NICOLAE GRIGORESCU

Admirabil\ viziune, complex\ [i exemplar\ asupra vie]ii [iprofesiunii, asupra poeziei formelor, a obiectelor, a luminii [iîntunericului, a geografiei culturale a unui ora[, a iubirii [igenerozit\]ii f\r\ de care nimic nu are anvergur\.a r t eCînd am împlinit o vîrst\ frumoas\, colegii mei dela revista care m-a lansat [i consacrat, Românialiterar\, mi-au f\cut un dar minunat: o schi]\ alui Paul Bortnovschi de la celebrul „Revizor” al luiLucian Pintilie de la „Bulandra“. Ani de zile amprivit în redac]ie acest tablou ca pe un fel de trofeu.Existen]a lui în biroul unde s\pt\mînal facem[edin]ele de sumar, felul solemn [i tandru, totodat\,în care trona coco]at pe un fotoliu, [i el celebru, miacreat , mereu, un soi de bucurie, de mîndrie cumva, dar [ide responsabilitate. Fa]\ de profesiunea mea, de mine, deprestigiul acestei reviste. De multe ori am alunecat în povestealui. În liniile sigure, virile, care desenau ansamblul, pe urm\,tabloul întîi, ca pe un detaliu, undeva în stînga jos, apoiscaunele ce urm\resc ordonat conturul pere]ilor, scara,ha[ur\rile, scrisul scenografului – „se trag clopote”,„Gogol ’971, Revizorul, Regie Lucian Pintilie” – cote, scurteindica]ii. Schi]a mi se p\rea c\ este un monolog vizualizat.Nu cuvintele, ci sensul traseelor vorbea. Mi se p\rea c\ senareaz\ despre o lume, un stil, despre o personalitate pecare am început s\ o descop\r, treptat, plecînd de la ce [i cumse vede. Cînd am sosit cu ea acas\, am umblat c\rînd-o decolo-colo, ca s\-i g\sesc locul cuvenit. Era grea. La propriu[i la figurat. Ceva important din istoria teatrului românescera în bra]ele mele.Cînd l-am cunoscut pe Paul Bortnovschi, nu am vorbitdeloc despre teatru. Am f\cut o plimbare imaginar\ prinSinaia, locul unde s-a n\scut, locul pe care îl ador din motiveextrem de subiective. Asta s-a repetat mereu [i mereu, caun prolog ritualic la orice discu]ie urma s\ avem. Începeamîntotdeauna de la Pele[. Continuam cu povestea fiec\rei case,a arhitectului care a f\cut-o, a perioadei în care s-aconstruit, a felului în care s-a g\sit amplasamentul, vedereac\tre Mun]ii Bucegi, spa]iile generoase de p\mînt ce înso]escconstruc]iile. Aerul boieresc se sim]ea peste tot în c\l\torianoastr\. Am\nuntele arhitectului Bortnovschi deveneauabundente, semnificative. Îmi nuan]au perspectivele, îmiini]iau ochiul ca s\ prind\ voluptatea formelor, a volumelor,rela]ia cu cel care a locuit acolo, cu structura proprietarului.Din mun]i, coborau u[or, u[or, c\tre teatru. {i tot cu arhitecturaîncepeam. Cu descrierea cl\dirilor care ad\postesc spectacolele,cu ce e bine sau complet eronat. Cîteva solu]ii [i variantePaul Bortnovschiînso]eau discursul domniei sale pentru mai binele teatrului.Un discurs modern, elegant, flexibil, cu o larg\ respira]iespiritual\. Îl urm\ream sedus\, m\rturisesc. Un b\rbat frumos,de o noble]e aiuritoare, con]inut\, profund\. O personalitatece mi se p\rea c\ exprim\ paradoxul absolut, c\ merge ladou\zeci de centimetri deasupra p\mîntului, c\ plute[te, cualte cuvinte, iar zborul s\u are parametrii unei rigori perfecte!...L-am pus de zeci de ori s\-mi povesteasc\ despre decorulde la „Livada de vi[ini”, de la „Revizorul”, de la „C\s\toria”,s\-mi spun\ cum a fost diferen]a între scen\ [i platou, între„Reconstituirea” [i „Revizorul”, între filmul [i teatrul luiPintilie, cu alte cuvinte. La fiecare spectacol, dar la fiecare,scotea zeci de variante, zeci de schi]e pentru o scen\, miide gînduri formulate pentru o situa]ie, pentru o replic\. Desenepentru decoruri care au revolu]ionat [i au marcat definitivteatrul românesc st\teau, ordonat legate, în mape [i mape dinbiblioteca lui Paulic\ Bortnovschi. Un amestec destîng\cie [i precizie se plimba printre amintirile lui. Prin ceeace ar fi vrut s\ arate [i acel ceva al modestiei des\vîr[ite,aproape inexistent\ ast\zi, care îl oprea. Sau îl f\cea s\ezite. Un mare boier îmi r\sfoia teatrul românesc prin fa]aochilor ca pe cea mai minunat\ poveste în imagini a lumii.Cu o tandre]e nesfîr[it\!... Amintirile îl absorbeau, îl furaucu totul de lîng\ mine. Pleca departe, departe, iar zîmbetullui m\ lini[tea. Acolo se sim]ea bine.Rarisim un spirit ca acesta a dominat cultura teatral\. {inu numai. S-a apelat la el întotdeauna ca la o instan]\ major\.Proiectele lui pentru cl\diri care s\ g\zduiasc\ artele spectacoluluierau perfect ancorate în ritmul [i dinamica actualit\]ii imediate.Din toate punctele de vedere. Admirabil\ viziune, complex\[i exemplar\ asupra vie]ii [i profesiunii, asupra poezieiformelor, a obiectelor, a luminii [i întunericului, a geografieiculturale a unui ora[, a iubirii [i generozit\]ii f\r\ de carenimic nu are anvergur\. Un caracter impecabil, de o moralitatepe care am pre]uit-o. Un model [i un reper. Cînd a luat PremiulOpera Omnia, decernat de juriul Funda]iei Anonimul, aluminat, la propriu, locul de la Prometeus. Prezen]a lui, limbaromân\ perfect\, discursul remarcabil au tulburat asisten]a.Spiritul lui Paul Bortnovschi, aerul s\u u[or aiurit, desprinscumva de proximit\]i, ne amu]ise. Întru admira]ie.L-am v\zut ultima oar\ acum un an, în foaierul TeatruluiNa]ional din Bucure[ti, la bra]ul Pu[ei, invitat de mine cucerul [i cu p\mîntul la vernisajul expozi]iei de scenografiea lui Helmut Sturmer. Studentul s\u de demult. Un mare artistazi. Nu am s\ uit niciodat\ ziua aceea. To]i roiam pe lîng\,minuna]ii no[tri scenografi din toate genera]iile, SilviuPurc\rete, Dan Nu]u, Alexandru Dabija, Vittorio Holtier,curatorul voluntar al expozi]iei, studen]ii. Pa[ii lui aveau cevaregal. Ca [i privirea, ca [i gesturile, ca [i zîmbetul. }in enormla acea zi, la acea imagine. Ca [i la ziua în care l-am invitatla o „Nocturn\” [i, în culise, mi-a cerut pe furi[, ca un[colar emo]ionat, o ]igar\.PAUL BORTNOVSCHI nu mai este. „Se trag clopote”scrie aici, în fa]a mea, pe una dintre schi]ele semnate de ella „Revizorul”.Am cunoscut un mare spirit. Un boier.Marina CONSTANTINESCUErat\~n articolul Adei Brumaru din num\rul trecut s-amen]ionat `n mod gre[it anul 1967 `n loc de 1997. Facemcuvenita rectificare.PublicitateRomânia literar\ nr. 42/ 26 octombrie 200722