NICOLAE GRIGORESCU

Structura Întâmpl\rilor..., calm\ [i nespectacular\,lipsit\ de fastidioase descrip]ii [i de îndelungiportrete în sepia e una mai degrab\ specific\poeziei.Testul de paternitatec r o n i c ` l i t e r a r `Dac\ multe din parabolele zen asimilate rapidîn vestul european vorbesc despre azvârlireas\ge]ii f\r\ a avea în minte obiectivul, f\r\a tremura la gândul rezultatului final, povesteape care Cosmin Per]a a publicat-o de curândla Cartea Româneasc\ arunc\ – temerar –toate luminile de care dispune asupra unuiconcept dintr-o sfer\ oarecum apropiat\:acela de public-]int\. E drept c\ n-o facenici ostentativ, nici mercantil, nici meschin, a[a încâtcititorii primelor dou\ volume (de poezie) semnate dePer]a s\ fie cumva contraria]i. Prin urmare, dup\ Zorovavel[i Santinela de lut, care proiectau mai degrab\ unautor de factur\ neoexpresionist\, anchilozat în misteriiletulburi ale genealogiei maramure[ene, strecurându-seprintre creaturi de atlas zoologic de uz individual,proasp\tul op numit Întâmpl\ri la marginea lumii orbiteaz\indecis în jurul genului fantasy. Îi reu[e[te sau nu –personal, înclin spre a doua variant\ – e deja o alt\ discu]ie.Privite la rece, a[a stau lucrurile cu Întâmpl\rile lamarginea lumii. Cel pu]in în prima sa parte: un r\zboif\r\ prea multe victime, purtat între vr\jitori insinua]iprintre oameni, dar altminteri destul de indiferen]i laumanitate, o lege sacr\ ce r\pe[te prunci n\scu]i pe lun\plin\ pentru a-i [coli zdrav\n în tainele magiei, o disipare[i o reg\sire a unui grup ciudat-hazliu, o serie deprobe imposibile trecute ca-n unt. De altfel, dedica]iac\r]ii e gr\itoare – „copilului meu nen\scut“, scrie Per]aîn pagina de gard\ – [i în sensul tematicii, [i în cel alsus-amintitei ]inte. Adresarea mesajului nu las\ loc deîndoieli: paterninatea – iar nu altceva – func]ioneaz\drept criteriu generator al Întâmpl\rilor... F\r\ rela]iaspecial\ & fantast\ dintre viitorul tat\ [i a[teptatul fiu,o asemenea poveste n-ar fi fost nici început\, dar\mitedus\ la cap\t. Sociologia literaturii [i teoria genurilorîns\[i ar avea ceva de înv\]at din ace[ti hibrizi mentalitariafla]i la intersec]ia permisiv\ dintre romanesc [i epistolar.Lungi scrisori narative devin toate c\r]ile îndreptate c\treun public concret, restrâns, apropiat [i – în limitele fire[ti– cunoscut.Iat\ de ce nu sunt nicidecum de neluat în seam\pasajele centrate pe delicatele [i greu sondabilele problemeale recept\rii. Axinte [i Ruruk (un fel de Bouvard [iPécuchet ai vr\jitoriei) redacteaz\, din senin, în plin\perioad\ de convulsii [i de beligeran]e, dou\ „manifeste“literare. Lirice pân\ la sa]ietate, ele cad din senin în corpulcompact al pove[tii [i sunt supuse unor empirice analizede marketing: „Nu, nu e bine, nu e bine deloc, se înfurieAxinte, care în tot timpul \sta a stat în spatele lui [i acitit cuvânt cu cuvânt. P\i, cum adic\, b\i Ruruk, astae o porc\rie, ne pierdem cititorii imediat. Trebuie s\fie ceva mai dinamic, trebuie s\ ai verb [i s\ le ieiochii. Cine mai cite[te a[a ceva în ziua de azi? A[a numai prindem noi publicul. Cine bea vodc\? Numainenoroci]ii \ia de troli [i vreun goblin, vezi s\ nu teciteasc\ \ia. Noi c\ut\m un public mai rafinat, maiintelectual, ceva zâni]e dac\ se poate, de alea de cânt\[i la pian, poate vreo câ]iva elfi mai educa]i.“ (pag.54)În partea a doua, când universul se desacralizeaz\,iar personajele coboar\ în strad\ (devenind redactori dereviste, hangi]e sau ermi]i), pretextul [i farsa literaturiise încheag\ în chip [i mai frapant. Axinte AbramoviciPapadopulos [i Rur Khan – scriitora[i f\r\ simbrie –primesc oferta de a pune, periodic în pagin\ pove[tipentru o comunitate româneasc\ din mun]ii Pindului.Toate sunt bune o vreme, gloria pare a le da târcoale,pân\ când audien]a începe s\ scad\. Diligen]ele pecare le fac pentru rec\p\tarea cititorilor nu le sunt deprea mare folos, îns\ decodeaz\ elegant una dinpistele c\r]ii. C\lug\rul Zosima se pronun]\ cât se poatede explicit: „Eu [tiu c\ a]i venit la mine din egoism. Vre]is\ v\ ajut s\-i recâ[tiga]i pe oamenii \ia din Pind, c\rorale turna]i pove[ti cu timpurile de odinioar\, cu balauri,mon[tri, magii, zâne bune [i alte istorii care nu-[i maiau locul, spuse Zosima cu scârb\ în glas. E simplu deîn]eles, continu\ el, profitând de uimirea celor doi,care r\m\seser\ încremeni]i, cu gurile c\scate, dac\ numai e nimeni care s\ v\ asculte pove[tile, dac\ nu maie nimeni care s\ cread\ în ele, v\ pierde]i [i voiputerea. Iar\[i, e simplu de în]eles c\ e vorba despre oputere a voastr\, nu atât asupra lucrurilor din exterior,cât asupra lucrurilor care s\l\[luiesc tocmai în voi. E opoveste veche, de pe vremea lui Mab, dar asta nu oF o t o t e c a R o m â n i e i l i t e r a r eFoto: Ion CUCUEugen Negrici, Ioan Gro[an, Al. Paleologu – 1978CosminPer]a,Întâmpl\ri lamarginealumii, EdituraCarteaRomâneasc\,2007, 164pag.face mai pu]in egoist\.“ (pag. 133) Solu]ia – singura –ar fi ca basmele pritocite de ei s\ se deta[eze complet debiografie. S\ nu mai scrie ceea ce, într-un fel sau altul,au tr\it. Dac\ autorii improviza]i vor merge sau nu înaceast\ direc]ie, v\ las s\ descoperi]i la lectur\.E clar c\, intrând în prea multe subtilit\]i textuale,Cosmin Per]a rateaz\ coeren]a de gen. Întâmpl\ri lamarginea lumii nu e – oricât ne-am dori-o – un fantasy.Tot punând în abis [i sco]ând din necesare fund\turi firulepic, tot reflectând zonele umbroase ale scriiturii, el uit\c\ supapele unei asemenea nara]iuni trebuie, odat\ [i-odat\, închise cu grij\. Desigur, e amuzant, în prim\instan]\, c\ marea încercare de a fura securea piticuluiWoran se rezolv\ cât ai clipi printr-o hipnoz\ f\r\ dificult\]i.E [i mai simpatic un episod în care o ghear\ de leu, aflat\în posesia vr\jitoarei Helga, e recuperat\ prin bun\voin]asp\imoasei creaturi. Dar deja când spinul înfipt în spateledragonului Ivan e scos printr-un comando terapeutic,ajungem s\ ne întreb\m unde mai e surpriza [i undeelementarul suspans. Unde?Bref: în logica intern\ a poemului. StructuraÎntâmpl\rilor..., calm\ [i nespectacular\, lipsit\ defastidioase descrip]ii [i de îndelungi portrete în sepia euna mai degrab\ specific\ poeziei. Naturale]ea rezolv\rilororic\rei tensiuni interne, glumele niciodat\ prea îngro[ate,coborârile succesive în subteranele textului, senza]ia depamflet calin la adresa deprinderilor scriitorice[ti,toate acestea ambiguizeaz\ pân\ la pragul permis poeticit\]ii.{i numai ei.Ce altceva este fragmentul care urmeaz\, circulândliber în carte sub numele conspirativ de „poveste“?Segmenta]i-l în versuri [i încadra]i-l abia dup\ aceea:„Când a ajuns la spital, o lini[te mare, s-a a[ezat lâng\trupul tat\lui s\u [i n-a plâns, n-a plâns deloc, doar i-aatins mâna [i [i-a tras-o repede înapoi, cu fric\ de oatingere atât de r\coroas\, de[i mare lucru n-a apucatel s\ simt\. S-a pus lâng\ patul lui, [i-a alungat mama[i fra]ii, [i, pe un petec p\tat de hârtie, s-a pus s\ scriece a gândit el în tren, s\ scrie trupul viu al tat\lui s\u.De aici nu se mai [tie exact. Unii spun c\ moartea aluat trupul viu scris pe hârtie [i l-a îmb\ls\mat, iartat\l s-a trezit peste câteva ore, al]ii c\ tat\l a fost îmb\ls\matchiar atunci [i mai tr\ie[te doar fiul, întreg, dar cu trupultat\lui viu pe hârtie.“ (pag. 123)În fond, o carte este [i ceea ce pretinde c\ este. IarÎntâmpl\ri la marginea lumii nu se pretinde a fi, cu dela sine putere, nimic. Nici roman, nici poveste, niciscrisoare, nici poem. Doar se d\ruie[te copilului înc\nen\scut. Sub acest unghi al inten]iei [i al indica]iilorde folosire, l-a[ apropia – ierta]i-mi analogia – de celebrapies\ a rapperului, [i el celebru, 2 Pac.Citit\ la mai multe vârste sau cu mai multe precau]iicritice, cartea lui Cosmin Per]a î[i scutur\ sau î[i adaug\de fiecare dat\ – ca un balaur de familie bun\ – câte-opiele. Ceea ce n-ar fi r\u, dac\ epidermele noi s-arsuprapune întotdeauna perfect peste petele albe r\mase.Fiindc\, în algoritmii verdictelor, spa]iile vulnerabilesunt tot atâtea prilejuri pentru r\ni deschise. •România literar\ nr. 42 / 26 octombrie 20077