NICOLAE GRIGORESCU

Dându-mi seama de cetirea monoton\, m-acuprins [i mai tare groaza, gândindu-m\ laefectul nepl\cut ce trebuia s\ produc\asemenea debit asupra ascult\torilor.România literar\ nr. 42/ 26 octombrie 200720r e s t i t u i r iPersonalitate care nu mai spune mare lucru cititoruluide ast\zi, Alexandru Tzigara-Samurca[ a fost, timpde câteva decenii, o figur\ de prim plan a vie]iiculturale, cu o activitate foarte variat\, greu deschi]at `n câteva rânduri de introducere la textulce urmeaz\.Era coborâtor al unei familii de boieri, „divani]i” care– de teama mi[c\rii revolu]ionare a lui Tudor Vladimirescu[i apoi de invazia turceasc\ - [i-a aflat un trec\torrefugiu la Bra[ov, de unde, `n 1822, `nainta[ul s\u ConstantinSamurca[ a fost ini]iatorul unui demers caracteristic pentrucrepusculul perioadei fanariote. {i anume o coresponden]\ultrasecret\ cu Friedrich von Gentz, mâna dreapt\ a luiMetternich, care, generos recompensat, era gata s\ furnizezeinforma]ii ce puteau permite `ntrez\rirea viitorului cursal evenimentelor.Cu studii la Paris, Berlin [i München, AlexandruTzigara-Samurca[ s-a consacrat, trup [i suflet, cunoa[terii[i promov\rii artei populare române[ti `n ]ar\ [i pestehotare. Numit director al Funda]iei Universitare „Carol I”[i, ulterior, al Muzeului de Arte Na]ionale, iar din 1911profesor la Facultatea de Litere [i Filozofie a Universit\]iidin Bucure[ti, a participat, numai pân\ la PrimulR\zboi Mondial, la tot felul de congrese [i expozi]iiinterna]ionale – la Paris, Liège, Berlin, Amsterdam [iSalzburg. Dup\ cum tot `n acela[i r\stimp a procedat laestimarea odoarelor Mân\stirii Secu sau a celor din EparhiaBuz\ului, a ]inut nenum\rate conferin]e, a fost ales membrual Societ\]ii Regale de Geografie [i al Societ\]ii Arhitec]ilorRomâni.~n 1913, de[i dup\ vârst\ nu mai putea fi mobilizat,s-a `nrolat voluntar pentru ca, fiind martor al scenelorde pe câmpul de lupt\ „s\ poat\ s\ le eternizeze [i s\contribuie prin cuno[tin]ele sale la formarea unei arhivenepre]uite a vitejiei române[ti”.Dup\ izbucnirea Primului R\zboi Mondial, la recomandareaRegelui Ferdinand, a r\mas `n zona ocupat\ de trupelegermane, spre a proteja Palatul Regal [i Domeniile Coroanei.Dar faptul c\ a acceptat s\ fie numit de ocupan]i Prefectal Capitalei i-a atras apoi tot felul de incrimin\ri [i chiarr\sun\toare procese cu N. Iorga [i Stelian Popescu, darnici unul din guvernele care s-au succedat nu i-a repro[atvreodat\ ceva. Mai mult, `n 1926 a fost decorat de RegeleFerdinand cu Ordinul „Steaua României” `n grad de MareOfi]er.B\rbat cu prestan]\ [i incontestabil prestigiu `n „lumeabun\” a Bucure[tilor vremii, `n 1928 a inspirat chiar revista„Realitatea ilustrat\“ s\-l desemneze pre[edinte al juriului...chemat s\ aleag\ „Cea mai frumoas\” din România. Unjuriu din care au mai f\cut parte, al\turi de doamneleAlexandrina Cantacuzino [i Maria Giurgea, Liviu Rebreanu,N. Batzaria, Jean Steriade, Fr. Storck [i Al. Mavrodi.~n anul imediat urm\tor, a organizat Pavilionul românescla Expozi]ia Interna]ional\ de la Barcelona, primind dinpartea lui Grigore Gafencu, atunci Subsecretar de Statla Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri, [i misiunea de aconduce Sec]iunea de art\ popular\ româneasc\ la Expozi]iade la Atena, prilejuit\ de Prima Conferin]\ Interbalcanic\de sub egida Biroului Interna]ional al P\cii de la Geneva.Iar guvernul francez, prin ambasadorul s\u la Bucure[tiG. Puaux, i-a transmis un pre]ios por]elan de Sèvres dreptomagiu pentru contribu]ia sa la manifest\rile culturalefranco-române.{i s-ar mai putea continua mult `n aceea[i not\,men]ionând, de pild\, prezen]a lui Tzigara-Samurca[ laal XIII-lea Congres de Istoria artei de la Stockholm, lao Conferin]\ `n Capitala Finlandei unde a patronat Pavilionulromânesc, decorarea de c\tre guvernul iugoslav cu Ordinul„Sf. Sava”. A condus o vreme „Convorbirile literare“,aspect al activit\]ilor sale asupra c\reia ar merita, poate,s\ fi insistat mai mult.~n 1939, `n perspectiva tot mai amenin]\toare a unuinou m\cel mondial, a fost invitat de Marele Stat Major alArmatei la discutarea unui iluzoriu Anteproiect de conven]ieinterna]ional\ pentru protec]ia monumentelor [i operelorde art\.A trecut cu bine [i prin cel de-al Doilea R\zboi Mondial[i [i-a putut vedea mai departe de ale lui – de[i `n primelemomente s-a izbit de unele dificult\]i create de inten]iadesfiin]\rii Sec]iunii ]\r\ne[ti a Muzeului de Art\ Na]ional\- cum rezult\ dintr-o surprinz\toare scrisoare inedit\adresat\ lui... Emil Bodn\ra[ c\ruia i-a mul]umit pentruc\ „`n afar\ de vechiul meu coleg Prof. Parhon – care a[i scris Ministrului Ralea `n favoarea mea – D. V. sunte]iAl. Tzigara-Samurca[Din amintirile primului vorbitorla Radio românescsingurul care m-a]i sprijinit”.A[a se face c\ din voluminoasa arhiv\ a lui AlexandruTzigara-Samurca[ mai putem afla c\ [i `n 1950 s-a num\ratprintre membrii Comitetului Interna]ional de Istoria arteiori c\ `n 1955 a fost invitat s\ participe la al 18-lea CongresInterna]ional al Istoricilor de art\ – de[i era mort de treiani.Autor al unui mare num\r de comunic\ri, studii [iarticole, ap\rute atât `n ]ar\, cât [i `n str\in\tate, a inauguratla 1 noiembrie 1928 – `n circumstan]ele de el relatate –emisiunile postului de Radio Bucure[ti, la care a fost apoideseori invitat s\ se adreseze unui public ce mai avear\bdarea s\ urm\reasc\ cicluri de conferin]e ale personalit\]ilorpe care le respecta.Dumitru H~NCUA[a ne-am obi[nuit cu comunic\rile la Radio, `ncâtni s-ar p\rea c\ [i [tirea izgonirii lui Adam [i a Eveidin Paradis tot pe aceast\ cale am aflat-o.Prietenul C. Angelescu, Directorul de atunci,un frecvent auditor al cursurilor la Funda]ie, veni s\-mipropun\ s\-mi dau concursul, inaugurând conferin]ele cevoia s\ introduc\ [i la noi. Necunoscând diferen]a `ntrevorbirea liber\ [i cetirea la Radio, am primit f\r\ nici oezitare. ~n ziua cuvenit\ prietenul Director veni s\ m\ iacu automobilul, la ora convenit\, dup\ 6 dup\ amiaza.Dup\ ce-mi dete l\muririle necesare, fui l\sat singur`ntr-o cabin\ mic\, peste tot tapisat\ cu pânz\ verzuie [icu o singur\ ferestruie. M\ sim]ii intimidat [i foarte nesigurde mine. }inând manuscrisul cu ambele mâini, nu-mivenea s\ `ncep, sim]indu-m\ stingherit `n fa]a microfonului.Lipsa auditorilor, cu care eram a[a de familiarizat, mi-at\iat avântul necesar unei conferin]e. Dându-mi seama decetirea monoton\, m-a cuprins [i mai tare groaza, gândindum\la efectul nepl\cut ce trebuia s\ produc\ asemeneadebit asupra ascult\torilor. Sudori reci m-au n\p\dit [i,dup\ un sfert de ceas de chin, am e[it din cu[c\ mai obositdecât dac\ a[i fi vorbit liber timp de mai multe ceasuri.Indulgentul prieten director m\ consol\, reconducândum\cu automobilul acas\, c\ci alt onorar nu era prev\zut`nc\ pentru conferen]iari.Acas\, ai mei, care m\ ascultaser\, mi-au m\rturisita nu-mi fi recunoscut vocea, atât de afon [i de monotonfusese debitul. Le `mp\rt\[ii, la rândul meu, ciudatele st\risuflete[ti prin care trecusem, ar\tând cum `ncremenisemcu manuscrisul `n mâini. Doamna Dymsza, fiica lui T.Maiorescu, care de câte ori venea din Lituania asista laconferin]ele de la Funda]ie, g\si `ndat\ cauza straniei meleatitudini, [tiind de la p\rintele ei, unul din corifeii oratorieiromâne, c\ pentru a `mpiedica un orator s\ vorbeasc\era deajuns s\ i se ia libertatea mâinilor. {i `n]elepciuneaanonim\ a poporului, prin nenum\ratele anecdote, confirm\spusele lui Maiorescu. }inând seama de cele constatate,la a doua conferin]\, imediat urm\toare, `n loc de a m\imobiliza `n fa]a microfonului cu manuscrisul `n mâini,am `ntins foile pe pupitrul `nclinat din fa]\-mi, iar cumâinile, libere de ast\ dat\, am putut reda caden]a vorbirii.C\ci acesta este, cred, rolul gesticul\rii `n vorbirea liber\:o exprimare dinamic\ a exprim\rii gândirii. De la simplelemi[c\ri ale mâinii pân\ la `ntinderea complect\ a unuibra] sau chiar amândou\ avem gama `ntreag\ de la simplanedumerire, ce exprim\ o palm\ deschis\, pân\ la celemai avântate elanuri, `nso]ite de atingerea pieptului [iavântarea bra]elor spre cer. Admirabil sunt `nsumatediferitele faze ale elocin]ei [i mâinilor `n ne`ntrecuta fresc\„Cina cea de tain\” a lui Leonardi da Vinci, din S-ta Mariadelle Grazie, de la Milano.Palma stâng\ deschis\ a Mântuitorului `ntrebând cinee tr\d\torul [i dreapta crispat\ de am\r\ciune, ca [i variatele[i expresivele gesturi de protestare [i nedumerire alecelorlalte mâini puse `n mi[care ca printr-un curent electric,toate redau gama variat\ a vorbirii prin gesturi. Singurdintre to]i cei din jurul Mântuitorului, Juda, cel cumusca pe c\ciul\, a amu]it: ]ine mâinile nemi[cate: stângaimobilizat\ de surprindere, iar cu dreapta strânge saculcu talan]ii tr\d\rii. Pe când to]i se reped spre dânsul, elsingur `[i retrage trupul, ca tr\znit de cuvintele Mântuitorului.Dup\ gesturile respective se poate recunoa[te caracterulfiec\ruia dintre apostoli: `ntrebarea, prin degetul ridicatal lui Toma necredinciosul, resemnarea lui Ion, indignarealui Iacob cu bra]ele deschise [i a[a mai departe.Dar nu numai libertatea gesturilor mâinilor, pelâng\ care nu trebuie uitate mi[c\rile expresive alefe]ei, asigur\ superioritate vorbirii libere fa]\ de aceea dincu[ca izolat\ de la Radio. O mare satisfac]ie a oratorieilibere e contactul tacit, dar a[a de `nvior\tor, dintre vorbitor[i ascult\tori. De la privirea `nconjur\toare a asisten]eidup\ primele cuvinte rostite, autorul `[i d\ seama deatmosfera simpatic\ sau ostil\ a s\lii, a[teptând instinctivatitudinea potrivit\ `n ]inut\ [i `n vorb\. {i nu e mul]umiremai mare decât constatare c\ sala `ntreag\ urm\re[te cuaten]ie binevoitoare cuvintele rostite. C\ci paralel cudep\narea gândului [i a exterioriz\rii lui, oratorul adev\ratdomin\, `n acela[i timp, [i cu privirea pe auditori. El vede[i `nregistreaz\ cele mai mici mi[c\ri din sal\ f\r\ ca prinaceast\ dubl\ ac]iune vorbirea s\ fie stânjenit\. Fire[te,numai `n cazul când autorul nu e sclavul foi]elor, ci gr\ie[tecu totul liber, emi]ând f\r\ sfor]are sau penibile ezit\ri[irul gândurilor sale.Distractive [i odihnitoare sunt pentru ambele p\r]iobserva]iile exprimate `n cursul vorbirii, a[a, de pild\,scuzele de a fi `nceput `nainte de venirea `n sal\ a vreunuisau vreunei `ntârziate ce turbur\ prin intrarea lor zgomotoas\- sau alte asemenea glume.Din strânsa leg\tur\ dintre conferen]iar [i ascult\tori,din atmosfera `nvior\toare pentru vorbitor nasc adesea,pe neb\nuite, considera]ii [i concluzii neprev\zute `nprogramul stabilit de acas\. De aceea, adev\ra]ii conferen]iarinu pot `n prealabil `ncredin]a hârtiei rostirea lor, c\ci eanu e `ncheiat\ decât dup\ pronun]are. Adaosurile survenite,pe nepreg\tite, `n cursul vorbirii sunt, `n genere, dincele mai fericite, fiind rezultatul gândirii mai concentratedecât chiar `n timpul preg\tirii conferin]ei, când pot fisubjuga]i de p\rerile altora. Toate gândurile sunt triste[i definitiv nivelate `n `ncordarea suprem\ expunerii verbale`n fa]a judec\torilor, altfel decât `n izolarea camerei demedita]ie tacit\. Ap\s\toare, din contr\, e lipsa de libertatea gândirii din boxa `nchis\ de la Radio, unde suntem sclaviislovelor fixate pe hârtie [i orice abatere nu e posibil\.Iar `ncerc\rile unora, prea `ncrezu]i `n puterile lor, de avorbi liber `n fa]a microfonului, au dat gre[, lipsindu-leelementul principal, contactul direct al vorbitorului cupublicul ascult\tor. Excelent\ este calea prin Radio pentrucomunicate, sfaturi de tot felul, istorisiri sau expuneri,chiar [tiin]ifice. Conving\tor [i emo]ionant cu greu poatefi, `ns\, cuvântul `mp\rt\[it prin minunata descoperire adifuziunei mecanice. Ea nu se poate compara cu graiulfiresc, ce `i este h\r\zit omului, spre deosebire de celelaltevie]uitoare, negr\itoare.O satisfac]ie ne r\mâne, totu[i, oratorilor n\scu]i careconsimt a vorbi la Radio: este r\spândirea cuvântuluilor `n mii sau zeci de mii de ascult\tori, fa]\ de num\rullimitat al s\lilor de conferin]e. Dar tot mai deasa [i mereuperfec]ionata `ntrebuin]are a megafoanelor `nl\tur\ [i