NICOLAE GRIGORESCU

Eveniment editorialRomânia literar\ nr. 42 / 26 octombrie 200716Lumea lui DostoievskiEditura Polirom a republicat anul acesta impresionanta lucrare a lui ValeriuCristea, Dic]ionarul personajelor lui Dostoievski. Lector împ\timit aloperei dostoievskiene, Valeriu Cristea a vrut s\ dep\[easc\ etapa admira]ieiprosternatoare în fa]a marelui romancier rus, propunându-[i unproiect ambi]ios: elaborarea unui dic]ionar care s\ cuprind\ toatepersonajele ce populeaz\ scrierile lui Dostoievski. Pentru rigoareademersului, criticul [i-a divizat materialul în dou\: personajele dinmarile romane [i celelalte. În 1983 a ap\rut un prim volum, însumând504 pagini [i cuprinzând eroii marilor romane: Crim\ [i pedeaps\,Idiotul, Demonii, Adolescentul [i Fra]ii Karamazov. Mig\loasa munc\ la acest primvolum l-a condus pe cercet\tor la o reconsiderare a proiectului ini]ial: cel de-aldoilea volum s\ cuprind\ personajele din romanele mai mici (Visul unchiului, SatulStepancikovo [i locuitorii s\i, Umili]i [i obidi]i, Amintiri din Casa mor]ilor, Juc\torul[i Eternul so]), urmând ca cel de-al treilea [i ultimul volum s\ închid\ întrecoperte toate celelalte personaje imaginate de Dostoievski, „pentru a nu l\sa pedinafar\ umanitatea dibuitoare din scrierile de tinere]e ale prozatorului rus, pe omuldin subteran\ sau pe omul ridicol”. Al doilea volum a ap\rut la distan]\ de 12 anifa]\ de primul, în 1995, având 472 de pagini, îns\ cel de-al treilea volum n-a maiapucat s\ fie scris. Edi]ia de fa]\ adun\ paginile celor dou\ volume tip\rite pân\la moartea autorului lor, amestecând laolalt\, cum afl\m din prefa]a semnat\ deDaniel Cristea-Enache, toate personajele celor 11 opere citate mai sus: “personajeamintite, numite [i anonime, principale [i secundare, «permanente» [i episodice.Include [i personaje efemere sau reduse la o singur\ voce, inten]ia [i realizareaautorului fiind aceea de a ob]ine un dic]ionar complet (sublinierea îi apar]ine) dincare, în orice moment, un personaj dostoievskian s\ poat\ r\spunde la «apelul»cititorului.”Într-una din scrisorile trimise diver[ilor prieteni, Emil Brumaru, membru [i elal clubului cititorilor de literatur\ rus\, în general, se minuna de câte am\nunte,de câte detalii cât a[chia de mici, ies la suprafa]a paginilor lui Dostoievski la orelectur\. Numai c\, observa el, romanele fiind stufoase, cu nenum\rate personaje[i evenimente, memoria cititorului, oricât de pasionat, nu poate re]ine totul pân\la sfâr[itul aceluia[i roman, dar\mite s\-[i aminteasc\ am\nunte de la un romanla altul. Pasajul din scrisoarea lui Brumaru descria, de fapt, acel soi dedezn\dejde [i neputin]\ în fa]a unei strivitor de ample construc]ii. Tocmai pentrua scoate cititorul din acest dead-end, pentru a nu-l obliga s\ recitesc\ la nesfâr[itacelea[i romane, în c\utarea câte unui detaliu pierdut pe parcurs, dar care arunc\o alt\ lumin\ asupra evenimentelor ulterioare, s-a încumetat Valeriu Cristea s\ urceun asemenea Everest. Cred îns\ c\ urcu[ul i-a fost mult u[urat de pasiunealecturii – atribut al genera]iei sale – [i de satisfac]ia p\trunderii, milimetru cumilimetru, în lumea fabuloas\ a lui Dostoievski. Mai cred, de asemenea, c\ acesturia[ demers, care stârne[te [i admira]ia, dar [i sperie [i intimideaz\, a avut labaz\ ni[te fi[e de lectur\ detaliate. Acribia cercet\torului înn\scut a împins apoic\utarea am\nuntelor pân\ la ultimele resorturi ale mentalului dostoievskian, pecare Dic]ionarul îl reface, întrucât pentru un romancier toate, absolute toate personajele,mari, mici sau oricât de episodice, tr\iesc, vie]uiesc, fiin]eaz\, având început [isfâr[it, adic\ o biografie în toat\ regula. De aceea, paradoxal [i nu prea, un cunosc\toral romanelor dostoievskiene va fi desigur încântat de articolele dedicate unor personajemari, cunoscute, îns\ va fi absolut captivat de cele dedicate personajelor maimici, aproape uitate în v\lm\[agul evenimentelor. Spre exemplu, cine îl re]ine lao prim\ lectur\ a Fra]ilor Karamazov pe surugiul Andrei care îl duce pe DmitriKaramazov, în seara crimei, la hanul în care Gru[enka se reîntâlnea cu fostul ei iubitpolonez? Valeriu Cristea îi acord\ în Dic]ionarul s\u o pagin\ întreag\: extragedin paginile romanului tot ce se poate, descriere fizic\, în a câta zi a ac]iunii apareca personaj, câte verste îl duce pe Dmitri Karamazov, discu]ia am\nun]it\ dintreei pe acest drum, ad\ugând [i prototipul real al personajului, un surugiu cuacela[i nume indicat de fiica scriitorului rus, L. F. Dostoievskaia. Dincolo de acesteam\nunte stoarse pur [i simplu din roman, Valeriu Cristea completeaz\ articoluldespre acest personaj cu rânduri de exegez\ profund\, nespeculativ\: “Viteza luiAndrei este viteza din acel moment a nara]iunii [i m\soar\ totodat\ iu]eala pr\bu[iriispre moarte a timpului ultim, pe care îl mai are de tr\it Mitea (hot\rât s\ se sinucid\a doua zi în zori). […] La antipodul mujicului din poezia lui Nekrasov, citat\ deIvan, sau al celui din visul lui Raskolnikov, Andrei, pentru care dobitocul este tot«f\ptura lui Dumnezeu», e un «suflet curat», un «suflet cinstit», cum spune adresândui-seMitea. Tocmai de aceea eroul îl alege, ca [i pe Aleo[a, judec\torul s\u. […]Tandemul Mitea-Andrei nu se desface de fapt odat\ cu sosirea la destina]ie. «Andrei,suflet curat», este o parte inalienabil\ a sufletului karamazovian «larg».” Perfect\ilustrare a vorbelor lui Cantemir: c\ lucrurile mari [i cei care nu le [tiu le [tiu,iar\ lucrurile mici [i cei care le [tiu nu le [tiu…Valeriu Cristea nu s-a ocupat de Dostoievski. Valeriu Cristea l-a iubit peDostoievski [i întreaga lume creat\ de acesta. De aceea a citit, a recitit, a întocmitfi[e minu]ioase, a parcurs tot ce s-a scris de seam\ despre aceast\ lume, iar cuno[tin]eleadunate le-a împ\rt\[it [i celorlal]i, întru bucuria lecturii [i sporirea în]elegerii ei.Parcurgând Dic]ionarul, aproape impropriu denumit astfel, mai degrab\ o culegerede studii dostoievskiene, nu po]i s\ nu încerci dou\ sentimente: de admira]ie pentruomul care a gândit [i a realizat un asemenea proiect de anvergur\, pentru culturasolid\ pe care o respir\ textele [i pentru tipul de scriitur\, simpl\, f\r\ ostenta]ie,bine articulat\, punctat\, supravegheat\; [i de triste]e din pricina pu]in\t\]ii [iindiferen]ei publicului cititor de la noi, care va rata astfel o carte mare. Întrucâtnu [i-a a]intit privirile spre steaua gloriei, câ[tigat r\mâne autorul acestui remarcabildic]ionar, care a ajuns s\ se simt\ ca acas\ în lumea lui Dostoievski.Carmen BR|GARUEsen]a omeniriiîntr-un dic]ionarCunosc destui intelectuali c\rora, dac\ le-a[ pune întrebarea „cine e scriitorulomenirii par excellence?“, nu le-ar veni în minte decît un singur r\spuns:Dostoievski, iar r\spunsul l-ar da cu un aer nedumerit, parc\ contraria]ic\ cineva mai st\ la îndoial\ în aceast\ privin]\, dac\ nu chiarindigna]i c\ suprema]ia rusului ar putea fi cl\tinat\ de vreun alt pretendent.R\spunsul, s\ recunoa[tem, î[i p\streaz\ o aur\ ireductibil\ de controvers\literar\, un fel de halou misterios [i deopotriv\ atr\g\tor, gra]ie c\ruiao solu]ie tran[ant\ nici nu poate fi dat\ [i nici nu este de dorit s\ fievreodat\ dat\. C\ e Shakespeare, ale c\rui interminabile declama]ii îisilesc pe actorii contemporani s\-i cure]e limba pîn\ la c\p\tarea unui idiom aflatînc\ în uz, c\ e Dante, a c\rei viziune asupra lumii, stratificat\ [i hibrid\, cînd p\gîn\,cînd cre[tin\, nu mai prime[te încuviin]area nici m\car a filologilor clasici[ti, sauc\ e Homer ale c\rui intui]ii mitologice sunt atît de grece[ti c\ pune zeii s\ intervin\cu o necuviin]\ brutal\ în via]a oamenilor, c\ a[adar e unul din ace[tia sau oricarealtul dintre scriitori nu are nici o însemn\tate. De însemn\tate este c\ memorianoastr\ îi p\streaz\ vii.În cazul lui Dostoievski, indiferent c\-l privim ca drept primul, al doilea sau alzecelea scriitor, valoarea lui nu o m\sur\m dup\ locul ocupat pe treptele uneisc\ri axiologice, ci dup\ puterea de absorb]ie cu care ne trage în lumea lui. Într-uncuvînt, exist\ o lume a personajelor lui Dostoievski, o lume paroxistic\, mistuitoare[i cu totul sc\pat\ din frîu, o lume pe care foarte mul]i cititori o percep în chipstatornic ca pe ceva ce este mult mai concret [i mai viu decît via]a îns\[i.Lucrul acesta l-a intuit Valeriu Cristea atunci cînd a pornit, în paginile unuidic]ionar aparent conven]ional, s\ fac\ galeria muzeal\ a personajelor din c\r]ilerusului: a început mai întîi cu eroii din romanele mari (Crim\ [i pedeaps\, Idiotul,Demonii, Adolescentul [i Fra]ii Karamazov), a continuat cu figurile romanelorsecundare (Visul unchiului, Satul Stepancikovo [i locuitorii s\i, Umili]i [i obidi]i,Amintiri din Casa mor]ilor, Juc\torul [i Eternul so]), [i, dac\ nu ar fi murit, ar fidat na[tere unui al treilea volum, dedicat scrierilor de tinere]e ale lui Dostoievski(de genul Însemn\rilor din subteran\). Rezultatul la care a ajuns e impun\tor prinam\nun]ime [i deconcertant prin impresia pe care o las\: nici nu [tii cum s\ nume[tifauna formidabil\ a f\pturilor pe care le ai sub ochi: o rezerva]ie fascinant\ a tipologieiumane, o gr\din\ antropologic\ populat\ cu cele mai contorsionate firi omene[tisau o ilustrare literar\ a psihopatologiei clinice. Una peste alta, senza]ia e de arc\a lui Noe cl\dit\ pe o singur\ dimensiune: toat\ specia omeneasc\ redus\ la figurileei cele mai reprezentative. Aici îl g\se[ti pe prototipul estropiatului mînat de our\ ce scap\r\ scîntei geniale (Smerdiakov), aici îl g\sim pe prototipul neprih\nituluicare trebuie s\ sufere pentru p\catele mon[trilor (Alio[a Karamazov sau Mî[kin),pe vampa patetic\ preschimbîndu-[i în pudeli gudur\tori iubi]ii (Gru[enka), penobila îndr\gostit\ a c\rei vanitate îi preschimb\ iubirea în ur\ (Katerina Ivanovna),pe lascivul degenerat al c\rui orgoliu este scuturat de tres\riri virtuoase (Svidrigailov)sau pe intelectualul c\ruia neputin]a de a în]elege sensul vie]ii îi provoac\nebunia (Ivan Karamazov). Pe scurt, o lume r\scolitoare [i ie[it\ din ]î]îni, a c\reiputere de atrac]ie are ceva din farmecele redutabile ale unei galerii cu mon[tri.Sunt cinci tr\s\turi care sar în ochi la dic]ionarul lui Valeriu Cristea. Prima]ine de dispozi]ia afectiv\ din care s-a n\scut o asemenea carte. Ca s\ te înhami lacercetarea, portret cu portret, a personajelor lui Dostoievski, trebuie s\ te fi îndr\gostittemeinic de ele. Într-un cuvînt trebuie s\ le iube[ti ca pe ni[te fiin]e vii ca s\ po]is\ le dedici o trud\ atît de uria[\. De altfel, f\r\ o doz\ de fascina]ie direct\ r\zb\tînddinspre ele spre autor, travaliul nebunesc de a pune cap la cap ocuren]ele în careapare un personaj sau altul ar fi imposibil. Numai a[a, sub lupa m\ritoare a uneipasiuni adev\rate, po]i s\ vezi [i s\ intuie[ti portretul tuturor personajelor. A întocmifi[e biografice [i psihologice, a aduna citatele cele mai ilustrative pentru fiecarepersonaj [i apoi a le pune pe toate la un loc indicînd eventual modelul real care i-aservit autorului drept surs\ de inspira]ie în epoc\ –, respira]ia pe care trebuie s-oai pentru o asemenea curs\ „masoretic\“ cere un suflu alimentat de o mare pasiune.A doua tr\s\tur\ ]ine de „echipa“ din al c\rei efort s-a n\scut dic]ionarul. Pareneverosimil, dar munca a fost f\cut\ de un singur om. Dic]ionarul e monoauctorial,iar m\rimea lui e strivitoare în compara]ie cu rezervele de energie ale uneisingure fiin]e. F\r\ s\ vrei, te gînde[ti la alte monumente similare de la noi: cele aleunui Gu]u sau ale unui Tiktin, chiar dac\ domeniul lor de specialitate era altul.A treia tr\s\tur\ este subiectivitatea, amprenta personal\ pe care autorul o imprim\con]inutului. Dac\ un al doilea om s-ar încumeta s\ refac\ munca lui Valeriu Cristea,rezultatul va fi cu totul altul. De[i personajele ar fi acelea[i, de[i ordineaalfabetic\ ar fi identic\, c\ci nu se vede ce modific\ri ar mai putea primi o enumeraredup\ criteriul cresc\tor al literelor, totu[i înf\]i[area fiec\rei rubrici [i, implicit,portretul fiec\rui personaj ar fi altul. Ce înseamn\ asta? C\ dic]ionarul e o crea]ieaflat\ la r\spîntia dintre intrumentele de lucru [i operele de fic]iune. C\, într-uncuvînt, e crea]ia lui Valeriu Cristea, [i nu redarea în rezumat a unsprezece volumeruse[ti într-unul singur românesc. Nu e simplificare [i concentrare, ci detaliere [iselectare pe baza unei intui]ii personale. Valeriu Cristea construie[te personajele,le interpreteaz\, [i nu le red\ plat în virtutea unei munci terne de arhivar rutinat.Invit pe cititor s\ aleag\ un personaj pe care îl consider\ mai bine [tiut, s\-[i fac\o ciorn\ în care s\ treac\ toate însu[irile pe care le ]ine minte în privin]aportretului acestuia [i apoi s\ compare rezultatul cu articolul respectiv din dic]ionar.Va constata dou\ lucruri: c\, invariabil, [tie mai pu]in decît se afl\ în articol [i c\,în al doilea rînd, [i asta e de fapt cel mai important, imaginea pe care [i-a f\cut-odespre personaj nu coincide cu cea din dic]ionar. Altfel spus, personajul este, înunele tr\s\turi, cu totul altul decît cel pe care cititorul [i-l pl\smuise în propriaimagina]ie. Or, tocmai aici se manifest\ contribu]ia personal\ a lui Valeriu Cristea.A patra tr\s\tur\ e metoda de care a f\cut uz autorul. Nu m\ gîndesc la modulcum a procedat pentru a-[i strînge materialul, ci la felul în care l-a pus pe pagin\.Nu la strîngerea informa]iei, ci la expunerea ei. E vorba de ceva ciudat. Orice autor,cînd are de prezentat o suit\ de idei, nu are la îndemîn\ decît dou\ c\i. Ele suntnumite de Kant (în Critica facult\]ii de judecare – 1791) modus logicus [i modusaestheticus. Modus logicus înseamn\ expunerea datelor într-o înl\n]uire logic\ [iinteligibil\. Ce spui conteaz\ [i nimic altceva. În schimb, modus aestheticus înseamn\expunere estetic\ menit\ a încînta cititorul. Nu doar ce spui conteaz\, ci [i cum spui,mai ales în situa]ia în care cam totul s-a spus pîn\ ast\zi. Ei bine, te-ai a[tepta caun dic]ionar s\ reprezinte o excelen]\ a primului mod, modus logicus. În cazul defa]\ aveam de-a face cu ceva rar: un dic]ionar cu virtu]i estetice. Articolele plac lalectur\ [i nu-]i induc acel gust al sastisirii pe care îl încerci cînd parcurgi informa]iaauster\ a unor dic]ionare obi[nuite.Iar am\nuntul c\ portretul multor personaje se întinde pe pagini întregi nu ]ineatît de un scrupul arhivistic potrivit c\ruia cu cît un personaj este mai important,cu atît spa]iul ce i se cuvine trebuie s\ fie mai înc\p\tor, cît de o elementar\intui]ie estetic\: e vorba de un adev\r pe care orice critic îl [tie, [i anume c\, dac\vrei s\ omori o carte, e suficient s-o reduci la scheletul ac]iunii. Crim\ [ipedeaps\, dac\ e povestit\ ca un scenariu de film, nu face dou\ paralele. IarRaskolnikov, înf\]i[at drept protagonistul unui asemenea scenariu, face figura unuirebut uman. În realitate, substan]a unui personaj nu st\ în nara]iunea seac\ în caree prins, ci în însu[irile pe care le scoate la iveal\ atunci cînd e pus în situa]iilimit\.Prin urmare, el trebuie înf\]i[at cu tot cu situa]iile prin care trece [i cu totcu gîndurile pe care le are. Tocmai de aceea, Valeriu Cristea nu se zgîrce[te cupaginile pe care le h\r\ze[te portretiz\rii am\nun]ite. Mai mult, portretul fiec\reifiguri livre[ti e întreit: psihologic, biografic [i istoric. Parc\ e filmat\ simultandin trei unghiuri de vedere. Iar expunerea, cum spuneam, e literar\, [i asta fiindc\autorul folose[te din plin citate, golul dintre ele umplîndu-l cu fragmente proprii cenu fac not\ discordant\ cu p\r]ile alipite. Îi reu[e[te astfel ceea ce orice critic viseaz\s\ fac\ atunci cînd î[i deap\n\ comentariile: s\ creeze un anumit gen de literatur\folosindu-se de literatura altora.O singur\ urm\ de regret: dic]ionarul e destinat numai împ\timi]ilor de Dostoievski.Aici e neajunsul c\r]ii [i în acela[i timp gratuitea sublim\ a muncii sisifice a luiValeriu Cristea. A muncit ca un rob pentru o carte destinat\ unui num\r extrem derestrîns de cititori. Fire[te, oricît ]i-ai spune c\ valoarea unui demers nu sem\soar\ dup\ audien]a de care are parte, un gust amar r\mîne. Parc\ ]i-ai dori catoat\ lumea s\ semene cu cititorii lui Dostoievski: s\-i vezi pe to]i cum citescadîncindu-[i o obsesie [i rafinîndu-[i o pasiune.A cincea tr\s\tur\ e exhaustivitatea. În aceast\ privin]\, Valeriu Cristea a [tiuts\ se fac\ indispensabil: a reu[it s\ se a[eze în acel punct al exegezei dostoievskienedincolo de care fiecare nou\ lucrare va presupune o deschidere a acestuidic]ionar. Nu e nici un personaj important care s\ îi fi sc\pat lui Valeriu Cristea [i,de aceea, despre rus nu po]i s\ mai scrii f\r\ s\ consul]i dic]ionarul. Iar lucrul cuadev\rat spectaculos este c\ fiecare figur\ livresc\ este urm\rit\ de-a lungul întregiiopere dostoievskiene, Valeriu Cristea indicînd asem\n\rile [i afinit\]ile cu personajelealtor romane: într-un cuvînt, avatarurile unui personaj dup\ ce s-a întrupat în altele.E ca într-o panoram\ livresc\ în care cititorul poate observa felul în care personajulse încheag\ sub mîna autorului. În fine, e uimitor c\ figurile dic]ionarului nu sînttipuri psihologice, ci indivizi umani, a[adar nu marionete schematice trase curigla [i m\surate cu echerul, ci individualit\]i în carne [i oase ]inînd loc de toateschemele psihologice ale lumii. De aici [i puterea de absorb]ie a universuluidostoievskian. Oamenii sunt vii [i te cheam\ lîng\ ei, dar nu pentru a face teorieboant\ pe seama lor, ci pentru a tr\i al\turi de ei o via]\ pe care, în lumea cea aievea,nu o vei tr\i în veci.Cine intr\ în lumea lui Dostoievski [i nu-[i ia m\suri de precau]ie, risc\ s\-[ilase o parte din el acolo. Ba, mai mult, risc\ s\ nu mai vrea s\ se întoarc\ înapoi,[i asta nu pentru c\, înghi]it fiind de vîrtejul lor narativ, nu ar mai dori s\ ias\ lasuprafa]\, ci fiindc\ ar realiza c\, în raport cu lumea care exist\ aievea, cealivresc\ e mult mai adev\rat\. Vorba aceea a lui Aristotel din Poetica, cum c\ poeziae mai adev\rat\ decît istoria, [i asta fiindc\ istoria prezint\ via]a a[a cum a fost,în timp ce poezia o prezint\ a[a cum ar fi trebuit s\ fie – vorba aceasta o în]elegicitindu-l pe Dostoievski. Romanele lui sunt mai adev\rate decît via]a: str\b\tîndu-le,î]i dai seama c\ fiecare om ar trebui s\ tr\iasc\ precum personajele rusului,dar c\, din p\cate, nu se întîmpl\.De ce oare sim]im c\ lumea lui Dostoievski este preferabil\ lumii reale? Dindou\ motive: paroxismul [i verosimilitatea. Paroxismul: modera]ia, m\sura [ilinia de mijloc sunt cuvinte f\r\ sens în lumea figurilor lui Dostoievski. Parc\ unduh de pierzanie le-a intrat în oase [i le mîn\ spre pr\pastie. Oamenii aceia nu tr\iesc,ci ard, nu se fr\mînt\, ci se n\ruie, nu gîndesc, ci se mistuie. Iar cînd cad, cad detot, tr\gînd dup\ ei tot ce întîlniser\ în via]\. În compara]ie cu ei, noi, oamenii lumiide aici, suntem ni[te carcase goale în care mai tresare uneori cîte o adiere devia]\. Iar dac\ totu[i am atinge tensiunea de coard\ întins\ a personajelor, am capotapsihic în cîteva zile. Dac\ totu[i ne sim]im bine în lumea lor este dintr-o aplecareinstinctiv\ spre compensarea unei vie]i mediocre.Verosimilitatea. Fiindc\ zbîrnîie cu dou\ tonuri peste media vie]ii, fiin]ele luiDostoievski sunt plauzibile. E genul de exagerare în care dramatizarea e binevenit\,c\ci nu po]i descrie literar un om decît exagerîndu-i tr\s\turile. În literatur\ nu everosimil decît ceea ce e accentuat cu un grad peste temperatura medie a vie]ii. Dac\ar fi fost înf\]i[ate în culoarea zilnic\ a pîlpîirii psihice, toate figurile ar fi fost deo serbezime sufocant\. Numai c\ nici unul din personajele memorabile ale rusuluinu este normal. Dac\ ar fi fost normal, nu ni s-ar fi întip\rit în minte. F\r\ tu[egroase [i ]ip\toare, nimic nu ar trece ecranul paginii literare, impresionînd cititorul.Hiperbola, caricatura [i grotescul sunt re]eta „fotogenit\]ii“ literare. Iar personajelelui Dostoievski sunt cu prec\dere „fotogenice“. Atrag privirea [i absorb aten]iaîntr-o lume pe care dic]ionarul lui Valeriu Cristea o prinde cum nimeni nu a maireu[it pîn\ la el.Sorin LAVRICRomânia literar\ nr. 42 / 26 octombrie 200717