapa[i în m\sura dep\[irii, prin ea, a sociologismuluivulgar din anii ’50. Mircea Martin este convins c\„literatura nu poate fi o anex\ a ideologiei, c\ eapoart\ o semnifica]ie uman\ ceva mai greu reductibil\“[i c\ „poezia nu e un simplu joc verbal, dup\ cumcritica nu e o simpl\ tehnic\ analitic\“. Critica luio concepe ca pe „o mobilizare a tuturor resurselorsuflete[ti“, considerând-o angajat\, ca [i literatura,„într-o aventur\ spiritual\“. Îns\ aceast\ mobilizarea resurselor [i angajamentul moral ce o sus]ine dininterior sunt direc]ionate în afar\, c\tre obiecteleestetice de o enorm\ diversitate, c\rora criticul leva extrage, prin proceduri complexe [i într-un proceslaborios, esen]a, structura, formele, semnifica]iile,rolul, ponderea. Obiectivitatea, respins\ ca un nonsens[i o imposibilitate în sfera criticii literare, reprezint\pre-condi]ia obligatorie [i, totodat\, logica de existen]\[i evolu]ie a criticii. C\ci, la modul cel mai prozaicformulând întrebarea, cât\ încredere po]i acorda unuicritic subiectiv, capricios [i narcisist? „A[ admiramult – spune frumos [i ferm Mircea Martin – pecriticul care ar avea t\ria s\ nu-[i principializezeparticularit\]ile, s\-[i recunoasc\ defectele constitutive,s\-[i dep\[easc\ pre-judec\]ile atunci când o oper\literar\ autentic\ i-o cere. La noi, Lovinescu a fostmai aproape decât al]ii de un asemenea ideal“ (p.311). Expresivitatea discursului metaliterar nu înseamn\„exhibi]ie egolatr\, ci frumuse]e subordonat\,propedeutic\ adev\rului“; iar obiectivitatea nu estesinomin\ cu pruden]a. Explica]iile furnizate, aici, deMircea Martin sunt – din tot ce am citit pe temadat\ – cele mai apropiate de propria mea pozi]iecritic\, strâns asociat\ cu deontologia exprim\riiei. „Nu, obiectivitatea nu înseamn\ pruden]\. Aceastae imaginea pe care iresponsabilii de toate nuan]eleo propun despre obiectivitate spre a o minimaliza.Considerând-o o solu]ie comod\, ei î[i rezerv\ prestigiileintelectuale ale riscului. În realitate, nimic mai dificil[i mai riscant decât încercarea de a fi obiectiv. Dificil\în m\sura în care î[i d\ un criteriu din afar\, f\r\ s\se mul]umeasc\ cu eventuala coeren]\ a propriuluipunct de vedere. {i riscant\ în m\sura în care stârne[tereac]iile potrivnice ale tuturor subiectivismelor.(...) Obiectivitatea nu e întotdeauna impar]ial\. Eavizeaz\ obiectul [i nu distribu]ia p\rerilor în jurullui. Preocuparea ei este supunerea la obiect, numen]inerea echidistan]ei între «p\r]ile» angajate îndiscu]ie. Nu cred c\ adev\rul se afl\ neap\rat la mijloc(...) nu exist\ opozi]ie între crea]ie [i obiectivitate.Obiectivitatea nu interzice crea]ia, a[a cum singur\subiectivitatea n-o garanteaz\. Facilitatea cu care unsubiectivism sau altul împrumut\ tr\s\turile exterioareale crea]iei nu ne poate încânta mai mult decât o clip\.Accesul la crea]ie prin obiectivitate este infinit maidificil, mai pu]in spectaculos [i, ca atare, mai rar.“(pp. 297-298).Mai pu]in spectaculos în expresia care dubleaz\[i ilustreaz\ analiza textelor, Mircea Martin nu esteun stilist precum Gheorghe Grigurcu, de exemplu,c\ruia i-a [i oferit, într-un interviu din 1982, anterioaraprofesiune de credin]\. Dar comentariul literar îmipare expresiv în primul rând prin adecvarea lui larelieful [i logica intern\ a c\r]ilor. El este pregnantîn m\sura în care atinge datele esen]iale ale unuicreator. Str\lucirea critic\ nu e autonom\, ci în rela]iedirect\, a[a zicând ombilical\, cu universul interioral operei comentate. Dac\ între aceasta [i paginilecare o „explic\“ nu exist\ decât leg\turi vagi [iMircea Martin, Singura critic\, edi]ia a doua,rev\zut\, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti,2006, 320 p.întâmpl\toare, fire slabe pe care alearg\ suveicamarelui stilist, ceea ce scrie el se cite[te, cel mult, caun fragment de eseu ori de jurnal intelectual. Nu poatefi calificat cu sintagma, plat\, a criticii literare. Uncritic adev\rat nu poate, chiar dac\ ar dori-o cu totdinadinsul, s\ conteste valoarea lui Nichita St\nescu[i Marin Sorescu, sus]inând, în schimb, „poezia“lui Cassian Maria Spiridon.Dar cu aceasta reintr\m în arena ce „p\teaz\“, acriticii de întâmpinare – în care, dup\ cum vom vedea,distinsul [i aparent distantul, glacialul Mircea Martina coborât nu o dat\, [i nu f\r\ rezultate. •(Va urma)c\r]i primite• Horia-Roman Patapievici, Despre idei & blocaje,eseu, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2007, 246 p.• Mircea Daneliuc, Ora lanti, roman, EdituraCartea Româneasc\, Bucure[ti, 2007, 374 p.• Octavian Doclin, Metafore gândite-n stil pentrucând voi fi copil, poezii, edi]ia a III-a, ad\ugit\,traducerea poeziilor `n limba englez\ de Ada D.Cruceanu, cu o prefa]\ de Gheorghe Jurma [i opostfa]\ de Ion Marin Alm\jan, Editura TIM, Re[i]a,2007, 72 p.• Laura Pavel, Dumitru }epeneag [i canonulliteraturii alternative, studiu, Casa C\r]ii de {tiin]\,Cluj Napoca, 2007, 180 p.• Dr. Anatol M\cri[, G\g\uzii în literatura [ipublicistica român\, Bucure[ti, 2007, 130 pag.• Mihai Istudor, Cr\i[orul (prelucrare – în versuri– dup\ romanul Cr\i[orul Horia de Liviu Rebreanu),Bucure[ti, Ed. Amurg sentimental, 2007, 116 pag.• Marius St\nil\, Mersul pe sare, Bucure[ti, Ed.Nou\, 2007 (versuri), 72 pag.• Leonard Gavriliu, Bucuria de a muri, dram\[tiin]ifico-fantastic\, Pa[cani, Ed. Moldopress, 2007,32 pag.România literar\ nr. 42 / 26 octombrie 200711